Tare ne mai place hârjoneala! (13 idei de jocuri fizice)

Jocurile preferate ale lui Ivan (2 ani) și ale Sofiei (4 ani) sunt cele fizice. Hârjoana câștigă detașat, în orice competiție cu lego, pisicină, păpuși, mașini, bucătărit, plastiline, citit, desenat. Amândoi renunță la absolut orice altceva pentru a ne lua la trântă, la alergat, gâdilat, zburat, dansat, orice, doar să fie cu mișcare și contact fizic.

Mie, pe o parte, îmi convine. Îmi place la nebunie să-i cuprind, să-i pup, să-i pipăi, să strâng de mânuțe și fălcuțe, să-i sufoc la piept și să-i aud cum se îneacă de râs și chicoteli, apoi cer iar, încă o dată, mai vreau mami, acum e rândul meu!

Pe altă parte, mă stoarce de orice puteri. Ei au șase ani la un loc, eu am de șase ori mai mult. Ei au energie multă, eu… să zicem doar că nu mai sunt chiar proaspătă. Ce bine era dacă făceam copii la 18 ani, acum eram fit și fresh! În plus, ei au 17, respectiv 13 kg, eu am puțin peste 40. E drept că sunt antrenată, ridic la ei de patru ani, de zeci de ori pe zi, am brațe de halterofil (începător), dar după zece minute de joacă full-contact, simt cum se scurge viața din mine. Iar ei abia au prins gustul, și mai vor, iaaar, încă o dată, mai vreau mami!

Partea faină la hârjoneală e că putem s-o facem oriunde. În parc. Pe plajă. Acasă. În vârf de munte. În câmp, într-o pauză de mers cu mașina. Ne dezmorțim, plămânii ni se umplu cu aer, ajunge mai mult sânge în tot corpul, ne umplem de endorfine, descărcăm energiile negative, ne conectăm, ne iubim, râdem din tot sufletul! Cu siguranță vă jucați și voi așa, n-are cum să nu vă placă genul ăsta de joc!

M-am gândit să vă povestesc câteva dintre felurile noastre preferate de joacă fizică, favoritele mele și ale copiilor, să vă mai dau idei.


Racul

Stăm față în față, copilul își pune picioarele peste ale mele, se prinde cu mâinile de brațele mele, iar eu merg înapoi ca racul, mișcând și picioarele copilului. Sau merg înainte, iar copilul este astfel deplasat înapoi. După ce întâlnesc primul obstacol, pornesc invers. Ne mai dezechilibrăm, ne clătinăm periculos, mai cădem, e foarte amuzant!

Sacul greu de la moară

Copilul e sacul greu, pe care mi-l prind de gât (cu mâinile copilului). Apoi mă aplec și pornesc, cu copilul atârnat pe spinare. Merg cocoșat, comentez că ce greu e, mă prefac că-l mai scap, în cele din urmă ajung de la moară acasă și-l arunc pe pat. Moment în care celălalt sac mă strigă să-l iau de la moară.

Pachetul de bebeluș

Împăturesc copilul într-o formă cât mai compactă: mâinile și picioarele la piept, capul aplecat, ca și cum ar trebui să încapă într-o cutie mică. Apoi îl iau în brațe și chem curierul imaginar, care vine (tot eu), îl ridice ca să-l cântărească, și îl ia să îl pună în mașină. Daca cel mic se despăturește, repede intervin să-l împachetez la loc, prilej de gâdilat și chicotit. Apoi, în mașină (adică la mine în brațe), pachetul se mișcă, mai sunt gropi, curbe, se răstoarnă și așa mai departe.

Avionul, două variante

Una e cu părintele întins pe spate, iar copilul stă întins pe tibii, părintele mișcă picioarele și copilul zboară, ținut de mâini de părinte. A doua variantă (când părintele poartă fustă sau nu se poate întinde pe canapea sau pe pat) este când părintele ia pe un antebraț pieptul copilului, pe celălalt șoldurile, și îl ia la zburat de colo colo.

Elicopterul

Seamănă cu avionul, dar e diferit. 🙂

Lupul și purcelușii

Eu sunt lupul, ei sunt purceii, îi fugăresc, când îi prind mă fac că-i mușc, le dau drumul, iar îi prind, fac zgomote de lup pofticios, mă mai împiedic, mai mușc din greșeală un animal de pluș, ei se prăpădesc de râs.

Râmele sub plapumă

Se bagă amândoi copiii sub o pătură opacă și eu mă prefac că-i caut, nu-i găsesc, mă așez peste ei din greșeală, mai bag o mână pe sub pătură să-i gâdil, mă culc pe ei, cu fundul unuia drept pernă și așa mai departe.

Cățăratul în copac

Eu sunt copacul, stau cu genunchii flexați și îi ajut cu mâinile în timp ce ei se cațără pe mine ca într-un copac.

Tumba

Copilul vine cu capul între picioarele mele, eu îi cuprind mâinile printre picioarele lui și-l răstorn, ca în acest film.

Covorul plimbător

Pun copilul sau chiar pe amândoi la capătul unei pături rezistente, apoi îi trag de celălalt capăt prin toată casa, în timp ce ei îmi dau comenzi.

Bătaia cu perne sau cu haine

Aici e simplu, singur regulă e că nu dăm cu putere. În rest, la atac!

Concurs de sărituri cu premii în îmbrățișări

Sărim ca broscuțele de colo colo, cine ajunge primul la canapea primește o îmbrățișare de urs.

Ascunsul după picioare

Un copil se ascunde după picioarele mele, iar eu și celălalt îl căutăm.

Piscina cu papuci.

Ne așezăm toți pe joc, cu picioarele întinse, astfel încât picioarele noastre să formeze un soi de țarc. În mijloc punem câte două perechi de încălțări de la fiecare, eu le amestec bine. Când spun start, fiecare își caută în grămadă papucii proprii, pe care trebuie să îi și încalțe. Cine pierde trebuie să pună toți papucii la loc la cuier.

Pe câteva dintre ele le-am exersat de curând și alături de draga mea prietenă Otilia Mantelers, care ne-a alergat de-a scos untul din noi într-o veche sală de balet. Îmi place Otilia de mor, atâta-i de tonică, de veselă, atât de repede se lipesc copiii de ea, atâtea idei faine și eficace ne dă, o iubim!

sloop-9876

Hârjoniți-vă cu copiii, e un mod grozav de a uita de relele din lumea adulților și de a ne bucura de bunele din cea a copiilor! Momentele mele preferate din zi sunt acestea, în care ne lipim, transpirăm împreună și râdem ca nebunii!

Filmele cu joaca noastră sunt făcute de noi, pozele de la joaca faină cu Otilia sunt făcute de Bogdan Dincă, de la Fotografii de familie.

Surs foto preview: hârjoneală via Shutterstock.com

28 Comments

  1. o bătaie cu perne? Video or it didn’t happen! :)))
    noi ne jucăm deocamdată chestii simple, de genul, pe unul îl mănâncă gingia şi celălalt îi oferă degetul spre roadere. Sau unul toarnă apă şi celălalt încearcă s-o prindă. Nu e tocmai creativ, dar urmează şi abia aştept!

    • Iulia

      Si noi suntem la aceeasi etapa. ? Si ne mai gadilam cate un pic si ne pupam cu nasucurile pana unul dintre noi(cel mai mic) incearca sa suga nasul :))) Atunci trecem la lucruri mai serioase.

  2. Buna! La noi se danseaza mult. Friptea si – hai la groapa cu furnici – sunt iar apreciate. Cort din patura si cautari peste tot…cat mai indelungate. Va pup, sunteti frumosi!

  3. Florina

    noi mai mult iarna inventam jocuri ca vara suntem nelipsiti din parc, preferatul este de departe cursa cu obstacole noi parintii tinem picioarele intinse iar ei aleaga dintr-un capat in altul al apartamentului sarind peste picioarele noastre sau cu mainile suntem bariera de masini, bariera se mai si blocheaza cateodata si prinde copilul…de-a v-ati ascunselea, fotbal, tunel din perne, concurs de sarituri de pe masuta de cafea pe canapea, morisca noi parintii suntem batul de la elice si ei se invart in jurul nostru…si lista ar putea continua..

  4. si la 8 ani avem jocuri asemanatoare. Harjoneala, gadilaturile, alergatul si impinsul, dragalitul sunt ceva ce mi se pare normal sa facem si la 80 de ani.

  5. Pe multe din jocurile astea le stiam si le facem si noi dar mi-ai dat cateva idei, ma ales cand va fi si bebe mare.
    Ce mai facem in plus cu baietii:

    3 ani – ii plac mult si de multa vreme jocurile cu roluri, cantece cu gesturi
    – Ca trenul/tramvaiul/autobuzul/ avionul. Merge si in casa, si pe strada, ne tinem de maini sau nu, el in fata sau in spatele meu, e sofer, eu doamna pasager, fratiorul e sofer adjunct/copilot. Eu trebuie sa enunt si numele statiilor gen, restaurant, magazin mobila, etc.
    – sushi dupa baie : impachetat copilul in prosop ca pe un sushi, ridicat si bagat sushi in sos imaginar dintr-un castron imaginar, mancat sushi/ dus sushi si la culcare.
    – cantece cu gesturi si mimica. Stiu mai ales in franceza dar si in romana, Roata morii, Degetele, Daca vesel se traieste. In franceza : Ainsi font les marionettes, Dans sa maison un grand cerf, Mmmm font les petites grenouilles, Savez vous planter le chou? etc. Pe astea ma pune sa le cant si le interpretam inclusiv in aeroporturi, sale de asteptare, cand se plictiseste. Asa a invatat partile corpului. Daca mai stiti in romana, ma intereseaza. O bucurie pentru cine ma aude 😉
    – hai la groapa cu frunici: trebuie sa fie doi parinti, un pled gen cele de la companiile aeriene, se aseaza copilul in mijloc, parintii tin de colturi, inchid un pic pledul cat sa stea ca intr-un hamac si il leagana pe cel mic, cantand.
    Din categoria role play:
    El e in coltul cu jucarii, transformat in gradinita, se face ca doarme cu capul pe saltea, eu sunt la canapea. El se trezeste, eu urc in tramvai, traversez strada imaginara, sun la usa si vin la gradinita, unde imi sare in brate. Apoi asteptam la semaforul imaginar si urcam in tramvaiul dintre canapea si masa si coboram la o statie imaginara. Evident luam bilete din tramvai fancad gesturile respective. Variatiuni pe tema cu aprozarul, benzinaria, etc

    Bebe 4 luni +, isi tine bine capul:
    – avionul pe tibii
    – Ii apuc picioarele cu mainile il intorc un pic intr-o parte si alta, ca pe barcuta. Asta il stiu de la dr, ii face bine la muschii spatelui si la burtica si ii place foarte mult, atat de mult incat acum exerseaza sa bage picioarele in gura.
    – il pun pe burta si ma pun la nivel cu el, fie intinsi pe jos fie il pun pe el pe marginea canapelei sau a patului si eu pe jos. Asa avem discutii, ne uitam la jucarii, etc.
    – Mananc purcelusul, spunandu-i ce parte a corpului mananc si facand buu si sufland usor, moare de ras.

    • Cristina Nita

      Boroboata-partile corpului…e un cantecel tare frumos. Si mai este un cantecel…ne jucam cu mainile. Micutul meu le adora. 🙂

  6. Cristina

    🙂 foarte dragut articolul! baietelul nostru de 3 ani (si o luna!) este inclinat mai mult spre partea practica a lucrurilor si mai putin spre cea „teoretica” si atunci jocurile in care corpurile nostre sunt implicate iau cam 90% din timpul pentru activitati…. Cel mai mult si cel mai mult ii place….leganatul cu patura!!!! noi suntem prin casa facand diverse si numai cat il vezi pe el aparand cu patura trasa in urma lui, si-o aseaza tacticos in mijlocul sufrageriei, ne ia pe amandoi de mana si apoi ne „comanda”: „uta!” :)) fiecare parinte apuca de cate doua coluturi de patura, copilul se aseaza singur in mijoc si apoi il ridicam si, in timp ce il leganem ii cantam „hai la groapa cu furnici!”. e distractie maxima la aceasta activitate, mai ales ca el se rostogoleste pe fundul paturii sau il mai atingem de canapea (usor!) cand il leganam si ne prefacem ca am facut un accident! 🙂
    un alt jos care il incanta este un fel de „avion” sau „racheta spatiala” (asa cum ii spun eu) – copilul se ridica pe umarul parintelui printr-o tumba (schemele astea a la circ il fac sa rada cel mai mult) si apoi, putin aplecat si tinand mainile copilului intinse in laterale, parintele incepe sa alerge si sa povesteasca despre ce vede si ce se intampla in spatiu….ne mai ciocnic cu un asteroid, povestim despre stele si planete….ne jucam si invatam 2 in 1!
    acum, pe scurt, alte jocuri „cu trupul” – rostogolitul in iarba; invartitul in brate (un feld e elicopter); cataratul prin tot felul de locuri, sub supravegherea unui adult!!!; „boxul” si fotbalul cu fault, in care intervine medicul (puiul meu e un fel de „drama queen” cand se preface sportiv – se „accidenteaza” si apoi simuleaza mai ceva ca jucatorii din liga I de fotbal de la noi! :))) si ii place cand vine dr sau asistenta si ne prefacem ca il ingrijim 🙂 )….alergatul unul dupa altul si toti dupa nimic…..nu e nevoie neaparat de ceva concret dupa care sa alergam….tot ce avem nevoie este un teren destul de sigur sa nu ne ranim in cazul in care cadem si putem incepe „jocul”, care se termina inevitabil cu toata lumea intinsa pe jos, gafaind!; ne mai jucam de-a hotii si politia si pornim in urmariri intortocheate sau de-a santierul de constructii. 🙂
    Asa cum spuneam si la inceput – in orice zi, indiferent de starea vremii sau temperatura de afara, baietelul meu prefera jocurile active, care implica mult contact si miscare…..in restul timpului nu este un foarte mare amator de imbratisari sau atingeri….insa, cand ne jucam, „fur” cat de multe pot!!!

  7. Carolina

    Lui Robert, 3 ani fara o saptamana, ii place cand il ridic pe umar si tip tare ca are mami un sac de cartofi, si el, cu gura pana la urechi, imi zice: „nu, mami are un sac de morcovi” sau de mere, etc. . Asta pe strada, sa ne stie tot cartierul. Alta joaca, de data asta in casa, se ascunde sub cearsaf si eu sunt lupul cel rau si-i bat la „usa” cearsafului si el ma intreaba „cine-i acolo?”; „sunt eu, lupul cel rau, si am venit sa-ti suflu casuta” si incepe o harjoneala maxima.
    Mersul cu spatele este si la noi in top, pe strada mai ales se intoarce cu spatele la mine, ma impinge si ne tinem de maini. Invartit prin casa, de cele mai multe ori eu sunt cea care ametesc prima. De fapt, cam din toate harjonelile noastre eu ies cea mai sifonata si ca sa ma imbuneze ma pune sa ridic barbia si ma gadila. Daca vede ca nu rad imi comanda „razi mami!”. Am spus de sariturile pe burta mea? De pupaturile pe burtica lui, pe care, atunci cand inceteaza, are grija pisoiul meu sa continue intr-un fel sau altul ridicandu-si tricoul si spunand „hai mami, mai papa burtica”.

  8. Minunate jocuri și fain că reușești să îi implici pe amândoi în ele. Jocul consolidează cel mai bine conectarea între frați, dar și între părinți și copii. La noi jocurile preferate sunt banalele Ascunselea și Prinselea, sau bătaia cu perne. Astea sunt cerute zilnic. Eu mă prefac incompetentă că nu reușesc să îl găsesc, că nu îl pot prinde, că mă împiedic, că el e prea rapid pentru mine, că loviturile lui sunt puternice, mă rog de el în joacă să nu mă lovească pentru că mi-e frică, iar el râde de se prăpădește. Câteodată aceste jocuri fac parte din timpul nostru special împreună, alteori o implic și pe surioara de 8 luni.

  9. Anca

    Foarte faine! Doar ca ce te faci daca ambii parinti au probleme cu coloana? Modurile alea de riducat si carat copiii nu sunt deloc recomandate in cazuri de inceput de hernie, discopatii lombare si pe termen lung nu stiu daca sunt ok miscarile alea pentru orice spate sanatos.
    Nu vreau sa carcotesc, spun doar ca noi din pacate nu putem sa ne jucam asa, dar avem multe alte variante de joc alternative la cele care presupun ridicat de bebelus durduliu. Exemple: tavalit pe canapea, pat, bataie cu perne, rostogolit…

    • Printesa Urbana

      Daaa, sunt foarte bune si variantele la sol/canapea/saltea!

  10. Oana

    Sacul greu de la moara, avionul, racul, bataia cu perne sunt si pe lista noastra si tare ii mai plac fetitei mele de 2 ani si jumatate. Cel mai mult ii plac jocurile de contact fizic cu tati. S-ar juca ore in sir…Mai vreau o data este ceea ce auzi mereu de la ea. Acum mai nou ne ia la dans pe amandoi, si efectiv ne trage de haine sa mergem sa dansam cu ea…ne arata miscarile si ne da comenzi: Acum sarim, acum mainile sus, acum ne invartim si tot asa.
    Ah si sa nu uiti ii place foarte mult sa o invelesc cu o paturica ca un bebelus si sa o plimb prin casa…in acele momente radiaza de bucurie si placere.

  11. Roxana

    Pe langa jocurile deja enumerate, noi avem noroc cu Sasha, labradorita din dotare: sarim pe pat, ne ascundem sub plapuma, cainele baga botul sa ne caute, eu il prind pe Tudor(un an jumatate) de picioruse ca si cum Sasha ar incerca sa-l traga afara, in timp ce tipam dupa ajutor :)))…dupa care o fugarim noi pe ea, ea pe noi si tot asa…Tudor e topit dupa ea si ei ii place sa se joace cu noi. E greu sa ai grija si de un catel, dar merita efortul!

  12. Roxana

    Aaa, si am uitat de „hinta” in patura…Tudor se aseaza pe o patura: eu tin doua colturi, tati doua colturi si il leganam. Pentru distractie ne mai facem ca-l scapam, dar ii place maxim…

  13. O mamica

    Si noi jucam multe din jocurile pe care le-ai prezentat tu. Sambata sau duminica dimineata, cand noi suntem inca somnorosi…copiiilor le place sa se bage sub patura la noi in pat, sa se ascunda si noi trebuie sa ii cautam. Tati e monstrul sau lupul care trebuie sa vina de departe sa ne gaseasca si sa manance picioruse, manute..ce ii ies in cale. Cea mica e dulce foc, atunci cand lupul intreaba unde sunteti sau cine e acolo, ea iese de sub patura si spune „aici tuntem”. De multe ori ne ascundem toti 4 sub cearceaf si stam acolo si susotim si ne dragalim, ca intr-un „cuibus”.

    Alta joaca care ii palce foarte mult fetitei mele de doi ani, este sa vina in fuga din cel mai indepartat colt al casei si sa sara la mine in brate, eu o ridic, o pup, si ii dau drumul sa fuga si sa vina inca o data. Mai nou joaca si fratiorul ei de 4 ani, uneori o prindem amandoi in brate si o dragalim, alteori il dragalim pe baietel noi doua.

  14. Cristina

    Avem si noi o serie de jocuri, cel mai tare ii place calutul naravas: se intampla de obicei cand schimb lenjeriile de pat, dar nu numai: dupa ce intind cearceaful pe pat, el imi sare in spate si se agata bine de gatul meu, iar eu sunt calutul naravas care incearca sa-l rastoarne.

    Sau eu stau la marginea patului in picioare, el la mine in brate si ma pune sa-i dau drumul, ca sa se arunce pe spate in pat.

    Sau avionul cu motor si fara motor (la unul este cu zgomote facute de mine, la altul fara). Din pozitia de avion ii mai place sa sara pe spate in pat. Avionul se mai intampla si afara, in trambulina.

    Sau perna galagioasa: el se ascunde sub plapuma sau sub cearceaful de pe canapea si eu nu-l gasesc, asa ca ma asez peste el, iar el incepe sa rada/strige.

    Sau dansul nostru in brate, de fiecare data cand se aude la radio Richi e Poveri – Sara perche ti amo. Aude melodia din alta camera si vine mereu si cere dans. Sigur, a existat si perioada in care ascultam melodia pe youtube si era cam greu pentru bratele mele 🙂 Cel mai tare ii place cand ne invartim.

    Groapa cu furnici, plimbatul prin casa tras de picioare si cu spatele pe parchet, bataie cu perne, gadilatul („ridica mainile ca nu-ti fac nimic”, apoi ma gadila si rade fericit, spunandu-mi ca de fapt nu-mi face nimic) fac si ele parte din repertoriul nostru..

    Mai avem apoi jocurile din autobuz, cand ne intalnim cu un anumit baietel. Stam toti pe scaun, ei ciocane in spatarul scaunului si eu intreb cine este. Rapunsurile sunt invariabil: domnul Spanac si domnul Pizza care au nevoie de diverse lucruri pe care eu le scot imaginar din buzunare. Ultima oara l-am jucat si in tabara, in microbuz: s-au implicat si cei mici si cei mai maricei, iar distractia a fost maxima, cand nu-mi ajungeau lucrurile mai ceream si primeam si de la altii.

  15. Oana

    Clatita – se ia una bucata copil, se intinde si „coacem clatita” pe o parte si pe alta. Apoi intindem gem (cu mangaieri) peste toata clatita si apoi o impachetam (incrucisam bratele si picioarel) si apoi – pofta buna 🙂 Se „musca” de unde stii ca se gadila 😉
    Broasca – se sta in spatele copilului si se apuca de maini sau de sub brat si se fac salturi inainte sau inapoi precum broasca, iepusarul sau cangurul. Succes cu coloana 🙂
    Cantatul la pian – se intinde copilul sau nu si se „canta” pe el la pian, mai ales in zona abdominala unde se gadila. Se pot exersa astfle mai multe instrumente muzicale 😉

    Spor la joaca!

  16. vio

    Eheee..desi el are 21 kg si eu 50…au ramas la loc de cinste:
    -racul (cum ii zici tu) doar ca noi si dansam asa.. (Imi amintesc ca si tata facea asta cu mine, cand eram mica :)..);
    – elicopterul numai ca el e cu spatele la mine si eu il apuc din zona de sub brate…
    -Avionul este si el, dar mai rar, caci fiul meu are si 120cm si nu-mi mai ajung bine mainile…
    -Lupul cel rau si porcusorul cel istet..fugareala care se lasa cu prins si mancat copilul..
    -Pupat si smotocit burtile..de cate ori avem ocazia. Unul altuia ne facem asta, adica si el cum ma vede cu burta goala vine sa sufle, pupe,smotoceasca…
    -Punga sparta: eu imi umflu falcile cat pot (el cere in continuu inca-inca) si apoi cu palmele mi le atinge si spargem cu zgomot punga falcilor umflate…
    -Fantomele: cu cearceaf pe cap ne invartim prin camera lui si ne speriem/prindem/pupam/gadilam
    -Groapa cu furnici (se joaca in 3): copilul luat de maini si picioare, leganat, “aruncat” pe pat si smotocit bine dupa..
    -Copilul clatita/placinta: dupa baie il infasor in prosop si-l rostogolesc prin pat. Cand ajunge la mine ii mananc cate-un obraz, gat, mana, picior, burta,etc..
    -Dansul: se incolaceste pe mine ca maimuta in copac si dansez cu el in brate..Pana “lesin” in pat..cu el peste mine..
    -Excursie cu cortul: seara ne bagam sub cearceaf si ne cautam cu lanterna micuta cu minioni, pe care el o iubeste maxim. Cand ne descoperim strigam: ah, uite, am gasit o comoara..ia sa vad eu ce-o fi aici…si mirosim, pupam, gadilam ce gasim..
    -Tavaleala si harjoneala prin pat sunt cele mai usor de facuit..caci merg orican si in orice conditii s-ar afla spatele meu..
    -Tot in pat, inainte de culcare, el este pasager in avion/masina si eu il prind “in centura”: adica se intoarce cu spatele la mine si eu il cuprind in brate..De multe ori asa imi cere el chiar inainte sa adoarma si adoarme ff repede..
    -Adesea ii cer sa ii pup o mana, un picior, etc-etc. Si el mie..din senin, inclusiv cand suntem in masina si-mi spune brusc ca vrea sa-mi pupe palma.. Noroc ca am maini lungi si , la semafoare, reusesc sa ii intind mana …
    -Cateodata, dar f rar, il mai car si in carca…
    Cam astea mi le amintesc acum…
    Iar afara, cand se urca pe diverse borduri, bara de batutu covoare (yeap), garduri…dupa ce isi termina traseul el e avion si eu pista de aterizare si-mi sare in brate… Aici trebuie sa incep sa “lucrez” cu el, caci daca sare prea tare avem sanse se ne prabusim amandoi..(nu prea mai resuesc sa-l tin cand isi imprima viteza prin saritura…

    Pe mine ma incanta foarte mult joaca asta cu contact fizic, vad si stiu sigur ca si pe el.
    Bine..eu cred ca sunt si norocoasa pt ca am un copil tare lipicios si pupacios si cald.. (avem baietei in jur care foooarte rara pupa sau se lasa pupati/smotociti/etc…)

  17. vio

    Aaaa….am uitat: bataia cu perne si trasul cu patura prin casa…
    GATA, chiar daca imi mai amintesc nu mai zic.. :))

  18. Tina

    Pentru ca tot e sezonul de plaja… jocurile favorite de Filip (4 ani) sunt „golful de mana” si „gaseste jucaria”. Golful de mana: se face o gropita in nisip si de la o distanta stabilta in functie de varsta copilului se arunca o mingiuta spre gropita. De preferat sa fie jucat in 2- 3 persoane. Gaseste jucaria: intr-un perimetru desenat pe nisip se ascund jucarii de diferite dimeniuni. Se cronometreaza fiecare repriza de cautari. Euforia este maxima cu fiecare secunda in minus. Un alt joc de vreme mai rea „Povestea cubului”: cuburi din lemn cu diferite imagini colorate (flori, animale, insecte, fructe, legume, oameni). Filip isi alege imaginile si „inventeaza” o poveste. Jocuri de flexibilitate care sa il favorizeze pe cel mic: mersul piticului, stat pe vine pe toata talpa (eu nu pot nici 5 secunde) limbo (trecut pe sub sfoara/bara) la un nivel cat mai coborat

  19. Gabriela

    Si noua ne place harjoana cu fetita noastra de 2 ani si jumatate:
    – caratul sacului greu la moara (ori in spate, ori in brate o caram, ne invartim, ne vaitam ca este greu sacul si hop sa o scapam – aici se aud chicoteli si strigaturi, ne induram si o mai tinem pret de o pirueta pana la decartatul incarcaturii pe pat sau pe canapea); procesul se repeta pana dincolo de epuizarea mea.
    – cataratul in copac (tin fetita de maini si ea se catara pe mine strigand: A sarit veverita in copac!);
    – avionul de razboi (pozitia este cea exemplificata de tine in filmulet numai ca eu trebuie sa scot niste sunete incat pare ca am plecat la lupta cu avionul)
    – elicopterul (jocul acesta il face tati ca eu deja am obosit si in plus el are avantajul inaltimii): tine fetita de maini si porneste o miscare elicoidala de la nivelul podelei pana deasupra capului parintelui la datorie;
    – gimnastica (destul de des ma imita cand fac genoflexiuni sau abdomene); dupa care urmeaza solicitarile de sarit ca un cangur care se termina cu alergat prin casa una dupa cealalta si sarit in pat;
    – de-a v-ați ascunselea e un joc care ne place si noua si ei: noua ca putem sa ne tragem sufletul 2 secunde si ei pentru ca dupa ce o lasam putin sa ne caute tasnim din ascunzisul nostru si o surprindem si incepe sa strige si sa rada ca un soricel;
    – cel mai recent joc este cel cu literele magnetice: eu stau intinsa pe spate si ea pune literele magnetice cu initiala cu care incepe denumirea partii corpului pe acea parte: de ex. litera „o” o pune pe ochi, litera „n” pe nas, litera „g” pe gura etc. Acest joc este inventat de ea.
    Aceste jocuri vin in completarea desenului, dansatului in hora de 3 persoäne cantand Älunelu…, saritului de pe spatarul canapelei in bratele mele sau chiar pe mine (un fel de saritura ca la wrestling si nici eu nu sunt deloc mare), plimbatul cu trotineta prin casa, tentativele de cantat la pian, tobe, chitara, microfon, muzicuta, castaniete, facut puzzle sau construit lego, datul pe tobogan (da avem si asa ceva intr-o casa ce pare ca s-a transformat in loc de joaca pentru copii, desi noi avem doar unul).

  20. claudia

    Si noi ne gadilam in trei cu fetita din dotare si tati..si lupul o mananca pe Estera si apoi e ea lup si ma alearga prin casa.. groapa cu furnici, dansam vals prin casa(copilul in brate) si alte stiluri, jocuri cu batut din palme gen „un marinar de la marina..”, dupa tumba e ahtiata si fata mea, dar eu cam evit, mi se pare putin periculos. Mai aruncam si cu perne unii in altii, ocazional paturici, plusuri etc, ne invartim imbratisate, cam atat imi amintesc acum..

  21. Cam pe toate le-am făcut și noi. (la elicopter îi țineam de picioare). Ce mai făcem in plus: Îi arunc in sus și-i prind. (nu prea mai fac în ultimul timp pt ca amandoi se apropie de 20 kg) și mai facem grămada cere vârf: unul se pune în pat sau jos și ceilalți pe rând peste el.(copii ultimii evident sau sub mine protejați). Mai jucam rolul de căluț, la care din nou am cam renunțat din motive de spate. Apoi sunt alea clasice ale copilăriei noastre din care 2 ne-am jucat mai mult: „1,2,3 la perete stai” (Îl știți?) și „împărate luminate ce poruncă-mi dai să duc in spate?” de ex. un pas de furnică înainte sau doi pași de uriași înapoi, un pas de broască inainte și tot așa, până unu ajunge la împărat și devine el împărat.

  22. Georgiana

    La figura aceea de la „Tumba” nepotelul meu (3 ani si 3 luni) ii spune „Ghia”:))

  23. Hello, bravo pentru idei, noi deja acasa santem specializati in bataia cu perne si racul, haide ca si pisica cu papuci face tot deliciul!

  24. Inca un joc fain: Cutremurul. Copilul se intinde pe parinte, la orizontala, iar acesta tremura tot, se framanta in „mari” chinuri, pana il da pe copil jos. Se lasa cu multe rasete!

    Fain acest articol, ai provocat lumea sa vina cu idei foarte faine si interesante!

  25. Hortensia Stefan

    Am inventat un jov,gen harjoneala….se numeste hot dog.Bag copilul intre perne si il rasucesc pe o parte si pe alta in pat,apoi il pupacesc pana tetmin de „mancat” tot hot dog-ul…care-i deliciossss

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *