Nevoia de iubire vs. nevoia de lux

Trăiesc cu convingerea că cea mai mare nevoie a ființei umane este cea de iubire. Că atunci când pui capul pe pernă, indiferent de materialul din care e făcută, de prețul ei, sufletul tău plânge sau râde în funcție de cât te simți de iubit și cât de mult iubești. Discutam despre asta în contradictoriu cu prietena mea în timp ce mergeam pe jos spre casă după concertul Maroon 5, care, apropo, mi s-a părut cel mai slab concert la care-am fost vreodată. Discuția post-concert cu prietena mea însă a meritat toți banii pe care i-am dat pe bilet. 🙂

– Tu ești o idealistă veșnic îndrăgostită și crezi că toată lumea e ca tine! îmi zicea ea.
– Măi, dar toată lumea, fiecare om, are nevoie de iubire ca de apă și de mâncare și de căldură.
– Nu, unii au nevoie de lux, nu de iubire.

Îmi povestea despre declarația Patriziei Gucci, care a spus așa: Prefer să plâng într-un Rolls decât să zâmbesc pe o bicicletă. (Femeia a murit în închisoare după ce a refuzat eliberarea condiționată, pe motiv că dacă iese din pușcărie, va trebui să se angajeze ca să nu moară de foame, iar asta era ceva inacceptabil pentru ea. A fost condamnată pentru angajarea unui mercenar să-i omoare soțul, care n-a vrut să-i dea 1 milion de euro la divorț.)

– Ce nebună! am zis. Cum să preferi să plângi, chiar și în lux, în loc să fii fericit? Nici o persoană întreagă la minte și la suflet nu crede așa ceva, să fim serioși, e împotriva firii umane!
– Nu e, e doar împotriva firii TALE, a replicat prietena mea.

Nu cred. Nu pot să cred așa ceva. Cred că ceva trebuie să fi mers teribil de prost în viața ta să ajungi să prețuiești mai mult marca mașinii în care ești decât liniștea din sufletul tău. Nu vreau să jignesc sau să supăr pe nimeni, dar e un subiect la care mă gândesc neîncetat de multe zile. Oare mă înșel? Mie mi se pare că luxul, banii, lucrurile, sunt dorințe de moment, care nu se sting niciodată. Ai puțin, vrei mai mult, ai mai mult, vrei și mai mult. Iar la sfârșitul zilei, când ești numai tu, dezbrăcat de hainele de firmă, fără machiajul de sute de euro și bijuteriile cu cristale, sufletul tău are nevoie de iubire, de împlinire în dragoste. Eu așa simt, că sufletul meu nu dă doi bani pe materiale, branduri, bani, sclipici. Iar dacă el nu dă, nici eu nu dau.

Mă gândesc cu tristețe (și vă rog să îmi iertați prejudecata oribilă) la multele fete tinere și foarte tinere care investesc atât de mult timp, dar și bani, în remodelare, înfrumusețare etc. Văd puștoaice de 20 de ani care în loc să călătorească, să iubească, să danseze, să facă orice le place, stau cu orele la pus de gene false, unghii false, păr fals, sâni falși, își injectează chestii în față de ajung să nu mai arate a oameni. Apoi trebuie să o ia de la capăt, gelul de unghii trebuie reaplicat, genele la fel, extensiile de păr la fel. Pentru ce?
– Pentru că se iubesc, mi-a zis prietena mea.
– O, nu, dacă s-ar iubi nu ar petrece atâta timp modificându-se.

Eu cred că ele nu se iubesc prea mult, dimpotrivă. Sunt mereu nemulțumite de felul în care arată, schimbă, măresc, modifică, în căutarea a ce? După ce ajung să arate ca o Barbie de plastic, ce gen de bărbat vor atrage ele? Care ce fel de relație le va oferi în timp?

Eu cred că ele știu că fac acum un compromis, că speră ca peste 5 ani sau poate 10 să-și găsească liniștea cu ele însăși, dar și alături de cineva care să le iubească așa cum sunt ele. Prietena mea crede că ele fac asta pentru că le place. Pentru că VOR să atragă bărbați superficiali, care să le ofere lucruri, nu suflet.

Și ne-am întors de unde am plecat, pentru că eu nu cred că poți trăi așa decât dacă nu ești cu sufletul și mintea întregi. Speram să putem dezbate împreună acest subiect care mă macină. Se poate să fii fericit doar cu lucrurile pe care le ai? Fără să oferi inimii tale împlinire? Să rămâi cu sufletul împăcat alături de un om care îți oferă lux, dar cu care plângi de tristețe? Știu că suntem diferiți și e minunat că e așa, dar credința mea e că un lucru îl avem cu toții la fel: nevoia de a fi iubiți de cine iubim. Oare bat câmpii?

shutterstock_428295490

Sursa foto: femeie fericită via Shutterstock.com

Pin It

151 Comments

  • Alexandra spune:

    Eu te însotesc daca bati câmpii!

  • Maria spune:

    Eu gandesc ca tine, dar inteleg si ce spune prietena ta. Trebuie sa te pui 100% in pielea celorlalti/e: profund materialiste fiind, tristetea aia de care zici ca plang nu poate fi mai mare decat tristetea de a nu avea bani. Pentru ca, dupa scara lor de valori, banii vin pe primul loc. E gresit sa spui ca aleg banii in loc de fericire, din moment ce in lipsa banilor pentru ele nu poate exista fericire.

  • dojo spune:

    Am fost copil sarac, dar am fost FOARTE iubita. Desi m-a crescut bunica fara prea multe studii de parenting, m-a iubit cum a putut de mult si mi-a spus-o mereu. La fel tatal meu si bunicul. Am fost printesa lor si dragostea lor.

    Am crescut frumos si am sters 5 ani de traume (orfelinat, pana s-au terminat bataliile de custodie) prin dragostea lor neconditionata.

    Nadia mea are absolut orice isi doreste. Nu suntem bogati, dar, momentan cel putin, ne permitem sa ii oferim ce considera ca ii este necesar, material vorbind.

    Dar cel mai mult pretuieste prezenta noastra si dragostea pe care o primeste.

    Sa ne intelegem, este deja o mica pitipoanca si adora sa primeasca haine, jucarii etc. E copil pana la urma.

    Dar o vad transfigurata de bucurie, cand ii spunem cat de mult o iubim si cat este de importanta pentru noi.

  • SIMONA spune:

    Nu stiu ce e aia nevoia de lux 🙂
    Dar, evident, nu e o opozitie reala (lux vs suflet). Cu nevoia de iubire te nasti si mori, alte nevoi de „aglomerare” (de mancare, de bunuri, bani, relatii) apar pe timpul vietii ca sa indoape niste goluri ale primei nevoi.
    Poate pentru unii, veniti din crunta saracie, banii inseamna siguranta in fata greutatii sai bolii, evitarea frustrarii sau a ridicolului perceput candva, pentru altii banii inseamna anturaj
    garantat, pentru altii distractie garantata, prestigiu, ori mai stiu eu ce. Luxul, adica hiperbolizarea avutiei, e [si] o incercare de reparatie, dusa la extrem, a ‘bubei’ mai vechi a fiecaruia.
    Niciun om nu cred ca pretuieste mai mult marca masinii /cifra din cont decat linistea sufleteasca, doar ca a ajuns undeva in sinea lui sa simta, sa creada, ca numai prima i-o poate aduce pe cealalta. Cu totii vrem acceptare, iubire, libertate, sens.. fiecare le cauta si le gaseste cum poate.
    Sigur, poate in cazuri cum e Patricia Patrunjel, e pur si simplu greu sau inspaimantator sa iti imaginezi, dupa o viata in care ai fost ceea ce ai si reprezinti, o altfel de viata in care esti ceea ce esti (si ai uitat)

  • claudia spune:

    „Bati campii”….si eu la fel:)

    Ai dreptate, draga mea! Si cred ca asta simt si ceilalti insa nu au aflat. inca sursa iubirii si o confunda cu satisfactia de moment!

    Tu esti toata o iubire! Si se vede asta!

  • Andreea spune:

    „De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire şi de sens.”- Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii

  • Larisa spune:

    Prefer oricand un „colt de paine” impartit cu cineva decat cine stie ce mancare fancy printre lacrimi si tipete. Nu cred ca in final te incalzeste luxul daca nu e o vorba buna, un zambet, un umar pe care sa pui capul.

  • Ioana spune:

    Oamenii sunt atât de diferiți… există oameni complet asociali care sunt fericiți doar cu ei înșiși iar pe alții îi omoară chiar și o zi de singurătate.
    Există oameni care urăsc călătoriile și nu sunt deloc curioși să vadă lumea pe când alții (cum sunt eu) și-ar da și ultimul bănuț pe un bilet care să-i ducă undeva departe.
    Există oameni care nu iubesc copiii, asta îți poți imagina? Așa că de ce nu ar fi oameni care să iubească mai mult obiectele decât alte ființe?

  • AlinaD spune:

    Uneori n-ai nici una, nici alta. Si daca iubire nu e, poate te-ai consola cu luxul. Ar fi ceva mai mult decat nimic …

  • Carmen T spune:

    Mie nu imi place deloc acest mod diametral opus de a vedea viata, in care prezinti 2 extreme. Adica, nu imi place paralela cu ” nu dau 2 bani pe materiale, farduri, sclipici”, versus ” unghii false, par fals, buze injectate etc”. Hai sa nu fim ipocriti, frumusetea fizica atrage foarte mult un barbat. Iar strans legata de atractia fizica se naste si dragostea…si uite cum Iar la sfarsitul zilei,cand te dezbraci de hainele de firma…totusi un desuu de matase din ultima colectie a lui tanti Victoria, o crema de corp buna care sa miroase super bine, o crema de fata cu ingrediente bune care sa repare oboseala zilei…da, toate astea iti pot aduce si dragostea lui.
    Nu cred ca un om normal poate fi fericit Doar cu lucrurile pe care le are. Aceia sunt la o extrema unde o pasare canta singura la mansarda…Dar lucrurile pe care le ai pot contribui in mod esential la fericirea si linistea sufletului tau. Acum,depinde de fiecare cum isi dozeaza aceste chestiuni materiale.

    • Stefania Yaksan spune:

      Foarte bine spus!

    • Adi spune:

      Daca nu aveai mancare, ai fi fost fericita si cu un colt de paine… Si nu te mai gandeai la crema de la Victoria Secret.Nu sunt ipocrit sa spun ca mie nu imi plac lucrurile care imi fac viata mai usoara dar asta nu inseamna ca nu pot trai fara ele.
      Singurele lucruri esentiale pentru a trai sunt mancare, imbracaminte/incaltaminte si un acoperis. Ca noi ducem la extreme si folosim o gramada de lucruri care ne fac viata mai usoara/convenabila asta e alta treaba…

  • Andra spune:

    Cred ca depinde de ce e mai important pentru fiecare suflet. Da, mie mi se pare ca iubirea e cea mai importanta si asta ma face fericita, asta a simtit sufletul meu dintotdeauna. Daca m-ai pune se aleg intre dragoste si bani, n-as ezita o clipa.
    Dar, pe de alta parte, noi, oamenii, suntem diferiti. De ce n-as putea crede ca exista altii care nu dau 2 bani pe iubire si sentimente si sunt foarte fericiti asa? Nu ca renunta la dragoste pentru lux, ci ca pur si simplu nu o simt. Deloc. Si atunci nu-i simt nici lipsa.

    P.S. Acum, ca tot ai zis de gene false, imi aduc aminte ca ti-ai pus si tu, la un moment dat 😉

    • Printesa Urbana spune:

      Asa e, am vrut sa vad cum e. Si m-am lamurit repede. 🙂

    • Teodora spune:

      Voiam sa scriu un raspuns similar cu al tau 😀 Exista oameni care sunt fericiti doar atunci cand au bani si chiar am cunoscut cativa care atunci cand aveau lipsuri, o luau razna cu totul si nu le mai convenea nimic din ce aveau in rest. Nu mai puteau sa vada niciun viitor, nicio iubire si multumire pana cand contul nu avea fonduri suficiente. Doar din perspectiva noastra, cei idealisti, care punem pret pe iubire ni se pare de neconceput o astfel de atitudine. Din perspectiva lor suna ceva de genul dragostea de foame nu tine.

  • Angie spune:

    Eu cred ca se rezuma si la cum au fost crescute/crescuti si cum vad ei viata. Poate pe unii i-au traumatizat asa tare lipsurile incat acum vad o fericire extrema in A AVEA si a te fali cu ele ca degeaba ai daca nu se vede 😉

    Cand nu prea ma mai intelegeam cu sotul si-mi faceam planul de bataie incepusem sa le dau dreptate astora care alearga dupa cei cu bani, numai minte sa aiba sa puna deoparte ca daca le da cu Flit sa nu fie in ,,curu gol” iar. Eu ma gandeam sa plec si apoi imi dadeam seama ca oriunde m-as duce mi-ar fi foarte greu financiar si uite asa ziceam eu in gand ca trebuia sa-l iau pe unul cu bani si sa stau linistita dupa aia, decat sa sufar si nici cine stie ce lux nu avem… 🙂

    Dar nu sunt de acord cu astea care sufera pentru a se transforma, isi risca viata si indura dureri oribile sa aiba sani mai mari, sau fese bombate si barbatii sa le vada ca pe niste gonflabile. Tot timpul am fost de parere ca viata femeilor ar fi mult mai usoara daca s-ar respecta pe sine mai mult si s-ar accepta asa cum sunt. Din pacate de mici cautam sa fim pe placut altora dpdv fizic, punem pret pe cum aratam, toata ziua stau fetitele in oglinda, incep nemultumirile de pe la 5-6 ani… asa bine le e baietilor ca-s miserupisti cand vine vorba de cum arata, e perfect!

  • Ana spune:

    Luxul sau alte plăceri materiale se pot obține, mai ușor sau mai greu. Dar iubire de unde sa iei? Sunt oameni care nu se simt demni de a fi iubiți – mă gândesc și la iubirea prietenească sau in familie – și ca atare cuvintele tale cam ard. E drept că fie și o mică speranță poate da aripi, dar și speranțele deșarte afundă și mai rău.

  • Alexandra spune:

    In piramida lui Maslow nevoia de dragoste si afectiue este peste cea materiala si de siguranta. Pentru oamenii saraci sau care au trait in nesiguranta dragostea este mai putin importanta caci au nevoi mai arzatoare decat iubirea. Dar cred ca depinde si de educatie, si cum te indruma cei din jur sa gandesti. Exista si persoane sarace pentru care iubirea este f importanta si au invatat sa nu se lase intristati de dificultatile materiale.

    • feedback spune:

      Frumos comentariu!

      Subscriu.

    • Adi spune:

      Sexul insa e la acelasi nivel cu mancarea si apa la Maslow, spune ceva asta nu ? Ce sanse ai sa faci sex, ca barbat, daca nu ai un statut social bun sau nu arati bine sau nu esti slabanog…daca esti timid, si ai fost ani de zile la paiholog degeaba ? Minime spre deloc.

  • Alina spune:

    Nu inteleg de ce neaparat cei cu super multi bani trebuie sa fie nefericiti sau sa nu aiba parte de dragoste. Cred ca si ei iubesc, nu sunt chiar asa superficiali cum ii vedem noi. Dar pana la urma este o diferenta intre a castiga 5000 euro pe luna si a avea averi de miliarde de euro. Acolo e deja alt nivel, poti sa faci atat de multe, sa ti se para lumesti chestiile astea cu silicoane, farduri, genti sau mai stiu eu ce. Ganditi-va la James Cameron care a coborat la 10.000 de metri sub apa ( nu vreau sa stiu ce senzatii a trait)- a facut asta pentru ca si-a permis in primul rand si pentru ca probabil deja vizitase tot ce se putea deasupra asa ca era in cautare de alte lucruri care sa-i aduca un plus de bucurie. Asa ca eu cred ca nu sunt total opuse iubirea si banii. Nu neaparat daca ai bani esti neiubit, iar daca nu ai ai cine stie ce impliniri in dragoste. Sunt oameni sarmani, neiubiti de nimeni si bogati super norocosi in dragoste. Dar mai si cred ca de la un anumit nivel, mai ales daca banii castigati au fost prea usor castigati ( nemunciti din suflet) ai mari sanse sa devii superficial, materialist etc. Conteaza mult educatie, ce viata ai avut inainte si multe multe altele.

  • Georgi spune:

    Dar de ce sa ma limitez doar la una, cand le pot avea pe amandoua?
    Cine a zis ca trebuie sa renunti la dragoste pentru asta?
    Eu n-as renunta la dragoste si nici nu imi place sa ma limitez la ce am (material). Si eu si cu barbatul meu, muncim impreuna, ne iubim, ne facem viata mai frumoasa impreuna.
    Visez ca intr-o buna zi sa am un Mercedes. Si nu ca sa ma dau mare cu el, ca si asa nu am cine stie ce anturaj, ci pentru ca este o masina pe care mi-o doresc. Doresc sa simt confortul ala, sentimentul ala de bine pe care mi l-ar da. Si nu trebuie sa renunt la barbatul meu pentru asta. Ci muncesc in continuare, imi rezolv prioritatile si apoi va veni clipa in care voi putea cheltui si pe mofturi. Poate ca nu imi voi permite una noua, dar cine stie ce va fi atunci…
    Sunt, totusi si femei carora nu le place munca si vor lux direct. Si prefera sa sacrifice dragostea, sa indure dureri si operatii. Dar, uite ca toate isi gasesc pe cineva la un moment dat. Tineti minte cate pitipoance s-au perindat de-a lungul anilor la tv, in cautare de iubiti cu bani? Cate au disparut de pe sticla, ca si-au gasit dragostea, pana la urma?

    Cat despre fetele care isi pun toate chestiile, e pentru ca asta cer barbatii. Genul de barbati pe care vor ele sa ii atraga. Barbati cu bani care vor o femeie exotica, tipul ala de femeie din fanteziile lor. Se cheama cerere si oferta.
    Nu care vor EI sa le atraga.
    Pentru aproape fiecare om pe lumea asta, exista o jumatate.
    Important e sa stii ce cauti. Daca vrei o fata top-model, pusa la punct, genul ala de fata care e impecabila din cap pana in picioare, trebuie sa fii si tu pus la punct, cel putin financiar.
    Pentru ca ea asta cauta. Si e dispusa sa investeasca in ea, ca sa fie frumoasa. Pentru ca frumusetea costa. Orice ar spune cineva. Si tu vrei o top modeala, dar o vrei asa, cu buzunarele goale si sa o plimbi in 41. Nu merge. Sala costa, salonul costa, mancarea de calitate cu care isi intretine pielea fara celulita, costa, masajul cu care isi tine pielea ferma, costa. Nu merge sa o scoti zilnic la saorma. Nu iti place una cu sanii lasati. Vrei una cu sanii in vant, non stop, sa stea tepeni fara sutien. Pai, aia costa. La domnul estetician.
    De-aia unii barbati zic: „vaaaiii ce materialiste sunt femeile”. De ce? Pentru ca ei se uita la alea de la etajul superior, nu le place fata aia simpla, colega de birou, cuminte si devreme acasa, care isi face unghiile o data la luna si se imbraca zilnic cu blugi si tricou, nu are parul lung, lucios si bogat. Si cel mai important, fata aia accepta sa o plimbi si cu tramvaiul.
    Dar aici intervine marea problema:
    Cu ea nu au fantezii sexuale.
    Bineinteles, nu e chiar asa. In toate cazurile. Eu am venit cu o alta perspectiva.
    Ca vorba aia, sunt destui oameni simpli pe lumea asta, care se iubesc si nu doresc lux.
    Dar, trebuie sa tinem minte un lucru: In viata traim doar o singura data. Nu mai avem a doua sansa. De-aia e bine sa stim ce vrem si sa incercam sa obtinem, fara sa facem rabat de la fericirea sufleteasca.
    Ca vine clipa in care punem mainile pe piept si o sa avem retrospectiva vietii: „Am facut to ce mi-am dorit in viata? Am existat degeaba? Am facut ceva remarcabil? Isi vor aminti oamenii de mine, cine am fost? Am fost fericit? Mi-am indeplinit toate dorintele? Puteam mai mult?”. Si cum va fi atunci?

  • Lia spune:

    Parerea mea ca e nu numai ca nu se exclud (dragostea- nu doar cea intre barbat si femeie, ci de orice fel, prieteni, parinti,etc si banii), dar se completeaza, e nevoie de una pt cealalta. Doar un sfant ar fi fericit si ar pastra vie o iubire doar in zdrente si cu burta goala. Am vazut nenumarate cupluri ajunse la divort din cauza lipsurilor, parinti si copii judecandu-se pentru mosteniri,etc. Cat despre dragostea care sustine dobandirea banilor si compromisurile care se fac in viata pentru a-i avea, am doar o singura intrebare: cati dintre voi chiar iubesc meseria pe care o fac. Ok reformulez, cati ati mai lucra daca banii, tot atatia, ar veni oricum?

    • Georgi spune:

      Sa fiu sincera, as lucra si daca ar veni banii oricum. Pentru ca la un moment dat te plictisesti, oricate vacante ai avea, oricat ai sta cu cracii in sus la soare :)))
      Asta daca as fi bogata, deja. Dar daca ar fi la job, sa vina oricum banii, fara sa mi se puna conditia sa lucrez, tot as face-o. Ca la un moment dat, l-as pierde.
      Cat despre job, eu imi iubesc jobul. De mica mi-au placut ciferele (in domeniul economic, nu matematica din aia pura…aia o urasc), am facut liceu economic, facultate cu profil economic, acum lucrez in vanzari. Ceea ce am dorit sa fac.
      Da, lucrez si cu clienti dificili, cateodata imi vine sa le f*t una cu tableta peste bot, cand te trateaza cu nasul pe sus si au ditamai pretentiile, desi au nevoie de contract de distributie cu firma ta.
      Dar asta nu ma impiedica sa vad partea plina a paharului. Si oamenii cu adevarat respectuosi, profesionisti, de la care am ce invata.
      Iar al meu a avut un job bun, pana a plecat pentru ca nu a mai suportat nepotismele si nedreptatile din firma. A stat acasa aproape 10 luni, timp in care si-a cautat jobul perfect pentru el. Si l-a gasit.
      Si el e la fel, cateodata simte ca nu face fata, dar in general vede partea plina a paharului, ca si mine. Vede avantaje pe care la alt job nu le-ar avea (ex: lucreaza la 10 minute de casa, la pauza de pranz vine acasa, se schimba de haine, mananca acasa, apuca sa se si uite putin la tv, nu i se impune sa stea pana peste program la munca, etc.)
      Deci, nu exista sa iubesti 100% un anume job. Pana si un hobby, transformat in job, devine o corvoada. Ai deadline-uri, lucrezi cu clienti dificili, ai comenzi care te solicita peste masura, etc.
      Important este sa iti placa domeniul si ceea ce faci si sa te simti bine 80% din timp, acolo unde lucrezi.

    • Ioana M spune:

      A….. eu n-as mai lucra !!!! Sau cel putin nu ce lucrez acum!!! Luxul si dragostea nu e musai sa se excluda una pe cealalta. Luxul este o notiune masurabila prin ochii fiecaruia. Vacanta mea in Turcia, de exemplu este un lux pentru cineva care nu isi permite mai mult de o iesire la strand intr-o vara, la fel cum, pentru mine, acum, o vacanta in Philipines este un lux …
      In alta ordine de idei, din papuci de femeie vorbind, daca iubitu/sotu/partenerul nu poate produce suficient cat sa-si intretina familia decent mi se pare INCAPABIL si INCOMPETENT, deci nu l-as putea iubi !!! Si asta cu dragostea …. degeaba imi spui de 100 de ori pe zi ca ma iubesti si noi mancam coaja aia de pita !!!

  • o femeie spune:

    iubirea este cheia. Iubirea celorlalti, dar si iubirea de sine!
    Cand am inceput sa ma iubesc si sa ma apreciez asa cum sunt am renuntat la cosmetice! A trebuit sa invat sa ma iubesc, sa ma descoper, sa incep sa ma iubesc si cu defecte, si sa nu ma mai imbolnavesc!.

    Cred ca iubirea este unul din elementele de baza ale nevoii omului ( adica alaturi de mancare echilibrata, o casa echlibrata, somn echilibrat). Oricare din acestea dezechiclicbrate duc la suferinta, duc la imbolnaviri

  • cristina spune:

    E greu de crezut,dar,totusi, exista si oameni pt care banii chiar conteaza (mai mult decat iubirea si alte sentimente din categoria asta). Daca ce au ii bucura cu adevarat,asta numai ei o stiu. Noi avem in familie 2 persoane cu averi de cateva milioane de euro (4,5 10 undeva in zona asta, nu sute). Una dintre ele si-a dorit cu ardoare bogatie,a muncit si a obtinut-o. Vreo 10-15 ani dupa dobandirea ei, jubila, acum nu o mai intereseaza,cel mai adesea vad un om apatic,care pare mereu plictisit de ce e in jur, dar mandru de ce a realizat. Cea de a doua ruda a obtinut bogatia prin casatoria cu cineva ca o detinea deja. Am intrebat-o la un moment dat daca s-ar fi casatorit cu cineva cu aceleasi atribute fizice si comportamentale, dar fara averea respectiva. Mi-a zambit si mi-a spus nu :). Se pot creste copii langa un tata care e mereu la birou, care nu si-a plimbat copiii niciodata, care nu participa activ la educarea lor? Mi-a spus da. Eu i-as fi spus ca nu. :).Sunt si azi impreuna, verva de la inceput le-a pierit de ani buni, dar pofta de shopping si calatorii nu. In niciunul din cazuri nu vad oameni impliniti sentimental, dar vad oameni care au obtinut ce cautau si pare ca le e de ajuns.

  • andrama spune:

    O da, total de acord. Am o cunostinta care se plangea ca nu poate tine copilul langa ea la gradinita privata ca mine si trebuie sa-l tina la bunici in alt oras, desi din calculele mele investeste minim 1000 ron pe luna in tratamente de frumusete si inca vreo 500 pe tigari. Jesus fucking Christ!
    Pe langa subiect, patricia gucci a revenit la viata de sociallite (noi nu avem un termen in ro, nu?) si chiar lucreaza in industria modei.

  • Denisa.mdv spune:

    Tot ce scrie in articol si s-a dezbatut mai sus, zic eu, se rezuma la cateva cuvinte: dpdv emotional (iubire, atentie, impliniri ne-materiale), nimeni nu poate pretinde si oferi mai mult decat a primit la randu-i. Atat

  • Andrada spune:

    Nu,imi pare rau,Dar nu sunt de acord cu tine,de data aceasta.cineva a spus odata ,,banii nu cumpara fericirea Dar o intretin”.foarte adevarat.E greu sa Te bucuri de un mers in parc,de o inghetata,de o bicicleta atunci cand Te inghesuie facturile,cand ai grija zilei de maine.chiar Si calatoriile alea de care vb tu(Sper ca pot sa Te tutuiesc)costa bani.destul de multi.in orice caz,raportat la nivelul.de trai din tara noastra este considerat un lux sa calatoresti.La naiba,pana Si un parfum bun e considerat un lux.500 lei,cat e un parfum de calitate,reprezinta pentru unii banii de chirie Sau de mancare pe o luna.
    In concluzie,da,este ideal sa Te bucuri de lucrurile marunte ale vietii,Dar cu conditia ca dupa ce iti achiti obligatiile financiare periodice sa iti mai ramana ceva Si pentru sufletul tau.
    P.S.:scz Daca nu am fost foarte coerenta.Sper ca s-a inteles ce am.vrut sa spun

  • Bianca spune:

    Acum mai multi ani am ascultat o emisiune la radio gen discutie cu ascultatorii, nu mai stiu exact care era tema discutiei, ceva despre dragoste si diferenta de varsta probabil.

    A intervenit la un moment dat o doamna care a explicat ca pentru ea faptul ca sotul ii ofera o viata de lux este o dovada de iubire si ea il iubeste cu adevarat, cu toate ca este o diferenta considerabila de varsta intre ei, pentru ca are grija de ea si ii asigura o viata indestulata material.

    Atunci am avut un declic, am inteles ca nu toti/toate suntem la fel. De atunci incerc sa judec mai putin, unii oameni chiar nu au nevoie de prea multa dragoste ca sentiment.

    • Lia spune:

      Pai doamna din exemplu era si iubita si in lux, ce sa vrea mai mult? Acum depinde ce intelege fiecare prin dragoste. Ceea ce se cheama acum casatorie din dragoste (mie mi se pare ca e mai mult vb de pasiune oricum) nici nu prea exista acum 2-300 de ani si, intamplator de cand a aparut au explodat divorturile. Eu cand ma gandesc la dragoste nu ma gandesc la doua trupuri tinere si bronzate, inlantuite intr-un sarut pasional. Ma gandesc la doi batrani care se plimba de mana prin parc, cu nepotii. Isi zambesc calm si discuta despre masa pe care o vor lua la restaurantul preferat diseara. Si despre emisiunea pe care au vazut-o impreuna aseara. Isi fac ceai unul altuia si se dau cu creme pt reumatism. Isi aduc aminte sa-si ia caciula ca e frig. Au crescut impreuna 4 copii, acum cresc nepoti. E vb de bunicii mei, care s-au casatorit la ideea parintilor lor, ambii oameni avuti, care n-au vrut sa se risipeasca averea. Dragostea asta calda si calma, in papuci de casa, cum zicea un scriitor, apare din convietuire, nu din vazut gagici si gagii frumosi, luat acasa si totul e bine de la sine. Trebuie analizate calitatile si defectele, stiind ca primele vor pali, iar cele din urma se vor amplifica. Din ce-am discutat cu vaduvi si vaduve ceea ce lipseste dupa o viata impreuna nu e nicidecum sexul. E felul caraghios in care isi bea cafeaua, cum taraie papucii cand merge, cum fosneste ziarul, cum zambeste cand zice buna dimineata, etc. Cred ca daca oamenii sunt legati printr-o astfel de afectiune casnicia va fi una fericita, chiar daca el a luat-o pe ea ca e frumoasa si ea pe el ca e bogat. Depinde ce s-a construit dupa, fie si plecand de la aceste premise.

  • Cris spune:

    Everything that everyone really wants is because they will fell better in the having of it! Orice face orice om pe lume este pentru sentimentul de bucurie/implinire pe care crede ca l va obtine din asta! Odata ce realizezi ca starea de siprit ti o alegi tu, si lucrezi ca la antrenament cu tine sa fii putin mai independent de conditii exterioare decat ai fost ieri, in timp vei ajunge sa fii fericit neconditionat….sunt legi ale firi pe care abia acum incepem sa le intelegem…is that easy

  • Miky spune:

    Am citit aproape toate comentariile. Eu stiu decat un proverb, care din pacate ghideaza viata multora: „dragostea trece prin stomac!”. Si de aici putem extrapola la multe intelesuri, atat la cel simplu pe care il expune, cat si la multe altele mai profunde.

  • Neli Motoc spune:

    Eu sunt in asentimentul celor scrise de tine si as putea doar să mai spun ca atunci când te iubesti profund si echilibrat pe tine ii poti iubi cu adevarat si pe cei de lângă tine . In alta ordine de idei, iubirea este motorul tuturor lucrurilor pe care noi le cladim, însă iubirea îti da jos ochelarii prin care vezi si percepi realitatea , te aduce intr-un contact autentic cu tine insati si , cred eu, ca asta face diferenta intre bicicleta si Rolls .

  • catalina spune:

    Omul oricum nu e multumim niciodat de ceea ce are .
    Eu am avut o viata de lux langa un barbat care nu ma respecta , nu eram fericita .Eram invidioasa pe cuplurile care mi se pareau fericite.
    Am renuntat la tot pt a cauta si eu fericirea.
    Am gasit barbatul care sa ma respecte , sunt fericita …dar acum suspin cateodata dupa masini luxoase si libertate .
    Cred ca totusi la sf de zi conteaza linistea sufleteasca.

  • Carmen spune:

    Eu sunt în asentimentul tău. Cred, din tot sufletul, că toți avem nevoie de iubire și că toți căutăm asta mereu, pe diferite căi, în diferite moduri. Cred că, atunci când nu (ne) putem iubi, când nu ne simțim iubiți, ne refugiem în alte lucruri sau activități, luxul fiind doar o variantă, care pare mișto, pe lângă altele, care pot fi mai tragice, precum alcoolul, drogurile, relațiile toxice etc. Mascăm emoțiile negative, nu ne uităm în interior pentru a vedea ce căutăm și ce dorim de fapt, ci ne formăm o imagine strălucitoare pe care o afișăm în fața altora, iar dacă reacțiile lor sunt pozitive, admirative, ne simțim încurajați să menținem această imagine și să mai tot adăugăm câte ceva, punând semn de egalitate între lucrurile care o compun și fericire/ împlinire/ apreciere/ valoare, poate chiar cu un fel de iubire.

    Și mai cred că mulți oameni chiar nu știu cum e să fii iubit cu adevărat, necondiționat, cum e să oferi iubire așa, cum e să te simți bine cu tine și să nu ai nimic de dovedit, pentru că, încă din copilărie, rând pe rând adulții dn viața lor le-au „ciuntit”, într-un fel, sufletele, orientându-i spre așa-zisele valori și așa-zișii „trebuie” care te ajută să „reușești în viață”, indiferent de pasiunile lor, ideile lor, visele lor. Nu ne naștem căutând luxul, ci căutând prezența, căldura și iubirea mamei. Pe drum, lucrurile se mai strică… 🙂

  • Cristina spune:

    Eu cred ca toti oamenii au nevoie de iubire.
    Dar mai cred ca, atunci cand te pui in pat seara langa omul pe care-l iubesti gandindu-te ca ai datorii la intretinere si copiii tai n-au haine ca ceilalti, iar vacantele sunt ceva sf, mergi cu troleul si lucrezi oricum toata ziua….well in conditiile astea, uiti ce sentimente te-au adus aici in the first place. Si incep certuri nesfarsite, imbatranirea prematura etc. Na, intretine iubirea in conditiile astea.
    Nevoia de lux e altceva, cred eu. De lux nu avem efectiv nevoie – e ceva sustinut artificial de multa publicitate si de mutle sotii de fotbalisti cu poze pe instagram – e ceva ce ne putem dori, dar in nici un caz o nevoie reala,
    Bottom line, cred ca e ideal sa avem iubire, si o viata confortabila care sa ne ajute s-o mentinem

  • DanielaG spune:

    Din ceea ce ai scris tu inteleg ca pur si simplu ai prefera o viata simpla, dar plina de iubire, decat o viata cu multi bani, dar fara nicio satisfactie sentimentala. Evident ca nici tu nu te-ai referit la cazurile in care nu sunt banuti nici pentru esential, gen mancare, caldura, etc. Acelea sunt cazuri in care nimeni nu vrea sa ajunga, si in care din pacate se regasesc foarte multi.

    Si eu sunt de aceeasi parere, mai bine ai un trai mediu, dar esti fericit cu ce ai, decat sa muncesti 24 din 24 ca sa faci bani, dar nu ai niciun alt motiv de fericire pe langa asta. Mai bine te bucuri langa un om pe care l-ai ales din iubire decat sa petreci pe yachturi si sa te imbraci cu haine scumpe si sa ai langa tine un mosulica libidinos sau un tinerel plin de bani si cu zero atentie, compasiune, iubire, etc…

    Apropo de asta, nu toata lumea are aceleasi criterii dupa care isi ghideaza viata, unii sunt pur si simplu prea slabi de inger ca sa gandeasca pentru ei. Va dau un exemplu: intr-o pauza de masa, la bucatarie, in fata mea mancau doi colegi, un el si o ea. Despre ea se stia foarte bine la birou ca ii place sa mearga numai prin cluburi, ca ii plac lucrurile scumpe, dar si ca e cam slaba de inger (si cam prostuta, ca sa fiu blanda). Si ea ii povestea lui cum a ajuns la revelatia vietii: avea un prieten care o iubea, dar care nu prea avea bani. Iar intr-o zi o prietena foarte buna de-a ei i-a sugerat sa isi caute un iubit cu masina proprie macar, sa nu o plimbe cu masina lui taica-su, ca e „lame”. La care ea, senina, si pe un ton incredibil, ii spune colegului de munca: „Si ce bine am facut ca am ascultat-o! Acum am un iubit care are Mercedes!” A spus asta cu o naivitate sora cu prostia, de nu mi-a venit sa cred…

    Pentru unii oameni, lucrurile astea chiar conteaza. Nu stiu la ce ii ajuta, dar conteaza. Evident, nici sa traiesti la limita subzistentei nu e ok.

    Eu am avut o copilarie mai putin dotata material, parintii mei o duceau greu atunci, aveam perioade lungi in care nu puteam sa ne cumparam ceva nou de imbracat sau incaltari mai bune. Insa toate amintirile mele din copilarie sunt extrem de frumoase! Nu as da copilaria mea pe una plina de bani, dar zero atentie din partea parintilor, niciodata!

  • Cătă spune:

    Cheia este echilibrul, zic eu. O măsură în tot ceea ce fac…mai puțin iubitul, că iubesc fără măsură.
    Îmi pun unghii cu gel, și am și extensii de gene. Mă machiez profi, că pe lângă job.ul zilnic…mă ocup și de make.up. Îmi plac parfumurile bune. Mă cocoț pe tocuri și.mi vopsesc părul. O superficială – în ochii unora. Mă topesc ori de câte ori îmi spune omul meu că sunt frumoasă. Eu mă consider un om frumos, fără falsă modestie. Știu ce sunt, ce reprezint. Dansez, mă bucur de soare, de verdele ierbii, de cireșele coapte. Știu cum e să duci grija zilei de mâine, dar recunosc că mă bucur enorm că acum nu mai e cazul. Am o casă construită împreună cu omul drag. Ne plimbăm cât mai mult, fie că ieșim cu bicicletele, fie că mergem într.un loc exotic. Avem facturile la zi. Nu consider că trăiesc în lux. Mă rog…lucrez ceva ce.mi place, poate ăsta este luxul din viața mea.

  • Ruk spune:

    Ioana, cred ca toti suntem iubitori de lux… pentru unii, iubirea e un lux, iar pentru altii banii sunt un lux, sau masinile, calatoriile…
    Si pentru mine este foarte importanta iubirea, afectiunea, iar eu le consider un lux

  • Diana spune:

    Why not both? Mie imi vine greu sa cred ca se exclud in totalitate. De ce, de ce sa nu incercam sa le avem pe ambele?

    Dar inainte de toate, o precizare: cred ca ce vedem noi toti la femeile acelea cu buze care dau pe-afara si sani mult prea fermi e mai degraba o dovada a vulgaritatii si a lipsei de educatie, iar nu o consecinta a starii financiare. Pentru ca o femeie cu bani si cu cap poate profita extraordinar de pe urma unui chirurg plastician bun, care poate pur si simplu sa-i scoata in evidenta calitatile in loc sa o transforme intr-un Barbie molesita. Si inca un lucru de pe urma caruia sper sa nu-mi iau capace pe aici: in ultimii doi ani am locuit pe afara, in Belgia. Si m-am plimbat un pic si prin jur, deci am avut ocazia sa vad femei de toate nationalitatile si pot sa declar cu mana pe inima ca romancele sunt extraordinar de frumoase. Acum, acestea fiind spuse, tot romancele sunt cele care nu par capabile sa-si constientizeze atuurile si devin vulgare in incercarile lor de a se impopotona. Traiesc intr-un loc in care se pune foarte putin accentul pe haine sclipicioase si farduri. dar totusi foarte multe dintre femeile de aici au o seninatate si o lejeritate in miscari care e face mai frumoase decat le-ar fi binecuvantat mama natura. 🙂

    Asadar, operati-va, fetelor, puneti-va gene false, dar atata timp cat inca aratati ca femei, cat va face sa va simtiti zeite cand va uitati in oglinda, iar nu de dragul unei domn cu par alb pe piept din vreun club oarecare.

    Acum revenind la dragoste versus lux (sau bani multi), sunt convinsa ca dragostea e esentiala pentru o viata frumos traita, dar nu asta nu exclude dorinta de a trai cat mai confortabil posibil. La naiba, suntem tineri atat de putin timp si ni se sparg atatea in cap incat mi se pare normal sa tanjesti sa ai resursele pentru a-ti face existenta cat mai placuta. Si-apoi (da, ma scuzati, n-am gasit altceva la indemana) voi cita dintr-o melodie a Andrei (stiu,simt si eu oroarea) care spune ceva de genul: „banii n-aduc fericirea, dar te-ajuta sa intretii iubirea.” Au sarit ca arsi cativa comentatori pe Youtube, dar de data asta are dreptate. Totul costa, iar dragostea inseamna o viata traita impreuna, ori aspiri sa iei ce e mai frumos de la viata aia iar in zilele noastre pare ca si sa respiri te costa. Costa sa ai o vacanta divina cu jumatatea si costa si mai mult sa-i oferi copilului pe care-l iubesti o educatie desavarsita. Costa o avere uneori sa-ti operezi parintii batrani intr-un mediu in care sunt respectati, samd.

    Acum, da, e adevarat ca unii oameni cauta doar luxul cu orice pret, dar vad doua posibilitati in goana asta: ori oamenii aceia au probleme foarte nasoale cu ei insisi si cauta rezolvarea prin conturi in banca, ori habar n-au ce-i face fericiti. Pentru ca ori cati bani ai avea, daca nu stii cum sa-i cheltui astfel incat sa fii fericit, ma gandesc ca ti se pare ca nu te simti bine pentru ca nu ai destui. Si cauti mai multi. Dar un om educat care cauta luxul cred ca o face mai cu cap. Uite, mi-am amintit de asta: „money only impresses people you don’t seriously want to impress in the first place.”

    In concluze, eu nu vad viata fara dragoste, dar zau daca m-ar supara putin lux. :))

    My two cents cum ar veni. 🙂

  • Andreea spune:

    Da si eu ma mai trezesc batand campii…dar tare imi place! Nu stiu insa cum vine asta cu „fac toate lucrurile astea pentru ca se iubesc”! Cum adica te iubesti ca femeie cand stii ca tu nu ai realizat nimic! Cum sa te iubesti cand realizezi (si realizezi la un moment dat) ca esti decat un consumabil! Ca sa nu fiu ipocrita este nevoie si de o situatie financiara confortabila dar de aici si pana la a-ti vinde sufletul pe bani ar trebui sa fie cale lunga! Si bun, ai lux (cu pretul iubirii) dar cand te opresti (daca te opresti vreodata)? Care este maximul? Pana cand? Care e limita?

  • Cami spune:

    Mie îmi pare ca tu pleci de la premiza ca toți oamenii săraci se iubesc și se ascund îmbrățișați, la sfârșitul zilei, sub o patura găurita în casa de paianta, în vreme ce aia cu bani dorm în camere separate și au amanți pentru ca nu se iubesc. Sau ceva în genul ăsta. Cred ca de multe ori lipsurile și greutatile sau grija zilei de mâine sapa în relații și în suflete. La fel cum mulți oameni cu bani nu își mai găsesc dragostea pentru ca înșiră oameni în viața lor fără sa mai aibă răbdare sa îi cunoască. Sunt oameni care le’ar vrea pe amândouă. Sunt oameni care nu sunt fericiți nici în relații dar fără venituri substanțiale. E mai complicat. Tu ai o casa, un venit lunar, îți permiți vacante, bona, gradinita. Eu știu tipe care nu se mulțumesc cu un soț ca al tău sau al.meu care lucrează 10 12 ore pe zi și câștigă 800-1000 de euro din care sa trăiască amândoi dar nici nu ar vrea sa traiasca singure. Unii au gustat din lux și au văzut ce plăcut e sa te plimbi, sa ai haine frumoase, sa nu duci grija zilei de mâine. Împărți prea în negru și alb totul. Să iți placa rujurile și cremele nu înseamnă ca ești o tută superficială. Cum să ai o familie și sa trăiești din 1600 de lei pe luna pentru unii nu e neapărat motiv de bucurie și de fericire constanta chiar dacă au oameni care îi iubesc…

  • Emma spune:

    fetele care isi pun silicoane, gene, par, stau cu orele sa se machieze NU se iubesc clar. Una e sa te aranjezi, sa te duci la un SPA, la un masaj, sa iti cumperi lucruri frumoase ,sa te machiezi simplu cu farduri de foarte buna calitate, pe scurt sa te rasfeti si alta e sa sa te modifici . Si oricum arata foarte artificial, chestie de gusturi, mie una nu mi se par frumoase deloc. Si clar prefer sa rad pe o trotineta alaturi de oamenii pe care ii iubesc si fara de care nu imi concep viata, decat sa plang in orice alta cusca de aur. Mi-as dori foarte mult sa petrec o Luna pe o insula din Caraibe, dar NICIODATA fara cei dragi mie, mai bine petrec o luna pe balta la tara cu familia mea, decat singura pe o insula luxoasa. Nu caut luxul, mereu am crezut , nu stiu de ce, e doar un Sentiment pe care il am, ca daca as avea lux , as fi lipsita de alte lucruri mult mai important mie. Viata are un echilibru, nimeni nu are absolut tot, si prefer sa atarne balanta pe sanatate si iubire decat pe lux. Oamenii bogatii insa pot fi si fericiti, bogatia nu exclude fericirea sau iubirea. Sunt oameni bogati si echilibrati, pe ei ii admir. Imi place Bill Gates de exemplu, pentru modul in care si-a crescut copiii, imi plac simplitatea si naturaletea fetei lui cea mare, Jennifer. Oamenii bogati pot fi normali, si fericiti si iubiti.

  • ECARULAN spune:

    Adevarul e ca daca tot e sa plang in viata, ar fi mult mai placut intr-un Rolls, ca de zambit e placut si pe bicicleta si in super-masina 🙂
    E una cred ca e foarte posibil ca oamenii care isi doresc ‘lucruri’ si le si obtin, pot sa fie foarte fericiti. Daca ai ce iti doresti, asta ar trebui sa te faca fericit, nu?

  • Miha spune:

    Pentru mine nevoia de iubire > nevoia de lux, deci sunt de acord cu tine. Prietenei tale (si nu numai ei) ii recomand sa o lectureze pe Dominique Loreau: „Arta simplitatii” si „Arta esentei”.

  • Robo spune:

    Nu am o parere clara despre subiect, dar am vazut si aici si pe facebook lume care zice ceva gen „daca e sa plang, prefer sa fie intr-un Rolls Royce decat pe bicicleta”.

    Si nu prea inteleg de ce. Adica, e clar ca toata lumea prefera sa aiba mai multi bani decat mai putini bani, all else being equal.

    Dar nu prea vad legatura cu plansul. Sa zicem ca m-a parasit iubita si plang. Cu ce ma ajuta daca sunt intr-un Rolls?
    Ma gandesc ca daca ar ajuta, ar trebui sa nu mai plang sau sa plang mai putin.

    Cred ca nici daca mi s-ar da din senin un Rolls imediat ce m-a parasit iubita, tot n-as plange mai putin, darmite daca l-as avea deja.

    Ajutati-ma sa inteleg cum te ajuta rolls-ul la plans.

    • feedback spune:

      „Dar nu prea vad legatura cu plansul. Sa zicem ca m-a parasit iubita si plang. Cu ce ma ajuta daca sunt intr-un Rolls?

      Ajutati-ma sa inteleg cum te ajuta rolls-ul la plans.”

      Nu am Rolls, si nici nu m-apuca plansul, insa cred ca e vorba doar de compensare: se pierde ceva important, pe de o parte, se castiga (sau se pastreaza) ceva de valoare, pe de alta parte.
      Sa pierzi si sa nu castigi nimic altceva e mai trist decat sa pierzi una si sa castigi alta.

      Nu te opresti din plans, dar nici nu te „sinucizi”. Nu te opresti din plans, dar reusesti, printre lacrimi, sa nu-ti pierzi speranta. In fond „legea compensatiei” se aplica peste tot in viata, si pe tot parcursul ei.

    • Emma spune:

      Ai rolls, iti faci alta iubita mai usor. :)). Te -ar putea ajuta banii multi, sa pleci in excursii scumpe, sa faci shopping de lux, sa cheltui bani multi aiurea ca sa o uiti mai repede. Asta cu iubita nu e asa grav, zic eu. In alte cazuri nu te ajuta toti banii din lume.

  • Ioana spune:

    Fericit nu esti nici macar cand esti iubit. Sunt atatia oameni iubiti dar nefericiti, deprimati. Toti suntem iubiti cel putin de Cineva – de Dumnezeu. Fericirea vine cand tu iubesti si daruiesti iubirea, neconditionat si fara asteptari. Pentru asta ai nevoie de suflet si minte sanatoase.

    • Larisa spune:

      Corect. Rezonez intru totul.

    • Toma Liliana spune:

      Exact așa! Mereu îmi răsună în minte următorul citat: „Un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puțin.”
      Puțini oameni știu cu adevărat ce înseamnă echilibrul și foarte puțini se reportează la el. De ce? Pentru că trebuie să duci o luptă interioară ca să nu cazi pradă ispitelor.

    • Emma spune:

      Conteaza ambele: si sa iubesti si sa fii iubit. Nu cred sincer ca ajunge ca suntem iubiti de cel putin cineva, nu toate lumea crede in zei . Fericirea depinde de mai multi factori. Pentru mine de exemplu , conteaza sanatatea si iubirea familiei mele ( copii, sot) , asta ma face fericita, in rest ne descurcam. Si cred ca toata lumea ofera iubire, asteptand la schimb acelasi lucru. Nu poti spune ca vai ce iubesc pe X, el nu ma iubeste, dar eu sunt fericita ca ii daruiesc iubire si nu astept nimic in schimb. Poti face asta, bineinteles, iubirea este neconditionata, dar nu poti spune ca esti fericit asa.

  • teo spune:

    Dacă în viață ți s-a întâmplat un lucru îndeajuns de traumatizant încât să îți fâșie sufletul în bucăți și tu să nu mai fii în stare să ți-l refaci , atunci nevoia de bani mulți e singura cale spre fericire. Nu toți sunt îndeajuns de norocoși să se mulțumească doar cu iubire….

  • Mihaela spune:

    Ioana, uneori viata pe care tu o ai poate parea un lux pentru altii, asa ca ar fi mai bine sa definim luxul.

    Ca o paranteza, m-am decis, imi fac un cont si le propun tuturor care prefera iubirea in locul banilor sa-mi doneze mie banii lor. Am ce face cu ei, sunt atat de multe lucruri de facut.

  • Simona spune:

    N-are legatura cu iubirea ce voi scrie,dar are legatura cu nevoia de lux.Cunosc pe cineva care spune: „mai bine sa imi chioraie burta de foame si sa am haine de firma pe mine!”.Deci,clar,aceasta nevoie de lux exista.
    Dadea cineva mai sus exemplu cu o persoana care lucreaza 10-12h/zi.Stiu si de-astea,care practic isi ocupa toata ziua muncind.Dar parerea mea,mai bine un job decent (nu unul cu super-multi bani), care sa iti ofere echilibru intre viata personala,de familie si cea profesionala.Cand mai apuci sa te bucuri de gramada de bani castigata daca muncesti non-stop?
    Si ca sa revin la titlul postarii,da,consider ca daca un cuplu exista iubire si respect, acei oameni pot face multe impreuna.

  • Mihaela spune:

    Femeia, Patrizia Gucci, nu a murit, traieste si, pana la urma, a acceptat un job. Declaratia ei despre plans intr-un Rolls a fost facuta in timp ce traia in lux, nu in inchisoare, cand era iubita in lux.

    http://www.dailymail.co.uk/news/article-2423341/Ex-wife-Gucci-heir-ordered-murder-released-jail-agreeing-time-job-Milan-fashion-house.html

  • Roz spune:

    Nu, nu bati campii. Sunt de acord cu tine. 🙂

  • Lia rusu spune:

    Eu cred, ca tu ai gasit combinatia ideala si traiesti si peste nivelul decent, langa cineva care chiar te respecta si te iubeste. Deci se poate, ca sa zic asa, si lux si iubire :)) Nu e musai sa alegi intre ele.

    Iar in ce le priveste pe fetele/femeile care aleg sa isi modifice corpul eu cred, ca o fac pt ele insele, nu pt a se transforma in plase de capturat un anume gen de barbat.Nu pentru ca nu au incredere in ele, nu pentru ca nu se iubesc. O fac pt ca asa se simt ele bine. Asa cum tu alegi sa faci tot ce poti incat sa ramai la cele 40 de kg, ele aleg sa isi schimbe forma buzelor, sa-si puna/scoata sani etc. E o alegere personala si trebuie respectata, nu discutata.

    Cat despre a pune capul jos pe o saltea si a manca un codru de paine cu sare, dar cu cineva care te iubeste….eu zic ca in timp, asa v=ati satura unul de altul si amandoi de viata de rahat, incat v-ati lua campii, care incotro, daca nici nu reusiti impreuna sa accedeti si spre un alt mod de viata, spre un alt nivel de trai. Banii nu sunt ceva rau, sunt necesari, sa iti asigure un trai decent.

    • Robo spune:

      noi nu traim in lux, of, nici nu se pune problema de lux.
      nu traim nici peste nivelul decent, ci cam la acel nivel.
      dar sunt de acord ca „nivel decent” poate fi subiectiv.
      in schimb luxul nu este subiectiv, luxul e lux, are o definitie clara – nu numai ca este peste medie, este maximul din ce ofera lumea acum.

      • Alexandra D spune:

        Pentru unii un o casa sau o vacanta undeva reprezinta un lux.

        • Robo spune:

          eu tot ce spun este ca desi tu poti sa spui ca o casa e lux pentru unii, totusi nu asta e definitia cuvantului.
          lux nu inseamna „ceva ce nu-si poate permite cineva”, ci inseamna „ceva ce nu-si pot permite decat foarte foarte putini”, daca vrei.

          daca Ioana zicea „produse de lux” mai degraba decat simplu, „lux”, probabil era mai clar pentru toata lumea.

          • feedback spune:

            „lux nu inseamna „ceva ce nu-si poate permite cineva”, ci inseamna „ceva ce nu-si pot permite decat foarte foarte putini”, daca vrei. ”

            Pai, daca vorbim strict in sensul acestei definitii, atunci vorbim singuri, ca ma gandesc ca nu sint foarte multi care traiesc (si comenteaza aici) in luxul descris de tine.

            Ori e un soi de capcana (adica, ma ascund dupa degetul in care spun ca nu am nevoie de lux, dar in realitate iubesc si n-as putea trai fara multe lucruri materiale, etc, si astfel dau de inteles ca „primeaza” iubirea), ori e un non sens (in conditiile in care luxul e definit ca „ceva ce nu-si pot permite decat foarte foarte putini”)

            „daca Ioana zicea „produse de lux” mai degraba decat simplu, „lux”, probabil era mai clar pentru toata lumea.”

            Da, ar fi fost mai clar sa fi fost spus „nevoia de iubire vs nevoia de lucruri materiale”, sint termeni mai pamânteni si mai accesibili. 🙂

  • Alexandra D spune:

    Spui ca nu esti de acord dar …la lansari apari frumos imbracata , coafata , aranjata. Toate astea costa. Posibil ca ele sa vina din sponsorizari , reclama. Daca n-ar veni si ar trebui sa platesti pentru ele din buzunarul tau ti-ar conveni sa faci asta atat de des? Daca tot nu conteaza aceste aspecte , de ce le folosesti? Pentru imagine , banuiesc.

    • Simona spune:

      O haina frumoasa si o coafura nu inseamna lux.Daca nu s-ar fi aranjat,iar ar fi primit critici ca apare asa.
      De exemplu,si cu cartea au mai scris unii ca se imbogateste,dar costurile de editura,lansare samd sunt mult mai mari,nu pentru bani face Ioana ce face.

  • Alexandra D spune:

    Parerile vor fi intotdeauna impartite . Deci vor fi oameni ca tine , cu desi ca nici tu nu esti adepta traiului extrem de modest , hai sa fim cinstiti …si oameni cu mentalitatea prietenei tale.
    Eu sunt de baricada cealalta , unde da banii conteaza. Si ma bucur sa-i am , sa profit de avantajele lor.
    Acum referindu-ne strict la asa zisa iubire , intre doi barbati dintre care unu imi jura iubirea vesnica precum cantaretii din antichitate si unul cu bani care imi asigura cele necesare si inca ceva pe deasupra parca as inchide ochii si l-as pastra pe ala cu banii. Da , stiu. Sunt materialista. Dar iubirea pe matul gol nu-mi plateste facturile si nici nu-mi tine de foame.

    • wlfp spune:

      Sincer nu cred ca esti manelista, esti doar frustrata de neajunsuri. Frustrarea de neajunsuri creaza nevoia de expunere in „lux”, ce este subiectiv evaluat de multe ori. In Romania inca luxul se asociaza cu un trai de viata decent, deoarece multa lume nu are acces la acest lucru. Insa, si in Romania, in orasele mari se traieste decent, iti permiti sa ai un acoperis deasupra capului, o masina, ceva haine, sa mergi si pe la coafor – aceste lucruri nu sunt un lux. Luxul e descris mai jos, geanta de 5000€.

      Pentru mine personal timpul liber este un lux, sa-l petrec cu copilul meu la soare, in natura. Dar este o apreciere subiectiva.

    • elyia spune:

      Nu te supara, dar nu-ti poti plati facturile singura? Trebuie sa te intretina cineva, sa-ti dea de mancare?

      • Alexandra D spune:

        Nu , nu ma supar. Cu mancarea ma descurc n-ai grija , sunt altele mai al dracu de scumpe aici , care nu le pot plati singura. Partea naspa e ca sunt foarte multe femei care traiesc in materialismul asta dar se pretind ingerasi nevinovati 🙂
        Apropo , cati ani ? Ca la 25 ani si eu imi permiteam sa ma intretin singura , ca nu era discriminarea legata de varsta atat de inflorita. 🙂

      • Alexandra D spune:

        Relatia mea se numeste casatorie , nu sunt gheisa 🙂

  • Robo spune:

    vad ca lumea simte nevoia de definire a cuvantului lux.

    dupa parerea mea, definitia luxului nu e subiectiva, ci obiectiva, si sunt convins ca autoarea a folosit cuvantul in sensul din dictionar, respectiv „Nivel de viață excesiv de costisitor. ♦ Fast, eleganță, somptuozitate, splendoare”

    eu inteleg ca o masina de exemplu poate fi „lux” pentru unii si nivel mediu pentru altii, dar totusi exista un lux care ramane lux pentru toata lumea, chiar si pentru milionari

    adica o geanta Hermes de 5000 de euro este lux pentru oricine…

    • ECARULAN spune:

      Nu stiu, Robo. Vecinele mele care traiesc intr-o casuta amarata sau intr-o mini-garsoniera 3 adulti, considera ‘lux’ o masina noua, lucioasa si o casa cu etaj si multe bijuterii.
      Si e vorba despre fete care se potrivesc cu descrierea Ioanei(fac multe schimbari ca sa fie atragatoare pt barbatii care le pot oferi ‘lux’-ul la care pot aspira de pe pozitia pe care se gasesc).
      Eu ziceam mai mult in gluma ca mai bine sa plang intr-un Rolls in ideea ca decat sa-mi mai fie si foame pe langa faptul ca m-a parasit iubitul, mai bine sa fiu linstita ca nu-mi lipseste si altceva si sa fiu si mai amarata si daca am si in plus fata de nivel mediu, cu atat mai bine, poate c-o sa-mi compenseze pierdea, in unele situatii.
      Dar ma gandesc ca daca m-ar parasi iubitul si as avea multi bani ca sa pot sa-mi iau o vacanta de o luna sa ma plimb prin lume exact pe unde am eu chef, s-ar putea(ca n-am de unde sa stiu sigur) sa-mi treaca supararea mai repede.

  • mamaocupata spune:

    Eu cunosc oameni foarte bogati care se iubesc. Si pt care luxul nu e cu sclipici. E casa intr-un anume fel, o anume masina, haine bune, dar nu sa tipe brandul, vinuri scumpe, vacante. Si cunosc si oameni foarte saraci care se iubesc, dar a caror fericire e tare umbrita de lipsuri. Si oameni care s-au iubit enorm si care s-au despartit dupa ce ani de zile saracia a sapat in relatie. Viata e cum e. Eu n-as da iubirea pe lux, ma rog, luxul e lux, dar o iubire are nevoie si de confort material. Si e mult mai frumoasa atunci cand iti permiti sa-i faci surprize partenerului fara sa te gandesti la soldul contului, cand iti permiti sa mergi in ce restaurant vrei si in ce vacanta vrei si tot asa
    iubirea asta cu burta goala tine la tinerete, dar rezista greu in timp din ce am vazut eu la altii

    • Mihaela spune:

      Exact. asa gandesc si eu acum, la 48 de ani. Atat din experientele mele personale cat si profesionale in care am vazut oameni cu boli mentale, depresii nasoale, anxietati care au la baza saracia. Saracia nu e buna la nimic. hai sa fim seriosi si sa nu mai alegem intre iubire si bani. Cum as putea sa spun eu asa ceva unor femei refugiate care stau intr-o camera de 4 metri patrati cu doi copii. Lasa, ca e mai importanta iubirea decat banii, e important ca va aveti unii pe altii. As fi ipocrita.

      • Alexandra D spune:

        Fix intr-o camera de 3 metri patrati , fara apa calda , fara caldura la calorifer , doar cu apa rece intr-un spalator si wc-ul pe culoar. La o mansarda intr-un bloc nationalizat pe calea Grivitei in Bucuresti. Si nici macar nu era iubire. Era ca n-aveam alta posibilitate. Si da , l-am lasat pentru ca n-a vrut sau n-a putut sa-mi ofere altceva mie si copilului lui. Am cautat alte posibiitati si la fel ca mine fac si alte femei sau alti barbati. Nu e o rusine sa vrei mai mult si mai bine de la viata ta. E o alegere personala daca eu vreau sa-mi fie bine mie in loc sa stau sa mananc covrigi cu ceai.

  • Metallicat spune:

    Parerea mea este ca, referindu-ne strict la societatea in care traim (majoritatea), se pune gresit problema in termeni de „lux”. Intr-adevar, probabil daca te nasti intr-o familie gen Trump ca tot se discuta peste tot despre el, cu o avere care iti permite practic acces nelimitat la cele mai cele produse si experiente, nu ar fi de acceptat sa traiesti brusc din salariul minim pe economie nici pentru toata dragostea din lume. Exceptiile in acest caz cred ca sunt de gasit doar in filmele de Hollywood, care ne mai dau o speranta noua, muritorilor de rand.

    Cred ca ceea ce urmarim de fapt prin imbunatatirea situatiei noastre materiale este mai degraba un anumit statut in societate. Asta pe langa un grad (mai) inalt de confort, pe care suntem oricum setati genetic sa il cautam. Si odata obtinut acel statut, este destul de greu sa mai „dai inapoi”.

    Eu nu am crescut intr-o familie avuta, dar situatia mea materiala s-a imbunatatit considerabil prin propriile forte, combinate apoi cu cele ale partenerului, astfel incat acum putem spune ca traim la un nivel „peste mediu”. Luxul acestui nivel de trai consta pentru noi in faptul ca „ne permitem” sa avem timp pentru mai mult decat a supravietui zilei de maine sau acestei saptamani. Mai consta si in faptul ca purtand anumite haine, conducand o anume masina, mergand la un anumit restaurant, ma rog, avand o anumita prezenta, altfel ni se deschid niste usi. Altfel tratezi o problema cu cel care trebuie sa ti-o rezolve. Ai acces la altfel de servicii, mai bune. Ca sa dau un exemplu clar, cand eram eu in liceu mama a avut o tona de probleme de sanatate. Mergand cu ea la un spital de stat din provincie, cu aparenta si caracterele infecte pe care multi probabil le cunosc, mi-am jurat ca eu niciodata nu o sa ajung sa ma milogesc pentru viata mea de niste jigodii, intr-o mizerie de la care ma imbolnaveam numai privind-o. Pana acum am reusit.

    Am fost si in situatia de a trai efectiv cu teama ca maine nu ai un acoperis deasupra capului, de a-ti fi taiate utilitatile pentru neplata, cu inprumut acolo ca sa dai dincolo si sa iti ramana si de-o paine, sa nu ajungi la spital cu ulcer. Si nu mai vreau sa ma intorc niciodata acolo. Am descoperit atunci, cu parere de rau, ca „sometimes, love just isn’t enough”. Dar solutia nu a fost, asa cum gresit cred o mare parte din voi, sa ma vand. Ci sa caut (si, din fericire, sa si gasesc) un partener de viata pe care sa il si iubesc, dar sa impartim si aceleasi valori.

    Alegerile in viata nu se judeca in termeni absoluti de iubire vs bani. Si nici nu se judeca de altii pentru ceilalti. Iar idealismul acesta cu iubirea pe primul plan, tot timpul, vine de obicei de la oameni care isi permit sa faca o alegere in the first place.

  • Metallicat spune:

    *imprumut

  • Ruxandra spune:

    Patrizia Reggiani fosta Gucci nu a murit in inchisoare, inca mai traieste.

  • Larisa spune:

    Aceleasi valori si…aceiasi bani ( ai lui adica). Scuze, dar eu asa am înțeles.
    Cred ca trebuie sa redefinim indragostirea…eu mi-am lasat sufletul sa se indragosteasca de un om inteligent, fin, capabil de un salariu decent. Am stiut ca n-o sa mor de foame cu el nu tin la obiecte nu imi doresc lux. Dar nu cred nici in dragoste orbeasca cand mi se pune pata fix pe aurolacul strazii….de ex mie un barbat prea aranjat genul gigolo imi provoaca repulsie nu m-as fi putut indragosti niciodata de asa ceva. Mi-am dorit un barbat musai destept, mai destept ca mine. Este!!! :)))

    • Larisa spune:

      Răspunsul de mai sus era ptr Metallicat. Prims parte mai exact.

      • Metallicat spune:

        Sigur, pot spune si aceiasi bani, in sensul de a ne permite aceleasi lucruri. Mai pe larg, avem prieteni un cuplu in care exista o discrepanta mare de venituri, dar si de gandire, in sensul ca ea are apartamentul propriu, masina „sport” si merge in vacante in insule de „lux”, el nu are apartament deci s-a mutat la ea, are o masina dar modesta si vacantele le face cel mult la all inclusive. Trebuie sa faca tot felul de compromisuri doar pentru a pleca intr-un concediu impreuna, si de multe ori prefera sa stea acasa ca sa nu mai existe discutii. Se iubesc, au fost foarte indragostiti la inceput, dar de curand el mi-a marturisit ca lucrurile astea il fac sa se simta inferior, si apar tot felul de racaieli absurde din aceasta cauza, el fiind si genul de om pe care nici daca l-ar da banii afara din casa nu ar vedea rostul de a da 500 de euro pe o noapte la hotel. Ea pleaca de la premisa ca doar o viata avem, si trebuie sa o traim bine. Din acest motiv traiesc „impreuna, dar separat”, si nu stiu ce viitor poate avea o astfel de relatie, mai ales ca nu’s chiar tineri si fiecare are fixurile lui pe care e prea tarziu sa le „remodeleze”.
        Faptul ca noi avem aceiasi bani ne permite sa ii punem la comun, sa lucram amandoi pentru casa sau ce „prostii” ne mai dorim (masina de spalat vase, uscator de rufe, chestii care iti fac viata mai usoara), sa mergem in vacante fara sa fie nimeni frustrat, pentru ca amandoi ne dorim sa fim acolo si sa ne simtim bine.
        Dar asta pentru ca gandim asemanator, si anume, decat sa spargem banii pe o locatie fitoasa, mai bine calatorim modest dar mergem in 2-3 locuri pe an, nu platim un pret absurd la un hotel de 5 stele ca si-asa nu stam in el decat pt baie si somn, dar nu stam nici la cort, sa ne chinuim. Nu ne cumparam un 4×4 pe care sa n-avem unde sa-l parcam in orasul asta, ne luam cate o masina decenta de oras care sa consume rezonabil. Mancam mai putin dar de calitate. Discutam impreuna despre orice achizitie, si contribuim amandoi in egala masura la ea, pe cat este posibil (nici money nazi nu suntem, sa calculam pana la ultimul banut).
        Cand ne gandim la compatibilitatea unui cuplu, trebuie sa luam in calcul si aspectul financiar, pentru ca in timp da nastere la aceleasi discutii si frustrari pe care il da o incompatibilitate „igienica” sa zicem, in care unul vrea sa fie luna in casa si celalalt n-ar vedea sacii de gunoi nici daca ar dormi cu ei in pat. Sigur ca poate sunt subiectiva, fiindca mereu m-am considerat egala cu barbatul, am oroare de ideea de a fi intretinuta (si pentru ca rudele imi tot spuneau cand se lauda mama cu ce premiu am mai obtinut pe la scoala „e bine ca esti desteapta, dar mai bine gaseste-ti mama unul cu bani, ca uite ce greu e sa te descurci in viata”, ca si cum as fi fost un breloc bun de agatat de portofelul unui barbat), dar mi-a ajuns si pe partea cealalta, in care ma zbateam singura pentru o viata mai buna si nu primeam decat indiferenta si delasare din partea partenerului, la orice pas, ca el n-avea nevoie niciodata de nimic, mai ales daca trebuia sa faca un efort pentru asta.

        • Larisa spune:

          Pe mine clar ma depășește ce povestiți voi :)) eu m-am casatorit studenta inca fiind dupa 7 luni de prietenie, ne vedeam doar in weekend cand venea el sa ma vada . Am stat apoi casatoriti fiind in camin vreo jum de an apoi in garsoniera apoi ne-m luat 4 cam. Stiu ca in primii ani distractia de weekend era sa mergem la kfc si sa vedem un film acum vreo 12 ani. Zau ca eram atat de fericiti de nu ne mai incapeam in piele….banii nostri sunt la comun mda ce povestiti mi-e strain tare. Acum avem 4 copii si ne straduim sa ii crestem…cat mai frumos. Dar clar valorile noastre sunt altele.

          • Metallicat spune:

            Pai tocmai de aceea si ziceam mai sus ca nu putem judeca in dreptul altora, pentru ca fiecare are nevoi diferite. Mi-am dorit tot timpul sa calatoresc, sa vad lumea, cand ajung sa descopar un colt nou al acestei planete simt cea mai pura forma de fericire. Mama mea nu a iesit niciodata din tara, si asta nu e un lucru care sa ii provoace vreo frustrare sau nemultumire.
            Uite eu nu imi imaginez cum ar fi sa am patru copii. Stau cu ochii inchisi si nu pot vizualiza patru copii ai mei, in jurul meu, nici macar o clipa. Si o zic fara urma de rautate sau ironie. Chiar te admir. Cu mai mult de unul as fi macinata de griji, de vinovatie, oare azi s-a simtit vreunul neglijat, nedreptatit? Oare daca unul o sa aiba nevoie in viitor sa ii ofer mai mult (de exemplu bani pentru educatie in alta tara), ceilalti vor simti ca i-am sacrificat pentru el? In niciun caz nu as putea trai sub apasarea acestui stres, cred ca m-as imbolnavi.

            • Larisa spune:

              Nu ai de unde sa stii cum ar fi decat cand si daca ai avea 4 copii. Bucuriile, zambetele lor, joaca lor impreuna, sute de fotografii impreuna. E o utopie ce zici, fa-ti curaj macar ptr 2. In familiile cu mai multi copii compenseaza fratii si tot da cu +. E f important ca, copilul sa se simta iubit si sint f importante regulile si consecventa parintilor. Ascultarea si limitele le fac f bine copiilor. Nu suntem perfecti inca invatam din greseli uneori. Ca parinte ai mereu de invatat. Poti sa ai un singur copil sa ii faci toate mofturile si el sa se simta neglijat, nedreptatit si nemultumit. Plus ca un copil are mare nevoie de frati, nu stiu de ce se pune accent doar pe parinti. Chiar daca se mai cearta cand sunt mici, fratii sunt cea mai buna moștenire pe care o pot lasa parintii copiilor.

              • Alexandra D spune:

                Nici eu nu ma vad cu doi sau mai multi copii. Oricum diferenta de varsta ar fi maricica deci ramanem doar la unul. Cat despre mosteniri , eu am un frate …m-am cam lamurit cum e cu fratia asta .

        • Felicita spune:

          Metallicat, parca citesc „Arta conversatiei” a Ilenei Vulpescu, cartea mea de capatai inca din adolescenta. Exact acesta este si modul meu de gandire, compatibilitatea in cuplu si posibilitatea de a creste impreuna.

          • Metallicat spune:

            Felicita, ma bucur ca rezonam 🙂 bunele maniere si respectul fata de cel de langa tine, pe care oamenii le trec cam des cu vederea in ziua de astazi, sunt esentiale pentru ca o relatie (orice fel de relatie) sa functioneze in parametrii optimi! Ca tot ai adus vorba, multi raman surprinsi cand ne aud cu „da-mi si mie te rog”, „faci te rog ” si „multumesc” de fiecare data, chiar si dupa 6 ani de relatie si trait impreuna, dar pentru mine aprecierea partenerului consta si in aceste lucruri mici, care nu costa nimic, dar ne fac sa nu ne simtim ca si cand l-am fi cumparat pe celalalt la targul de sclavi.

            • Metallicat spune:

              Larisa, n-am stiut cum sa formulez un raspuns pana astazi, cand am dat de un comentariu la un articol de-al copilei blonde care mi-a conturat gandurile. Dupa indelungi framantari si cugetari, am ajuns la concluzia ca trei este singura formula in care putem fi toti fericiti. In sensul ca avem timp si impreuna, si singuri sa ne mai distram si noi ca oameni suntem, si pentru munca (amandoi lucram de acasa deci copilul e in permanenta cu unul dintre noi, in functie de cat de aglomerat este celalalt), si putem si sustine financiar toata treaba. Mai mergem si in vacante sau scurte iesiri de weekend, de doua ori pe saptamana platim pe cineva sa faca curat – o chestie cu care mi-a luat cateva luni sa ma obisnuiesc, chiar daca eu nu stateam degeaba tot mi se parea ciudat sa fiu acasa si sa faca altcineva curatenie…
              In plus, cu un singur copil e mult mai usor sa gasesti pe cineva dispus sa petreaca cateva ore cu el pana iesi si tu la o „intalnire” cu partenerul in oras, lucru la care tinem sa se intample o data pe saptamana, sau la un vin/respectiv o bere cu prietenii.
              Nu stiu ce sa zic despre frati, eu sunt singura la parinti si am cateva prietene care sunt mai mult decat surori pentru mine. M-au ajutat foarte mult desi nu au copii (sau poate datorita acestui fapt) si in sarcina (alt motiv sa nu, am avut o sarcina toxica de am crezut efectiv ca o sa mor, 9 luni am vomitat si apa, am ajuns la spital de trei ori cu deshidratare, n-am iesit din casa fiindca nu puteam sta la mai mult de o camera distanta de baie – imagineaza-ti ca la doua luni dupa nastere aveam 42 de kg, aratam ca un schelet imbracat in piele 🙁 ), fetele veneau pe rand la mine, stateau cu mine in pat, ma tineau de mana si imi povesteau prostioare sau ne uitam la cate un film ca sa ma mai inveselesc putin cat timp al meu lucra. Si acum cu copilul vin si se joaca cu el, merg cu el la plimbare sa pot termina ce am de munca, sau imi aduc cate ceva bun de mancare cand stiu ca nu am avut timp sa gatesc, etc. Prietenii lui vin si se joaca „barbateste”, il invata tot felul de nazbatii, abia ii asteapta, cu alte cuvinte e cam ca la gara de nord la noi in casa (lucru care se poate deduce din foaia lipita in holul de intrare: „Aveti grija pe ce calcati si unde va asezati, frigiderul si barul se gasesc la dreapta. Enjoy!”). E adevarat ca am noroc si de un copil sociabil, sau poate e sociabil tocmai fiindca s-a obisnuit cu alte persoane inca din uter :)) dar este foarte fericit cand e bagat in seama si inclus in activitati si de alte persoane decat parintii, si noi suntem fericiti ca nu suntem exclusi din viata sociala a prietenilor nostri.
              Barbatul meu are doua surori, care ne-au felicitat si… cam atat. Nici ele nu au copii si folosesc scuza aia cu „nu stiu sa ma port cu el”. De parca ar fi vorba de un extraterestru.

  • Eva spune:

    Exemplu concret: pe vreme cand lucram aveam o colega foatte frumoasa, care avea un iubit foarte urat, dar bogat. Avea bmw decapotabil, in fiecare week-end excursii in alta tara, Chanel, State, etc. Logic ca nu il iubea, dar era fericita pentru toate lucrurile pe care le avea. Era dispusa sa faca si un copil cu el, dar el a gasit alta. Deci se poate si fericire din materiale. Depinde de educatie, de traumele din copilarie si poate de mai multe, dar nu mai stiu eu. Asa cum nivelul de suportabilitate al durerii e diferit de la om la om, asa si fericirea e alta de la om la om.

  • V. spune:

    Ce subiect interesant! Sunt de acord cu cei care sustin ca nu e cazul sa alegem extremele, sau ca cele 2 subiecte (iubirea si banii) se exclud una pe alta. Cunosc oameni extrem de bogati care traiesc fara opulenta, au familii normale si vieti fericite. Nu sunt romani insa, si cred ca aici vad o radacina a modului de gandire legat de bogatie, avere in general. Noi si in general oamenii din Europa de Est avem o gandire un pic deficitara referitor la ce inseamna trai decent versus lux, din cauza sechelelor lasate de comunism si a diferentelor intre clase sociale aparute dupa caderea acestuia. O sa vedeti oameni cu background din tari sarace ca, atunci cand reusesc sa isi ridice un pic nivelul financiar, primele lucruri achizitionate pe care si le iau sunt „bling bling-uri”: masini de lux, haine de firma, ceasuri si bijuterii scumpe, etc. Oamenii nascuti si crescuti in medii mai omogene, tari dezvoltate, dimpotriva, fac tot posibilul ca sa iasa cat mai putin in evidenta. Nu au disperarea de a cumpara pe care au avut-o fostii saraci, nu au indoieli despre statutul lor social, nu le pasa ce cred ceilalti despre ei. Cand ai suferit toata copilaria si ai salivat la aia care mancau banane, pai cand castigi si tu ceva bani, primul lucru pe care il faci e sa iti iei 10 kg de banane (aici a se inlocui bananele cu orice alt lucru). Saracia e un lucru trist si distruge relatii si familii. Cat o fi iubirea aia de mare, daca nu ai ce-i da copilului de mancare, nu-mi spune ca nu-i scoti ochii partenerului pentru asta (sau orice alt motiv). Cand nu ai bani sa-i cumperi manuale si haine de scoala, ma indoiesc ca te mai poti bucura de iarba si raze de soare. Iubirea nu sta in aceeasi forma la nesfarsit, scoateti-va din cap asta (si eu chiar sunt o persoana idealista), ea evolueaza, se transforma, si TREBUIE intretinuta. Si pentru lucrurile astea care intretin dragostea ai nevoie de bani: nu vorbesc de cazurile exagerate de tunare extrema, dar si experientele traite impreuna, calatorii, cine romantice, o lenjerie noua, o atentie, totul costa bani. Altfel iubirea e sufocata sub frustrari si reprosuri. Sad, but true.
    Lumea asta s-a schimbat extraordinar, avem atat de multe optiuni, si asta ne face mai nefericiti. Daca barbatul tau e inconjurat numai de dive in muleuri si tu esti in aceeasi blugi ponositi de acum 10 ani, nu stiu ce se intampla cu marea voastra iubire. La fel, daca el se baga langa tine in pat mirosind a parfum ieftin si imbracat in pijamale de poliester din piata, nu stiu cat de dornica vei mai fi sa sari pe el, sau incepi in secret sa visezi la actorul ala, in costum de lana fina perfect croit. Din pacate, in contextul actual mediatic si tehnologic e mai greu ca niciodata sa ne mentinem iubirea fara ajutorul finantelor.

    • mamaocupata spune:

      Asa cred si eu. Am scris mai sus, si eu cunosc oameni bogati care traiesc fara opulenta si au familii fericite. Cu luxul nu stiu cum e si nici nu ma pasioneaza posetele de 5k euro, dar stiu ca atunci cand iti permiti confortul pe care ti-l doresti viata curge tare frumos si lin. Si iubirea e usor de intretinut, ca lipsesc grijile si stressul si certurile care sa roada relatia (nu sunt bogata si nici intretinuta de barbat, e pur si simplu o constatare )

  • Alin spune:

    Adica tu pana in 2016 nu ai inteles in ce tara traiesti si ce vor romanii de fapt ?! Imi pare rau, dar esti naiva. Deh, ca multe alte femei…

    • Alin spune:

      Ca sa nu mai zic, ce vor femeile…ca e clar….nu le poti multumi niciodata se pare….vor doar sa le scalzi in bani, nu ii pasa nimanui daca poti sau nu.. Nu le mai pasa ce suflet ai, acum oricum nu te mai iubeste nimeni, ci doar te foloseste. In functie de ce oferi. Trist. Si va mai intrebati de ce nu mai avem incredere in femei/fete…

      • Metallicat spune:

        Nu stiu ce sa zic despre sufletul tau Alin, dar despre creier pot sa trag o concluzie, avand un vedere ca la un subiect la care marea majoritate a femeilor declara ca prefera iubirea, tu tragi concluzia ca asa sunt toate, materialiste… Ale naibii nenorocite, vor si ele mai mult de la viata decat sa stea la coada unei cratite innegrite de uz si sa carpeasca la pantalonii unuia, ca nu l-au mai incaput de atata suflet. Poate chiar isi doresc sa le ofere mancare buna si educatie de calitate viitorilor vostri copii, iti dai seama, ce fite pe capul lor?
        Vrei sa stii ce isi doresc femeile? In niciun caz un barbat care sa faca pe victima. M-am saturat sa tot vad (aici e prima data, pe alte bloguri) barbati din astia ca tine, care plang in coltul lor ca femeile sunt c*rve materialiste, si nu inteleg ca tot jocul seductiei este o negociere a unor nevoi, pana cand gasesti pe cineva compatibil. Tu oferi sufletul tau bun, zici, dar ai accepta langa tine o femeie care, la randul ei, are doar atat de oferit?
        Am citit mai demult intr-un articol de satira un mare adevar: femeia aia, care nu intelegi de ce nu se uita la tine, inainte sa iasa in oras „la agatat” s-a epilat, si-a pus haine frumoase, s-a fardat, miroase bine, merge la sala de trei ori pe saptamana, are educatie superioara, a facut si un curs de gatit, mentine curatenia in jurul ei etc. Cu alte cuvinte, a investit ceva ca sa aiba ce oferi. Tu ce dai la schimb? Sufletul tau bun? Ii promiti ca te vei purta frumos cu ea? De parca normalitatea ar fi ceva rar, iesit din comun. Pai tipul ala de langa tine are sufletul bun, se va purta frumos cu ea, si pe deasupra, stie sa cante si la chitara, pentru ca si el a inteles ca trebuie sa investesti in tine, ca sa ai ce oferi, si mai ales, ca sa poti avea pretentii de la persoana de langa tine.
        Suntem atat de multi pe planeta incat ai tot timpul de unde alege, in caz ca ceva nu te multumeste. Si daca nu esti ales de nimeni, problema nu e la aia multi din jur, ci la tine.

        • Alin spune:

          Hahaha, ca si cum nu am stii cu totii cat de ipocrite sunteti… Puteti sa declarati ce vreti voi, nu inseamna ca asa si este :)) Realitatea din teren spune altceva, asa ca ceea ce spuneti voi aici este egal cu zero. Vai de mine, vor mai multe ? Dar noibarbatii nu vrem ? Dar totusi, suportam situatii grele. Voi insa nu puteti. Voi vreti neaparat bani multi, nu conteaza ca se poate sau nu se poate. Vai, saracutele de voi… Hai lasa abureala asta de 2 lei ca stii tu bine ca nu vreti doar sa aveti o viata decenta, faza e ca vreti bogatie, si asta in schimbul….trupului vostru… Asa ca nu indrazni sa spui ca nu-i asa si ca vreti doar un trai normal, ca nu acolo e problema….ci majoritatea va vindeti foarte usor..

        • Alin spune:

          Si ce naiba sa imi doresc altceva de la o femeie, in afara de suflet ? Superficialo ce esti tu ! Cu ce ramai dupa ce te duci din viata asta ? Te duci cu haine, cu bijuterii, cu genti, pantofi, cu aspectul fizic, ala de care sunteti obsedate in ultimii ani ? Cu astea mergeti in pamant ? De asta va ocupati numai de ingrijirea corpului ? Chiar are asta vreo importanta ?!

          Incredibil ce mentalitate in tara asta…. Toate sunteti interesati numai de lucruri materiale, superficiale, nimeni nu pricepe ca astea sunt doar unelte inventate ca sa tina sclavii, adica pe voi, ocupati intr-un labirint in care se pierd, in goana dupa bani, si nu mai gasesc capatul… Incredibil cat de prosti pot fii oamenii in anul 2016….

          • Robo spune:

            Cum ar fi ca Alin sa nu fi ajuns intamplator la postul asta, ci sa fie cititor vechi de-al printesei?

            Nu a comentat niciodata nimic pentru ca nu i s-a parut important sa aflam si parerea lui si in general nu e un tip conflictual.
            Dar acum nu mai poate sa taca!
            Acum trebuie sa spuna lucrurilor pe nume!

            Femeile vrea decat bani.
            Barbatii vrea decat sex.
            Cele mai multe poeme rimeaza,
            Dar nu si acesta.

        • Alin spune:

          Stii, eu fiind asa, un tip naiv, credeam pana nu demult ca iubirea inseamna un…schimb reciproc de sentimente, de dorinte…de nevoi sufletesti, de gasire a cuiva care sa iti faca existenta mai usoara, cu care sa te conectezi la nivel sufletesc. Credeam ca definitia ei este ca iti doresti binele celuilalt.

          Cand s-a schimbat asta intr-un troc, inr-un schimb de bunuri matetiale ? Sau corp contra bani ?

          • Alexandra D spune:

            Acum cateva mii de ani .

            • Alin spune:

              Aha, serios ? Deci daca vreau o iubita, trebuie sa ii dau bani ? Deci practic, sa o cumpar ?! Hahaha, raspuns tipic romanesc….numai romancele au mentslitatea asta, ca ele au fost jardele inca din istorie…

              • wlfp spune:

                Alin, am avut si eu odata un prieten Alin, iar comentariile tale imi aduc aminte de el. Avea traumele neajunsului din copilarie si era fixat pe idea ca femeile sunt pe bani, un pic ca si tine. Si pentru ca el terminase doar liceul, iar eu eram studenta, imi servea regulat portii de nesiguranta, in care eu trebuia sa-i demonstrez ca-l iubesc, chiar daca nu e bogat si chiar daca nu are atatea studii ca si mine. Si da, l-am parasit cu greu, pentru ca mental ne-am despartit prea mult, el prefera sa traiasca in lumea lui cu frustrari si eu am mers mai departe, sa cunosc alti oameni, sa explorez lumea, sa-mi muncesc si sa-mi castig traiul/luxul.

                • Alin spune:

                  Tu expui un caz particular, pe cand eu vorbesc de majoritate. Eu nu sunt ca ala, eu o spun fiindca asta e adevarul : nu le mai multumesti cu nimic pe fetele actuale. Si nu e vorba de situatia ta, ci chiar nu se uita la noi daca nu coboram din ultimul model de Audi de exemplu, ca sa fac un context…. Deci, asta e

                  • Daria spune:

                    @Alin – Tu nu esti ca ala frustrat, nuuuuuu, deloc. Esti doar detinatorul adevarului absolut – ca 90% dintre romance sunt prostituate, ca sa nu zic altfel. Daca as cunoaste unul cu mentalitatile si frustrarile tale (si ma bucur mult ca n-am ghinionul asta), i-as zice doar de-a naibii ca trebuie sa aiba trei case, dintre care una sa fie neaparat in Toscana si alta pe Coasta de Azur, si cinci masini, dintre care una sa fie neaparat Lexus, doar ca sa-l vad cum se ineaca in continuare in frustrare si neputinta. Pe principiul, daca tot esti plin de venin, macar sa ai motiv.

                    • Alin spune:

                      Uite, tocmai ma uitam pe facebook. Ce vezi acolo la fetele sub 20 de ani nu vezi nici la vedetele porno… Deci despre ce tot vorbim aici ? Am impresia ca vorbesc cu niste salbatici, parca sunteti dintr-un trib din Africa, care fiind acolo, nu are idee cum sunt minorele Romaniei…asa ca ciocu mic.

                • Diana spune:

                  WLFP, si eu am avut un iubit fix asa, frustrat si fixat pe ideea asta ca femeile nu vor decat bani. si eu l-am lasat si tot greu
                  Alin, da’ in oglinda cu sinceritate te-ai uitat vreodata? ce ai tu de oferit? ca am senzatia ca ai doar asteptari. ce studii ai, ce carti citesti, ce muzica asculti, ce sport faci, ce hobby-uri ai? exceptand exceptiile astea extreme care se vand ca niste marfuri, femeile atragatoare sunt atrase la randul lor de barbati care stiu sa le faca sa rada, cu care au ce discuta, care stiu sa iubeasca frumos. iar iubitul frumos nu tine de bani, tine de cu totul alte lucruri…

                  • Alin spune:

                    Aaa, deci pana la urma, tot despre voi si ce va doriti voi e vorba, nu „mie sa mi se faca, mie sa mi se dea, sa fie asa tipul, sa fie pe dincolo, sa ma faca sa rad, sa imi dea, sa imi faca….etc etc”. Totul e despre voi, nu ?

                    Sorry, dar tocmai mi-ai demonstrat ce spuneam. Sa iubesti inseamna sa daruiesti, nu sa primesti. Dar deh, voi stati numa’ cracite asteptand sa….primiti…deci…. :)))

                    • Daria spune:

                      @ Alin again – Pai tot ce spui tu este despre ce vrei tu, tie sa ti se faca, tie sa ti se dea, deci nu pricep exact care e marea problema cand esti intrebat ce ai tu de oferit, in afara de frustrari si misoginisme extreme. Sau poate trebuie sa fii iubit doar pentru ca esti tu si atat, ca asa te-au crescut parintii. Asa cum spunea si Diana mai sus, femeile atragatoare sunt atrase de barbati care stiu sa le faca sa rada si cu care au ce discuta.

                      Pana una-alta, din toate opiniile exprimate aici, cu tine nu prea are ce discuta o femeie, pentru ca o tratezi din start ca pe o c…a materialista, care vrea doar banii pe care tu nu-i ai sau are pretentia (absurda, dupa parerea ta) sa ai ceva in cap. Hmmm… Trolling much?

                    • Diana spune:

                      Gresit, Alin, intr-o relatie si dai si primesti. Dupa cum spuneam, te-ai uitat in oglinda bine?

                  • Alin spune:

                    Nu Diana, nu m-am uitat in oglinda. Lasa ca va uitati voi cand va faceti poze nud si cu bot de ratza. Auzi la ea ce tupeu are sa imi zica mie sa ma uit, vand ele toata ziua stau si se pozeaza goale. Incredibil, frate…

  • Andreea L. spune:

    Nu bati campii deloc. Si eu sunt convinsa ca fara iubire viata ..nu e viata. Si Dumnezeu ne-a trimis pe cineva care a murit pt noi din iubire. Daca nevoia noastra cea mai mare erau banii, ne-ar fi trimis un bancher. Daca nevoia noastra cea mai mare era mancarea, ne -ar fi trimis un bucatar. Zi senina!

  • mack spune:

    ce să zic, aline… chiar aş vrea să-mi arăţi bărbaţii care stau la coadă la femei urâte dar cu suflet mare…

    • Alin spune:

      Bun, deci alta solutie nu este ? Cale de mijloc nu este ? Adica toate cele frumoase sunt panarame materialiste ? Nu se poate sa aiba si suflet, chiar cerem prea mult ?!

      • Alexandra D spune:

        Da una urata de ce nu vrei? Ca te-ar diviniza …in toata splendoarea ta 🙂

        • Metallicat spune:

          Lasa ca oricum nu iei corpul cu tine in mormant, deci n-ai nevoie de frumusete, important e sa aiba suflet, remember? Eu zic ca te poti orienta si spre animale, si ele au suflet. Si probabil ar accepta sa stea cu tine intr-un cotet.

      • Larisa spune:

        Nu știu cati ani ai dar trebuia sa te fi prins deja cum sta treaba. Majoritatea relațiilor sunt normale si oamenii se împrietenesc relationeaza nu ptr ca ea e cea mai frumoasa ci ptr ca el o vede frumoasa iar el e un tip normal cu un job normal. Sunt si exceptii cand el flutura euro stanga dreapta iar ea pe tocuri de 20 cm si sanii pe afara se arunca sa ii primeasca. Acum daca tu te uiti doar dupa fete din astea daca ele iti plac am o veste proasta ptr tine, ori esti frumos cum ii place ei, cu muschi genul ala gigolo ( care mie imi face sila by the way) ori te apuci de facut bani, multi.

        • Alin spune:

          Aha…misto ce zici tu…..pacat ca nu e real :)) De fapt, 90 % din voi va faceti poze vulgare. Deci tu spui ca tot alea cuminti si care umbla cu baieti normali, isi fac astfel de poze care demonstreaza clar pt cine are 2 neuroni cat de „usoare” sunt si ca isi cauta sponsori… ? Ceva imi da cu virgula….ori minti tu, orichiar estinaiva si nu stii cum sunt romancele… ;))

          • Crina spune:

            Nu ma pot abtine a nu comenta vazand astfel de remarce sexiste si generalizatoare. Ce pierzi din vedere este ca in secolul asta exista destul de multe femei (plot twist, da, chiar romance!), care castiga suficient incat sa nu aiba nevoie de sprijinul material al barbatilor. Si da, acelea isi vor alege partenerul pe baza unor considerente superioare contului in banca. Unul dintre aceste considerente fiind, desigur, faptul ca respectivul sufletist nu arunca cu noroi in 90% din naiva populatie feminina. Just my two cents on the topic.

            • Alin spune:

              Tu le zici naive astora cu poze vulgare. Eu nu pot sa le cred doar naive. Pentru atitudinea aroganta cu care sunt „inzestrate” cele 90 % despre care vorbim, nu cred ca exista alt apelativ mai potrivit….. t…e p….te. Scuza-ma, dar nesimtirea nu mi se pare normala.

          • Larisa spune:

            Eu ma invart printre oameni casatoriti de multisor 10-15 ani familii ok cu copiii..nu stiu ce face generatia f tanara. E f probabil ca multe tinere se expun f mult prin poze vulgare…nu stiu cate realizeaza cu adevărat ce fac. Dupa modul in care scrii ar trebui sa stii mai bine ce face generatia f tanara din ziua de azi…….:))))

            • Alin spune:

              Pai atunci te inteleg… Dar totusi, traiesti in Romania, nu ? Deci, doar daca traiesti in munti, poti sa nu fii constient ce generatie distrusa avem…. Cand le vezi pe toate comportandu-se pe net mai ceva ca actritele porno, nu e un indiciu clar ? Generatia asta e praf, ce mai!

              • mack spune:

                presupun că tu eşti o cu totul altă generaţie, nu? după vorbă, după port…

                • Alin spune:

                  Da, sunt generatia care e scarbita de astia de dupa noi. Tu ? Prevezi un viitor perfect de esti atat de „optimuist” ? Crezi ca astea „nudistele de facebook” vor forma o societate buna, educata si civilizata ? :)))

  • Adi spune:

    Pentru Cei care au si nu realizeaza cat au, sau nu ii multumeste ceea ce au cititi va rog (sigur va permiteti)
    The More of Less: Finding the Life You Want Under Everything You Own – Joshua Becker

  • o femeie spune:

    si dincolo de asta, sunt miliarde de oameni f. saraci ( ce au un minim de mancare si de apa si adapost) care sunt fericiti si multumiti cu ce au, si multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru cele ce le au.
    Fericirea e relativa! Si saracia e relativa! Si o zic dupa ce am tradus la inscrierea la un curs pentru 2 doamne din Sierra Leone, si dupa ce urmarii zi de zi, dimineata de dimineata, o familie saraca ( dintr-un bloc social, cu haine mai jerpelite decat tot ce aruncai eu si cu IMC subponderal, de ar starni mila tuturor matusilor mele obeze), care plecau spre gradi/scoala de mana, dansand, la 8 dim. (tatal + copil).

    • Alin spune:

      As vrea eu sa vad care fata dintre astea de acum accepta sa aiba putine. Cand le vezi cat de dive se cred, sunt in competitie care e mai….vulgara pe facebook, e clar ce viitor ne asteapta… :))

  • Iuliana spune:

    Eu cred ca iar despici firul in patru, si asa cum zicea prietena ta, raportezi oamenii la tine. Tu ai ajuns la un nivel de constiinta de sine, de moralitate, de iubire de sine, pe care putini oameni il ating in timpul vietii. Pur si simplu ai o inclinatie naturala sa gandesti si sa simti in felul asta, dar nu toti le au.
    Plus ca nivelul prostiei omenesti e constant – adica f. mare. Asa ca mie nu mi se pare nimic neobisnuit sa vad aceste fete care incearca sa se modifice ca fie mai „frumoase” eventual ca apoi sa atraga un mascul cu mai multi „bani”. Asta e nivelul actual al societatii occidentale…
    In schimb, si eu cred, si chiar am citit ca cercetatorii de la Harvard au demonstrat ca nu banii sau faima ii fac pe oameni fericiti, ci relatiile puternice – cu familia, cu prietenii. Iar relatiile puternice se bazeaza pe iubire, indiferent ca esti bogat sau sarac.
    In fond si la urma-urmei toti si-ar dori sa fie si bogati si fericiti…numai ca foarte putini au norocul asta…

  • maddy spune:

    o dai in extreme, printeso 🙂
    consider ca iubirea se cam tot se naruie cand mori de foame si traiesti de pe o zi pe alta. indiferent cat de idealista esti si cat de exaltat ti`e sufletul, viata se cam duce dracului cand nu ai mijloacele necesare de a te sustine (pe tine si familia ta). apar frustrari, certuri.

    consider ca un citat din Parazitii se potriveste numa` bine aici:
    „Nu vreau sa ma-ngrop in bani ca loveaua prosteste
    E mai bine sa ai exact atat cat iti lipseste”

  • Mirona spune:

    Ioana, tu ai dreptate: nevoia de iubire (de sine si de catre ceilalti) e de baza. Problema e cum si ce invatam inca din copilarie. Daca inveti ca pentru cei din jurul tau conteaza ce masina conduci, vei crede ca asta e normal si vei reprima din fasa nevoile normale.
    Apoi ori ai un moment de insight si incepi sa te pui pe tine exact cum esti mai presus de orice, ori ramai asa tot restul vietii.
    Apropo, vorbesc din perspectiva omului care a fost si sarac, dar si cu un venit care sa-i asigure un trai decent. Si am fost saraca dupa standardele noastre la o varsta adulta, dupa ce fusesem „bogata”. Dar perioada aia a fost minunata pentru ca am invatat foarte multe despre mine.

  • MD spune:

    Voi vă doriți același lucru, dar fiecare într-o măsură mai mare sau mai mica: „Dumnezeu este iubire” (1 Ioan 4, 16).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *