De ce mai există business class în avion?
De fiecare dată când ne urcăm în avion și trecem pe la Business Class pentru a ajunge la locurile noastre Economy, copiii își aduc aminte să mă întrebe:
-Auzi, mami, cât de scump ar fi să zburăm și noi pe locurile astea?
Sau:
-Ne vom permite și noi vreodată să luăm bilete la Business?
Sau:
-Mami, noi suntem săraci?
Și eu mă întreb, în timp ce le răspund, oare de ce încă mai avem clasa business?
Noi nu le-am zis copiilor că acolo sunt oameni care au plătit mai mult, dar au înțeles singuri. E foarte evident, inclusiv din atitudinea celor care ocupă locuri acolo.
Locul acela unde cei bogați se adună și se separă de restul cu o perdeluță, cu zece centimetri în plus la picioare și o extra gustare la punguță, pentru un preț de cinci ori mai mare ca restul lumii?
OK, înțeleg business classul la companiile care îți oferă un pat și televizor pentru drumurile lungi. Dar ca să zbori o oră de colo colo, mai e și alt avantaj la business decât cel că te simți mai bun ca cei de dincolo de perdeluță?
Nu suntem săraci. De fapt, avem tot ce ne trebuie, ceea ce ne face bogați, mă gândesc. Avem bani de mâncare, avem venituri pentru a ne plăti ratele la casă fără stres, putem călători, ne sprijinim părinții, obligatoriu punem deoparte ceva în fiecare lună.
De multe ori mă uit la chipurile oamenilor de la Business când trec printre ei să-mi ocup locul care mi se cuvine, în zona de rang inferior. Unii sunt foarte plini de ei. Alții ar face orice să nu te privească în ochi. Alții se simt un pic jenați, poate au primit biletul de la companie și nu l-au putut refuza.
În unele cazuri am putea și noi să ne cumpărăm locuri la Business, dar alegem să nu o facem. Cu sutele de euro diferență (ori patru persoane, rezultă cel puțin două mii) preferăm fie să le punem deoparte, fie să mai stăm câteva zile în vacanță.
Chiar sunt curioasă de ce mai există clasa Business, câtă vreme prețurile sunt oricum dinamice: prețul e cu atât mai mare cu cât e cursa mai solicitată. În afară de nevoia omului de a se separa de inferiori, mai e și altceva?
Avantajul în aceste situații, când copilul te întrebă de ce unii par a fi mai buni ca alții, e că ai o oportunitate excelentă să discuți despre alegeri, investiții, cheltuieli, valori și așa numita bogăție. Se întâmplă des să le refuzăm lucruri copiilor pentru că ni se par scumpe sau nepotrivite, în timp ce colegii lor le primesc fără stres de la propriii părinți. Și cred că e normal și sănătos, câtă vreme le explicăm valorile și principiile noastre. Așa învață cel mai bine că banul e un mijloc, nu un scop.
Dar revin la întrebarea mea: de ce mai există încă business class pe cursele scurte?
Pentru ca pot obtine mai multi bani pe acele locuri? Atata timp cat exista cerere, de ce nu le-ar oferi? Eu nu am observat nici o atitudine la cei care stau acolo, majoritatea isi vad de treaba lor. Sunt si multe companii care au in politica de travel locuri la business din motive de securitate sau oameni mai inalti pentru care e important sa aiba mai mult spatiu la picioare (mai important decat banii platiti in plus); multi care calatoresc des si isi folosesc milele pentru upgrade-uri. Copiii n-au intrebat niciodata, nu au observat diferenta, nu mi se pare asa vizibila si nici noi adultii nu acordam atentie acestor locuri si ocupantilor lor cand trecem pe langa ele.
Eu m-aș gândi mai degrabă la ce fel de discuții mai au loc prin casă, de față cu copiii. Părinții mei o dădeau înainte că în casă intră 2 salarii, că ne permitem lucruri, adică să mâncăm, să plătim facturile, să ne îmbrăcăm, să punem ceva deoparte; realitatea era că în spatele ușilor închise, uneori și de față cu alții, se mai ajungea și la subiectul banilor, sau al lipsei lor. La fel gândeau și ei și îmi comunicau și mie, de aproape recunosc întrebările din acest text: povești cu struguri acri și bogați nefericiți, limitate evident de lipsa unei perspective „de interior”. Dar adevărul e că prin anii ’90 nu se prea zbura cu avionul.
Revenind: la zborurile de câteva ore, în Europa, clasa business e ocupată în general de oameni care nu-și plătesc singuri biletul, atât din zona privată (corporații, consultanță etc) cât și din cea publică (politicieni). Sunt oameni care au nevoie de spațiul acela suplimentar pentru a lucra de exemplu pe laptop sau pentru a citi documente înainte de vreo întâlnire la care se duc direct de la aeroport, oameni mult prea stresați de viața lor pentru a băga de seamă sucul sau mâncarea în plus de pe avion.
In experiența mea, cel mai des locurile de la Business pe distante scurte sunt ocupate chiar de persoane care călătoresc pentru business, cu biletele plătite de companie. Câțiva ani am călătorit de 2-3 ori pe săptămâna pentru birou in Europa, de multe ori dus-întors in aceeași zi, si vedeam in jurul meu oameni la fel ca si mine. E foarte obositor sa călătorești atât de mult, de cele mai multe ori trebuie sa si lucrezi in același timp. Te ajuta un pic sa ai acces la Business lounge ca sa mănânci si sa lucrezi in liniște înainte de zbor, sa pleci spre poarta cu doar 30′ înainte de decolare, sa te îmbarci mai repede, sa poți sa lucrezi un pic mai comod pe laptop in timpul zborului. Nu e aroganță, face parte dintr-un acord cu angajatorul. Daca eu trebuie sa ma chinuiesc sa zbor pentru companie, sacrificandu-mi rutina si starea de bine, compania îmi asigura un minim de comfort: taxi, masa, condiții de lucru, un hotel bun, etc. Acum, când zbor doar in vacante, nu aș plăti niciodată pentru Business, dar situațiile nu se compara.
Cred ca le-as explica copiilor foarte simplu: deși includ cuvântul ‘class’ eronat, cele doua tipuri de bilete sunt doar doua produse ușor diferite cu preț diferit de care ai poate nevoie in momente diferite. Așa cum exista laptopuri mai performante pentru anumite meserii, uneori oamenii călătoresc cu niște minime avantaje pentru birou. Ceea ce nu-i face in vreun fel superiori sau mai fericiți. Eu una aș fi fericita sa nu mai trebuiască sa zbor vreodată la Business :).