Există şi în România grădinițe şi şcoli minunate (1): Despre Școala și Grădinița Explore 100, Mogoșoaia

ACEST TEXT APARȚINE UNEI CITITOARE CARE ȘI-A DORIT PUBLICAREA LUI AICI, PENTRU VOI

Urmăream de mult pe facebook activitatea lor fiindcă îmi atrăseseră atenția, dar nici nu știam că e la doi pași de casa în care urma să ne mutăm. Când fiul meu trebuia înscris la clasa pregătitoare, am vizitat-o, am cunoscut directorii și lucrurile au venit de la sine. Apoi am aflat că majoritatea copiilor (acum prietenii lui Andrei) de la pregătitoare vor rămâne aici la școală și că au găsit o învățătoare minunată.

Stilul ni se potrivește ca o mănușă, eu fiind oripilată de articolele cu copiii care ajungeau la spital din cauza presiunii examenelor, de medaliile obținute sau ratate, competițiile la care se participă ca să mai contribuie financiar părinții și să adauge un premiu pe panoplia copilăriei lor neîmplinite, de povești cu părinți care își trezesc copiii duminică dis de dimineață să participe la al nșpelea cineștiececoncurs, cu promisiunea unui joc de lego dacă ia peste 98p… :).

shutterstock_211333366

Acum familia noastră s-a mărit și peste 2 ani vom reîncepe cu grădinița, în același sistem.

Zilele trecute Andrei era extaziat că au terminat primul caiet la mate și îmi povestește în fiecare zi despre literele învățate (deși nu e genul care povestește de școală; îl știți: cum a fost azi la şcoala? „a fost bine” ).

De ce Reggio Emilia?

Am să punctez toate lucrurile ALTFEL, lucrurile care ne plac, părinților și copiilor deopotrivă (sigur, unele dintre ele se regăsesc probabil și în alte sisteme alternative):
Învățarea se face prin explorare, prin jocuri și joacă. Există momente când copiii stau în băncuțe (scriu, desenează), dar majoritatea timpului este petrecut pe mochetă sau afară sau în parc, explorând tot ce are natura la îndemână. Periodic, când este cald, orele se țin afară pe băncuțe sau în iarbă. Asta nu înseamnă că se abat de la programa școlară impusă de minister, totul este respectat și etapele sunt urmărite pas cu pas. Copiii sunt cam la același nivel, probabil datorită părinților ce au fugit de sistemul extra hiper competitiv de la școlile de stat și care i-au lăsat să se bucure de COPILĂRIE (în loc să-i învățe să extragă radical la 3 ani 🙂 ).
Învățarea este integrată: adică aceleași subiecte și teme comune se regăsesc / reiau și la ora de mate, și la cunoștințele mediului, și la limba română… astfel se repetă și se consolidează detalii învățate pe parcursul zilei. La școală au mereu momente de lectură individuală, fiind încurajată apropierea de cărți și de informație.
– Se pune mare accent pe creativitate, conceptul Reggio Emilia spune că un copil are peste 100 de limbaje prin care învață și înțelege lumea înconjurătoare: scris, pictură, desen, dans, muzică, sculptură, poveste șamd. De exemplu, matematica ajunge la ei și prin artă și așa se digeră mai ușor și se reține altfel.
Nu există teme până în clasa 4-a. Se consideră că temele sunt pentru copii din clase cu mulți elevi, unde învățătoarea nu apucă să explice fiecăruia în parte. După-amiază se face o recapitulare care ține loc de teme (Explore Time), tot prin explorare sau joc. În plus, copiii au o agendă personală și în fiecare zi își notează 3 lucruri de făcut și bifat la final de zi (citit, scris, matematică, pictat, poveste, colaje, proiect cu un alt coleg etc.).
– Într-o clasă sunt maximum 12 copii la școală, iar la grădiniță maximum 15 copii.
– Ce mi s-a părut mie minunat: Înainte de începerea primului an școlar, învățătoarea face o vizită acasă copilului, spre a face cunoștință cu el, pentru prima oară, într-un mediu familiar și familial. Petrec câteva ore discutând, despre jucăriile și cărțile favorite și e important să îi cunoască familia; cel mai important, din punctul meu de vedere. Am citit de curând articolul cu dascălii de pe la 1900 și ceva, care țineau evidența lucrurilor petrecute în familiile copiilor, lucruri care afectează starea lor la școală. Acum îi spun, cu mare drag, învățătoarei, Livi (diminutiv).
Fără pedepse și recompense, deci fără note (până la clasa a 4-a), fără buline, smileys, avertismente, time-out și alte asemenea procedee complet nesănătoase pentru un copil ce se va dori un adult care să țină cont de ideile proprii, să știe să aleagă între opțiuni, nu să asculte pe alții (gașca / turma), și care să fie încrezător în sine. Eu am și acum coșmaruri cu lecții neînvățate și rușine în fața clasei… faptul că am luat mereu premiul I nu pare să mă fi ajutat prea tare în viață: nici să-mi găsesc ușor vocația, nici să gestionez bugetul , nici să comunic ușor cu oamenii din jur, nici să gestionez conflictele de la birou…
– Prin urmare, competiția nu este încurajată; sunt încurajate munca și efortul în echipă, colaborarea strânsă, ajutarea celor rămași în urmă. Este încurajată gândirea critică, iar copiii sunt stimulați să pună întrebări dar și să argumenteze răspunsuri, să înțeleagă și să aplice o critică obiectivă.
– „Jurnalul” copilului – comoara părinților. Abia așteptăm să citim poveștile inventate de ei periodic, legat de o anume temă, și transcrise apoi cu minuțiozitate de învățătoare în acest caiet cu amintiri emoționante (despre cum își iubesc ei bunicii, călătorii în interiorul corpului omenesc…), ce le place și ce nu, cum relaționează cu ceilalți…
– Serbările nu sunt pentru a arăta cine știe mai multe poezii sau cântecele. Atmosfera este relaxată și, de cele mai multe ori, piesele de teatru sunt improvizate de copii. Uneori dau și câte o mică reprezentație rock pe scenă de care noi habar nu aveam , atât de dezinvolți sunt și relaxați pe scenă. Și în general.
– Sportul este încurajat și activitățile în aer liber, fac sport de 2 ori / săptămână. Iarna au echipamentul la cuier și ies la zăpadă în curte.
– Copiii mai mari sunt încurajați să îi ajute pe cei mici, astfel că de multe ori ei merg să-i ajute pe juniori la ora de culcare sau la baie (îi îmbracă în pijamale sau le spun povești). Ideea asta ne-a prezentat-o și Michael Thompson – la grădinițele din Japonia, unde cei mici aveau „mentori” care le explicau cum funcționează toaleta sau îi ajutau să gestioneze conflicte. Și mi-a plăcut și că educatoarea nu intervenea în conflictele lor. Copiii de la clasa I sunt „mentori” pe rând, câte o săptămână, celor de la clasa pregătitoare: îl ajută la citit, scris, nelămuriri…
– Conflictele sunt gestionate cu multă atenție, prin discuții, prin întâlniri individuale și la întâlnirile de reflecție care au loc vinerea sau când se consideră necesar. Mi-a plăcut mult ce am citit într-un newsletter recent: la întâlnirea de dimineață învățătoarea le-a povestit despre un trib din Africa unde, de câte ori cineva greșea și făcea ceva rău, se aduna tot satul și timp de câteva zile fiecare povestea ceva frumos despre persoana respectivă, fiecare amintea ce a făcut bine și nu se insista pe latura negativă.
– Dimineața, după ce iau micul dejun, copiii se strâng pe jos, pe pernuțe, 30min – întâlnirea de dimineață unde împărtășesc ce li s-a întâmplat interesant, ce simt și ce gândesc, topica zilei.
– Comunicarea cu părinții: la sfârșitul fiecărei săptămâni părinții primesc un raport detaliat despre activitățile și temele parcurse (inclusiv foto cu activitățile) – Ask me about, astfel încât părinții să poată discuta cu copiii pe marginea celor învățate. Pagina de facebook este alimentată permanent (3-4 posturi pe săptămână) cu fotografii de calitate, despre toate activitățile importante, zile de naștere, vizite la muzeu, ieșiri în natură (lucru ce mie mi-a lipsit complet la grădinița anterioară particulară).
– De asemenea, se creează o comunitate strânsă între părinți cu aceleași preocupări și mod de gândire, se organizează întâlniri regulate în parc, se discută problematici.
– Materialul didactic: se folosesc mult materiale naturale și reciclabile, materiale cu posibilități infinite de folosire (open-ended), oglinzi, mese iluminate, retro-proiector și masa senzorială – unde copiii pot atinge și se pot juca cu apă, nisip, noroi cu râme 🙂 etc.
– Cadrele didactice sunt trainuite periodic, merg la toate conferințele importante din domeniul parentingului și educației (Aletha Solter, Alfie Kohn, Michael Thompson, Larry Cohen, Dan Siegel). Directorii se trainuiesc în SUA și chiar au adus de acolo și un trainer pentru personal si o vor face din nou in aceasta vara. Cei care predau limbi străine sunt specializați și sunt din rândul educatorilor, aleși după preferințele copiilor. Da, au specificat că nu le place tonul autoritar sau stilul arid de a preda al altor profesori și directorii au găsit opțiuni mai bune .
– Masa: meniul este stabilit împreună cu un specialist nutriționist și este prezentat părinților cu câteva zile înainte. Copiii sunt implicați în așezarea mesei, iar uneori au chiar misiuni de a curăța bucătăria. Au chiar și periuțe și pastă de dinți pentru după-masă . Nu se servesc dulciuri, doar fructe la gustare. Excepții, la câteva zile de naștere pe an. Copiii cu probleme de dietă (alergii, boli) își aduc tortulețul lor.
– Somn: elevii de la școală dorm doar dacă simt ei nevoia, poate au zile când fac diverse sporturi în particular sau se simt obosiți; somnul nu e obligatoriu, decât dacă dorește și părintele asta.
– Poziționarea (în acest caz, în Mogoșoaia) este optimă, aproape de pădure, curte mare, copaci, verdeață. Există și loc de joacă standard, dar este încurajat și jocul în natură, în alte zone ale curții (asta însemnând iarbă, pământ, nisip…). Ca să nu menționez cât de aproape este Parcul Mogoșoaia, cu vestigii istorice superbe, cu pădure și kilometri pătrați de pajiști.

Ce mi se pare cel mai important este că se pune un mare accent pe relația copilului cu pedagogul și pe ideea că un copil trebuie să vină de drag la școală, să se simtă iubit, respectat, apreciat și consultat în procesul educațional. Să învețe de plăcere, dar mai ales să poată aplica în viață cunoștințele acumulate, nu doar să îl încarce cu balast. Asta e de fapt și marea problemă a învățământului tradițional de azi – copiii nu au nicio aplicabilitate a lucrurilor învățate în viața de zi cu zi, învață mult, mecanic, arid și sub presiunea notelor sau termenelor. Pe termen lung nu rețin mare lucru, sunt frustrați și ajung să termine o școală și să nu știe încotro să o apuce. Să nu știe că au varii opțiuni, altele decât „mama mi-a spus ca avocații câștigă bine” sau „am avut 10 pe linie, trebuie să merg la ASE sau medicină”.

Simona Ștefănescu

Mai multe informații despre acest loc minunat care există cu adevărat în România găsiți aici:
Grădinița Explore 100
Școala Explore 100
Pe facebook.

* * *
„Când întâlneam pe câte cineva care-mi părea mai dezgheţat la minte, îl puneam la încercare cu ajutorul desenului meu numărul 1, de care niciodată nu m-am despărţit. Voiam să ştiu dacă avea o minte într-adevăr pătrunzătoare. Numai că răspunsul erau mereu acelaşi: „E o pălărie”. Atunci eu nu-i mai pomeneam nici de şerpii boa, nici de pădurile virgine, nici de stele. Căutam să fiu pe înţelesul lui. Stăteam cu el de vorbă despre bridge, despre golf, despre politică şi despre cravate. Iar el era încântat că făcuse cunoştinţă cu un om atât de aşezat.” (Micul Prinț)

Sursa foto: copil explorînd, via Shutterstock.com

Pin It

47 Comments

  • Ioana spune:

    Da, într-adevăr pare aproape de perfecțiune deși perfecțiunea nu există. Ar fi minunat ca și școlile de stat să se apropie cât de cât de acest sistem.
    Poți să ne spui cât costă pe lună ? probabil peste 2000 de lei… 🙁

  • Adriana spune:

    Sunt convinsa ca e f faina gradi si scoala lor. Probabil taxa este pe masura 🙁 Pacat ca pentru majoritatea dintre noi cei din Romania, normalitatea si firescul costa mult, prea mult…

    • Simona spune:

      Le puteti scrie si veti afla preturile. Noi cand am inceput pregatitoarea am platit mai putin decat plateam inainte la o gradinita obisnuita. Unde era pus pe scaunul de gandire daca facea „prostii”.

  • Alex spune:

    E pacat ca asa ar trebui sa fie peste tot si majoritatea parintilor nu isi permit sa plateasca o suma pentru a beneficia de ceva ce ar trebui sa fie normal si gratuit pentru orice copil.

  • Raluca spune:

    Bun exemplul dar din pacate imposibil de accesat. Este singura gradinita Regio Maria din tara si mai este si in Mogosoaia. Pacat…

  • Andreea 28 spune:

    Frumos..da…de pret am vrut sa intreb si eu!!!

  • Joy spune:

    Din ce am gasit pe net se pare ca este 1500 RON/luna…

  • Mariana spune:

    cand am intrebat noi pentru inscriere preturile la gradi erau : 1700 pana la 2 ani, 1500 lei peste 2 ani . incluzand doar gradi full time si mancarea. transportul se asigura contra extra cost. asta era acum 1 an aprox. nu stiu daca intre timp au crescut preturile. fetita mea are o verisoara care merge acolo iar parintii sunt foarte multumiti,mai avem si niste prieteni ai caror fetita frecventeaza aceiasi gradinita.de asemenea si ei sunt foarte multumiti.

  • Adriana B spune:

    Am ales gradinita si scoala tinand cont de aceleasi aspecte ca autoarea. Experientele de pana acum au fost in genul celor descrise in articol (cu mici diferente la scoala, cea pe care o frecventam a optat pt o cale de mijloc, combinand cerintele obligatorii ale programei scolare cu tehnici moderne, incluzand interactiunea cu mediu, invatare prin joaca si explorare, invatare inegrata).

    Este pacat ca nu exista optiuni de genul asta care sa acopere toata perioada de scolarizare. Personal, imi fac griji pt ce se va intampla atunci cand vom fi nevoiti sa facem trecerea catre sistemul public, anticipez ca nu va fi deloc usor. Vorbim despre un sistem care descurajeaza spiritul critic, curiozitatea, interactiunea colaborativa intre copiii. Un sistem in care se preda dupa metode traditionale, avand drept scop „performanta” sub forma de note / calificative (presiune exercitata atat din partea scolii, cat si din partea unora din parinti).

    Pe masura ce invatamantul privat se va dezvolta, devenind mai accesibil dpdv pret, s-ar putea ca lucurile sa inceapa sa se schimbe si in sistemul public, in ceea ce priveste structura nu doar forma.

  • Andreea B spune:

    Prezentarea e frumoasa, gradinita si școala sunt deasemenea frumoase. Păcat ca majoritatea părinților nici măcar nu se pot gândi la așa ceva, având in vedere prețul. Inevitabil ma gândesc la colegii mei rezidenti rămași in tara si la salariile lor mizerabile.

  • Daniel spune:

    Sunt multe materiale pe net gratuite, in limba engleza e adevarat, pentru Reggio Emilia si Montessori din care parintii se pot inspira si pot intregii educatia pe care o primesc in scoala copii lor. Nu costa aproape nimic: ex 150 lei pt un laminator si inca citeva sute pentru materiale diverse. Din pacate astfel de scoli sunt mai scumpe pentru ca sunt parinti putini care aleg aceasta alternativa.

  • ELENA spune:

    Principiile de baza ale sistemelor alternative (asa cum au fost sumarizate in articol) sunt transpuse si in invatamantul de stat – exista de peste 15 ani in anumite gradinite si scoli primare de stat alternativa ”Step-by-Step” (SbS). Scriu urmatoarele randuri pentru ca observ din comentarii ca principalul impediment enuntat este cel finaciar – educatia in SbS este gratuita (nu exista taxa de scolarizare) .

    In prezent copiii nostri urmeaza aceasta alternativa – unul la gradinita, unul la scoala (dupa ce a terminat gradinita SbS) – si pot afirma ca suntem mai mult decat fericiti cu alegerea. Coordonatele esentiale (non-competitivitate, neimplementarea sistemului pedeapsa-recompensa, predare individuala sau in grupuri mici – nu frontala, evaluare individuala si permanenta in discutii extinse cu parintii pe baza unui portofoliu, incurajarea comunicarii, lipsa temelor pentru acasa etc.) sunt respectate cu rigurozitate. Deviatiile de la aceste principii tin strict de optiunea fiecarui parinte (e.g. nu voi putea sa inteleg niciodata de ce o parte din colegii celui mare participa la Euclid/Arhimede dupa ce au fost inscrisi de catre parinti).

    Minusurile si criticile aduse acestei alternative sunt replicabile oricarei scoli particulare care implementeaza un sistem alternativ de invatamant (i.e. aplicarea principiilor alternative depinde de calitatea si daruirea dascalilor coordonatori, potentiala adaptare dificila la trecerea in traditional, distanta fata de casa si necesitatea asigurarii transportului contra cost, necesitatea asigurarii mesei de pranz contra cost etc.).

    Am scris mai sus ca SbS este gratuit – adica nu se plateste taxa de scolarizare, dar gradinita costa 11 lei pe zi- contributia pentru hrana (comparabil cu orice gradinita de stat traditionala), iar scoala -pranz+transport 15 lei/zi (putin mai mult decat daca copilul ar avea abonament de transport in comun si ar lua pranzul acasa).

    Acestea fiind spuse, daca va doriti educatie intr-un sistem alternativ dar factorul finaciar este cel care va indeparteaza de scolile/gradinitele private (care implementeaza Waldorf, Monetssori, Reggio, Step by Step), puteti sa va interesati de SbS in orasul in care locuiti printr-un mail/telefon la inspectoratul scolar.

    • Alina spune:

      Buna. Pe site-ul stepbystep la institutii apare doar o gradinita si o scoala privata cu preturi foarte mari. Nu am gasit nicaieri sa fie vorba si de gradinite de stat, voi suna sa ma interesez, dar ar fi fost normal sa exista o lista a institutiilor care aplica aceasta metoda pe site-ul lor.

  • Adina spune:

    Intrebarea este: ce se intampla dupa clasa a 4a, cand in sistemul traditional apar profesori si note?

    Eu acum imbratisez gradinita Monstessori pentru fetita mea dar, intrebata daca doresc sa continui cu acest sistem si la scoala, la acest moment nu am un raspuns dar nu sunt foarte convinsa pt ca la un moment dat, liceul si facultatea pe care va avea nevoie sa le urmeze nu sunt in stil montessori, cum probabil este si cazul acestei regio emilia.

    • ioana spune:

      E simplu, nu se integreaza prea usor

      • Leti spune:

        Sau se integreaza foarte usor pentru ca a dobandit pana lea acea varsta o baza stabila.

        • Raluca Ioana spune:

          Experienta mamicilor pe care le cunosc si care au ales Montessori si apoi nu si-au mai permis si au mutat copiii la „traditional” a fost unanima – copiii s-au adaptat extrem de greu la sistemul „clasic”. Din pacate… Si mie mi-ar placea Montessori, dar sunt mama singura… si nu imi permit, din pacate (si chirie, si intretinere, si mancare…).
          Si eu caut o gradinita buna pentru fetita mea, dar Mogosoaia e extrem de departe, iar Montessori extrem de scump, din pacate. Step by Step nu ma pasioneaza, ca nu e chiar cum se spune ca ar fi.
          Alte idei/ pareri?
          Merci

  • dora spune:

    Si copilul meu e la o scoala privata si platim 1200/luna pana la ora 17.Intr-adevar e o diferenta ff.mare fata de scoala de la stat;ei au inceput cu cresa si gradinita dar la cererea parintilor de anul acesta au clasele 1-4;ne-au spus ca daca vom dori vor face si gimnaziu!Ce sa va spun?Incepand cu locatia,mancarea,procesul de invatamant,cadrele didactice…este ff.bine!

  • Lzzu spune:

    suna minunat, foarte asemanator cu sistemul experimentat de mine cu fetita mea. Fiti mandri, cand o sa termine scoala o sa fie cu totii niste retarzi fericiti, creativi si care se ajuta unul pe altul. Adevarul e ca este nevoie de zugravi, pictori si alte meserii peste tot in lume. Cat priveste dezvoltarea creierului, a gandirii analitice, a gandirii in general, mai putin sa nu ii stresam. Sa nu cumca sa il lasam pe unul in urma, mai bine cobaram stacheta generala la nicelul lui. Sa nu intelegeti gresit, sistemul clasic din romania sucks big time, dar sistemul acesta minunat descris aici este exact la cealalta extrema. Nicio extrema nu e buna. Eu as vrea sa vad un happy medium. Unde copiii sunt stimulati sa gandeasca analitic si unde sunt pusi in contact cu competitia. O scoala de tipul descris nu face decat sa ii creasca intr-o bula din care apoi ies si dau cu nasul de viata. Si surpriza: ne plangem apoi de neadaptare, de faptul ca sunt deprimati, apare fenomenul de bully si se ajunge pana chiar la sinucidere. De ce oare aceste trenduri atat de evidente nu sunt luate in considerare? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca intrarea la o universitate (adevarata) devine o utopie pt un copil care a fost mereu laudat ca e nemaipomenit si nu a fost intr-o competitie ever. Eu nu judec meseriile pe care si le aleg oamenii, dar sa le dam copiiilor o sansa sa faca ceva remotely inteligent daca isi doresc. Dar nah, „sistemul” occidental nu e gandit sa creasca oameni destepti ci executanti. Spor la generat executanti, macar vor fi creativi!

    • Mihaela spune:

      eu sunt de acord cu dumneavoastra.

    • Mire spune:

      Exact reactia aceasta am avut-o cand am citit descrirea gradinitelor din Danemarca unde toate comentariile erau extaziate de cat minunat este acel program.

    • Adriana spune:

      Un adult sau un copil invatat sa se uite intodeauna in jur, sa -si vada competitorii, sa vada pe ce treapta se situeaza fata de ei, nu va fi niciodata liber si fericit. Fiindca nu va sti sa se bucure de cine este si intodeauna va fi in pozitie de lupta pentru ca intodeauna va cauta un altul cu care sa si intreaca puterile: ca e vorba de casa, job, pantofi, ceasul de la mana, totul e lupta, totul e competite. Asta sa fie fericirea? Daca am fi sablon toti, da, am putea sa avem aceeasi baza pentru competite 🙂 ei, frumusetea consta in faptul ca fiecare este unic si ca uitam ca existam in aceasta lume ca sa devenim cea mai buna versiune a noastra, nu copiile celor de langa noi. Am fost invatati sa gandim in sabloane, in sisteme si in niste reguli strambe…
      M a uimit agresivitatea mesajului autoarei de mai sus, agresivitate indreptata implicit asupra propriului copil…

    • Diana spune:

      ‘sistemul’ occidental isi educa oamenii in functie de ce au nevoie. noua de la 4 ani, cand l-am dat in clasa I, ne-au zis ca in oras au nevoie de ‘tehnici’, deci ca se vor axa f mult pe aritmetica/matematica si ca-i vor implica in tot felul de proiecte de gen, ca sa le trezeasca interesul, au solicitat sprijinul parintilor pt ateliere si vizite si tot tacamul 🙂 nu cred ca-i tocmai corect 1. sa comparam mere cu pere, chiar daca-s tot fructe (Romania vs alte tari), 2. sa aruncam cu noroi, nici in mere, nici in pere, pe sistemul ‘strugurii sunt acri’ sau ‘scuip unde am mancat odata’. uite asa, nasoale si datatoare de ‘retarzi fericiti’ scolile din alte tari mentionate prin comentarii dau oameni care reusesc sa munceasca in tara respectiva si sa traiasca fericiti din salarii (salarii de profesori, medici, zugravi, bucatari, etc.), economiile tarilor respective merg bine, lumea e politicoasa si civilizata, nu sunt gropi pe strazi, caini vagabonzi, sa mai enumar?

    • Petra spune:

      din greseala v-am dat un thumbs up. Din punctul de vedere al unui cadru didactic fara experienta in Romania, dar cu experienta pe alte meleaguri va pot spune ca un astfel de sistem educational produce exact opusul a ceea ce ati descris dvs. in comentariu. Un copil caruia i se permite sa isi descopere singur potentialul si calitatile (chiar nu au nevoie sa fie dirijati ca prin telecomanda) va munci mult mai mult si doar pentru placere de a munci. Copiii sunt, in esenta, curiosi, activi, creativi si dornici de activitate. Un copil care invata cum sa relationeze cu ceilalti in loc sa ii priveasca ca pe niste vesnici competitori va fi mult mai sociabil si mai putin predispus sa fie intimidat sau sa devina el un agresor. Ar fi foarte mult de scris. Va recomad sa cititi cate ceva despre sistemul Waldorf sau sistemul Montessori si despre oamenii care le-au fondat. Nu judecti totul doar din auzite. Si a fi zugrav, mecanic, lacatus, pantofar, femeie de serviciu nu e o rusine, sunt munci cinstite. Daca fiica mea ar vrea sa devina femeie de serviciu/pantofar/croitoreasa pentru ca asta ar face-o fericita nu mi-ar f deloc rusine cu ea. Rusinos e sa furi sa inseli sau sa dai in cap.

    • Andreea spune:

      Dezvoltarea creierului se realizeaza prin invatarea, executarea si asimilarea de activitati noi, diferite de ceea ce iti este cunoscut si familiar pana la momentul in cauza. Crearea de retele neuronale noi si nu gandirea analitica reprezinta dezvoltarea creierului.

      Orice progres mental trebuie sustinut si de o dezvoltare emotionala paralela, altfel riscul de colaps al persoanei in cauza este ridicat. Un individ poate sa evolueze ca scolar excelent, sa intre la o universitate de top, sa ajunga un manager de succes, si totusi sa colapseze – intotdeauna sanatatea psihica si fizica este indicatorul „la vedere” care da multe informatii dincolo de aparente…

      Inteligenta de a relationa, inteligenta de a actiona, inteligenta de a-ti identifica nevoile reale si de a alege ce este bun pentru tine si familia ta – toate acestea sunt o baza de nepretuit pentru orice adult in orice context de viata, si in biroul de manager, si in meseria de zugrav…. si in vreme de pace, si in perioade de criza sau razboi…. si in postura de coleg, prieten, sot/sotie si mai ales…. in postura de parinte.

    • Daniel spune:

      LZZU, te contrazici si nu prea ai coerenta…

      1. „Fiti mandri, cand o sa termine scoala o sa fie cu totii niste retarzi fericiti, creativi si care se ajuta unul pe altul. ” – retard inseamna „stare a unei persoane a cărei dezvoltare este mai puțin evoluată decât a altora” iar creativ „referitor la acțiunea de a crea; capabil de a crea.” Un retard care creaza este din punctul meu de vedere o contradictie de termeni (cel putin).

      2. „Cat priveste dezvoltarea creierului, a gandirii analitice, a gandirii in general, mai putin sa nu ii stresam.” – adica daca nu dam note nu se dezvolta creierul si gandirea analitica? Sau pentru ca nu stam in banci ? ( „Rather than sitting at your desk or the kitchen table studying for hours, finding some new scenery will create new associations in your brain and make it easier to recall information later. “The brain wants variation,” Mr. Carey says. “It wants to move, it wants to take periodic breaks.”” sursa : http://well.blogs.nytimes.com/2014/10/06/better-ways-to-learn/?_r=0 )

      3. „Sa nu cumca sa il lasam pe unul in urma, mai bine cobaram stacheta generala la nivelul lui. ” – asta intelegi tu prin educatie personalizata, fara incurajarea competitiei?

      4. „Sa nu intelegeti gresit, sistemul clasic din romania sucks big time, dar sistemul acesta minunat descris aici este exact la cealalta extrema” – adica cealalat extrema este „doesn’t suck at all”? 🙂

      5. „Eu as vrea sa vad un happy medium. Unde copiii sunt stimulati sa gandeasca analitic si unde sunt pusi in contact cu competitia. O scoala de tipul descris nu face decat sa ii creasca intr-o bula din care apoi ies si dau cu nasul de viata.” Exista multe „vieti paralele” in lumea asta larga, probabil copii care vor iesi de pe bancile unei astfel de scoli nu vor da nasul cu viata copiilor din alte curente de gandire (aka scoli).

      6. „Dar nah, „sistemul” occidental nu e gandit sa creasca oameni destepti ci executanti. Spor la generat executanti, macar vor fi creativi!”
      Probabil vor fi zugravi fericiti (aka pictori) sau retarzi creativi (aka antrepenori), oricum nu vor fi executanti asa cum incerci tu sa sugerezi. De ce? Deoarece executantii se fabrica in scolile de stat care sunt „by design” fabrici de executanti. Citeste Gatto, „Underground history of american education” si vei intelege ce se afla in spatele scolilor din toata lumea.
      Respectiv, copii scolilor standard sunt „educati” sa stea in banca lor si sa se supuna autoritatii profesorului. Sunt educati sa munceasca pentru recompense (note), si sunt incurajati sa se intreaca intre ei in loc sa colaboreze pentru a evita o eventuala competitie ce ar rezulta din colaborarea lor.

      Nu spun ca aceste scoli alternative sunt raspunsul, dar daca vei studia un pic vei vedea ca cei mai multi antreprenori si oameni creatori provin din astfel de scoli.

      Si nu in ultimul rand, noi parintii trebuie sa acordam mult mai mult timp educatiei copiilor nostri, nu sa externalizam acest process extrem de important unor oameni pe care de cele mai multe ori nu ii cunoastem cu adevarat.

    • Eu spune:

      uite ce. eu sunt in Dk si invat daneza intr-o scoala din asta „de executanti” in care se coboara „stacheta” pana la cel mai fraier. di-n patru luni pot sa vorbesc fluent daneza 🙂 cum iti explici?

  • Mihai spune:

    Da, frumos. Dar cam scump. Am auzit ca s-ar fi deschis tot in acea zona ceva ce urmeaza educatia democratica, Free School. Un articol despre ei ar fi interesant…

  • Meg spune:

    Le-am scris si eu sa intreb daca au si clase 1-4 ca din site am dedus ca au doar clasa zero. Eu am baiatul in clasa I si daca ar avea clase l-as muta de anul viitor.

  • Leti spune:

    Doamna, comentariul dumneavoastra este cel putin trist si rautacios. Trist pentru ca practic spuneti ca fetita dumneavoastra este o retardata fericita si creativa, ca doar asta ati experimentat cu ea ( imi pare extrem de rau pentru copila dumneavoastra) si rautacios pentru ca si meseria de zugrav este o meserie decenta. Furtul este rusinos doamna nu munca, de orice fel ar fi ea.
    Un copil care are incredere in el este un copil fericit. Un adult care are incredere in el poate stapani lumea. Nu stiu de unde din articol ati tras concluzia cum ca la scoala Explore se mangaie zilnic copii pe cap si se lauda non-stop. Lipsa competitiei nu duce la mediocritate, din contra. Cred ca este de 1000 de ori mai greu sa faci un copil sa invete din placere, nu pentru a da peste nas colegului de banca sau pentru a umple un perete de diplome pentru un parinte frustrat.
    Sentimentele descrise de dumneavoastra, deprimare si asa mai departe apar intr-o scoala in care elevul trebuie sa faca singur tone de teme, unele care nu ii vor folosi niciodata in viata reala si pe care nici nu le va intelege complet pentru ca un profesor la 30 de elevi nu face fata.
    Multumim pentru urare, macar o sa avem executanti fericiti fata de manageri frustrati.

    • Mihaela spune:

      eu ma intreb ce meserie aveti? poate va inspira o reconversie profesionala – zugrav.

      • Leti spune:

        doamna, de un zugrav are nevoie oricine, chiar si dumneavoastra, asta daca nu cumva locuiti intr-o pestera. De dumneavoastra insa cati oameni au nevoie?

      • Petra spune:

        e rusine sa ai meseria de zugrav? ca nu inteleg. Asa am ajuns incat doar a fi doctor/avocat/economist/inginer e ok iar in rest sa trebuiasca sa purtam o litera stacojie a rusinii? Meseriasii sunt cumva cetateni de gradul n? Credeti ca meseriile enumerate sunt doar pentru „retarzi”? Atata timp cat o meserie permite cuiva sa traiasca o viata decenta fara sa faca ceva ilegal sau imoral inseamna ca omul respectiva are o ocupatie respectabila. Da, na nasul unora este pus sus, foarte sus sa nu-l ajunga nici o prajina.

  • Adriana B spune:

    Revin ca sa adaug un lucru. In clasa pregatitoare se poate organiza totul cu mai mare flexibilitate, este un an de acomodare. Imi amintesc ca si la noi a fost la fel, cu saptamana piratilor, cumparat legume si pus muraturi, construit ichebane, iesiri dese. Din pacate, incepand cu clasa I, programa este mai aglomerata, multe din activitati trebuie facute in clasa, lucrurile incep sa se complica. Chiar azi ne spunea invatatoarea copilului (clasa a II-a, scoala particulars) ca i se pare insuficient timpul alocat consolidarii celor invatate, ca-i vede pe copii obositi, in consecinta a decis sa treaca la impartirea abia dupa vacanta. Este un fapt de care se plang toti profesorii, chiar si cei care predau in scoli private.

  • Natalia Dabija spune:

    In Romania toti vor sa devina manageri, deaceea o si ducem…cum o ducem.

  • Simona spune:

    Nu vreau sa fiu rautacioasa, dar e bine ca noi, parintii, sa traim in bula noastra cu copiii nostri, din ce in ce mai multi. Noi nu criticam la modul anonim ce fac altii, cum s-au obisnuit romanii. Doar spunem ce facem noi bine. Fiecare alege ce i se potriveste, ca la tv: il inchizi daca nu iti place.
    Si cum bula se va largi din ce in ce mai mult, copiii nostri vor avea cu cine sa interactioneze, oameni care gandesc la fel si impartasesc aceleasi idei. Iar cand se vor intalni cu persoane negativiste sau lase (sa nu dam nume :)), ei vor fi foarte relaxati si vor sti exact ce sa le spuna. Pentru ca si ei merita sa fie iubiti.. nu e vina lor ca acesti oameni au avut razboaie grele de dus in copilarie 🙂 Sa speram ca nu isi vor impregna si copiii cu aceeasi ura. Ar fi pacat. Nu despre asta e vorba.
    important e sa iti iubesti copilul si sa simti ca ai facut ce ai crezut ca e mai bine pentru el.
    suntem destul de inteligenti sa ne descurcam cu ai nostri, multumim. Nu va faceti griji inutil pentru noi. 🙂
    Autoarea

  • liliana spune:

    Simona,unde iti vei duce baietelul dupa clasa a patra?Asta e cea mai mare problema….daca am gasi acelasi sistem de predare pana la terminarea liceului ar fi ok…Mie personal mi-ar placea sa-mi aduc baietelul acolo,este tot la clasa pregatitoare,dar nu sunt multumita de invatatoare…astept un sfat de la cineva din interior…

  • liliana spune:

    As mai dori sa stiu daca au bucatarie proprie.Multumesc

  • liliana spune:

    Buna ziua.Imi cer scuze ,intrebarea era adresata Ioanei…repet intrebarea:l ce facem cu copiii dupa ce vor termina clasa a patra daca vor face scoala aici la Explore 100? Unde vor merge mai departe?Se vor lovi de sistemul de stat,sau daca putem si mergem in continuare pe varianta-scoala privata-unde anume?

  • Un parinte spune:

    luati-va gandul de la Explore 100, este doar teoria de ei! Va spune un parinte care are copilul la ei de deja prea mult timp! Copiii se plictisesc sub scuza ca li se dezvolta creativitatea, plang prin colturi neconsolati, au un limbaj sub orice critica, sunt incurajate vip-osenile (care daca studiati veti vedea cat de mult va afecteaza increderea copilului vostru) iar filozofia lor este ca parintele trebuie sa faca totul si ei nimic (chiar daca noi stam nici 4 ore pe zi cu copii si ei stau 8 ore, toate dar toate comentariile si posturile lor se refera la tona de greseli pe care o facem noi parintii si la nimic legat de ei!). Plus multe altele, oricum tupeul directoarei este incredibil!

  • Alt Parinte spune:

    Si eu am avut copilul la explore si va pot spune ca:
    1. Nu exista ask me about-ul, a fost de mult, nu mai este, habar nu aveam ce ne fac copii,cu mici franturi de informatie. Insuficienta informatia
    2. Jurnalul copilului? A fost, nu mai este de mult. Dar multe lucruri bune se spun cand se recruteaza prostalaii care sa-si aduca copii acolo. Realitatea insa difera mult.
    3. Da, totul e eco si bio, copilul picteaza la nesfarsit aceleasi crengute. Se traduce prin economie in a investi in materialul didactic. Chiar cu material reciclabile poti face multe. Ei nu. Daca va asteptati sa va vina copilul acasa cu planse desenate de el sau cu lucruri facute de el ei bine nu se va intampla. Crenguta trebuie sa ramana acolo pentru a fi folosita si refolosita.
    4. Ma faceti sa rad, nutritionist la Explore? Asa vi s-a spus?? Si care e numele lui? Google? Situatia cu mancarea era jalnica. Ati intrebat de curiozitate de unde se aprovizioneaza? Lidl, ce e mai ieftin. La mancare la Explore nu se aplica principiul bio. Doar principiul economiei, cat mai multa.
    Si da, tupeul directoarei este incredibil dupa ce ti s-a acomodat copilul acolo si daca nu cazi in extaz la ce scrie si nu ai blog sau alte modalitati de a o promova si a-I promova scoala.
    5. Conform contractului, daca copilul lipseste mai mult de cateva zile si anunti, ti se scade costul mancarii. Realitate, platesti mancarea chiar daca copilul nu iti merge o luna, chiar daca sunt vacante. Explore nu crede in scazutul costului mancarii cand sunt vacantele.
    Noroc cu aducatorii si ingrijitoarele care sunt absolut minunati. Pacat insa ca materialele care li se pun la dispoztie sunt in atata zgarcenie si resursele limitate desi taxa pe masura.
    Sunt sigur insa ca deja v-ati prins de multe din ce va scriu eu aici.

  • Irene spune:

    Am ajuns să citesc toate aceste comentarii în vara lui 2018 pentru că eram în căutarea unei gradinițe pentru băietelul meu. După două luni de la începerea școlii, mi s-ar părea nedrept să nu las și eu aici impresiile mele despre această gradiniță si școală, Explore 100. Mărturisesc că am fost ușor reticentă la început, după ce am citit comentariile cele mai recente, cele negative; dar n-aveam nimic de pierdut și decisesem deja că îi voi găsi băiatului meu o grădiniță care să aibă și școală, să poata continua tot acolo; una unde sa meargă cu plăcere, după două experiențe mai mult sau mai puțin nefericite în alte două grădinițe private bucureștene.

    Inteleg de-abia acum resortul care a făcut-o pe mămica ce semnează articolul inițial să îi scrie și să îi trimită prințesei această expunere în care laudă școala, și asta pentru că și eu simt exact la fel. Am sperat că există un astfel de loc și pentru băiețelul meu, dar nu am crezut cu adevărat, nu până când nu i-am întâlnit pe acești oameni. M-a uimit în primul rând calitatea actului educațional – ni s-a permis o acomodare foarte blândă, așa că am putut asista la majoritatea cursurilor; și m-am surprins gândindu-mă că mi-ar fi plăcut și mie să am o asemenea experiență – eu nu am întâlnit asemenea profesori decât foarte rar în învățământul românesc, pe cei care erau la acest nivel i-am cunoscut în Franța, la master, și acela a fost momentul când mi-am dat seama că nu era ceva în neregulă cu mine, ci cu sistemul de învățământ – tociți, tociți și iar tociți, nu conteaza cine ce înțelege.

    Aici este o discuție întreagă, depinde de ce îsi dorește fiecare pentru copilul său. Eu consider că motivația intrinsecă e de preferat celei extrinseci și că sănătatea emoțională e de preferat confortului sau dorinței de a dovedi oricui ceva; și da, că exista și zidari fericiți, mult mai fericiți decât unii CEOs. Dar copiii aceștia nu vor ajunge zidari, decât dacă asta e ceea ce își doresc cu adevărat; ei vor ajunge arhitecți, aviatori, medici veterinari sau scriitori; vor ajunge ce își doresc să fie, fără abuz și fără să se chinuie. Stiu că sunt mulți părinți care nu își permit o asemenea școală, și este nedrept; părerea mea e ca asta ar trebui sa fie normalitatea, că sistemul de stat ar trebui să asigure educația copiilor într-un mediu blând și sigur, că e important să îi învățam să coopereze și să lucreze in echipă, iar învățarea să se petreacă într-un mod firesc; dar mai e mult până departe, până se vor schimba mentalitățile și până se vor vindeca rănile vechi.

    Nouă ni se potrivește acest sistem, suntem la sediul din Domenii și este minunat. Pe mine m-a cucerit în primul rând directoarea, Andrada, că tot s-a vorbit despre ea, mi s-a părut un om foarte deschis și bun, în adevăratul sens al cuvântului, așa că mi-am permis să o întreb dacă este adevărat ce am citit aici. In primul rând am întrebat dacă e cazul să mă aștept să se schimbe situația dupa ce se va acomoda cel mic, că pentru mine ar fi o mare problemă; mi-a răspuns că nici pomeneală de așa ceva și că au existat extrem de rar conflicte în toți acești șapte ani de când funcționează Explore.

    Am mai întrebat și despre acel caiet – jurnal al copilului, și mi-a explicat că, pe masură ce s-au extins gradinița și școala, timpul necesar pentru completarea tuturor caietelor era din ce in ce mai mare, timp care putea fi folosit in beneficiul copiilor, așa că au renunțat, dar că acest lucru nu a afectat în nici un fel relația educatorilor cu copiii. Despre mâncare n-a fost nevoie să întreb, am mâncat și eu acolo și am văzut porțiile, e totul gustos si sănatos (mâncarea este adusă din sediul din Mogoșoaia). Altfel, omul sfințește locul, iar noi am întâlnit aici oameni, începând cu Vichi si Stela, doamnele care au grijă să fie curațenie, și terminând cu Ronnie, cea mai empatică educatoare ever și Adriana cea minunată, profa de engleză. Am un singur regret: faptul că nu am găsit locul acesta mai devreme:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *