Chestiuni casnice și concert

Cînd întreb:
– Cine mă ajută să strîng cuburile astea?
Sofia răspunde rapid:
– Nu eu!
Ivan se oprește din orice face, aruncă ce are în mîini și vine grăbit, legănat ca o rață, să ajute.
– Așa, iubitule, mulțumesc, spun tare.
– Vin și iooo! răcnește Sofia.
Se împing care să mă ajute mai abitir, unul cade, alălalt îi ia locul, primul se ridică, se înghesuie, cade ălalalt, eu mă trag departe și-i admir.

Blonzi amândoi, încă pufoși amîndoi, ea înaltă și vînoasă, el pîntecos ca un cărăbuș, seamănă puțin unul cu altul, dar parcă mai mult sînt diferiți. Pun amîndoi cuburile la loc în camionul galben și trag cu ochiul la mine, să nu cumva să plec sau să pun mîna pe telefon. E musai să-i văd cum mă ajută. Profit de avîntul lor și plusez:
– Oare e cineva pregătit să mă ajute și să întind rufe?
– Nimeni! se grăbește Sofia să declame.

Dar Ivan a pornit deja spre mașina de spălat, pe care o deschide și apoi trage pe gresie rufele ude.
– Măi, ce noroc am eu cu așa băiat pus pe treabă! zic cu sinceră bucurie.
– Dar eu sînt ȘI MAI pusă pe treabă! vine ea tare din urmă.
Îl calcă pe Ivan pe mînă să ajungă la coșul cu care ducem rufele pe balcon.
– Eu pun rufele în coș! decide ea.
Ivan decisese deja că el, așa că se reia lupta. Pun amîndoi haine pe jos, în timp ce eu încerc să le ridic subtil și să le pun unde trebuie.

Mergem pe holul către balcon, trăgînd toți trei de coșul de plastic. Trasăm o potecă de ciorăpei și chiloți uzi scăpați din coș de la atîta legănat între un om de 80 de cm, altul de 105 și celălalt de 160. Ajungem întregi pe balcon, unde începe lupta pe cîrlige.
– Eu le iau pe alea colorate, strigă Sofia.
Ivan nu strigă nimic, el le ia direct pe alea colorate. Sofia i le smulge din mînă. El se uită urît la ea, apoi le ia pe cele simple de lemn și mi le întinde unul cîte unul. Apoi culege din coș cîte-o rufă și o scutură de-i merg fulgii. Sofia zdruncină și ea niște bluze lîngă mine, apoi le aruncă precum lasoul pe sîrme.
– E bine, mami?
– Perfect, zic eu, ferindu-mi capul de mîneci ude.

În 10 minute e gata, toate rufele întinse o dată, trase jos o dată, întinse iar, apoi prinse bine cu cîrlige. Copiii sînt extenuați de atîta treabă.
– Mami, putem să cîntăm la capace?

A, nu! îmi zic. Nu concertul de capace.
– Daaa, concert de capaceeee! și o ia la fugă spre dulapul cu oale.
10 secunde mai tîrziu, Sofia e înarmată cu un capac de inox și tel, iar Ivan cu alt capac de inox și polonic. Începe concertul. Creierii mei caută ieșirea de urgență din cap. Le zîmbesc (copiilor, nu creierilor). Tare-s simpatici (și unii, și alții)!

– Cine mă ajută să ascult porumbeii de-afară? le zic, într-o încercare disperată de a căpăta niște liniște în această sîmbătă dimineață.

Din păcate, nu răspunde nimeni. E concert…

Sursa foto: concert via Shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4219

24 comentarii

  1. Și prințișorul meu mă ajută tare mult. Dă morcovii pe răzătoare, întinde rufe, bagă mașina de spălat cu mine, aruncă pampersi, mătură. Eu zic să profităm cât ține 🙂

  2. Ce frumos ai spus!!! Ai mei sunt mai mari dar functioneaza tot pe acelasi principiu: smuls orice din mana, eu am fost primul/prima, eu am zis primul/prima, eu stau langa mami primul/prima, zici ca e intr-una concurs!!

  3. Ooh, cat de dor imi era de un articol pe care sa il recitesc de cincisprezece ori, tinandu-ma cu mainile de burta de atata ras!! Perfect pentru o dimineata de luni, rece si ploioasa!

  4. Da!! E frumos,oricat ar cauta neuronul linistea pe exitul rapid! Cand copiii cei mari erau mici,eu dornica de curatenia perfecta, intram in camera lor si instant vedem decupaje artistice lipite pe pereti, pe mobila.Ieseam sa ma calmez si bineinteles ii intrebam daca au intrebat pe cineva ininte de „exercitiu” .Dupa un timp,nu mai intrebam nimic.Filmam! Acum le arat :))) Au 9 si 10 ani jumate! !E o mirare generalizata..si radem de ne prapadim..Ei mai mult,eu mai putin..Dorul sterpezeste un pic rasul…Avem oua
    rosii cu copii le fel, ploaie de pufuleti, concerte in cotetul cainelui!Sa va fie de bine si sa va bucurati de tot!!Trece repede- NU e descoperita in fizica unitatea de masura!:)

  5. Si noi avem concursuri din astea, si concerte de vocalize. Sta cu capacele nu le-am incercat, imi sunt de ajuns tipetele si chiraielile. Si nervii mei sunt varza… dar asa simpatici sunt cand incearca sa ma ajute si dupa 2 minute decreteaza ca au obosit sau ca e mai interesant sa se joace…

  6. Mereu spui ca sunt grasuti copiii.nu ar trebui sa faci ceva in sensul asta? Celulele de grasime se aduna in Corp de pe acum si la maturitate se vor lupta cu kg. Tu nu esti grasa , ii indopi poate prea mult. ..scuze daca am ofensat, insa am Mai remarcat in alte postari ca spui ca sunt grasuti..

    • Nu sint grasi, mai au rotunjimi de bebelus (mai ales Ivan), eu ii alint, nu e cazul de diagnostic medical si analize. 🙂

      Le mai spun si: buburuze, gindacei, pufuleti, porumbei, ieduti, Sofia e deseori caprita sau marmota, Ivan e des gugustiuc sau brotacel, amindoi sint pui, puiuti, taietei, mazarici etc etc

    • Cred ca e chair invers, cu cat sunt mai dolofanei bebelusii cu atat mai bine, apoi ca si copiii si adolescenti, daca sunt hraniti ok si fac sport, nu ar tb sa aibe probleme cu greutatea.
      Ar fi si culmea sa-i puna la regim.

    • Nu cred că cu cât mai dolofani bebeluşii cu atât mai bine.
      Este o prejudecată de pe vremuri: cu cât copilul este mai „hrănace” cu atât este, vezi Doamne, mai sănătos (nu mă refer aici la copiii Ioanei, la ea se cunoaşte că e un alint).

  7. Ioana…esti minunata cum vezi tu partile bune si frumoase in toate. Eu nu reusesc mereu…din cauza oboselii imi mai ies cornite de nervi uneori, am impresia ca nu reusesc sa fac nimic niciodata in casa pentru ca nimic nu se vede oricat as face…si tot asa.

    Intr-adevar te binedispune asa un articol intr-o dimineata rece si umeda de luni. Ai mei inca nu au descoperit articolele de bucatarie, dar au destule resurse de zgomot.

  8. ADMIN EDIT Windi, am primit mesajul tau, multumesc, nu il fac public, iti explic in privat de ce, te rog sa imi lasi o adresa de email valida sau sa imi scrii tu la printesa arond printesaurbana.ro

    • Nu merge reply catre tine, zice ca A message that you sent could not be delivered to one or more of its recipients. This is a permanent error. The following address(es) failed: etc etc

    • Am primit, insa mi se intorc toate reply-urile, pare a fi o problema cu casuta de email, internetul iti merge.

  9. Foarte dragalasi pustii! Si eu o trimeteam pe fi-mea la un an si ceva cu scutecelul folosit la cosul de gunoi spre indignarea bunicii care, bineinteles ma considera o explotatoare de minori….dar cea mica era incantata iar eu ma distram grozav! Acum il astept pe praslea sa faca primii pasi si…reluam distractia. Pup. Zile senine sa ne dea Domnul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *