Îi ador și nu le ascund asta niciodată. Le zâmbesc aproape tot timpul. Îi mângâi pe chip, pe păr, pe degetele lor grăsuțe. Dimineața îi întâmpin cu cel mai nerăbdător chip. Noaptea mă despart de ei spre somn cu cel mai mare dor.

Le spun de multe ori pe zi cât sunt de frumoși pentru mine, cât le iubesc chipurile, părul, mâinile, burțile.

Seara la culcare, când ei îmi spun că vor să ne jucăm de-a „înapoi în burta lui mami”, îi strâng în mine cu putere și le repet cât de mult îi iubesc.

Fac toate astea pentru că nu mă poț abține. Îmi vine și gata. Îmi vine cu o putere de nestăvilit, așa cum uneori simt că dacă nu beau o gură de apă sau dacă nu gust ceva dulce, o să mor. E o nevoie organică asta, de neignorat.

Fac asta și pentru că nu vreau să mă abțin. De ce m-aș abține să-mi arăt cea mai tumultoasă iubire, singura neumbrită de supărări și îndoieli?

Fac asta pentru că simt că au nevoie de iubirea mea evidentă. Că niciodată nu vor fi la fel de adorați cum sunt acum. Cresc și o să ne devină tuturor straniu să ne alintăm și să ne mângâiem atâta. Mi-ar plăcea să rămânem la fel de dependenți de atingerea celuilalt, de declarațiile noastre de iubire, mereu, dar mi-e teamă că asta nu se poate. Pe măsură ce ei vor învăța să devină ființe sociale, dovezile noastre de adorație vor deveni tot mai nepotrivite.

Așa că profit acum, cât ei au nevoie, cât eu am nevoie (deși nu cred că nevoia mea se va domoli vreodată), și-i ador la fiecare pas și răsuflare. Îi las să respire, să se joace, nu-i sufoc, dar când vin spre mine, atunci le ofer ochii și mâinile și gura mea să-i adore, să le arate și să le spună cât de nespus de mult îi iubesc, cât sunt de importanți și prețioși pentru mine, cât de mult le respect ființele și puterea.

Când ei îmi spun NU, știu că acel nu ascunde un DA pentru ei. Nu vor să se îmbrace pentru grădi pentru că DA, vor să se mai joace puțin. NU vor să se culce acum pentru că DA, vor să mai stăm împreună. Le admir puterea de a fi independenți încă de acum, chiar dacă asta mă încurcă uneori. Le spun asta. Iubiții mei de mici dimensiuni, mă bucur atât de mult că știți să spuneți ce vă doriți! Uite, eu mi-aș dori să ne culcăm acum, pentru că sunt obosită, dar ca să fie și ca voi, și ca mine, ne mai jucăm în pat cinci minute, bine? 

Îi aștept cât poate adultul grăbit din mine să aștepte. Îi ascult cu adevărat. Îi las să-mi explice, să mă întrebe. Le răspund cu câtă răbdare are adultul din mine, fără să-i mint. Le spun despre mine tot ce vor să știe, despre ce-am făcut în ziua cu pricina, de ce nu-mi plac castraveții, de ce am ales azi fusta asta și nu cealaltă. Vreau să mă cunoască, să mă iubească, să le placă să stea cu mine. Vreau să fim prieteni și acum, când mă tăvălesc cu ei pe parchet, și peste 12 ani, când îi va tena o țigară, și peste 20, când poate vor iubi pe cineva mai mult decât mă vor iubi pe mine.

Vreau să știe sigur, să nu se îndoiască niciodată NICIODATĂ, că sunt iubiți, că au cel puțin un loc sigur pe lume în care pot veni să spună orice, să simtă orice, că aici, în brațele mele, vor găsi mereu acceptare, dragoste, răbdare.

Îi ador, ăsta e cuvântul cel mai potrivit pentru tot ce simt pentru ei. Și pe tatăl lor deopotrivă, fără el nici ei n-ar fi fost, nici fericirea imensă pe care o simt acum, între noi patru, n-ar fi fost aceeași.

Sunt nespus de norocoasă. Toate suntem.

shutterstock_413998000

Sursa foto: fericire cu copii via Shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4219

9 comentarii

  1. Si eu am aceleasi „porniri” fata de copiii mei. De multe ori sunt judecata ca ii alint si rasfat prea mult. Nu inteleg de ce ar trebui sa-i privez de aceste sentimente. Imi doresc sa-mi rasfat copiii cu dragoste, atentie. Ii alint si-i pupacesc ori de cate ori sunt langa ei. Ador sa-mi lipesc nasul de pielea lor si sa-i miros; mirosul lor e unic…Ma bucur ca atat fetita mea care are 15 ani cat si baietelul meu de 8 ani doresc sa fie alintati si rasfatati, sa ne jughinim, alergam, tavalim. Ei sunt energia mea:) Ce poate fi mai minunat decat sa le auzi rasul de clopotei, sa le simti mirosul, sa adormi si sa te trezesti cu gandul la minunile tale. Pentru mine, copiii mei sunt minunile mele….

  2. Da!!! Generatia noastra a crescut crezand in ‘copilu tre sa te stie te frica’, ‘cu prea multa dragoste si-o iau in cap’ si ‘hai termina cu prostitu si du-te afara’ si nu exista nimic mai nenatural decat asta.
    Dorinta de a iubi zgomotos si alintat este superba si absolut primara.
    Love it ca tu, printeso, normalizezi asta.

  3. Cand vin peste noi zilele tumultoase, cu bune si rele, articolele tale imi aduc aminte cat de frumoasa este viata. Si ma fac sa ma opresc o clipa si sa incerc sa incetinesc ritmul, si sa ma bucur de iubirea copiilor mei (in ambele sensuri), si sa fiu mai prezenta pentru ei. Multumesc!

  4. Cit de mult mi-a plăcut articolul!!!!!!!Prințesa îți citesc cu sufletul la gura absolut toate articolele dar nu sunt genul sa las comentarii,însă la acesta nu m-am putut abține!!!!Exact asa procedez și eu cu suflețelul meu Cezar.Exact la fel…..nu ma abțin deloc sa ii zic cit de mult îl ador și da sunt de părere ca asa cum e perioada aceasta nu va mai fi alta în viata lui dar și a mea….însă sunt foarte judecata pentru ca tot timpul ii arat iubire și asa de multa lume am în jurul meu care ar vrea sa ma învețe cum sa îl cresc……ufff….cu idei învechite cu gândirea ca ar trebui sa îl iubești doar cind doarme și cu muuuuulte alte idioțenii din acestea.Dar nu îmi pasă….absolut deloc….o sa îl iubesc,o sa ii dau alea cinci minute în plus de care are nevoie,o sa îl dragalesc,o sa îl ascult,o sa ii zimbesc,o sa ii fiu cea mai buna prietena,o sa îl ador,”o sa îl țin în brate cit vrea el și încă o secunda”!!!Te apreciez enorm „prințesa” și îmi fac asa bine articolele tale de nu îți poți imagina.Rid mereu cu Sofia și Ivan,ma destind foarte bine cu tine și va urez din tot sufletul SĂNĂTATE!

  5. Io o pup de o rup in doua. Ma topesc de dragul ei, ador sa ii simt bratele pe gatul meu si capul pe pieptul meu. Ii place sa stea in brate, se alinta, se lipeste de mine cum are ocazia. E cel mai frumos, destept si iubit copil din lume 🙂

  6. Printeso, te ador 🙂 Atit de frumos ai scris, atit de frumos simti, as vrea sa-mi aduc si eu aminte mereu sa simt asa (sau ca simt asa).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *