Crăciunul meu pe jumătate

Crăciunul anul ăsta e dureros pentru mine. Am pierdut un om. Familia mea e mai puțină, e drept, cu un om care a fost mai mult absent decît prezent, dar omul ăsta însemna mult pentru mine. Nu mă așteptam, nu eram deloc pregătită să plece de tot. Orice fac de Crăciun anul ăsta, mă gîndesc la omul care anul trecut era aici, cu noi, rîdea, scotea sărățelele mele din cuptor, alerga cu copiii mei, iar acum nu mai e.

Am făcut brad, am pus în el lucruri noi, în speranța că gîndul meu n-o să se mai întoarcă la vechiul nostru Crăciun. Atît am avut împreună, după 23 de ani de zbucium despărțiți: un Crăciun.

Aș fi vrut să am gînduri mai vesele pentru voi azi. Din păcate, deși sîntem sănătoși, împreună, deși avem un brad perfect, copii perfecți, deși sîntem împreună și ne iubim, deși avem cadouri și mîncare bună, gîndul meu de bucurie e șchiop.

Mi-e dor de tata.

Vă doresc să fiți împreună cu toți oamenii pe care îi iubiți, să fiți prezenți acolo lîngă ei, să îi strîngeți în brațe, să le spuneți tot ce aveți bun de spus, să nu le spuneți ce aveți rău de spus, sau poate să le spuneți mai încolo. Crăciunurile ne sînt numărate.

Vă îmbrățișez cu drag și recunoștință. Crăciun liniștit!

IMG_3287

IMG_3290

IMG_3291

IMG_3293

IMG_3296

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4215

19 comentarii

  1. Multumesc pentru cea mai frumoasa urare de Craciun si cel mai bun sfat. Iti doresc sarbatori frumoase, cu toate sentimentele amestecate pe care ti le provoaca anul asta.

  2. Crăciun fericit si bucurii alături de cei dragi care iti sunt alături – nu uita ca cei dragi care sunt fizic alături de tine, au nevoie ca si sufletește sa fii alături de ei (inclusiv Ciocolata :)).
    Bucura-te si amintește-ți de clipele care au fost frumoase împreuna, chiar daca au fost putine, si trăiește in prezent, clădind momente frumoase alături de cei pe care ii ai acum! Ana.

  3. Anul acesta am făcut sarmale amestecate cu lacrimi… Mama mea este așa de bolnavă și nu pot să-mi scot din cap gândul că poate este ultimul Crăciun împreună. Dar numai Dumnezeu știe așa că mi-am propus să trăiesc clipa. Sărbători frumoase vă doresc!

  4. Draga Printesa,
    Bunicul meu, in ziua in care implineam 11 ani, s-a spânzurat. Nu iti pot spune cati ani mi-am urat ziua de nastere. Peste multi multi ani, m-am gandit ca oamenii care se duc de langa noi, poate sunt pe langa noi, fara ca noi sa ii vedem si mi-am dat seama ca nu as vrea sa il stiu trist, pt ca eu sunt trista. Iar neputinta de a îndrepta ceva este mult mai dureroasa, nu avem acces in lumea celuilalt, nici eu, nici el, bunicul meu cu pielea transparenta, parul alb, inalt si desirat, care ne spunea povesti de război pe bolovanul cel mare din fata portii.
    Cu drag iti urez sa ai un Crăciun împăcat!
    Si iti trimit o îmbrătisare uriasa!

  5. Iti inteleg intr-un fel durerea. In ultimii 10 ani nu am mai avut Craciun in adevaratul sens al cuvantului. Mama mea a plecat in afara tari si eram doar eu si tatal meu, acum eu sunt plecata din tara, iar sunt departe de ai mei. Dar de Craciunul din 2016 sper sa fim impreuna. Sarbatori fericite pe cat se poate !

  6. Am asteptat sa treaca un numar de zile pana sa adaug un comentariu:

    Mi se pare trist ca tot copiii cauta scuze pentru comportamentul parintilor; analizeaza, cauta cate o vina proprie (uneori reala, de mult mai multe ori imaginara), in timp ce adultii actioneaza aproape tot timpul doar pentru beneficiul propriu. Un divort nu provine dintr-o viata de familie sanatoasa; nu rupi relatia cu un copil si apoi reintri in viata adultului (devenit la randul lui parinte) dupa 20 de ani asa, pur si simplu. Sunt lucruri nespuse, poate si o componenta de vina a celuilalt parinte; putem merge cu speculatia destul de departe. Oamenii fac astfel de lucruri din motive de constiinta – poate au primit un diagnostic medical si au epuizat toate resursele terapeutice si ajung la momentul „acum ori niciodata”, insa tot e o motivatie egoista, tinand cont ca lasa in urma si mai multa confuzie, si mai multe procese de constiinta, si mai multe intrebari fara raspuns. Trist. Foarte trist.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *