Stăteam la semafor în rond la Obor. Din dreapta îmi zîmbea seducător fără un canin un domn la volanul unui Tico. Era în mașină cu alți patru colegi. Fumau toți. Toate geamurile închise, cu excepția unuia din spate, lăsat 2 cm, cît să poată scruma, pe rînd, domnii din spate. Din cînd în cînd, cîte un chiștoc fumegînd ieșea chinuit pe geam, nu înainte de a-și pierde tot scrumul pe hainele nefericitului de la geam.
Era o ceață în Tico-ul grena de nu se vedeau moacele ocupanților. Se vedeau umbrele a cinci siluete și profilul șoferului, care era foarte aproape de geam, probabil o mișcare specială dedicată mie. Se mai vedeau și cele cinci țigări care ardeau și fumul gros. Cu siguranță nici unul dintre ei nu respira acolo în mașină. Dar toți fumau.
Îmi amintescu cu drag de vremurile în care fumam și eu în Tico-ul meu alb. Iarna, fumam cu geamul închis, să nu se facă frig. Pentru cei născuți de curînd, Tico e o mașină ceva mai mică decît televizorul vostru din sufragerie. Era suficient să tragi două fumuri și se făcea nor vîrtos înăuntru. Dar nu conta asta, nevoia de țigară era prea mare. Mă trăgeam și mai aproape de parbriz (deși în Tico totul era aproape de orice, stăteam practic cot la cot cu toți ceilalți pasageri, uite-așa mă împrienisem bine cu toți vecinii și colegii pe care îi mai duceam uneori cu mașina), să văd cît de cît în față, și-i dădeam înainte cu țigara și cu condusul de Tico.
Motor mic, 750 mc, consum infim (cam 5 litri la sută în oraș), ușoară. Îmi aduc aminte cum, acum vreo 15 ani, cînd am ieșit din club A, badigarzii clubului tocmai deblocau un Tico dintre alte mașini: îl luaseră pe sus și-l mutau peste Loganul care-l blocase. Îmi mai amintesc și cum, în 2006, a intrat în mine la semafor un biciclist. El s-a ridicat și a pedalat mai departe, mie mi s-a strîmbat mașina atît de tare că nu am mai putut închide portierele pînă nu am dus-o la service.
Bună mașină, Doaaamne, ce-am mai iubit-o! Și ce mai fumam în ea, săraca. Am și dormit în ea o noapte, cu tot cu pisică și cu litiera ei. Deh, nici eu nu sînt prea mare.
În fine, și uite-așa fumau la comun domnii ăștia care trebuie că iubesc mult să fumeze. S-a făcut verde și mi-a tăiat calea colegul cu Tico, pesemne tot într-o încercare de a mă cuceri sau ceva. Mașina era atît de lăsată biata, bara se tărăia aproape pe asfalt. Nici din spate nu se vedea nimic în afară de niște siluete vagi într-o plapumă de fum.
Mă tot întreb: cum, cum doamne iartă-mă puteam să fumez în Tico cu geamurile închise? E ca și cum ai băga capul într-o pungă, după ce ai pus acolo fumul de la un fum de tabără. OK, dacă vrei să te sinucizi, înțeleg, dar dacă nu, de ce ai face asta? Și mai ales, cum naiba reziști la așa tortură vreme de una, două, nouă țigări, vreme de mulți ani? Ba-ți mai chemi și prietenii să facă asta împreună cu tine, în aceeași mașină de dimensiunea unei noptiere?
Colegi fumători, pls explain.
sursa foto preview: fumător la volan, via Shutterstock.com
Prințesă, cum ai reușit sa te lași de fumat? Cu voință, asa dintr-o data?
Da, brusc, am vrut sa vad daca pot. Am mai scris despre asta, poti cauta dupa „fumat”.
Tu ai intilnit clar niste mutanti ce traiesc pe baza de nicotina si gudron, nu m-ar mira sa ajunga intr-o diorama la Antipa.
NU voi merge sa-i vizitez.
Doamna, fiecare face ce vrea. Ca vor sa se sinucida, ok – dar sa o faca inchisi in tico-ul lor 😀
Nu, nu inteleg fumatorii, tocmai pt ca eu sufar din cauza asta si probabil o sa mor din cauza bolii cronice pulmonare, agravata datorita contactului cu parintii fumatori toata copilaria. Acum (cred) ca am trecut peste resentimente, si rog pe toti fumatorii sa se gandeasca de 2 ori in a imbratisa un copil, in a lua un copil in brate, cel putin pana la 6-7 ani cand li se matureaza caile respiratorii.
Eu nu ma pot apropia de fumatori. Nici macar dupa ce fumeaza: DUHNESC! si vreau sa merg ca un om normal, nu cu dozele de inhaller dupa mine.
Waaa, genul de articol de care mi-era mie dor! Ce imi plac articolele astea ale tale, printeso, cand povestesti intr-un stil in care numai tu poti si stii, chestii faine din amintirile tale. Am vazut ca ai scris cuiva mai sus sa caute dupa cuvantul „fumat” articolul despre cum te-ai lasat tu de fumat. Am cautat eu, nu am gasit, in schimb am dat de cel cu primul fruct exotic, adica banana si m-am amuzat teribil. Esti tare faina la povesti, Ioana!
Multumesc!
Uite, am gasit eu mai multe:
http://www.printesaurbana.ro/2009/10/de-ce-naiba-fumezi.html
http://www.printesaurbana.ro/2008/10/730-de-zile-libere.html
http://www.printesaurbana.ro/2011/10/sper-ca-e-ok-masa-asta-de-linga-teava-de-esapament-pofta-buna.html
http://www.printesaurbana.ro/2012/10/sint-genul-de-femeie-care-nu-fumeaza.html
Baaaai, ce amintiri!! Tico meu era verde inchis. Mai putin am amintiri legate de fumatul in el, dar stiu cum il conduceam iarna, in ianuarie, prin Bucuresti, gravida fiind in 8 luni..am renuntat doar in ultimele saptamani de sarcina sa conduc, in momentul in care burta se lipea efectiv de volan si nu mai puteam sa il misc….Na, nu intrasem in prenatal si consideram ca e mai safe sa conduc la serviciu decat sa alunec pe gheata si sa cad..
Faza cu mutatul pe sus e reala!!! Eu mi l-am gasit mutat o data (in Suceava, nu in Bucuresti insa..) din fata postului de radio la care colaboram in liceu, in joaca mea de-a jurnalismul..Parcasem se pare pe „locul cuiva” si l-am gasit in capatul parcarii, perpendicular pe restul masinilor.
Ai avut ocazia sa faci Cheile Bicazului in Tico? :))
Cand l-am vandut, in 2007 si am luat un Yaris. Am suferit ca dupa un membru al familiei…si noua masina mi se parea atat de mareee….”Hardughia”, ii ziceam la inceput, cand eram convinsa ca in veci nu o sa ma pot descurca cu o asemenea monstruozitate de masina prin Bucuresti.. :))
Multumesc pentru postare si pentru amintiri! 🙂
Un băiat care era automobilist pasionat zicea cândva cam aşa: am fumat ani în şir la volan (avea Octavia I, nu Tico), eram toată ziua cu ţigara în gură, până într-o zi de vară. Când mi-am scăpat ţigara în p… oală, exact când luam o curbă foarte strânsă 😛
Pe al meu il chema „bolidul”. IL cumparasem de la o buna prietena care il iubise si mi-l vanduse cu lacrimi in coltul ochilor. L-am iubit si eu mult, plecam la mare singura si mi se parea ca sunt stapana soselelor:) Cand l-am cunoscut pe sotul meu avea o Alfa Romo si dupa ce faceam vreun drum cu Alfa si ma intorceam la bolidul meu spuneam „ma duc la o sanuita”.
La momentul de fata fumatul nu este interzis. Asa ca, sincer si fara strop de rautate, nu inteleg care e problema. Oamenii aia fumau in masina lor, cu geamurile inchise. Oare daca geamurile alea erau deschise nu cumva si-ar fi primit un duium de injuraturi ca polueaza aerul altora? Mai ales mamicile sunt foarte inversunate impotriva oricarei tigari la vedere 🙂 . Dimpotriva, cu un pic de umor, am putea spune ca erau foarte eco-frendly: nu dadeau fum afara si aveau si consum mic la masina. Deci care-i de fapt buba?
Dar cine-a zis c-ar fi o problema?
si ca inca o remarca: cum te simti cand stii ca si altii s-au uitat lung la tine si au gandit despre tine atatia ani? Stii ca si altii ti-au plans de mila, tie si prietenilor si rudelor? Da, de genul: „printesa aia frumoasa, care se autodistruge… saraca, de ce sufera? „
Mai, la vremea cind m-am.lasat eu de fumat nu eram defel printesa si cam.toata lumea fuma in jurul meu.
Nu vad de ce m-as fi simtit prost, totusi, e frumos sa ti se poarte de grija si nu cred ca e cineva care nu stie ca fumatul e bad for you. Ca nu vrei s-o auzi non-stop, asta e alta poveste. De-asta nici nu insist pe subiect, scriu foarte rar despre fumat.
Sint fumătoare dar nu pot sa fumez în mașină, în primul rand pentru cei 2 copilași ai mei, în al 2-lea rand nu am înțeles niciodată fumatul în mașină. Ceva ce nu e pentru mine. Adică mai bine nu fumez decât sa o fac în mașină. Mi se pare locul prea mic pentru fumat. Îmi și imaginez Cum arăta acel Tico cu mulți fumători în el……
Poate ar fi interesant sa dezbatem altceva: cum iti aperi copilul de acest viciu pe care il vede peste tot, il promoveaza televiziunile, vedetele, etc? Cum ii astamperi curiozitatea? Va intreb fara niciun fel de rautate, eu am patit in jurul varstei de 5 ani sa primesc o tigara de la „copiii mai mari” si sa li se para chiar amuzant celorlalti din jur (adulti de altfel) ca as putea fuma. Da, stiu, suna monstruos, m-am apucat de fumat la 14 ani de curiozitate si ca sa fiu cool.
Deci: cum iti aperi copilul de acest lucru?
Atitudinea fata de tigari s-a schimbat enorm de cand eram noi mici. Nu se mai vand tigari copiilor (eu cumparam tigari pentru tata si imi dadeau), nu mai sunt reclame, nici macar panouri cu reclame, pe pachete sunt mesaje, tot mai multi adulti se lasa de fumat, nu mi se pare ca se promoveaza fumatul cum ca ar fi ceva super cool. Nu inteleg ce televiziuni si vedete promoveza fumatul.
Eu cred ca daca un copil e foarte tentat sa incerce (orice), va incerca , asta nu inseamna ca va deveni fumator. Ambii parinti fumau cand eram eu mica, si cu toate astea nu am incercat niciodata, in mare parte si pentru ca eu reactionez invers: cu cat ma bateau la cap prietenii sa incerc si eu, cu atat mai mult nu voiam sa ma conformez presiunii de grup. Dar nici nu imi placea fumul plus ca nu aveam bani. O alta chestie care face tigarile si mai greu de obtinut: pretul mare.
Poate trebuie lucrat la dorinta aceasta de a te integra si de a fi cool, care e normala, dar pana la un punct, cand ajungem sa facem lucruri in detrimentul nostru. Ar fi foarte bine daca un copil (adolescent) ar intelege ca prietenii trebuie sa il ia asa cum e, si ca nu trebuie sa se puna in pericol ca sa fie prieten cu ei (aici intervine stima de sine) iar daca ei insista, aceia nu sunt prieteni.
eu nu am tv, si ne ferim de amicii care fumeaza fara nicio jena in prezenta copiilor.
Eu am doi copii si amandoi stiu ca fumatul „face rau la sanatate”… Asa mi-a zis intr-o zi fetita mea. Dar nu stiu cum au ajuns la concluzia asta. Eu nu fumez. Sotul, nu fumeaza. Mama mea fumeaza. Fiul meu o iubeste mult pe mama, dar ii mai spune din cand in cand sa nu mai fumeze ca nu e sanatos. S-au jucat si ei, cand erau mai mici „de-a tigara”, isi puneau cate un creion in gura si spuneau ca fumeaza. Dar niciodata nu am reactionat violent, nu am tipat la ei, nu le-am smuls „tigara” din gura. Era doar o joaca. Eu nu am facut nimic special, probabil doar atitudinea mea relaxata si sincera i-a facut sa realizeze ca nu e bine sa fumezi.
Eu nu am fumat niciodata si am avut un anturaj cu multi fumatori. Si m-au acceptat asa cum eram. Nu au incercat sa ma forteze, nu au ras de mine, chiar ma admirau si se mirau cum de pot sa stau fara sa fumez. Atunci stateam prin preajma fumatorilor, mergeam prin cluburi, deh, de-ale tineretii… Acum evit, nu mai pot…
Se zice ca fumand in masina, chiar si cu geamul deschis, inhalezi cu peste 30 ori mai mult fum decat ai fi inhalat daca fumai afara. Nu vreau sa ma gândesc cum e cand fumeaza 5..
Apropo de asta mi-am amintit de o discutie intre doua puștoaice de liceu venite la sala:
„-Fataaa, m-am apucat de fumat!
-Pe bune, fata? De ce?
-M-am saturat sa fiu fumator pasiv!”
Numa’ nu i-am zis: pe bune, fata?
Eu in Tico n-am fumat, dar am indragit masina aia de numa’. Daca nu aparea copilul si nu m-as fi gandit la siguranta lui, cred ca as fi fost un fel de Mr. Bean, as fi pastrat Tico pana imbatraneam :)) Acum fumez rar in masina si nu mai mult de o tigara pentru ca ramane mirosul si nu-mi place. Dar avand in vedere ca atunci cand sunt cu copilul acasa nu fumez deloc, mai fur in rest minute libere pentru un fum …