Se întîmplă în România

Ieșisem cu copiii la plimbarea de după-amiază, pălăvrăgeam, ne minunam împreună de frumusețea lumii, totul bun. În capătul străzii noastre e un magazin mic de papetărie. Cînd am ajuns în dreptul lui, mi-a stat inima. Pe trotuar urcase chiar atunci cu viteză o decapotabilă neagră de lux cu număr de înmatriculare creativ, ghiciți ce? Exact, B-ceva-LUX (probabil B-ceva-Uite-bă-fraiere-ce-mașînă-fainî-am-io era luat). Mașina era decapotată complet, să putem admira cu toții spectacolul pe care-l oferea interiorul. La volan, un domn la vreo 55 de ani, chel, cu mustăcioară a la Clark Gable, costum alb, cămașă albă, pălărie albă lăsată pe ceafă, burtă mare, ceas uriaș.

Pe bancheta de piele bej din spate, un cîine negru, mare, cu limba pe-afară, respira precipitat (speram că de cald, nu de nervi sau de foame, nu de alta, dar bebeluşul meu e destul de apetisant, zice lumea). Decapotabila a frînat cu scîrț acolo pe trotuar, în fața magazinului de plicuri. Domnul cu pălărie s-a aburcat în scaun și, aplecat peste scaunul din dreapta, cu motorul pornit, începe să răcnească la vînzătoarea din magazin, gesticulînd larg:
– Alio, domniță, aliooo, breeee, aici, aici în față!

Cu greu, domnița s-a prins că spre ea se îndreaptă tămbălăul. A lăsat baltă oamenii de la coadă și a ieșit în ușa magazinului. Cîinele privea cu gura larg căscată tot circul. Eu mă uitam la colții ăia și mă gîndeam că am nimerit din greșeală într-un film de Guy Ritchie.
– Da?
– Aveți marcăre din ălea groase așa?
Şi îi arată fetei un deget inelar de-al lui, destul de subțire aş zice, dar eu nu mă prea pricep la grosimi de marcăre.

Fata se uita șocată la el, ca și mine, de altfel. Adică omul urcase cu mașina pe trotuar și din mașină încerca să cumpere niște markere groase. Din mașina pornită. Fără să se dea jos. E drept că se găsesc greu locuri de parcare în zonă.
– Mar-că-re, repeta domnișoara, de parcă acum auzea prima oară de așa obiecte.
– Da, bre, din ălea groase așa, colorate.

Şi iar inelarul în sus, spre exemplificare. Cîinele latră scurt, să fie clar că nu-i loc de tocmeală.
– Nu ținem.
– S’teți varză, decretează domnul în alb, se trîntește înapoi în scaun și pornește în relativă viteză, tot pe trotuar, nu înainte de a da play la CD și de a umple cartierul de un Adrian Minune de Aur (jur, nu am pus detaliul ãsta de la mine, chiar m-am mirat ce frumos s-a alcătuit sub ochii mei întregul stereotip).

A traversat pe trecerea de pietoni (tot în mașină) și a frînat pe următorul trotuar, unde e o librărie. S-a ridicat iar în scaun și s-a aplecat către ușă:
– Alio, domnuuu, doamnaaa, breee!

De data asta n-a mai ieșit nimeni să-i răspundă, era aglomerată librăria. Așa că domnul s-a dat jos, fără să oprească motorul sau muzica și s-a băgat în față. S-a iscat o mică busculadă acolo, nu știu detalii, nu se auzea de-afară, era muzica foarte tare la CD playerul omului.

Am privit perplexă toată scena, în timp ce Sofia mă întreba, înainte să-l vadă mergînd, dacă domnul acela nu are picioare. Așa s-a gîndit ea, că dacă omul intră cu mașina pînă în magazin trebuie că e pentru că nu poate să meargă.

Să-i explic care-i problema domnului de fapt? Mai bine o mai las…

Sursa foto preview: cîine în decapotabilă, via Shutterstock.com

128 Comments

  • Cristian spune:

    Eu am văzut la mine pe colț, la benzinarie o doamnă ce conducea încet cu prima mână pe volan, cu a doua mână vorbea la mobil, cu a treia mână mângâia delicat un câine mic, ce îl ținea in poală, și incredibil mai și gesticula larg din când in când!
    Am rămas uluit, nu am inventat nimic, era super aranjată, relaxată și numai ochelarii de soare valorau 2000RON.
    Nici acum nu pricep cum de a luat curba și s-a înscris pe breteaua de lângă pod.

  • Estsanatlehi spune:

    Povestea de e plans, dar recunosc, ca de mult n-am mai ras asa de bine ca dupa intrebarea Sofiei… 😀

  • anca spune:

    De râs,de plâns, de groază, cert este ca dacă îți trimiți copilul la librărie acest individ intră cu mașina pe trotuar și Îți strivește copilul, după care pornește cu scârțâit și nici nu se uită în urmă!!!!

  • Georgi spune:

    Se pare ca astia cu masini decapotabile de lux sunt predestinati se fie niste oameni „speciali”.
    Ca pe unul pe care l-am vazut acum vreo luna. Era cu un SLK decapotabil. Acum…omul nostru era imbracat la costum nou si cu o sapca jerpelita in cap (O fi sapca norocoasa, altfel nu imi explic).
    Cu o domnita botoasa in dreapta.
    Ceva mi-a dat cu virgula oricum…

    • Cristian spune:

      Functia round() din Excel e foarte folositoare 🙂

    • iulia spune:

      astia cu dacii logan sunt cei mai buni.. eu zic sa faceti greva si sa scoateti toate decapotabilele astea din oras conduse de animalele astea de oameni ca nu se mai poate!!!

  • Peter spune:

    Cred ca Decapotatul se grabea la scoala, avea restanta la desen 😀

  • Cornelia spune:

    Specimene din astea la tot pasul din pacate, mai ales in Bucuresti 🙂

  • Ieri eram in farmacie. A venit un nene cu o hartie de 100 de lei in mana, a trecut de cei cativa oameni care stateau la coada la cele 3 farmaciste, a pus coatele pe tejghea si-a tipat ca el vrea sa schimbe o suta „ACUM”. Pe mine m-a busit rasul dar farmacista s-a cam socat. In aceeasi ordine de idei, saptamana trecut la medicul de familie in sala de asteptare erau nu mai putin de 7 doamne in etate. Doamne, cu bijuterii de aur, ingrijite…niste cucoane cum ar veni. Ei bine, sa spun cam cat am fost eu comentata si cum am fost numita „nesimtita” doar pentru ca doctorul mi-a zis ca pot intra in cabinet dupa urmatorul pacient? Eu n-am cerut asta, dar eram cu copilul (pentru vaccinare, nu pentru mine), medicul stia de ce venisem si pe toti peretii scria mare ca legea spune ca gravidele, copiii si urgentele au intaietate la coada. Asa ca de fata cu copilul meu „doamnele” au inceput o tirada… Ce pretentii sa am de la nenea cu decapotabila?

  • Roxana spune:

    Eu am o cunostinta, domnisoara frumoasa si secsi, cu o mana fumeaza, cu o mana tine sticla de cola si cu o mana sofeaza prin Bucuresti….asta cu ochelarii Ray Ban pe nasucul fin :)))) stam in aceeasi zona, o vad des executand aceasta magie! Doamne ajuta!

  • Adriana spune:

    Am observat destul de des la tine pe bloc teama asta- total nejustificată și inutilă -de caini. Să fie ură oare? Instinct de mamă?
    Am mai auzit eu de instincte de mamă dar parcă nu așa ascuțite. Ști că poate să cadă un pian în capul Sofiei când trece pe lângă un bloc?
    Sunt curioasă dacă o mai scoți la plimbare acum. OK am exagerat cu pianul. Dar un ghiveci poate să cadă. A căzut unul în fața mea acum nu prea multe zile. Se întâmplă. Uneori se întâmplă să fie cu 5 cm mai în capul omului.
    Revenind, nu iti mai învăța copii să fugă de caini, să îi considere periculoși, să le fie frică. Nu îi învăța la modul general să le fie frică de chestii.
    Se vede că ai o teamă. Probabil părinții fugeau cu tine în brațe când vedeau caini și fără să vrei ți s-a instalat o frică în cap. Frică pe care acum că ești mamă o emani și o transmiți copiilor.
    Copii tăi ar putea ajunge să urască animalele din cauza asta.
    Ca proprietară de caine mă întâlnesc cu diverși oameni și copii și evident cu reacții diferite.
    Cunosc o mamă care își ferea băiatul de câini pe motiv de „microbi”. Acum băiatul are 8 ani și o cățeluș. De ce? Pentru că asta a fost o soluție pentru el. Să scape de frica de caini. Să nu mai urle la vederea unui bichon. A scăpat de frică și iubește câinii iar eu mă bucur sincer pentru asta.
    Acum câteva zile ne-am întâlnit cu o mamă și un copilaș mic și simpatic cam de 1 an și puțin. Se vedea că abia învățase să meargă.
    Mama l-a încurajat să pună mâna pe caine și suflețelul ăla micuț chiar mi-a îmbrățișat cainele. Mi-a venit să plâng de fericire. Al meu animal îi depășea capul.
    Am zis în gând „uite că unii procedează corect”.
    Însă de cele ai multe ori văd puști care se tem. Dau să se retragă, să ocolească, se vede că se simt în pericol. Doar unii din părinți le zic „nu îți face nimic”. Deși o zic într-un ton foarte plictisit. Ca și cum odrasla a cerut să i se facă un tort cu 5 etaje. Se vede că acei părinți nu simt o oarecare iubire pentru animale ci mai degrabă își învață copii să nu aibă frici. Bun și așa dar și copilul își dă seama că un ton plictisit nu e prea serios. Așa că teama nu dispare.
    Cei mai mulți părinți însă tot își feresc odraslele.
    Înțeleg că sunt și caini fără lesă. Eu am vorbit în acest mesaj numai de cei cu lesă!
    Aia fără sunt alt subiect. Aia fără deranjează câinii în lesă, nu mamele cu bebeluși și copii.

    • Printesa Urbana spune:

      Frica mea fata de caini este foarte justificata: am fost muscata acum cativa ani de un caine si daca nu aveam prezenta de spirit sa ridic mana la fata sa ma apar, probabil acum eram desfigurata. Am vazut cu ochii mei caine sarind la copil in parc. Pe strada mea zilnic sar la noi de dupa gard caini agresivi, care ne latra pentru ca pur si simplu sunt inraiti.
      Nu ii invat pe copiii mei frica de animale, ci precautia fata de animalele mari. Un caine mare fara lesa si fara botnita este un potential pericol. Nu e cazul sa o ia la fuga, dar e cazul sa ma ia de mana si sa ocolim animalul. E atit de simplu. Avem animale, le iubim. De aici si pina la a ne pupa pe strada cu toate animalele e cale lunga.

    • Flo spune:

      Acei câini latră după gard nu pentru ca sunt înrăiți, latră pentru ca își apără proprietatea. Eu am un câine de talie mare, nu lasă pe nimeni străin sa intre în curte, își apără teritoriul de orice persoana necunoscuta ei și asta nu pentru ca am învățat o noi sau pentru ca am înrăit o, ci pur și simplu asa a fost de mica. Dacă vin persoane necunoscute și intra în curte cu noi nu le face nimic, în schimb este în alerta, ne păzește sa nu pățim noi ceva
      În schimb dacă este afara în lesa nu baga pe absolut nimeni în seama, nu este agresiva. Vin mulți copii la ea, sunt fascinați pentru ca arata asa ca un urs alb și nu le face absolut nimic. Știe ca sunt copii și nu ii rănește absolut deloc.
      Atunci când voi avea un copil cu siguranță ii voi lua un câine, știu sigur ca un copil creste f frumos atunci când are un astfel de prieten și partener de joaca. Intre copii și câini crescuți alături de ei se creează prietenii strânse și frumoase, câinii (și anumite rase în special) iubesc f tare copii, cu condiția sigur sa fie crescuți și dresați frumos, nu ținuți în lanț și hrăniți cu bucăți de pâine mucegăite…. Asa ca și eu sunt de părere ca nu ar trebui sa învățați copii sa le fie frica de câini în general ci doar sa se ferească sigur de cei care par agresivi, sau nu sunt în lesa. În plus cred ca știți ca virgula câinii agresivi simt dacă îți este frica și atunci se reped…

    • Printesa Urbana spune:

      Te asigur ca nu simteam nici un fel de frica atunci cind m-a muscat ciinele de 80 de kg, alerga spre mine si eu credeam ca vrea sa ne jucam, rideam la el si el m-a clampanit cu toata pofta. Nu vreau sa mai aud ca victimele muscaturilor de ciini sint vinovate ca deh, le-a fost frica. Asta e pur si simplu bullshit, daca ma intrebi pe mine.

      Iar ciinii din curti care latra pe absolut toti trecatorii ar trebui dresati sau legati in spatele curtii, e clar ca nu-s foarte inteligenti daca dupa ani de trait in oras ei inca au impresia ca orice om care trece pe strada e un invadator. Nu mai sintem la tara, sa ne rupa ciinii pe la garduri.

    • Flo spune:

      Tocmai legarea câinelui în spatele curții este practica care se poarta la tara despre care vorbești. Atunci câinele devine agresiv și ataca atunci când scăpa din lanț. Eventual sa l și înfometam și sa i dam drumu doar noaptea, nu? Un câine educat cu dragoste, liber în curte Lui niciodată nu va fi agresiv cu stăpânii sau copii. Eu îmi cunosc câinele f bine și pot sa i fac orice, inclusiv sa i iau mâncarea din fata și niciodată nu a avut vreo urma de agresivitate fata de mine, din contra e f blând.
      Nu latră evident la toți oamenii care trec pe strada dar dacă te oprești în dreptul porții și aude gălăgie, da, latră, sau dacă cineva vrea sa intre în curte (nu ma refer la cazul vostru) și asta nu însemna că este un câine prost (pe asta nu am mai auzit o ca dacă latră câinele e prost), iar dacă un câine latră la El în curte nu vad de ce va simțiți amenințați ca doar nu va musca prin gard….

    • Printesa Urbana spune:

      Sint care scot capul prin gard si am toate motivele sa cred ca ne pot musca. Lasind la o parte ca imi sta inima cind latra tare fix cind trec prin dreptul lor.
      Nu stiu de ce ai spus treaba cu infometarea, nu e ca si cum doresc raul vreunui animal. Eu doar vreau sa fiu in siguranta pe strada in oras.

    • FLO spune:

      Pentru ca atunci când îl legi în spatele curtii ii faci rău.

      În fine, te cred ca ți e teama din moment ce ai fost muscata (și eu am fost muscata de un câine care era crescut sa fie agresiv) dar te asigur ca sunt și câini blânzi dacă sunt crescuți responsabil și cu dragoste 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Sint absolut convinsa ca sint, nu cred si nici nu am spus vreodata ca toti ciinii sint rai sau agresivi. Cita vreme nu am de unde sa stiu insa ce fel de ciine e cel care se apropie de copiii mei, daca e fara lesa si botnita prefer sa pastrez distanta.

    • mack spune:

      sigur că un stăpîn atent şi conştient îşi cunoaşte foarte bine cîinele, îi cunoaşte şi-i anticipează reacţiile. şi ştie că în marea majoritate a cazurilor comportamentul cîinelui faţă de stăpîn nu este identic cu cel al cîinelui faţă de necunoscuţi, de multe ori indiferent de mărimea acestora 🙂
      cîinele meu nu agrea în mod special copiii, deşi era o rasă de pază-apărare recomandată pentru familii numeroase. aşa că am fost întotdeauna foarte încîntată de părinţii care întrebau dacă e în regulă pentru copilul lor să pună mîna pe cîine. şi chiar şi cînd era în regulă şi pentru el, am avut grijă să nu-l poată speria pe cel mic, indiferent de reacţiile amîndurora. în schimb am avut de suferit, şi eu şi cîinele, cînd părinţii au lăsat copilul să facă ce voia fără a-l supraveghea sau a-l corecta. extrema a fost o bunicuţă care a pus o piatră în mîna unui prunc de 3-4 ani şi l-a învăţat s-o arunce în cîinele meu care stătea culcat în iarbă. la jumătate de metru de mine. În lesă. noroc că nu l-a nimerit, că ar fi ieşit rău pentru bunicuţă. din partea mea, să nu se înţeleagă greşit. aşa că eu am fost mulţumită de contactul limitat şi cu decenţă între animal şi copii. mi se pare normal ca părinţii să întrebe. mi se pare normal ca stăpînii de cîini să permită copiilor să-i cunoască, să se apropie, să interacţioneze, în măsura în care nu sunt traume de nici una din părţi.
      fostul meu prieten a fost muşcat de un cîine de pe stradă, cînd era mic. în ciuda acestui fapt, îi plac mult cîinii şi încearcă mereu să se apropie de ei, însă mereu cu teama remanentă din fundal. pe care cîinii o simt. şi unii stăpîni o simt. a avut o relaţie absolut ok cu o căţea pitbull din vecini, extrem de echilibrată şi caldă, cu încurajări din partea stăpînului ei şi chiar şi din partea cîinelui. în schimb a avut o relaţie proastă cu un cîine de talie mică din vecini, despre care stăpîna jură că nu muşcă – dar care îl lătra constant (aşa cum latră pe toată lumea, non-stop) şi o dată chiar l-a prins de pantaloni. omul a reuşit să se stăpînească şi să-l ajunge doar cu sacoşa goală pe care o avea în mînă, pentru că dacă-l lovea cu piciorul, cum i-a venit instinctiv, cu siguranţă i-ar fi făcut rău. am fost foarte mîndră de el. şi în acelaşi timp sunt foarte supărată pe vecina mea care continuă să susţină că are un cîine „mic şi nepericulos”, deşi este evident într-o relaţie disfuncţională cu el. partea proastă e că ea e convinsă de ce spune, iar cîinele este mereu la marginea agresivităţii fizice faţă de oameni.
      cîinii ne sînt aproape de nişte mii de ani, mai mult decît orice animal. relaţia cu ei nu este similară celei cu o pisică – şi cu atît mai puţin celei cu un cal sau un purcel sau un delfin. eu nu cred că sunt imprevizibili. dar cred că există oameni care nu ştiu să-i „citească” – iar dacă aceştia sunt stăpînii lor, la un moment dat există şanse ca relaţia om-cîine să aibă de suferit.

    • Ruxandra spune:

      Asa cum tu ai 2 copii pe care nu ii legi de pat si nici nu ii ascunzi in spatele sifonierului asa si acel proprietar al terenului privat si imprejmuit prin fata caruia treci tu are caini care in curtea lor fac ce vor ei. Probabil ca si pe vecinii tai ii deranjeaza copiii tai cand plang noaptea sau cand tipa din toti rarunchii/vorbesc tare prin casa dar sunt convinsa ca niciunul dintre ei nu ti-a spus sa le bagi o soseta in gura pentru ca „sunt pur si simplu prosti” (cum spunea Robo mai jos).

      Probabil ca acelor caini care „ne latra” le pare rau si promit ca data viitoare cand veti trece pe acolo vor mieuna sau va vor vorbi in limbi straine si eventual veti face schimb de impresii in legatura cu ce credeti voi ca ar trebui sa faca altii in curtea lor.

      „Datoria” cainelui este sa apere curtea in care se afla indiferent de intentiile tale sau de faptul ca este la tara sau la oras.

    • Robo spune:

      excelent, o alta persoana care compara copiii cu cainii.
      daca imi permit, o recomandare de lectura

      https://viatadetata.wordpress.com/2015/05/25/ce-este-si-cum-se-foloseste-un-copil/

      doar asa, ca idee, copiii mei nu au speriat inca pe nimeni.
      insa ei se sperie de fiecare data cand trec prin fata unei curti in care un caine prost latra ca descreieratul.
      si eu la fel.

    • Ruxandra spune:

      Ideea nu era de comparatie intre caini si copii ci de faptul ca fiecare face ce vrea la el acasa si tu nu ai nici un drept sa spui ca ar trebui sa lege cainii in spatele casei sau sa ii dreseze. E absurd sa spui ca prin gard te poate musca.

      Vrei o comparatie? Imagineaza-ti ca in locul acelui „caine prost” este un copil la fel de „prost” care in joaca sta ascuns dupa gard si in momentul in care treci tu incepe si tipa. Ce faci in situatia asta? Il injuri si procedezi ca sotia ta si la intoarcere ii tragi un bocanc in gura prin gard asa cum a facut ea mai demult? (exista un post pe blog in care povesteste cum a facut chestia asta unui caine) Sau pe el il intelegi pentru ca este copil si are mai multe drepturi desi face acelasi lucru ca si cainele adica te sperie?

    • Robo spune:

      as vrea sa port un dialog cu tine dar imi vine greu sa trec de fraza „fiecare face ce vrea la el acasa”.

      fiecare nu face ce vrea la el acasa, ca un om civilizat incearca sa-i deranjeze cat mai putin pe altii.
      asta la oras. la tara, unde vecinul e la 100 de metri de tine, poti sa faci aproape ce vrei, dar nici chiar totul

      deci fiecare face ce vrea la el acasa atat timp cat nu deranjeaza pe altii.

      pentru ca daca ar fi asa cum spui tu, atunci:
      – pot sa fac un foc la mine acasa
      – pot sa dau petreceri non stop la mine acasa
      – pot sa cresc porci la mine acasa
      – pot sa umplu casa de apa la mine acasa
      – pot sa urlu pur si simplu non stop la mine acasa
      – pot sa dau gauri in beton la 3 noaptea la mine acasa
      – samd

      cand o sa-ti dai seama de absurditatea frazei „fiecare face ce vrea la el acasa”, poate o sa putem purta un dialog.

    • Ruxandra spune:

      Nu exista nicio lege care sa interzica proprietarilor sa isi tina liberi cainii in curtea imprejmuita prin fata carora tu treci dar exista legi care interzic sau modereaza exemplele tale extrem de mature. Asta trebuie sa intelegi tu.

      Apreciez totusi felul in care nu ai raspuns la intrebarea legata de modul in care procedezi cand te sperie un copil de dupa gard. Cand il tragi totusi un bocanc in gura sper sa nu tipe ca cine stie pe cine mai deranjeaza sau sperie.

    • Robo spune:

      Nu am raspuns pt ca nu am citit mai departe de aberatia „fiecare face ce vrea la el in casa”, credeam ca am explicat deja asta.

      Edit: hai ca am citit acum. Exemplul tau e ridicol.
      In primul rand, pentru ca comparatia sa stea in picioare, ar trebui ca acel copil sa ma sperie de fiecare data cand trec pe acolo, ceea ce e absurd.
      In al doilea rand, sigur ca unui copil nu i-as trage un bocanc, PENTRU CA UN COPIL NU E UN CAINE, CI E UN OM, IAR OAMENII TREBUIE TRATATI ALTFEL DECAT CAINII.

      wtf.

    • Ral spune:

      Cand tipa un copil nu gandesc ca daca ar sari gardul m-ar rupe in dinti.

    • Ilie spune:

      „Ei bine, cand bebelusul meu se avanta vitejeste sa bage degetele, limba si in general mainile pana la cot in priza, eu ii spun bland dar ferm ca nu-i voie si ca e “pericol”. In momentul ala, se opreste din ce face si se uita la mine pana termin. Apoi reia activitatea. Eu ii spun din nou, el se opreste din nou, se uita la mine, si tot asa de vreo 3-4 ori. Dar in jumatate din cazuri pana la urma renunta sa se mai introduca in priza, iar acest rezultat (exceptional dupa mine), este obtinut dupa doar cateva saptamani de incercari, ca doar de atat timp a luat-o la picior (pardon, la mana) prin casa. Mai mult, am observat deja ca atunci cand este intr-o alta camera decat cea in care viermuieste el de obicei, se duce chitit catre priza, dar inainte de a se infige in ea, se uita la mine, sa vada ce zic.”
      Concidențial, tot așa mi-am dresat și eu câinele.

    • Robo spune:

      Super!
      Dar what’s your point?
      Si… ti-a luat tot 2 saptamani?

    • Carmen spune:

      Probabil ca nu, cainii sunt ceva mai destepti!

    • Robo spune:

      Asa te-ai gandit tu sa ma jignesti pe mine, facand o aluzie cum ca baiatul meu e mai prost decat un animal?
      Oau, ma gandesc ce fel de „om” trebuie sa fii ca sa scoti asa ceva din tine.
      Nu era mai simplu sa-mi spui ca-s dobitoc sau sa ma injuri?

      Jesus fuckin craist, voi cutofilii chiar va pierdeti mintile cand se discuta despre caini, zici ca sunteti un cult, o religie ceva.

    • Cristian spune:

      CARMEN,

      Replica ta este absolut inumana, o jignire total gratuita! Daca nu iti plac ideile expuse aici, pot intelege, insa a posta replica aceasta e descalificant pentru tine, ca fiinta umana.

    • Ral spune:

      Carmen, daca insinuezi ca asa prosti ar fi bebelusii, deci si tu acum niste ani, si vorbesti din experienta personala, te rog sa nu generalizezi. Sper ca intre timp ai invatat sa mergi in 2 picioare, sa vorbesti, sa faci caca la wc, sa folosesti furculita… Nu vreau sa jignesc cainii insa, desi imi plac si mie, nu ii pot compara cu copiii. Daca ar fi fost mai inteligenti decat omul, cum spui, probabil ca azi cainele tau te-ar fi plimbat in lesa si ti-ar fi strans caca de pe jos.

    • steffy spune:

      O Doamne!
      Mi-e frica sa ma gandesc la faptul ca traim in aceeasi tara, poate chiar ai putea trece pe langa mine pe strada, tu si animalele tale! Cum sa ii spui omului ca un caine e mai destept decat copilul sau doar pentru ca nu iti place gandirea lui sau a nevestei lui pe subiectul caini. Oricine are dreptul sa aiba frici si sa se apere pe sine si pe cei dragi de ele dar trebuie sa fii pur si simplu bolnav sa ai o atitudine atat de agresiva. Copilul e un om, cainele e un animal!

    • Ral spune:

      Poate cainele dumnealui mananca deja cu furculita, foloseste servetelul si face caca la olita :))

    • Cristian spune:

      ILIE,

      Replica ta este de o rautate iesita din comun, chiar nu pricep ce resort interior te poate cobori atit de jos in comportamentul exprimat public.

    • Ilie spune:

      Îți jur că așa l-am dresat.

    • Robo spune:

      Iar eu iti jur ca te cred, dar dezvolta-ti ideea, ca nu inteleg ce vrei sa spui cu asta.
      I-ai pus si scutec, il alaptezi, dormi cu el in pat, il consideri ca pe copilul tau sau ce?

    • Corina spune:

      Am vazut ca dati un link, este cumva un specialist despre care nu a auzit nimeni? Sau pur si simplu blogul dvs. de care nu este nimeni interesat?

    • Ral spune:

      Eu sunt interesata, multumesc taticului pt articol.

    • Carmen spune:

      Un minunat articol scris de un ilustru necunoscut. Aparent tot ce trebuie sa faci e sa torni cativa plozi si se considera automat ca esti o somitate in domeniu. Poate cu ocazia asta o sa mai ai cativa cititori in afara de rudele tale. SUPERB:))))

    • Robo spune:

      Da. Si ca sa reamintesc cititorilor, tu esti doamna care a gasit nimerit sa ma jigneasca insinuand ca baiatul meu e mai prost decat un caine.

    • Carmen spune:

      Avand in vedere faptul ca nu sunt singura care a facut acest lucru poate ar trebui sa recitesti comentariile. Altii ti.au comparat copiii cu un caine dar n.ai observat:))

    • Robo spune:

      Haide, du-te, mai navigheaza sanatoasa si prin alte parti.
      Am o limita de toleranta pentru gunoaie care tocmai a fost atinsa.

    • Printesa Urbana spune:

      Doamne, ce enormitati spui aici… 🙁 of.
      faptul ca eu trec pe strada nu inseamna ca eu ii amenint curtea. Eu doar trec pe strada. Ciini se pot dresa sa nu mai reactioneze agresiv cind trec oameni pe strada, ci doar atunci cind intra cineva in curte, apasa pe clanta, sare gardul etc.
      Cit despre paralela ciine care latra aiurea/copil care plinge… e atit de ridicola ca nici macar 1 minut nu vreau sa-mi mai irosesc discutind. Lets agree to disagree si sa ne vedem de ale noastre.

    • Carmen spune:

      Cum pe tine te deranjeaza cainii care latra pe altii ii deranjeaza copiii care plang. Scuza.ne ca indraznim sa avem toti dreptul de a fi deranjati de anumite lucruri.

    • Robo spune:

      Pe mine nu ma deranjeaza latratul unui caine pe care-l aud de afara, asa cum ar putea sa auda cineva un plans de copil.
      Pe mine ma sperie latratul unui caine care latra la 1 metru de mine.
      Stiu ca e foarte greu de inteles, dar chiar nu e acelasi lucru speriatul cu un zgomot de la vecini.

    • Carmen spune:

      Sperietura produsa de latratul unui caine la un metru de tine nu se compara cu sperietura produsa de un zgomot provenit de la vecini in miezul noptii cand este liniste? O cana scapata pe gresie in toiul noptii consider ca te poate speria suficient de tare dar probabil este greu si pentru tine sa intelegi acest lucru.

    • Robo spune:

      Parca era vorba de copii, acum e vorba de cani scapate.
      Tu esti doamna care a insinuat ca baiatul meu e mai prost decat un caine, nu?
      Sa stii ca baiatul meu nu sperie pe nimeni, nici cu cana, nici altfel.

    • Ral spune:

      Carmen, observ ca nu stii cand sa te opresti, ti-ai spus punctul de vedere, considera suficient. Acum faci niste comparatii total aiurea, meriti sa fii ignorata, probabil cum fac ceilalti din jurul tau ca sa te poata tolera.

    • Printesa Urbana spune:

      Cind citesc lucruri care acest comentariu al tau, Carmen, mi se face frica de oameni. E foarte trist, foarte trist. 🙁 Nu stiu de ce esti aici, pe cuvint ca nu inteleg. Tonul tau, atitudinea ta, felul in care te rastesti aici… sint foarte nepotrivite. Te rog mult sa nu ma mai citesti.

    • Anca spune:

      Numai putin , dvs. pozati cumva in victima cu frica de oameni si cu tristete in voce? Dvs. sunteti cea care a dat tonul acestei discutii, revizuiti-va comentariile si veti vedea de ce cititorii raspund asa.

    • Printesa Urbana spune:

      Corina, sa stii ca daca iti schimbi numele si adresa si aproximativ tonul, calculatorul tau are acelasi IP, si eu vad aici ca esti tot tu, incercind sa ma depasesti numeric. Sint foarte atenta la felul in care ma exprim, aceasta e meseria si vocatia mea, sint destul de sigura ca nu tonul meu sau afirmatiile mele au condus conversatia in aceasta directie.

    • Anca spune:

      Buna seara,

      Imi permiteti sa folosesc calculatorul sorei mele? Sau numai dvs. va puteti aduce rudele in discutie?
      Nu incearca nimeni sa va depaseasca numeric, va vine sa credeti sau nu. Din punctul meu de vedere tocmai tonul si exprimarea au dus discutiile aici.

    • Printesa Urbana spune:

      Desigur. Sora. Mai urmeaza si alti membri ai familiei?

    • Anca spune:

      E ca si cum eu v-as intreba daca in afara de sot mai aduceti si pe altcineva in discutie. Ma amuzati.
      Se pare ca va credeti nu numai scriitor dar si clairvoyant. O sa ma opresc aici, va promit ca nu mai deranjez.
      Seara buna

    • Printesa Urbana spune:

      Sotul meu exista si e un adult care gindeste si actioneaza singur, nu am adus eu pe nimeni aici. Nici pe dvs, nici pe alter-egourile dvs. Chiar va rog sa va opriti, e penibil.

    • Moni spune:

      Incearca sa nu te superi. Din cate am vazut, discutia a degenerat rau, si a pornit de la observatia ca aparent nu iti plac cainii si ii inveti indirect pe copiii tai sa le fie frica de ei. Posibil lumea crede ca e bine ca sa li se arate la copiii mici caini (prietenosi, cunoscuti), sa li se spuna cum sa se poarte cu ei, sa nu ii loveasca, sa ii mangaie putin, sa se familiarizeze cu ei. Si eu cred asta, ca asa invata copiii cum sa se poarte cu animalele. Din cate inteleg copiii au pisica, ceea ce e super pentru ei, dar se vor intalni cu caini peste tot. Oricum, lasand la o parte comentariile pe acest subiect, e clar ca faci asa cum simti, nimeni nu are dreptul sa iti spuna cum sa procedezi cu copiii tai.
      La discutie a mai contribuit si faptul ca ROBO i-a facut prosti pe cainii care ne sperie la gard (si pe mine ma sperie, plus ca sunt foarte panicoasa si anxioasa de felul meu, asa ca sar in sus de sperietura) si a zis ca nu poti pune copiii cu cainii la egalitate. Atunci lumea care are caini s-a simtit atacata, pentru ca intr-un fel cainii sunt ca niste copii de cativa ani, care nu cresc, de aia si latra la gard mereu desi nu vrei sa intri in curte, dar sunt loiali si lumea ii iubeste exact ca pe copii.De acolo si paralela intre un copil care te sperie si un caine, nu te poti supara pe niciunul, ca asta e. Oricum inca se mai fac studii cu privire la cum functioneaza creierul cainilor, deci subiectul nu e epuizat.
      Pe de alta parte, eu sunt una dintre persoanele ciudate care crede ca omul si celelalte animale au loc destul pe pamant, suntem toti animale, nu suntem mai presus unele fata de altele, doar diferite. Daca un bebelus e mai prost decat un caine, in sensul ca intelege mai putin sau mai greu, asta sigur nu va ramane asa, cainele ramane cum e, copilul se va face om mare, nu lua comparatia ad literam, si nu te supara, nici tu nici ROBO, oricum pare ca a fost ceva aruncat la nervi. Eu cred ca discutia a degenerat si s-au aprins spiritele din cauza neintelegerilor care au loc atunci cand se comunica in scris. Unii oameni iubesc copiii, altii cainii, altii iubesc pe toata lumea, asta e, suntem diferiti, dar tot ne putem intelege si unii pe altii.

    • Robo spune:

      2 chestii: spui ca e bine ca copiii sa fie expusi la caini ca sa invete sa se poarte cu animalele. Cu animalele.
      Dar exista si alte animale, oare n-ar fi bine sa expunem copiii la animale in general ca sa invete sa se poarte cu animalele? De ce sa ii expunem la caini si nu la pisici, cai, porci, gaini sau pesti de acvariu.

      Cu alte cuvinte, din fraza de mai sus chiar si tu pari sa conferi cainelui un statut special printre animale, desi se stie ca porcii sunt mai inteligenti decat cainii, delfinii la fel, de primate nu mai vorbesc, si desi chiar tu spui dupa aia ca toate animalele trebuie tratate la fel, opinie pe care o impartasesc si eu.

      Pe mine exact asta ma scoate din sarite la cutofili, faptul ca pun cainii mai presus de alte animale, ceea ce este o atitudine complet irationala si psihanalizabila. Bine, unii pun cainii si mai presus de oameni, ce sa facem, nu putem sa-i internam pe toti.

      In al doilea rand, si eu imi „iubesc” pestii, dar nu ma supar daca cineva zice ca pestii sunt prosti, si cu atat mai putin daca zice ca unii pesti sunt prosti, asa cum am zis eu despre unii caini. Nu o iau personal, pentru ca sa o iei personal cand cineva zice ca unii caini sunt prosti este, orice s-ar zice, un semn ca ceva nu e chiar ok in interiorul tau.

    • Moni spune:

      @Robo: nu imi plac cainii mai mult decat alte animale, copiii e bine sa fie expusi la orice animale, cat mai multe; am zis de caini din cauza ca sunt peste tot, deci vor da de ei, vand nevrand, sunt la plimbare cu oamenii si din pacate, inca pe strazi aiurea. E util, de exemplu sa citeasca limbajul corpului cainilor, ca sa isi dea seama daca sunt un pericol sau nu.
      Nu sunt „cutofil”, dar recunosc ca mi se rupe inima cand vad ca din cauza oamenilor cainii si pisicile de pe strada sufera asa mult, cand situatia ar putea fi diferita, daca nu i-ar mai arunca iar si iar pe strazi. Daca te uiti pe facebook pe paginile de adoptii de animale, vei vedea cum o mana de oameni incearca sa salveze, sa trateze sa sterilizeze si dea spre adoptie aceste animale in timp ce altii (mult mai multi) zilnic arunca alte si alte suflete in strada, este ca munca lui Sisif. Poate de aia, ai dreptate, cumva privesc cainele ca fiind mai special (nu mai important), este cumva legat de oameni, domesticit si atras de mancarea oamenilor si oferind in schimb protectie si companie, acum aflat in situatia de a fi nedorit, inmultit necontrolat, dar tot depinzand de oameni si tragand sa fie aproape de oameni. Insa la fel e si pisica (desi in general e mai independenta), e buna cand prinde soareci in pod, dar apoi cand e plin de pisici peste tot, ar merge otravita. Oamenii dau cu masina peste aceste animale si merg inainte fara sa se uite inapoi. Poate in aceeasi situatie s-ar afla si porcul si vaca si gaina si calul daca intr-o zi nu am mai avea brusc nevoie de ele si ar fi la fel de trist. Oamenii care tind sa puna un caine mai presus de un om, au atatea exemple de oameni cu comportament oribil, pe cand un caine e ca un copil, deci nevinovat si asa se ajunge intr-o extrema. Extremele nu sunt bune, nici sanatoase, de aia ajuta sa discutam cat mai multe lucruri pe forumuri, chiar daca sunt controversate, incomode, si lumea se supara un pic, apoi trece si ramanem cu ceva.
      Cat despre cainii prosti, lumea se supara pe moment, asa cum se supara cand se zice ceva de copii, cei care se supara poate isi vad cainii ca pe copiii lor, ca o fi ok sau nu, toti avem cate o hiba, nimeni nu e perfect. Dar mai bine sa nu ne mai suparam asa tare, sau macar sa ne treaca mai repede si sa nu se ajunga la certuri.

    • luminita spune:

      cu diferenta ca cei mici, repsectiv copiii, sigur nu vor musca pe nimeni, zic eu

    • Robo spune:

      de cine isi apara proprietatea acel caine? ca eu nu intentionez sa-i incalc proprietatea.
      hai sa fim seriosi, e pur si simplu un caine prost.

    • Flo spune:

      Robo, câinele meu prost asa cum ii zici tu, acum doua veri într o noapte dormea în casa, în hol. Și a început prostu sa latre și când latră la cineva străin, are un anumit fel de lătrat ( ca sa vezi ca îmi cunosc câinele și după lătrat). Am veni repede în hol cu sotu, am aprins lumina în curte și ce sa vezi, doi indivizi, hoți, în curte: s -au speriat și s au lăsat pe vine. Ne a luat o secunda sa ne gândim: dacă dam drumul la câine, pe care abia îl țineam, ii sfâșie, asa ca a ieșit sotu afara, a țipat la ei, avea și o bata în mana pe care nu a folosit o și aceștia au fugit. Dacă îndrăzneau sa se repeada la sot dădeam drumul la câine și dacă ii rânea eram în legitima aparare, nu ne trăgea nimeni la răspundere. Și uite asa, câinele meu cel prost cu lătratul lui, ne a salvat poate viata ca nu se știe ce se întâmpoa dacă aia intrau peste noi în casa în timp ce dormeam….

    • Andreea spune:

      Daca erau in curte, da, ok, bravo catelului! Dar pana acum era vorba de caini ce latrau aiurea orice trecator pe strada, deci nu vad logica exemplului…

    • Carmen spune:

      Indiferent de ce anume era vorba chiar daca iti convine sau nu toti avem dreptul sa fim deranjati de anumite lucruri.

    • Robo spune:

      Da. Si ca sa reamintesc cititorilor, tu esti doamna care a gasit nimerit sa ma jigneasca insinuand ca baiatul meu e mai prost decat un caine.

    • Cristian spune:

      FLO,

      Imi place cum iți faci planuri legate de copil, dar s-ar putea ca cel mic să aibă alergie la praf (nu îți doresc asta, să fim bine înțeleși) și atunci nu va avea voie sa aibă câine sau pisică prin preajmă.

    • Flo spune:

      @Cristian, nu stiu pe nimeni cu aceasta afectiune si anume alergie la praf, nu stiu ce ar avea voie si ce nu, dar daca copilul meu ar avea asa ceva (Doamne fereste), si nu ar avea voie in preajma cainilor sau pisicilor sigur nu l-as expune. dar ma gandesc ca praf exista oriunde, si in curte, si afara, si la gradinita, si in parc si peste tot banuiesc ca acel copil nu ar avea voie pe nicaieri. Doamne fereste, cum ar fi sa ma gandesc de acum daca copilul va avea nu stiu ce boli… mi se pare … paranoia

    • mack spune:

      din păcate există alergia la praf. diferită de alergia la păr de câine. diferită de alergia la păr de pisică. diferită de alte alergii. poţi să le ai sau nu, împreună sau separat, în varii combinaţii.

    • Cornelia spune:

      Gresit! Cainii care latra aiurea la toata lumea sunt nesocializati, ceea ce e responsabilitatea stapanului. Asta o spun in calitate de mama, proprietar de caine si de curte.

    • Robo spune:

      dupa parerea mea, mama care a lasat copilul sa puna mana pe cainele tau si tu, care ai permis asa ceva, ati pus copilul intr-o situatie extrem de riscanta.
      ca proprietara de caine, ar trebui sa stii ca un caine este imprevizibil si nu se poate sti cu certitudine cum va reactiona intr-o anumita situatie.
      copiii nu constientizeaza pericolul, motiv pentru care pot face fara sa-si dea seama lucruri pe care cainii sa le considere „provocari” – de la mangaiat pe cap pana chiar la lovit cainele.
      deci cainele poate musca, si exista o mare probabilitate ca un caine care musca un copil sa il muste de fata, pentru ca fata copilului e cea mai apropiata de botul cainelui.
      adica o tragedie.

      dupa mine copiii mici ar trebui sa fie feriti de caini.
      eu nu as lasa copilul meu (mic) sa se apropie nici macar de cainele meu (daca as avea).

      am avut o colega in liceu care avea o cicatrice urata pe fata de la varsta de 3 ani, de la o muscatura a cainelui familiei. Cainele nu fusese hranit o vreme, iar cand i s-a dat in final mancare, copila s-a apropiat de el, el a perceput asta ca pe o amenintare si a muscat-o de fata.

    • Adriana spune:

      Nu a fost nicio situație riscantă. E ca și cum ai spune că „vai poate o să vină și la noi un cutremur ca ăla din nepal”. Extrem de puțin probabil dacă nu te și muți în nepal.
      Orice proprietar de caine își cunoaște cainele. Da, mai sunt nesimțiți. Hai să nu îi punem pe toți în aceeași oală. Nu mi se pare că un câine care crește iubit și înconjurat de copii (al meu de exemplu sau caini care locuiesc cu copii în casă) ar putea fi imprevizibil. Cel puțin la mine nu putea să se întâmple așa ceva. Totul era foarte previzibil. Putea să-i dea și una în cap ca nu reacționa.
      Animalele simt. Simt când dai din joaca (și încet pe deasupra ca avea puțin peste 1 an copilașul) și când dai ca să rănești. Există pur și simplu caini blânzi. Nu aș fi lăsat copilul să se apropie dacă situația stătea altfel.
      În plus acel copilaș a primit o educație adecvată având în vedere gestul de afecțiune pe care l-a făcut. Și copii, oricât de mici ar fi, percep ideea de ” a da cu palma” ca pe ceva ce faci când vrei să rănești. Nu cred că ar fi încercat ceva de genul acesta oricum.

    • Robo spune:

      da, am observat si eu ca proprietarii de caini „isi cunosc cainele”.
      pe mine chestia asta ma face sa zambesc, ca eu nu pot sa spun ca ma cunosc nici macar pe mine, darmite pe un animal.
      eu iti doresc ca cainele tau sa nu muste pe nimeni niciodata, pentru ca eu m-as simti foarte nasol daca cainele meu ar musca pe cineva si m-as simti groaznic daca ar musca un copil.

      oricum, cand se apropie un caine de mine si de copil, eu nu am de unde sa stiu daca proprietarul isi cunoaste cainele si daca cainele e bland, nu?
      pare deci ca cea mai sanatoasa strategie e sa ma feresc de toti cainii, ca sa elimin situatia aia chiar si putin probabila in care da peste mine un caine prost.
      pur si simplu nu merita sa-mi iau riscul asta, indiferent cat ar fi de mic – asa mi se pare mie.

      desigur, nu ar fi nevoie sa-mi fac aceasta strategie daca as trai intr-o tara civilizata in care cainii ar purta botnita, asa cum mi se pare ca zice si legea.
      sau intr-o tara in care proprietarii de caini ar fi suficient de civilizati incat sa respecte frica altora de caini, fie ea si nejustificata, si ar face tot ce e posibil ca sa nu-i faca pe ceilalti sa se simta neconfortabil in spatiul public.

    • Luiza spune:

      aici, daca un caine a muscat fie si o singura data pe cineva e eutanasiat imediat fara prea multe discutii. asta e legea. nu face nimeni investigatii daca ti-a fost frica sau daca l-ai calcat pe coada. poti chiar tu ca victima sa nu vrei sa fie omorat si asta chiar nu conteaza. mi se pare firesc.

    • yoyo spune:

      As fi vrut sa ma abtin la comentarii la acest articol, ca stiu ca nu are sens sa zic ceva, dar, uite ca ma cunosc mai putin decat as fi crezut, cum zici tu Robo, si totusi comentez. Frica de ceva, orice, e inutila si te impiedica sa faci multe. Frica de caini e si mai stupida. La oricare caine m-am uitat, oricat de agresiv ar fi fost, s-a lasat pe burta si a plecat cu coada intre picioare. Totul tine de atitudine. Si in viata, si cu cainii. Si da, un caine se poate cunoaste mai bine decat te cunosti pe tine insuti pt ca un caine nu are ego, nu e parsiv, marsav, si altele de genul, asa cum este omul. Un caine nu o sa-ti dea in cap pe la spate in timp ce se gudura in bratele tale. La animale regulile sunt simple, si de bun simt, de foarte mult bun simt comparativ cu oamenii. Si nu e ok nici comparatia caine-copil sau animal-om pe motivul ca animalele sunt mult mai presus decat oamenii. Nu am vazut animale sa se atace cu bombe nucleare sau care sa isi distruga habitatul. In afara de lacuste, dar astea sunt insecte. Deci in cel mai bun caz omul se ridica la nivelul unei insecte. Si din experienta proprie pot zice ca cele 4 pisici pe care le am m-au ajutat enorm sa inteleg psihologia copilului meu, pt simplul motiv ca seamana: daca ii dai voie sa faca ceva o data, o va face pt totdeauna, daca ii interzici ferm sa faca un anume lucru nu o sa-l mai faca.

    • Robo spune:

      Am mai avut discutia asta cu frica aici pe blog chiar recent.
      Repet ce am spus atunci:
      1. eu nu vorbesc de mine, inca nu am intalnit caine de care sa-mi fie teama, si mie imi plac cainii pentru ca mie imi plac toate animalele
      2. Sunt de acord ca frica de caini este inutila si chiar stupida
      3. Cu toate ca este asa, exista oameni care totusi nu isi pot controla aceasta frica, fie pt ca au fost atacati, fie pt ca au o mica fobie (la fel cum altii simt repulsie fata de sobolani sau serpi sau pisici sau mai stiu eu ce) si acesti oameni trebuie respectati asa cum sunt, nu trebuie dascaliti ca „de ce ti-e frica”.
      4. Un comportament civilizat inseamna sa nu-l sperii sau stresezi pe altul cu animalul sau cu actiunile tale, chit ca stresul sau frica lui sunt nejustificate – omul are totusi dreptul sa-i fie frica de caini, deci civilizat este sa pui botnita si lesa, ca sa nu-l stresezi

      Mai clar de atat nu pot sa explic pozitia mea. Chiar nu am nimic cu cainii, la naiba. Mie chiar imi plac cainii.

    • Flo spune:

      Pe bune, nu ai întâlnit câine de care sa ți fie frica dar te sperii de lătratul unui câine de la un metru, care mai este și după gard prostu …..

    • Printesa Urbana spune:

      Pe mine m-a muscat un caine care nu mai muscase niciodata pe nimeni. Nu imi era frica de el. Nu l-am provocat, nu imi era frica de caini inainte, pur si simplu stateam si ma uitam la o casa (nu era casa pe care o apara el). Nu parea ca vrea sa ma muste. Cu toate astea, a facut-o. Nimic din atitudinea mea nu l-a provocat, nici nu il observasem cind a pornit in fuga spre mine. Daca o sa citesti comentariile de mai sus o sa vezi si alte exemple, cu copil muscat de cainele familiei. Mie de atunci mi-e frica de caini, pentru ca am inteles ca sint imprevizibili. Nimic din ce spui tu sau oricine altcineva nu ma va convinge ca gresesc atunci cind pastrez distanta fata de caini fara lesa si botnita. Poti sa scrii aici cit doresti ca frica mea fata de caini e irationala si stupida, ca la animale regulile sint simple samd, pe mine nu m-a muscat nici un om pina acum, dar m-a muscat un caine.

    • Lia spune:

      In sfarsit un comentariu inteligent si de bun simt. Bravo Yoyo! Si mie mi se par cainii mult mai usor de inteles decat oamenii, m-au si muscat vreo cativa, dar am inteles uitandu-ma la Cesar si cainii de ce s-a intamplat asta, iar acum stiu ce sa-l invat si pe copil.

    • irina ge. spune:

      Cesar asta a recunoscut la un moment dat ca a folosit neshte mici socuri electrice la dresaj.

    • mack spune:

      Poţi să ne dai un link, te rog?

    • Cristian spune:

      YOYO,

      Eu nu am auzit de animale care sa scrie piese de teatru sau se gandeasca sa cucereasca spatiul cosmic.

      Si nu cred ca iti trebuie 4 pisici ca sa intelegi impunerea limitelor la un copil asa mic ca al tau.

      Apropo de pisici, eu am intilnit o doamna tinara cu mult timp in urma, ce avea un urias chist la plamanul stang. Acest chist se formase in jurul unui fir de par de pisica, inhalat cind era copil mic. Iar acum ca adult avea mari probleme de sanatate, plingea in hohote in timp ce imi povestea.

    • yoyo spune:

      Mai, ce sa zic? Eu una as putea trai foarte bine fara piese de teatru si fara sa stiu ca cineva a mers pe luna (daca as merge eu ar fi mai fain, dar nu se poate din mai multe motive) si in acelasi timp sa stiu ca nimeni, niciodata nu o sa mai provoace/inceapa un razboi. as renunta cu draga inima la tot ce tine de arta si cultura ca sa stiu ca nimeni nu va mai muri vreodata din cauza ego-ului vreunui fanatic, ca doar asa ii pot numi pe cei care doresc razboaie.
      Iar la faza cu chistul la plamani… poti face asa ceva si daca nu ai crescut pe langa animale, poti face inclusiv de la puful de plopi. Unii sunt mai sensibili decat altii. Taiem toti plopii in cazul asta? Sau desfiintam toate gardurile metalice pe motiv ca te poti taie in ele? Viata are destul de mult imprevizibil in ea, experiente din care fiecare are de invatat ceva.

    • Diana spune:

      Deci teoria cainelui bun si omului post. ..zau asa. Pe baiatul meu l-a muscat de fata cainele cel f bland al bunicilor, cu care se mai jucase de sute de ori, fara sa’l fi lovit sau provocat vreodata si cu bunica-sa langa el. Animalele nu sunt oameni. Au comportament imprevizibil. Daca era un caine de talie mare, ar fi fost desfigurat

    • rozana spune:

      Bai, nu ma pot abtine sa nu comentez…. cum Doamne iarta-ma sa spui ca iti cunosti cainele si sa juri ca nu ar musca niciodata pe nimeni? cum??? Va ofer si exemplul meu de mama inconstienta, fals curajoasa, care a pornit pe drumul parintelii cu ideea fixa ca al ei odor nu trebuie sa se teama de caini, asa cum a facut ea toata viata. L-am lasat sa mangaie enspe mii de caini, pana cand a fost capsat. De buza!!! Dupa ce proprietarul a bagat mana in foc ca e cel mai bland si prietenos caine. Copilului nu ii era frica, nu l-a lovit, nu i-a facut nimic! Se uita la el si ii zambea, nici macar nu a apucat sa ridice manuta. Cainele a sarit pe el si i-a prins buza. A….si sa nu uit sa precizez: cainele era in lesa. Da, stapanul l-a lasat sa sara pe copil. Da, stapanul a inceput sa rada dupa. Ce sa zic, cei patiti stiu cum sta treaba cu cainii, ceilalti refuza sa creada. But please, mame, aveti grija de copiii vostri! better safe than sorry!

    • Diana spune:

      da, Rozana, aproape identica situatia cu a noastra, mai putin cu rasul de dupa… din fericire, la noi bunica-sa e medic, a avut tot ajutorul instant, altfel cine stie ce era… a ramas cu un semn mic la buza, de cate ori ma uit la el imi trece pofta de animale de companie… si faza e ca eu chiar iubesc animalele, cainele ala e puiul unei catele pe care am salvat-o eu de pe strada si am adus-o la socrii mei in curte, il stiu de cand era pui mic-mic, m-am pupat si in bot cu el, dar cu copilul am avut mereu grija sa pastrez distanta si in prezenta mea niciodata cainele n-ar fi ajuns sa-l muste. bunica-sa isi cunostea cainele, deh… Jesus, people… asa discutam discutii… am citit comentarille cutofililor, off, chiar ma intristez ca exista oameni care gandesc asa… oleaca patologic, dupa parerea mea
      eu caine in casa mea o sa am la batranete, cand imi zboara puiul din cuib, atat

    • Felicita spune:

      Si pe mine m-a muscat de fata cainele bunicilor, aveam 2 ani, puteam ramane desfigurata, fara ochi sau fara nas… Nu imi este frica de caini, probabil am fost prea mica incat sa-mi amintesc socul trait atunci insa pe fetita mea o feresc de caini. Nu stiu ce poate avea in minte un animal, poate sa i se para ceva dubios si sa imi muste fetita sau fetita sa faca o miscare care sa nu ii convina cainelui (ca de exemplu uitatul direct in ochii lui). Fetisoarele lor sunt la nivelul dintilor animalului. Poate sa ma asigure stapanul ca are cel mai cuminte animal sau ca are incredere in el 100% ca nu poate rani pe nimeni. Eu nu am incredere DELOC si cu asta basta. Prefer sa-mi protejez copilul decat sa regret mai tarziu. Da, imi plac animalele, am si eu unul in casa (pisica) in care NU am incredere sa-l las nesupravegheat in prezenta copilului. Responsabilitatea unui copil este a adultului si n-as putea trai cu gandul ca din vina mea, ca am avut incredere intr-un animal, copilul meu este desfigurat.

    • Irina spune:

      Sa nu le insuflati copiilor teama de gramatica, cu respect.

  • De ce au acesti indivizi impresia ca la farmacie, magazin sau librarie e ca la restaurant, cam singurul loc unde nu trebuie sa te ridici cand esti servit? De ce?

  • Anca spune:

    Mda. Eu cand am propus bancii la care lucrez sa faca Atm-uri drive in, ca ar avea succes, s-au uitat crucis la mine. Acum ma gandesc clar la un business cu o farmacie sau macar o brutarie drive in.

    • Cristian spune:

      În the States sunt ghișee bancare tip drive in, dar aici reticența din domeniul bancar la orice inovație sau eficientizare frizeaza absurdul.

  • Ioana N. spune:

    Zi frumoasa si linistita de Duminica, petrecuta cu sotul in parc, pe o banca, la umbra si racoare, intr-o zona foarte populata a orasului. Parc ce are si spatiu de joaca, parc plin la ora aceea de dupa amiaza. Si stand asa si discutand despre cat de frumos este parcul recent renovat si imbunatatit si discutand cu tristete despre cat de in urma suntem inca fata de multe locuri civilizate, intra pe poarta principala a parcului o duba.. Zic bon, o fi pregatind ceva activitati si au de adus materiale sau ceva…Ajunge masina in mijlocul parcului, langa o fantana arteziana, se da jos din dreapta un nene aranjat la costum si incepe sa il ghideze pe mirificul sofer..Toata lumea ramane cu gura cascata ca nu intelegea ce se intampla si cam ce intentioneaza indivizii sa faca.. Si il ghideaza pana trage duba pe iarba, intre banci, sub un copac, sa fie la umbra masina, sa nu se supraincalzeasca. Opreste motorul, pe langa sofer mai coboara inca un el la fel de aranjat, cu aceeasi burta omniprezenta, se uita sa vada daca e asezata bine masina si pleaca toti trei craii spre un local din zona. Lumea din jur era pur si simplu stupefiata..Sunam la politia rutiera..Ti-ai gasit sa raspunda careva…Trista si descumpanitoare societate avem… 🙁

  • iulia spune:

    vad tot felul de SPECIMENE care comenteaza la acest post..ca una tinea cola in mana..ca ala avea nush ce sapca..am o intrebare.. CE VA FREACA GRIJA PE VOI CE FACE NUSH CARE?? de ce judecati ?? sunteti perfecti?? chiar altceva mai bun nu aveti de facut ?? SUNTETI NISTE LOSERI?? aveti macar o idee cat de gresit e sa judeci pe cel de langa tine si ce exemplu PROST esti pt copilul tau daca faci asta ??
    stiti voi de ce omul ala e in situatia aia ?? sau cum a ajuns acolo??
    SUNTEM DIFERITI DIN FERICIRE!!!!!!!!!!

    • Printesa Urbana spune:

      Adica omul asta era sa ma calce cu masina pe trotuar si eu sint aiurea ca am constatat cu amaraciune fapta lui? I-o fi si lui greu, ce sa zic, dar asta nu justifica nesimtirea si lipsa de responsabilitate.

  • Anca spune:

    Da, nici eu nu contenesc sa ma uimesc cat de iuti suntem ca oameni in a-i judeca si critica pe altii.
    Insa cel mai mult ma uimeste faptul ca judecam si criticam de pe margine, adica daca ceva e deranjant sau ilegal, suntem simpli privitori, nu facem nimic, nu intervenim deloc. Cineva sa faca ceva, dar nu noi, cineva….Se intampla in Romania? Se va intampla in continuare deoarece noua nu ne pasa.

    • Cristian spune:

      Sfatul meu este să nu o faci pe eroina niciodată ci să suni la 112.

    • Corina spune:

      La 112 puteti suna numai pt. urgente, nu pt. ca cineva s-a urcat cu masina pe trotuar. Faptul ca iei atitudine nu are nimic de a face cu eroismul. Eroism e un cuvant inalt.

    • Cristian spune:

      Există riscul ca după ce iei așa zisa atitudine să primești un pumn în față sau o bâtă pe spinare sau ceva asemănător. De aceea ori iți vezi de drum ori urmezi procedura standard.

    • Corina spune:

      Sigur, pe acest lucru se bazeaza si autoarea articolului care a ramas doar perplexa, si vanzatoarea care a gasit de cuviinta sa lase magazinul si pe toti ceilalti clienti asteptand la coada doar ca sa ii poata raspunda omului, dar si toti ceilalti pietoni/trecatori/martori la eveniment. Nimeni nu a spus nimic, toata lumea se oripileaza. FRICA ne paralizeaza si nu actionam. De ce nu a urmat nimeni procedura standard la care va referiti? Va mai anunt insa ca nu exista o procedura standard; la 112 se apeleaza numai in caz de urgenta.

    • Cristian spune:

      CORINA,

      Sunt cateva personaje, acum pe blog, ce jignesc aiurea atit pe Ioana cat si pe Liviu, nu vrei sa le spui citeva cuvinte, asta apropo de atitudine civica?

      Ioana a procedat corect, cu doi copii mici in grija, trebuie sa fi ticnit sa faci educatie unui tip ce se urca cu masina pe trotuar sa ceara markere.

    • Corina spune:

      @ Cristian,

      Salut, nu stiu ciné este Liviu.
      Stiu insa ca daca sunt “personaje” ce jignesc , autorul blogului va modera discutiile cu diplomatie (mai sus insa am vazut niste comentarii ce ii apartin si nu par a fi deloc in spiritul elegantei si al rafinitatii).
      Eram sigura ca vei aduce in discutie faptul ca era cu 2 copii (atentie insa, eu ti-am dat exemple si de alte personaje implicate). Stiu, unul are copii si nu poate spune nimic, altul e prea batran, bolnav, mic de statura, slab etc. Asta e …..nu o sa ne schimbam niciodata mentalitatea dar dorim ca altii sa si-o schimbe.

    • Ral spune:

      Corina, tu ce ai facut ca sa schimbi lumea?

    • Moni spune:

      Comportamentul descris are o explicatie : se numeste „the bystander effect”. Adica in situatii de urgenta, cand cineva se afla in pericol, are nevoie de ajutor sau e o situatie iesita din comun, cu cat sunt mai multi martori la ce intampla, cu atat creste probabilitatea ca nimeni sa nu actioneze. Explicatia ar fi ca prezenta mai multor martori duce la diluarea responsabilitatii individuale, lumea se uita in jur, vede ca nimeni nu face nimic, si din cauza nevoii de a se conforma cu restul, primeste mesajul ca totul e ok, nu trebuie intervenit. De aia se ajunge la situatii groaznice cand cineva e agresat in public si nimeni nu suna la 112.
      Ce se poate face daca suntem martori la asa ceva, e sa actionam (sunand dupa ajutor, alertand politia etc), desi restul lumii pare ca nu vede si nu aude. Sanse sunt sa ni se alature si alti oameni, care prin actiunea noastra au primit confimarea ca da, situatia este urgenta si trebuie facut ceva.
      Daca cumva noi suntem in pericol, si nimeni nu ajuta , studiile au aratat ca trebuie sa alegem pe cineva din public, si sa ne adresam exact acelei persoane, cerand ajutor. Persoanele care au fost alese din public se vor simti mai responsabile si sansele sa actioneze vor creste.
      Cand e vorba de situatii ca cea din articol, unde tine de nesimtire si de lipsa de educatie, lucrurile nu sunt simple. Daca toata lumea prezenta ar lua atitudine, da , atunci persoana ar fi depasita numeric dar in realitate cred ca lumea alege sa nu se bage, din cauza ca nu e o urgenta si de teama ridicolului. Sunt oameni care au murit batuti de cei la care le-au atras atentia ca au aruncat gunoi pe jos. Asa ca daca nu esti campion la tae kwon do , mai bine nu te bagi. Este frustrant, ca cei care au astfel de comportamente, nu patesc nimic, nici macar nu li se atrage atentia.

  • Dana spune:

    Si eu am o problema cu cainii. Am fost muscata de doua ori deci da, imi e frica de ei, si nu mi se pare normal sa las copilul sa imbratiseze caini pe strada. Ce-i drept, cainele nostru din curte se joaca cu ea, dar si pt asta am o oarecare teama uneori.
    Despre marlani ce sa mai zic…pe toate strazile…

  • Di spune:

    Eu am o intrebare pentru toti proprietarii de caini : Aveti asigurare de raspundere in caz de daune cauzate de cainele dvs? Nu stiu daca e obligatorie in Ro.Indifferent cat vor incerca sa argumenteze aici unele persoane , ca isi super dreseaza cainii , cu tot dresajul din lume cainele tot caine ramane, sa nu uitam ca totusi cainele e si el un animal si ca orice animal poate fi imprevizibil. Mama mea lucreza ca factor postal. In luna octombrie a fost muscata de un caine care se afla intr-o curte,unde proprietarul nu a inchis poarta bine . Mama nici nu a auzit sau simtit cainele , nu a latrat nimic si dupa ce a pus o scrisoare la cutia postala si s a intors si a plecat , i a sarit cainele in cap. Noroc ca s a aparat cu mana ( sau ghinion)….rezultatul: 2 operatii si o gramada de recuperare, fizioterapie si alte proceduri, concediu medical, comisii Samd . Acum sa vedem cum se prezinta mana dupa recuperarea care o va incepe saptamana viitoare. Si in afara de durere, operatii, pierdere financiara pe de-o parte, trebuie sa deschizi tu proces si sa te judeci ca parte vatamata , daca vrei sa ti recuperezi vreo ceva din banii cheltuiti prin spitale, pe la doctori si fizioterapie…. Si deschiderea de proces si avocatul nu sunt gratuite. Alti bani, Alta distraktie . Asa ca va mai intreb o data dragi proprietari de caini : Aveti asigurare de raspundere? Aici e obligatorie. Si eu am caine si chiar daca e „super” dresat , platesc pentru ca trebuie si pentru ca stiu ca orice e posibil si cainii pot fi animale imprevizibile. Si inca un lucrul: daca un caine musca pe cineva sau un alt animal( caine , pisica) vine politia il ia si l duce la eutanasiat iar proprietarul primeste factura pentru cheltuieli, iar asigurarea plateste daunele partii vatamate automat( in functie de daunele cauzate), fara procese. Ar trebui modificata legislatia in Ro: in momentul in care vrei animal de companie trebuie sa iti asumi si responsabilitati. Dar din pacate lucrurile sunt asa cum sunt in Ro. Si aici nu ma refer doar la caini si „personajul” din articol. Ca s – a deviat complet de la subiect. Mai speram inca in mai bine, ca doar speranta ne-a mai ramas…..

    • catgal spune:

      Exact asta voiam și eu să spun. În alte țări proprietarii de animale au foarte multe responsabilități. Se plătește impozit pentru câine (pentru că se presupune că deși există pungi gratuite care sunt puse la dispoziție vor exista statistic un număr de persoane care nu le vor folosi rezultă că mizeria rezultată va trebui adunată de serviciile de salubritate, de asemenea, pungile folosite generează deșeuri care trebuie apoi adunate). Apoi, e musai să ai asigurare în caz de accident (pentru că se presupune că NIMENI nu poate fi sută la sută sigur de ce face câinele lui) și atunci persoana mușcată va fi despăgubită de proprietar.

  • Mami spune:

    Eu nu inteleg ce e cu atata polemica. V-ati abatut de la subiect si acum care mai de care cu parerea lui. E vorba si de oras. Eu cat am stat in Bucuresti imi era frica de caini. Cel putin de cei din zona unde locuiam. In orasul in care stau parca e diferit. Poate nici ny sunt la fel de multi.

    • Mira 2 spune:

      Corect. Eu stau în Bucuresti de când mă ştiu, şi în copilărie îmi ieşeau în cale în haite. Am fost atacată şi m-au scăpat trecătorii. Nu înţeleg ce este atât de anormal să îmi fie frică de câini. Şi din nefericire am fost atacată de 2 ori şi de un câine de talie mare, în lesă.

  • Florentina spune:

    Ce prostii debitati…in 2015,cand informatia este disponibila oriunde ! Cei care sunteti proprietari de caini si va declarati iubirea nemarginita fata de animale,mergeti la veterinar si informati va cu privire la posibilele boli pe care le tot dezvolta animalele in ultimii ani. Mda, si eu iubesc animalele,am 4 cani(1 de rasa,3 maidanezi adunati de pe strada) si o pisica(tot de pe strada),dar nu depasesc perimetrul curtii,nu latra la garduri sa sperie lumea ce trece pe trotuar,etc. Am avut un caine de talie mare,caucazian,avea 92 kg si s a imbolnavit de epilepsie. Era iubit de intreaga familie ,dar cand era in criza ne ar fi sfasiat pe toti. A murit suferind,incet..in 3 saptamani ne a speriat pe toti ca ne gandeam ca ne mananca ,da,da,la propriu! Deci,pana unde mergem cu iubirea ? Si eu am un copil de un an, iubeste animalele, este fericit cand le vede, dar NU le atinge ! Cainele e caine,oricat l as spala si deparazita tot se linge la fund ! Repet,pana unde ducem iubirea !??

  • Dog lover spune:

    Oau!Sa ajungi sa aperi cainii jignind copiii altora in acest fel este cel putin o dovada de josnicie! Hai sa avem dreptate cu orice pret, hai sa ignoram normele elementare de bun simt…Eu una nu aveam idee ca plansul copilului meu poate fi atat de traumatizant. Daca stiam, il dresam si il linisteam cumva, domne’! Si da, am avut si caini si am si copil, iar la un moment dat unul dintre cainii mei, cel mai bland din lume si cel mai prietenos, a simtit frica si prostia unui copil de trei ani si l-a muscat! Ca asa i-a trebuit!Nu a stiut sa se uite intens in ochii catelului, ca acesta sa fuga cu coada intre picioare!

  • Albastrica spune:

    Dragi cutilofili, cine va pune sa cititu blogul daca nu va convine? Fratilor, nu existati doar voi si cainii voastri pe pamant. Ce garantii aveti cand spuneti ca „bubico nu face nimic”? Serios? Stie doar sa latre? Hai ca m-ati scos groaznic din pepeni.
    Mi-e greata de astfel de atitudini.

  • catgal (also a dog lover) spune:

    Voi pune aici un link despre de ce latră câinii. Eu vreau să cred că oamenii care au ales să fie proprietarii unui câine au înțeles că și el are nevoie de dresaj și că lătratul agresiv către fiecare trecător nu e un comportament de câine bun, ci doar de câine needucat. Un câine are și el probleme de comportament și da, e bine să avem câini de pază dar asta nu se traduce că e ok să latre la trecătorii de pe stradă.
    https://www.aspca.org/pet-care/virtual-pet-behaviorist/dog-behavior/barking

    • Robo spune:

      Da, ti-ai gasit sa inteleaga romanul ca daca ai caine trebuie sa-l dresezi.
      Ca sa citez o doamna al carei caine a facut-o pe Sofia sa planga 10 minute dupa ce a latrat-o complet aiurea din curte (fata o luase 5 metri inaintea noastra pe trotuar): „Ce sa-i fac, domle? Stiu ca nu e in ordine, dar ce sa-i fac?”
      Sa dreseze cainele nu i-a trecut prin cap. Va spun eu de ce: pentru ca la tara la ea de unde a venit in bucuresti nu s-a pus problema de dresaj la caine, ce prostie mai e si asta. Acuma iar o sa fiu acuzat ca am ceva cu taranii, dar adevarul e ca nu am nimic cu ei – la tara merge si fara caine dresat, insa la oras nu.

    • Flo spune:

      Bun, deci cum ar trebui sa ne dresam cainele sa nu latre la EL in curte? sa invete sa latre mai incet, in surdina asa sa nu te sperii tu, sau sa vina la noi in casa si sa latre la noi sa ne spuna ca este cineva la poarta, sau eventual sa nu mai latre in veci, sa-i explicam frumos ca numai cainii de la tara au astfel de apucaturi si ca astia de la oras sunt manierati? Sa le explicam ca taranii nu se sperie de un caine care latra dupa un gard dar bucurestenii care sunt mai sensibili asa, da…
      Normal ca fiica ta a plans 10 minute dupa ce a auzit un caine latrand, daca voi ii insuflati frica asta de caini chiar daca ei sunt incuitai sau in lesa cu botnita, cand il vede pe tata, ditai barbatul ca se sperie de un latrat, normal ca si ei, micutei, i se face frica …

    • Robo spune:

      Citeste in linkul dat de catgal daca te intereseaza de ce latra cainii aiurea si ce se poate face.
      Copila mea s-a speriat cum s-ar speria orice copil sau om cand il latra un caine, nu pentru ca i-am fi insuflat noi nu stiu ce. Cand te ia prin surprindere, te sperii. Cand latra foarte tare langa tine, te sperii chiar si daca il vezi.
      Restul sunt baliverne cutzofile.

      PS eu cand ma sperii de un latrat nu arat in nici un fel, nu te gandi ca sar in sus si urlu. Doar imi creste pulsul, na, cum e cand te sperii. Copiii insa sunt mai sensibili.

    • catgal spune:

      Dragă Flo, eu nu vreau să polemizez cu iubitorii de câini dar am o mare durere pe suflet pentru că eu am fost o fetiță care am iubit foarte mult câinii dar nu am avut niciodată câine. Așa că pe la 9-10 ani am cumpărat din banii mei pentru mâncare la școală o carte foarte mare și frumoasă despre creșterea câinolor de la a la z. Am învățat cu plăcere și voiam să o conving pe mama ca știu ce implică un câine, de ce are nevoie, cât costă, cum se dresează. De asta cred am rămas cu un pic de reacție adversă când văd oameni care au câine dar care nu își ameliorează deloc câinele. Și da eu chiar cred că poți (dacă vrei) să îți faci câinele un foarte eficient câine de pază care poate să latre dar cu rost și care să nu mai latre la trecători. Câinele e un animal extraordinar și e păcat să fie perceput așa de negativ doar pentru o mică pricină care se poate corecta. Și da, corectarea lătratului e musai în alte țări dacă stai cu chirie într-un apartament unde un câine latră non stop ceilalți locatari te pot forța să pleci de acolo pentru că face prea multă gălăgie.

    • Ral spune:

      Unii oameni sunt de parere ca au dreptul sa faca tot ce vor la ei in curte/casa/masina, pe motiv ca si altii ii deranjeaza pe ei. De ex. ” care-i problema daca latra cainele la mine in curte, daca pun manele la maxim, daca ma cert cu sotul in gura mare? Si tu ai un copil care plange noaptea, ai mers aseara pe tocuri pe gresia din bucatarie, ai facut sex cu strigaturi” :))) e greu sa intelegem ca traim intr-o societate in care avem cu totii drepturi dar si acces la educatie. Nu iti convine situatia, muta-te la vila pe principiul „nu iti place in RATB, ia-ti masina personala sau tolereaza-i pe cei din jur care nu pot sau nu stiu sa fie civilizati” Sunt unele scapari la cei din jur pe care le putem tolera si unele mai greu de acceptat. Dar m-am cam saturat sa se planga toata lumea de bebelusi de parca ar fi balauri cu 7 capete. Asa cum exista caini needucati, exista si copii needucati. Nu vad de ce sa generalizam.

    • Ral spune:

      Deci, Catgal, putem presupune ca nu exista caini prosti ci proprietari prosti si caini needucati?

    • Flo spune:

      Ral, comentariile tale sunt total deplasate și lipsite de bun simt. Eu am scris (prima oara pe acest blog) un comentariu decent despre câini și motivul pentru care ei latră uneori și ma rog ce am mai scris eu pe acolo. Nu am jignit pe nimeni, am vorbit civilizat asa cum am presupus ca se vorbește pe acest blog. Primul comentariu din partea soțului moderatoarei a fost ca acel câine care latră este prost, deci și al meu. A venit Ioana și mi a sugerat sa l leg în spatele curtii iar tu vii și spui ca proprietarii sunt prosti. Tocmai tu care vorbeai mai sus de educație. Se pare într adevăr ca nu toată lumea a avut acces la educație.
      Stau și ma întreb care e mai educat, câinele meu care latră uneori, sau tu care spui despre oameni ca sunt prosti fără sa i cunoști?
      NU, nu îmi deranjez vecinii, sunt într un cartier de case unde 99% din vecini au cel puțin un câine. Este perfect legal sa ai un câine la tine în curte. Și asa cum eu nu vin la tine la ușă sa ți spun ce sa faci la tine în casa, asa nu îți permit nici eu sa mi spui ce sa fac la mine în curte.
      Dacă as fi stat la bloc cu siguranță nu as fi avut câine. Mai ales asa un câine de talie mare ar fi fost chinuit într un spațiu asa mic.

      Ma duc sa ma joc cu câinele meu, sigur emana mai multa energie pozitiva decât unele persoane pe acest blog.

    • Robo spune:

      recursul la ce e legal si ce nu arata o lipsa de empatie clara si o indisponibilitate de a dialoga din partea ta.
      da, este legal sa ai caine liber in curte si sa latre trecatorii.
      dar asta nu inseamna ca este si civilizat.

      ce spui tu e ca tie nu iti pasa de astia ca mine si de copiii lor, deci asta e! tu esti in legalitate!
      ce mai discutam aici atunci?
      am inteles pozitia ta si nu mai am nimic de spus: este legal, deci as face bine sa tac dracului din gura, ca doar nu pot avea pretentii de civilizatie de la oameni, in plus fata de ce e legal.

      PS scuza-ma ca ti-am jignit cainele, sunt sigur ca sta acum intr-un colt al curtii si e trist, nici macar nu-i mai vine sa latre.
      pardon, scuza-ma ca tu ai luat-o personal.
      cainele e bine?

    • Printesa Urbana spune:

      Floriana, am recitit cu mare atentie comentariile. Eu nu ti-am sugerat tie nimic, nu am facut nici o referire la cainele tau, nici in articol, nici in comentariile mele ca raspuns la ale tale. Eu am spus ca acei ciini care latra la gard pe toata lumea care trece pe linga gard ar trebui legati in spatele curtii. Tu spui ca virgula cainele tau nu este dintre acestia, deci nu, nici macar indirect nu am facut nici o sugestie despre ce ar trebui sa faci tu cu cainele tau.
      Eu inteleg ca te-ai suparat, dar nu cred ca e vina mea. Ai luat-o personal, iar asta are legatura doar cu tine, nu si cu mine, eu, repet, nu am facut nici macar o referire la cainele tau si la ce ar trebui sa faci cu el.
      Felul in care ai sumarizat conversatia noastra de aici este rautacios si menit sa mentina spiritul de scandal. Noi de obicei nu ne certam pe-aici. Nu stiu cum se face insa ca imediat ce apare cuvintul caine intr-un text, se aprinde lumea, oamenii o iau personal, desi e vorba despre caini, nu despre persoana lor, nici macar despre cainele lor. Nici mame n-am vazut asa inflacarate sa-si apere copiii cum fac pe unii stapani de caini. Cita energie investita… este peste puterea mea de intelegere.

    • Flo spune:

      Ai dreptate. Prea multa energie investita pe un subiect care oricum nu duce nicaieri. Parerile vor fi intotdeauna impartite pe acest subiect

      Nu sunt genul sa ma cert si nici sa mentin stari conflictuale, de obicei sunt tare pacifista si echilibrata asa, dar acum m-am cam nevrozat.
      Acest caine l-am crescut de la 2 luni si este ca si copilul meu, de aceea reactionez ca si o mama, iar cand voi avea copilul meu, la fel voi face si pentru el 🙂

      week-end placut sa aveti si poate ne intalnim la alte subiecte unde sa fim pe aceeasi lungime de unda 🙂

  • andrara spune:

    Valeleu ! Ioana, trebuia sa dai un telefon la politie. Le spuneai nr de inmatriculare si ce se intampla. Sigur il gaseau :)) nu de alta dar te omoara pe trotuar si iti mai da si una ca i-ai stat in drum.

  • Cristian spune:

    „Adrian Minune de Aur”
    Ai facut din 2 muzicanti unul, se poate asemenea juxtapunere?!?!

    Aici trebuie sa intervin, nu il cheama asa, ci Adrian Minune de Ferrari! (https://ro.wikipedia.org/wiki/Adrian_Minune) particula „de Ferrari” am adaugat-o eu, ca si-a troznit masina in intersectie la Perla cu ceva vreme in urma.

    Ori e Adrian Minune ori e Sorin copilul de aur, este explicat in wikipedia (https://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Copilul_de_Aur)

  • Diana spune:

    Nu pot sa inteleg cum pot judeca unii oameni doar in functie de preferintele lor.
    Da, sunt una dintre persoanele care nu iubesc cainii, nu imi place sa ma apropiu de ei, nici sa ii mangai, nici sa am de-a face cu ei.
    Da, iubesc majoritatea animalelor PASNICE.
    Da, ador pisicile, iepurii, viteii, iezii, gainile, ratele, pana si gandacii de colorado.
    Pana si puii de catel imi plac, atata tmp cat sunt puisori micuti micuti si inca nu au dinti sau putere sa muste. I-as dragali si pupa pe toti. Si mi-e mila de cainii abandonati.

    Dar cine are dreptul sa ma judece ca nu suport sa fiu in preajma cainilor? De ce nu am voie sa ma speriu cand un caine ma latra cu botul in gardul pe langa care trec PE TROTUARul public? De ce sunt de condamnat ca ocolesc pe departe cainii plimbati de stapani pe strada? Sau ca nu o sa imi las baietelul sa se joace cu caini necunoscuti pe strada? Ca o sa il invat sa se ferreasca de ei?

    Niciodata nu am spus nimic nici unui proprietar de caine despre cainele lui, nu l-am criticat ca are caine, ca il plimba, ca il iubeste. Si atunci eu de ce nu am dreptul la frica mea? Cu ce tupeu veniti voi, proprietari de caini, sa ne criticati pe noi, restul, ca nu facem bine ca ne ferim de caini sau ca ne invatam copiii sa se fereasca de caini?
    Unde ati fost voi cand noi, astia de ne temem de ei, am fost latrati de haite?
    Care dintre voi o sa vina sa ne apere copilul de cainele ala unul care o sa il sperie sau o sa vrea sa il muste?

    De ce daca noi va toleram cainii, pasiunea voastra pentru caini, si nu va judecam ca va cresteti cainii si copiii cum va place, noi, cei care nu dorim apropierea de cainii vostri suntem judecati ca vai, nu ne invatam corect copiii si nici noi nu facem bine ca ne temem de caini?

    Bunica mea are 3 caini blanzi. Nu, copilul meu nu se va juca cu ei decat cand v-a fi suficient de mare sa decida singur ca o face pe riscul lui.
    Socrul meu a avut un caine de paza, care facea prapad de cate ori treceai pe langa el (da, si dupa ce m-a cunoscut si rascunoscut tot la fel facea, la fel si pe sotul meu si pe orice alta persoana) si i-am zis clar ca daca nu scapa de cainele ACELA nu pupa copil mic la el in curte. Eu abia urmeaza sa nasc, dar cainele a disparut de vreo 5 luni, pe motiv ca daca doamne fereste ma speriu nu face bine la copil.
    Nasii nostri au un catel de talie mica, cred ca bichon, si la primul contact cu noi, sotul a vrut sa il mangaie (de, catel crescut in apartament, obisnuit cu mangaiat) l-a muscat de deget. Saracii proprietari si-au cerut mi de scuze, si, ori de cate ori ne-au chemat in vizita la ei au avut grija sa isi duca catelul la socrii, fara sa le cerem noi asta.

    Asa ca da, sunt si iubitori de caini care inteleg ca faptul ca ei isi iubesc cainele nu ma obiga si pe mine sa il iubesc, si asta fara sa se considere ofensati sau sa o ia personal, la fel cum nici eu ma consider ofensat ca lor sau voua sau oricui ii plac cainii si le place sa ii ingrijeasca.

    Deci cum e cu toleranta? Noi sa va toleram voua cainii, ca voi nu ne puteti tolera noua frica?

  • Daniela spune:

    Nu-mi vine sa cred ca am avut rabdare sa citesc atatea comentarii imbecile. Si asta de la iubitorii de cutu-cutu, care totusi ma gandeam ca sunt mai cititi, mai inteligenti, mai rasariti la bibilica. Categorie din care fac si eu parte dar din tabara aceea mai educata si mai constienta. Oameni buni, CAINELE este un ANIMAL. Cum dumnezeu sa compari cainele cu omul si sa-i pui pe aceeasi piedestal? Pentru cei care spuneti ca va cunoasteti cainele 100% si bagati si mana in foc pentru el, permiteti-mi sa va spun ca sunteti prosti!

    Nu sunt inca mama, am 3 caini si o pisica. Unul sta cu mine la apartament si ceilalti la casa unde am copilarit. Casa unde ma voi intoarce in curand, pentru ca ne mutam cu copilul nou-nascut acolo. Prin urmare o sa aiba in fata lui cand probabil ma voi plimba prin curte 3 caini super curiosi „cine cine e ala din bratele tale?”. Imi ador cainii si pisicuta. Ii iubesc ca ochii din cap, sunt ca si copiii mei. Deparazitati, vaccinati anual, zgarzi speciale, castrati, tunsi regulat, custi speciale in curte, dresaj canin la fiecare…asta asa ca sa se inteleaga sacrificiile pe care le-am facut si le voi face in continuare pentru animalele mele pentru ca ii iubesc enorm. Dar in niciun caz nu imi voi lasa copilul sa puna mana pe caini asa free willy. Cu atat mai putin cainii strazii sau altor caini.

    In fiecare zi ma duc cu cainii in parc. Vin copii cu parinti la mine, unii cer voie altii nu. Cand vad ca nu cer voie, le spun din start si din timp sa nu puna mana la cutarica caine. Cei mici (cainii) stau la copii dar ciobanescul carpatin e mai sperioasa ea si pentru ca are gesturi imprevizibile (am adus-o in curte traumatizata la orice fel de zgomot la varsta de 1 an) NU o las sa interactioneze cu copiii! Nu ma intereseaza ca eu o cunosc, ca stiu ca e blanda cu mine dar NU imi permit luxul sa muste alti copii! Nu imi permit sa ajung in instanta, sa raman cu astfel de amintiri macabre tot restul vietii si sa stiu ca un copil ajunge in spital!

    Cum intreba si altcineva pe aici, voi va permiteti? Voi va asumati responsabilitatea asta? Ca eu sigur nu, si nu vreau!

    Plus exact cum zicea si Robo si altcineva: unii au frica de serpi, de pisici, de sobolani si altii de CAINI! De ce nu puteti sa respectati frica altora si sa nu bagati cainele ala in fata ca o acadea apetisanta? Nu numai ca este o lipsa crasa de respect dar e penibil sa incerci pe cineva cu o frica sa-l convingi de contrariul. Eu deja imi dau seama din comportamentul multor oameni carora le este frica de caini, ca nu e cazul sa ii las sa interactioneze cainii mei cu ei si ca e bine sa pastrez distanta. Cainii mei nu sunt cainii tuturor si nici nu cred ca e cazul sa terorizez lumea pe strada. Decenta oameni, decenta va trebuie la multi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *