O jumătate de zi acasă, o oră la TV, un nou roman

Am avut câteva zile foarte pline, de fapt, hei, când nu sunt pline zilele mele, dar parcă astea au dat pe-afară…

Am pornit spre Piatra Neamț de dimineață, copiii nu erau suficient de bine cât să călătorească atâtea ore, dar nici suficient de rău cât să nu-i pot lăsa cu tatăl lor o noapte, așa că am pornit. Am trecut prin viscol, ninsoare, ploaie, am ascultat piese din altă viață, am plâns, mi-a făcut bine. Apoi am ajuns acasă la mama, împreună am mers la lansarea de carte, unde au venit mulți foști colegi de școală generală, prieteni de familie, oameni pe care nu-i mai văzusem de 23 de ani, am râs și-am plâns iar, mi-a făcut bine și asta. Apoi am fugit direct în studioul TV 1 Neamț, unde am participat la o emisiune Ediție Specială, alături de Alina Gicoveanu și Alice Bania (cărora le mulțumesc). Am povestit despre relații, despre următorul roman, despre tatuaje și femei. Am pus mai jos cele două părți ale emisiunii, când aveți timp, poate aruncați un ochi.

Apoi am fugit la bunica la țară, motivul principal pentru care mă grăbisem acasă. Am stat la povești lângă sobă o vreme, n-am plâns, doar am râs, dar mi-a făcut bine. Apoi am fugit înapoi acasă la mama, unde mă așteptau prietena mea bună care trăiește de multă vreme în străinătate, și soțul ei, cel mai simpatic olandez uriaș din lume. Am stat la vin și povești muuulte ore în bucătăria mică a mamei, mama îmi tot dădea sms-uri din camera ei să vin la culcare, a doua zi la 9 urma să pornim spre București. Nu m-am putut desprinde până după ora 2, când ei s-au dus să doarmă în camera mea de copil, apoi am citit, am adormit spre dimineață. Ne-am trezit și am luat micul dejun împreună, cu toții, în engleză și română și olandeză, am dus bagajele la mașină, eu nici nu apucasem să îmi desfac valiza. Am pornit iar spre bunica, apoi spre București, cu mama cu tot. Era și ziua omului, așa că pe drum am oprit să înșfac un tort special. Apoi am aterizat acasă, unde copiii s-au lipit de mine ca muștele de borcanul cu miere.

Acum stăm și-mi face bine. Frământ pâine, mama face ciorbă, copiii aleargă și tușesc printre noi, cam despre asta e vorba la noi zilele astea. 🙂

Iar revelionul nu-l facem, că n-avem unde. O să ne trezim direct duminică, în noul an. 🙂

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4269

16 comentarii

  1. Heeei, e bine, bine, e foarte bine! Noi vom face Revelionul în deplasare, la spital că e mic bebe nou șinu ne dă nimeni drumul. Și Sfântul Ion cred că tot aici ne prinde.

  2. V-am fi invitat la noi, dar nu am avut placerea sa ne cunoastem desi mi-am dorit si am incercat. Dar, cine stie… 🙂 Oricum o sa fie bine, frumos, calduros si cu multa iubire. Pana la urma, asta conteaza. La Multi Ani!

  3. E minunat ce faci! Și eu scriu pentru copii. Însă, e atât de greu să mă promovez! Nu am bani. Sunt profesoară! 🙂 Acum sunt in concediu creștere copii. Am gemeni. De bona nici nu se pune problema. Scriu noaptea, printre picături. De asta spuneam că e minunat să fii susținută, sa poți promova cu succes talentul.
    Zâmbete și bucurii în noul an, dar mai ales sănătate. Îmbrățișari cu admirație!

    • Hei, nu te gandi ca a fost usor, am avut nevoie de 10 ani de scris continuu sa ajung unde sunt acum, inca mai am mult de lucru, si fac ce pot sa-i ajut si pe altii. Scrie, scrie, sa nu te lasi!

  4. Mulțumesc mult! Scriu! Îmi place. Am opt cărți publicate. Am fragmente de povești în manuale. Scriu la revista Doxi. Spuneam că e greu să mă promovez singură. 🙂
    Am blogul de povești. Nu renunț! Mai ales că am și copii! 🙂
    Îmbrățișari cu admirație!

  5. Ioana, atat de mult mi-au placut aceste interviuri, n-ai idee 🙂
    Cred ca ar trebui sa faci asta mai des, adica sa vorbesti, sa dai interviuri 🙂 ai povestit intamplari stiute de mine, de aici de pe blog, m-au bucurat atat de mult 🙂 dar sa le si ascult, mi-a placut mult!
    Povestea cu sotul tau (ma refer la cum v-ati cunoscut) imi place mult, desi o stiam de ani buni (de prin 2010). Cam de atunci te citesc.
    Un an bun sa ai, spor la noul roman (m-am bucurat sa aud ca te-ai apucat de el) 🙂 multe lansari iti doresc – cea din noiembrie din Bucuresti mi-a placut muuuult de tot 😀 feedback stiu ca ti-am dat pentru roman.
    Sanatate, inspiratie si liniste tie si alor tai iti doresc in noul an!

  6. Printeso, o scurta intrebare careia nu ii gasesc raspuns, poate pentru ca nimeni nu te intreaba 🙂 Cum a ajuns Ciocolata (pisica) in viata ta?

  7. Ce frumos si ce simplu incepe anul vostru. Sa va fie bine, sa va fie la fel de frumos in 2017. Sa ai spor la scris si bucurie in fiecare lucru. Copiii sa te uimeasca si tot ce ai in gand sa pui in fapta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *