Cum ne pregătim de cutremur și ce putem face în timpul unui cutremur pentru a ne mări șansele de supraviețuire?

Am pus la un loc multe informații despre cutremur, despre cum ne pregătim pentru eventualitatea în care se va întâmpla unul mai mare sau mai mic (și cele mai mici pot face victime dacă nu suntem bine pregătiți), cum ne pregătim copiii pentru un astfel de eveniment înspăimântător, ce e important să avem și să nu avem în casă. Informațiile au fost oferite de Ion Benea, directorul Centrului de Supraviețuire Urbană, Dr Inginer Ștefan Florin Bălan,  specialist seismologie și Dr. Valentin Popescu, medic chirurg generalist, în cadrul cursului practic de Supraviețuire Urbană organizat de Omniasig anul trecut.

În primul rând, nu e nevoie de un cutremur devastator ca să fim în pericol de moarte. Neatenția, panica sau mici gesturi greșite pot ucide chiar dacă s-a produs un cutremur de mai mică magnitudine. De exemplu, o vază sau un obiect decorativ de mari dimensiuni amplasat undeva la înălțime în casă (pe bibliotecă, pe un raft superior) ne poate cădea în cap în urma balansului provocat de undele seismice. Și obiectele de mari dimensiuni puse în cutiile de depozitare de sub paturi pot fi periculoase atunci când, tot din cauza balansului, acea cutie se deschide și ai nenorocul să te fi adăpostit lângă pat.

Dar să o iau cu începutul.

Ce să faci înainte de cutremur (sigur, e un eveniment ce nu poate fi prevenit, însă poți lua câteva măsuri care să te ajute să reacționezi eficient atunci când se întâmplă)

  • îți inspectezi locuința (interior și exterior) ca să identifici puncte slabe, vulnerabilități, dar și zone sigure din interior, unele pe care să ți le poți fixa drept spații de refugiu atunci când începe să îți fugă pământul de sub picioare
  • fixezi obiectele și piesele de mobilier care te-ar putea răni în caz de cădere (toate comodele trebuie fixate în perete cu șuruburi, la fel și rafturile și bibliotecile).
  • înveți să îți controlezi emoțiile prin antrenament și educare
  • îți faci rezerve de apă și hrană pentru 5-7 zile
  • îți pregătești un rucsac care să conțină un kit de supraviețuire (vezi mai jos)

Kitul de supraviețuire (pentru minimum 3-7 zile)

  • medicale: medicamente de bază pentru fiecare persoană, vorbim aici despre medicamentele pentru boala cronică de care să zicem că suferă cineva din familie; pe lângă ele, trebuie să avem antiinflamatorii; antialergice; calmante, plasturi, bandaje adezive, feşe sterile, rolă de tifon, rolă de leucoplast, mănuşi medicale de protecţie, alcool medicinal, apă oxigenată.
  • unelte: nu vă gândiți că e nevoie să vă încărcați cu trusa de scule; cu totul și cu totul de aur este un dispozitiv multifuncțional (disponibil la magazinele de vânătoare, pescuit, camping și chiar la cele cu profil militar) care include briceag, mini-fierăstrău, șurubelniță, patent etc. Brichetă sau alt dispozitiv de aprindere, lanternă și un fluier cu care să vă semnalați prezența. Multe victime aflate sub dărâmături încearcă să se facă auzite de salvatori lovind cu diverse obiecte în țevi sau pereți. E bine să nu ajungeți în situația asta, pentru că prin lovire putem provoca noi înșine noi surpări
  • obiecte de igienă: gel antibacterian, șervețele umede, pastilele de clor, care pot fi folosite și la igienă, și pentru dezinfectare și pentru purificarea apei
  • hrană: pește uscat din magazinele rusești, batoanele energizante, crackersi nesarati
  • igienă (periuțe, săpun, un prosop, șervețele umede și uscate)
  • mâncare (conserve, biscuiți uscați, batoane de cereale, lucruri care rezistă bine în timp și sunt hrănitoare)
  • haine rezistente și pătură
  • apă+filtru+pastile
  • cort sau foaie de cort

Ce să nu faci:

  • modificări ale structurii de rezistență a contrucției
  • fără instalații grele pe structura de rezistență sau pe acoperișuri sau pereți, dacă afectează rezistența locuinței
  • nu blocăm căile de evacuare
  • nu vulnerabilizăm conductele de gaz, apă sau cablurile electrice
  • nu depozităm substanțe inflamabile/combustibil în spațiile de locuit

Cum ne protejăm:

  • e important să avem în minte scenarii individuale sau cu familia. Copiii mai mari pot fi ajutoare extraordinare, este important ca ei să știe, să fie pregătiți, să avem și cu ei un plan, să afle și ei care sunt zonele sigure din casă și care este poziția ideală în care să se protejeze pe durata seismului.
  • pentru că e foarte posibil ca membrii familiei să fie în locuri diferite când are loc cutremurul, iar după producerea acestuia liniile telefonice, rețelele etc. să pice, e bine să aveți stabilit un loc de întâlnire în apropiere de casă (japonezii au astfel de zone clar determinate în orașe și marcate pe hărți) – un parc sau alt spațiu cât mai deschis unde să fie risc minim să se fi prăbușit vreo construcție.

Noi am stabilit de exemplu cine dintre noi se duce (pe jos, evident, drumurile vor fi distruse) să ia care copil de la școală/grădininiță și unde ne ducem după asta. Telefoanele nu vor merge, vor pica imediat după curent, apă și gaze. NU vom putea comunica și va fi haos…

Scenarii de cutremuri în clădiri (ce facem când știm că e cutremur – sunt recomandări acceptate pe plan mondial, adică în SUA, UE, Japonia…)

  • la început nu o să știm că e cutremur și poate nici nu vom ști din prima dacă e unul zdravăn de tot
  • când ne dăm seama, e posibil să fie prea târziu
  • oriunde ne aflăm, ne păstrăm calmul, ne protejăm și nu intrăm în panică
  • ne protejăm sub masă sau sub un toc de ușă sau sub o grindă (atunci când știm că respectivele sunt rezistente)
  • ne ferim de obiectele înalte, de cele suspendate și de ferestre!

Cât timp ai oare la dispoziție ca să faci ce trebuie și să scapi cu viață? Ion Benea ne-a explicat că timpul de reacție este extrem de redus, undeva la 10 secunde.  Acesta este intervalul de decizie. Timp în care, cu sânge rece și cu scenariul bine pus la punct, oprești apa, gazele și curentul și fugi în cel mai sigur loc din locuința ta. Mie, de exemplu, îmi ia un minut să citesc apometrele, mi-am dat seama din prezentare că nu voi putea avea suficientă viteză de reacție și nu voi putea bifa toate cele necesare. Dar cred că fie și o parte din recomandările expertului pot face diferența atunci când sunt aplicate.

Revenind la timp, el ține foarte mult de felul în care omul percepe un cutremur. Pentru că în primă fază simțim ceva, nu suntem siguri că e într-adevăr cutremur și suntem tentați să rămânem în așteptare. Acest prim șoc (unda P) poate fi mic sau destul de puternic – caz în care e destul de clar ce urmează. Dar dacă nu e clar, ce te faci? La scurt timp după unda P ajunge și unda S – este foarte puternică, durează și produce oscilații distructive. Cu alte cuvinte, faza inițială are 2-18 secunde, faza principala (cea mai puternică) are 10-50 secunde (pentru magnitudini între 5,5 și 8), faza finală, de amortizare treptată a oscilațiilor, durează între 17 și 30 de secunde. Undeva la 100 de secunde cu totul!

Evacuarea

  • nu este recomandabil să încerci să părăsești apartamentul în timpul cutremurului, mai ales dacă stai la un etaj superior (de la 4 în sus). Principalul pericol este că faza oscilațiilor puternice te poate surprinde fix pe scări, care sunt spațiul cel mai nesigur din bloc. E, așadar, foarte periculos să fugi spre scări sau să intri în lift! E drept, reacția firească este să vrei să pleci din locul unde te-a surprins cutremurul, dar trebuie să învățăm să frânăm reacția asta, pentru că în cele mai multe cazuri nu avem cum să fugim în timp util.

Dacă seismul ne surprinde pe stradă sau în alt spațiu exterior

  • ne îndepărtăm de clădiri și mergem într-un loc liber, deschis
  • atenție să nu fie vreun șantier în zonă, ne ferim de macarale sau alte utilaje
  • dacă suntem în mașină, oprim, tot așa, într-un loc deschis, evitând clădirile prea apropiate de stradă, dincolo de poduri, pasaje, linii electrice aeriene. Stăm în mașină, pe care o tragem pe dreapta într-un loc ferit de firele de curent electric și de orice cabluri
  • dacă suntem într-un mijloc de transport, coborâm doar la oprirea în stație (persoanele aflate în mașini sau mijloace de transport percep mult mai târziu că s-a produs un cutremur)
  • acordăm primul ajutor, îi calmăm pe cei speriați, nu ne lăsăm cuprinși de panica din jur

E important să avem pregătite în casă, în zonele identificate drept sigure, peturi cu apă (sticla poate fi periculoasă dacă se sparge), în așa fel încât să le avem la îndemână în cazuri de urgență. Ion Benea ne-a spus că ține în baie și pet-uri mari, de 5 litri, de apă umplută de la chiuvetă, pentru uz igienic în situații de urgență provocate de calamități.

După producerea unui cutremur soldat cu distrugerea unor clădiri, un mare dușman de care lumea tinde să uite este praful. În situații de genul acesta, puneți pe față un tricou ud, care va funcționa pe post de filtru. Acest pont este  și în caz de incendii.

Depistarea factorilor de risc trebuie să devină un reflex, nu să fie sursă de stres. E bine să îți intre în obicei, atunci când ajungi într-un spațiu necunoscut, să identifici zonele sigure, ieșirile de urgență, traseul către baie, să vezi dacă baia are geamuri și câte geamuri are. Într-un restaurant, de pildă, ideal este să te poziționezi în așa fel încât să vezi ușa și cât mai mult din sala respectivă și, dacă se poate, să te ții departe de ferestre. Într-un scenariu de urgență, care nu e musai să fie cutremurul, poate fi un atac terorist, e important să îți fie clar de dinainte pe unde e cel mai eficient traseu ca să fugi și să te salvezi.

Baia e cel mai sigur loc din casă, în caz de cutremur, spune dl. Benea pentru că are, din construcție, cele mai solide grinzi. Eu spun că depinde când și cum a fost construită clădirea. Cel mai sigur este să aflați despre casa voastră care sunt punctele de rezistență și punctele cele mai slabe (e posibil ca fix baia să fie unul dintre ele) și să văă faceți planul în funcție de asta.

Dl. Benea spune și de ce cada de baie din fontă e adăpostul ideal, pentru că suportă bine șocurile. Să eviți să te adăpostești lângă vasul de toaletă, ceramica din care e făcut se poate dezintegra la presiune, inclusiv sub formă de așchii, și riști mult. În cada de baie, factorul de risc este faianța, care se poate sparge și poate cădea peste tine, provocând tăieturi ce pot deveni mortale, motiv pentru care e bine să iei cu tine sau să ai deja în baie o pilotă, ceva, cu care să te învelești în cadă.

Poziția în care ai cele mai mari șanse să te protejezi nu este ghemuit, pe vine, nici poziția fetală. Ion Benea ne recomandă să ne întindem pe jos, pe partea dreaptă, cu genunchii strânși la piept, cu mâna dreaptă îndoită sub cap și cu cea stângă, tot îndoită, protejând capul. Socoteala e simplă – dacă e să cadă peste noi vreun obiect, fie și tăios, zona expusă, (partea stângă a trunchiului) nu adăpostește organe vitale. În dreapta avem ficatul, de exemplu, și o leziune a acestui organ poate să ne ucidă. Pe stânga, cel mai mare risc e să fie afectată splina.

O altă observație este că bărbații se detașează mai repede de copii sau de obiecte și prioritatea lor este salvarea cât mai rapidă. Reflexul femeilor este să se gândească la acte, obiecte, copii. M-am regăsit în concluzia asta, recunosc că actele ar fi imediat on my mind, după copii.

E important să știm regula 333: rezistăm 3 minute fără oxigen (înainte să apară leziuni cerebrale ireversibile), 3 zile fără apă și 3 săptămâni fără mâncare.

Dacă ești în piscină, nu face greșeala să încerci să te duci spre mal, încearcă să rămâi în centrul piscinei, de acolo oscilațiile o să te poarte de colo colo, dar măcar nu vei fi zdrobit de margini

Niciodată nu te refugiezi lângă o clădire, ideal este să te îndepărtezi la o distanță egală cu înălțimea imobilului, întrucât majoritatea clădirilor cad prin rupere, deci pe verticală.

Pe un hol mai mult sau mai puțin îngust unde ai un dulap sau alt obiect mare, te deplasezi pe lângă acel obiect, nu pe lângă perete

În cazul în care decizi să părăsești apartamentul împreună cu familia, după ce a trecut cutremurul, trebuie să ieșiți unul câte unul, în șir indian, cu mare atenție la fiecare pas (mers pisicesc, asta recomandă Ion Benea) ca să nu provocați vibrații. Pe scări, coborâți pe rând – pentru ca vibrațiile și greutatea voastră să nu ducă la surparea treptelor.

Am rugat specialistul în cutremure să ne spună ce poate face de exemplu în timpul unui cutremur o mamă surprinsă acasă singură, cu cei doi copii, unul mai mare și un bebeluș. Să presupunem că bebelușul doarme în camera lui și copilul cel mare, care are în jur de 7-8 ani, se joacă în sufragerie.

Imediat ce începe cutremurul, mama îi va spune calm și ferm copilului mai mare „Du-te în baie!” iar pe bebeluș îl ia rapid în brațe, în drum spre baie înșfacă rucsacul cu kitul de supraviețuire și fuge la adăpost.

Desigur, indicația „Du-te în baie” necesită o pregătire prealabilă, copilul trebuie să fie un bun soldat și să răspundă comenzii prompt, iar pentru asta e nevoie să exersați cu el înainte. Îi explicați ce are de făcut, asta va merge de la copii de 5 ani în sus.

Nemții au făcut un studiu în urmă cu vreo 20 de ani privind timpii de reacție ai copiilor până în 5 ani. S-a constatat că la traversarea unei străzi, dacă sunt claxonați un copil, un adolescent și un adult, reacția cea mai lentă o are copilul până în 5 ani. El este complet dezorientat și, pentru primele 3-4-5 secunde nu are niciun fel de reacție, se duce mai departe pe traseul prestabilit, cel pe care și l-a făcut el în minte. Același lucru se întâmplă și aici. Deși copilul din scenariul nostru este mai mare, vorbim despre un fenomen care nu se produce atât de des încât să își formeze niște deprinderi, mai corect. Și atunci el trebuie puțin instruit, scos din activitățile cotidiene și să i se creeze scenarii.

De exemplu: Hai să ne jucăm de-a cutremurul! Dacă se produce un cutremur?  Îl iei, îi explici că se mișcă pământul, clădirile se mișcă, și ele, uite, există riscul ca acele mobile să cadă, e foarte posibil să se rupă țeava cu gaze și nu trebuie să aprinzi lumina în momentul acela, pentru că se va produce o explozie din cauza acumulării de gaze.

Copilul trebuie să înțeleagă că dacă nu răspunde la acea comandă, îi cade tavanul în cap, se dărâmă dulapul peste el, explodează conducta de gaze.

Revenind, copilul primește comanda să se ducă în baie sau în alt loc sigur. Dacă nu reacționează, trebuie luat de mână, apoi cel mic e luat în brațe și te adăpostești sub o grindă sau un alt loc prestabilit, cunoscut drept sigur.

În ceea ce privește actele, puteți pregăti copii în rucsacul de urgență, ca să nu vă stresați cu ele în timpul cutremurului.  Viețile au prioritate.

Vă recomand să citiți și acest articol din DOR despre ce se va întâmpla cu Bucureștiul la un cutremur mare.

Sursa foto: cutremur via Shutterstock.com

2 Comments

  • luiza spune:

    foarte utile informatiile. eu mereu i-am explicat celui mic, 4 ani, adevarul despre cutremure. pe cel de duminica nu l-a simitit, asa ca nu i-am povestit nimic acum, insa incet incep sa ii spun si ce TREBUIE sa facem in caz de cutremur. este normal sa stie si sa execute.

    apropo de exemplul tau, in anii 90′, cred ca 91 sau 92, aveam 7 ani si in vara aia au fost 2 cutremure, unul ziua si replica noaptea, destul de tare. imi aduc aminte exact ce s-a intamplat, cum mama plangea, tipa, iar eu nu stiam ce e ala cutremur. Mama mi-a explicat ca pamantul e ca o bila, iar doamne doamne atinge bila din cand in cand. am crezut, dar acum, parinte fiind, as fi vrut sa stiu adevarul, asa nu ma speriam prea tare, intelegeam ca e ceva de la natura.

  • Diana spune:

    Actele pot fi scanate si incarcate in cloud (ex:google drive / trimise pe mail etc)
    Util articolul, insa usor exagerat pe alocuri: cati membri ai familiei acoperiti cu o patura au loc in cada? Ce rucsac trebuie pregatit in care sa incapa un cort? Peste uscat din magazinele rusesti? Si periodic il gatesti sau il arunci? Etc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *