Pe câți bani am muncit eu la început, acum aproape 20 de ani?

Să vă țineți bine, voi, cei mai tinerei, urmează cifre care-or să vi se pară ciudate. Da, am muncit pe 75 de dolari pe lună la început (salariul mediu net era în jur de 200 de dolari atunci). Multe luni! 🙂 Terminam facultatea, învățam pentru licență, știam că fără experiență și fără compromisuri la care nu eram dispusă nu pot câștiga mai mult de atât. Plăteam din salariul ăsta chirie la 350 de km depărtare de casă, mâncare, întreținere. A fost greu? Da, a fost, cu oboseală, foame sau mâncare proastă, haine vechi, multe momente de panică și umilințe. A fost util? Sigur că da, sunt pe picioarele mele de multă vreme, am ajuns aici fără să renunț la mine, am învățat multe, am construit singură, fără pile și intervenții, nu am cerut niciodată bani de la nimeni.

Nu spun că vremurile-s identice acum și că ar trebui să acceptați muncă de multe ore pe zi pentru 200 de lei pe lună, cum am făcut eu. Vreau să spun că da, pe atunci așa era și cum era ne-a prins bine multora dintre noi. Am o grămadă de colegi prin toată lumea, bucuroși de ceea ce fac, cu cariere frumoase, începute, mai toate, pe genunchi, cu foame mare, haine uzate, muncă până la miezul nopții, încăpățânare și chef de a fi mai bun.

Primul job: asistent de producție Prima TV (1999, aveam 19 ani, eram în anul 2 la Facultatea de Jurnalism, Universitatea București)
Salariu: 250 de dolari
Program: 8 ore/zi, inclusiv în weekend
Cât lucram de fapt: 12 ore pe zi, în weekend lucram 14
Cum mă descurcam: nu aveam ce face cu atât de mulți bani (250 de dolari erau o avere pentru mine pe atunci), nu aveam timp să-i cheltuiesc.
Stăteam în cămin, chiria mică, mâncam la cantină, dădeam banii pe țigări și câte-o bere.
Cât am lucrat aici: 3 luni (am renunțat pentru că nu am vrut să pierd anul II de facultate, care facultate era în același sediu cu locul de muncă, cu toate astea nu am reușit să ajung la nici un curs, niciodată, atât de solicitant era jobul).

Al doilea job: asistent PR la ziarul ZIUA (2001)
Salariu: 75 de dolari
Program: 4 ore/zi, de luni până vineri
Cât lucram de fapt: 4-5 ore pe zi, uneori și în weekenduri
Peste un an am trecut la program întreg, pe un salariu de 160 de dolari, program de 8 ore/zi.
Cum mă descurcam: la limită. Stăteam în chirie într-o garsonieră (în Berceni, costa 50 de dolari pe lună, avea 10 mp și 100 de milioane de gândaci). Nu ieșeam nicăieri, nu aveam bani de haine sau de vacanțe, dar aveam bani de mâncare (găteam des cartofi și tocane) și de țigări.
Cât am lucrat aici: 3 ani și jumătate

Al treilea job: copywriter în agenție (2004, aveam 25 de ani)
Salariu: 300 de euro
Program: 8 ore/zi, fără weekend
Cât lucram de fapt: 8-9 pe zi, foarte rar mai mult
În anii ce au urmat am promovat încet la coordonator de proiect, coordonator de departament și în trei ani am ajuns la un salariu de 1.000 de euro. După câteva luni, agenția s-a închis și am rămas fără job.
Cum m-am descurcat: aveam bani de chirie, mâncare, uneori ieșeam în oraș cu colegii, rareori îmi cumpăram haine (la început, în timp, pe măsură ce salariul a crescut, mi-am permis mai multe).

Al patrulea job: redactor șef la Zile și nopți București (2009, aveam 30 de ani)
Salariu: 800 de euro
Program: 8 ore/zi, fără weeekend
Cât lucram: cât zicea în contract
Am plecat în 2012 în concediu de maternitate și n-am mai revenit.
Cum mă descurcam: foarte bine, chiria era (partea mea) cam 200 de euro, mai dădeam pe cheltuieli, benzină etc încă vreo 200 și pe restul îi strângeam pentru vacanțe.

După ce am avut copiii, am lucrat numai de acasă, pentru mine și pentru alții, din martie mi-am deschis firmă și am un angajat full-time. Sunt antreprenoare, cum ar veni. Ne descurcăm decent, plătim rata la apartament, grădinița copiilor, strângem bani în fiecare an pentru vacanțe, pentru copii și pentru pensie  (în unele luni mai puțin, în altele mai mult, veniturile mele fluctuează foarte mult).

Și da, la primul job pe termen lung m-am dus pe 75 de dolari pe lună. Eram încă studentă și îmi doream mult să intru în redacția unui ziar, să văd cum se fac lucrurile, să învăț, să cresc. Nu aș fi îndrăznit atunci să cer mai mult, nici unul dintre noi, colegi de grupă la facultate, nu îndrăznea să negocieze salariul la început. Primeam ce ni se oferea și ne simțeam tare bine că ne-am găsit de lucru! 🙂 Mergeam la job cu tramvaiul, nu aveam laptop sau calculator, aveam un amărât de telefon la mâna a doua și mă consideram norocoasă dacă nu înghețam pe drum iarna în ghetele găurite la vârf. Așa era atunci. Acum nu știu cum mai e, știu doar cât de mult am căutat un om pe care să-l angajez, care să vrea să învețe, să fie serios (să nu dispară cu totul în a treia zi de muncă, să nu vină praf de băutură la birou, adică la mine acasă, să știe să scrie corect în limba română, să nu-și dea ochii peste cap când îl rog să mă ajute să car o cutie de cărți). 🙂

Așa a fost atunci.

PS: Căutam poză să ilustrez articolul și am dat un search în banca de imagini după absolvent în căutare de job și am găsit numai poze cu tineri perfecți, cu haine de revistă, tabletă și laptop. Nu, eu n-am fost dintre ăștia. :)) Am reușit să găsesc una cu o carte, nu prea are legătură, dar na. 🙂

 

În comentarii s-a lansat un concurs de cel mai mic salariu de start, ia să vedem care dă mai puțin? 🙂

Sursa foto: absolvent în căutare de job via Shutterstock.com

Pin It

79 Comments

  • Mona spune:

    Ce amintiri mi-ai trezit!! Primul meu job, 18 ani, referent la comert exterior. Salariul era echivalentul a 50 dolari, poate nici atat: 87 lei, in anul 2000. Nu voi uita niciodata primul fluturas primit pe care era imprimata fabuloasa suma de 87 lei!!!! Eram la mama acasa, asa m-am descurcat, cu bani de un covrig si uneori o cafea, la facultate….fara haine, iesiri si vacante. Am stat acolo 2 ani pana am gasit job de secretariat intr-o firma mica mica, cu 4 angajati, firma de servicii financiare. Am gasit anuntul la ziar, interviu, mi-au oferit 150 dolari si am crezut ca lesin de fericire :))))).
    Eeeee vremuri grele care m-au invatat sa muncesc si sa obtin ce vreau.
    Sincera sa fiu, as fi preferat totusi sa fi fost copil de bani gata, cu laptop, smartphone si cafea la dorobanti. Nu cred ca as fi fost mai fericita, dar as fi avut tinerete usoara si fara griji…..

    • Georgi spune:

      Asa este, Mona. Si eu muream de invidie cand aveam colegi de liceu/ facultate, de bani gata si eu trebuia sa muncesc din clasa a 12a. Eram suparata ca nu aveam si eu parinti cu bani, sa pot sa plec si eu in vacante, in cluburi, sa imi iau haine. Eram jenata ca eu aveam o dacia 1310, cu al meu, iar colegele mele erau plimbate de „iubi” cu BMW, Mercedes.

      Dar, acum, 7 ani mai tarziu, la 25 de ani, cu apartament si masina luate din munca proprie (ma rog, si a sotului, ca am muncit impreuna), e cu totul alta satisfactie, cand stiu ca nu datorez nimanui nimic. Vad altfel lumea. Acum mi-ar crapa obrazul daca as sta sa le cer bani la parinti.
      Plus ca, acum, apreciez altfel banii si valoarea lor. Chiar daca imi permit, tot nu imi cumpar cel mai nou model de telefon, de exemplu. Si ma uit la altii cum fac rate, doar ca sa para ca o duc bine. Paradoxal, nu?

      Primul meu job a fost in clasa a12a, la o firma de distributie, lucram part time, la facturare. Salariu 400 de lei si cateodata mai pupam si cate un bonus. Dimineata la liceu, apoi de la 4 dupa amiaza pana la 8-10 seara eram la munca.
      Cum ne descurcam? Greu. Trebuia sa platim facultatea lui (nici el nu castiga stralucit, cam 1300 de lei, parca), meditatiile mele pentru BAC, chirie (numai aia era 800 de lei), intretinere, carti, caiete, sa mai si mancam, haine mai greu… vremuri naspa. Aveam o Dacie 1310 si cand bagam benzina de 50 de lei, era sarbatoare :)))))). In general, bagam de 10 lei, pentru ca, ni se fura benzina din rezervor.

      M-am angajat la firma aia, datorita lui, pentru ca el lucrase inaintea mea pe postul ala si stia ca e un post lejer, pentru part time, asa ca, cum l-au promovat, m-a si adus acolo. Asa a inceput totul. Tot datorita lui, am prins experienta in jobul pe care il am acum. Am facut o mega echipa cat am muncit impreuna, pentru ca trageam pentru amandoi, ca sa ne fie mai bine. Am stat pe langa el, am invatat mult. El statea pe langa mine si ma ajuta sa lucrez eficient.
      Apoi, el a primit un job bine platit in alta parte si s-a rupt echipa, apoi am plecat si eu, cu un alt job :))). Acum, se intrevede o noua posibilitate de a lucra din nou, impreuna.
      Sa speram ca se va materializa pentru ca a fost placut cat am muncit impreuna, ne motivam unul pe altul cand era greu, ca stiam amandoi problemele.

      Cat castig acum, la 25 de ani si el la 29? Bine. Clar, mai bine decat Printesa, la vremea aia. Dar, nu comparam mere cu pere si vremurile/ salariile/ posibilitatile de atunci. Cert este ca, dupa 7 ani de strans, ratele la masina sunt platite, am putut sa dam un avans bun la apartament, am reusit sa il si renovam (e aproape gata), ne platim si rata la timp (momentan si chirie, ca inca nu ne-am mutat). Acum, am ajuns la fundul sacului si inca mai trebuie sa ne cumparam mobila si toate electrocasnicele (unde stam cu chirie, am avut de toate, nu a trebuit sa cumparam decat TV si chestii marunte). Recunosc, ultimele doua luni au fost foarte grele din cauza asta, dar ne-au ajutat si parintii lui. Apropo de ajutor, am o stare de frustrare ca a trebuit sa accept ajutorul.
      M-am invatat prea independenta si acum tot ce am in cap este sa le returnez socrilor, banii inapoi, desi, ei nu vor sa accepte asta. Dar, totusi, ne-au ajutat cu o suma mare si ei clar, nu au salariile noastre si stiu sigur ca alea au cam fost majoritatea economiilor lor. Dar soacra-mea o baga pe aia ca : „Eu cand m-am maritat nu m-a ajutat nimeni si tare bine mi-ar fi prins, lasa, ca doar pe voi va am, nu am ce face cu banii”. Eu o cred dar, nu stiu… imi sta ca niste pitici pe creier.

      Inca fac parte din generatia tanara, vad la mine la servici, cum vin baieti si fete de varsta mea, la interviu, care nu au muncit nicio zi din viata lor, pana la 25 de ani, dar au pretentii la salariul pe care il am eu, dupa 7 ani de munca. Nu vor sa munceasca pe 1500 de lei, ca li se pare putin. Pfuaaai, daca eu si al meu castigam impreuna cate 1500 de lei, la inceput, nu mai stateam in garsoniera aia jegoasa si plina de gandaci, din Crangasi.
      La sot la munca, venise un pusti de 18- 19 ani, la angajare cu pretentia clara de a primi 800 de euro salariu. Patronul firmei, personal, l-a asezat la pc si i-a dat sa faca o foaie simpla cu niste calcule in Excel, pe care, evident, nu a stiut sa le faca (nici macar o formula de adunare, simpla). Apoi i-a zis: „arata-mi ce stii sa faci de 800 de euro. Arata-mi cum produci 800 de euro si eu te platesc cu atat”.
      A plecat cu coada intre picioare si cu pretentiile infipte bine in fund.

      Problema e ca nu vor sa plece de la salariu mic, ca sa ajunga la salariu mare, prin mai multe etape, pentru ca dureaza mult timp si nu au pe ce sa isi cumpere de baut in Centrul Vechi si cel mai nou iphone cu care sa isi impresioneze prietenii. Ideea e ca, timpul ala trece oricum. Si eu, daca vreau sa schimb la 180 de grade cariera, va trebui sa plec de la salariu de nimic si sa o tin asa 2-3 ani, pana prind experienta. Aia e…

      Da, daca ajungi sa muncesti foarte multi ani pe acelasi salariu, intr-adevar, e o problema undeva.

      Aici este si vina parintilor, care i-au invatat asa, sa se distreze ca „ie tineri, maica”. Si uite cum revin la primul paragraf. In clipa asta, sunt extrem de fericita ca n-am avut familie cu bani, desi, la inceput eram furioasa din cauza asta :)).

      Nu zic ca salariile din Romania, nu sunt o reala bataie de joc si ca la 18-19 ani e de preferat sa te cari in alta tara si sa incepi cum trebuie o cariera.
      Dar, daca tot ramai in Romania, accepta ca nu stii sa faci nimic si ambitioneaza-te sa evoluezi, ca sa poti sa ceri salariu bun si sa ii razi in dinti pitipoancei de la HR care te imbie cu „salariu atractiv de 2000 de lei pe luna+ bonuri de masa+ un colectiv tanar si ambitios+ masa de ping pong in cladire”. LOL.

      • Alexandra D spune:

        Nu e vorba ca nu vor sa inceapa de jos si vor leafa ta de acum dupa 7 ani de munca, problema este ca acum chiriile sunt scumpe, facturile, chiar si o amarata farfurie cu mancare. Practic si tu dupa 7 ani si ala de pe bancile scolii tot aceleasi facturi si chirie platiti. Nu exista diferente la magazin in functie de varsta sau salariu.

    • Iulia spune:

      Cred ca era 870.000 lei. Trecerea la leii noi a fost in iulie 2005. Eu in 2000 aveam 900.000 ca economist stagiar 🤑

  • Monica spune:

    Profesor suplinitor: 40 lei pe lună, acum 20 ani.
    Va provoc sa ma întreceti la „cel mai mic salariu de debut”. 😁😁

    • Oana spune:

      Eh, acum 20 de ani … ma laud si eu cu 100 lei pe luna acum 17 ;). Initial aveam impresia ca sunt vreo 10, dar cand m-am gandit nai bine …

  • maddy spune:

    foarte bun articol in contextul in care tot au aparut articole despre tineri care nu se „umilesc” pentru cateva sute de lei. ce nu inteleg ei e ca nu ramai cu salariul ala minuscul toata viata, dar trebuie sa pornesti de undeva si sa iti faci experienta. poate povestea ta ii va ajuta sa isi deschida ochii.

    primul meu job in facultate la un magazin de calculatoare: 300 lei/luna. lucram cateva ore, ma duceam la cursuri, ma intorceam la magazin, a fost lejer. lucram si in weekend dar duminica nu (cred). mi`am cumparat o poseta de 250 lei din primul salariu. stateam cu parintii asa ca banii castigati (salariu si bursa de studii) erau strict pentru distractie. anul de glorie 2003 p`acolo.

  • Irina spune:

    Medic rezident 400 roni, cumva….80 euro

  • luiza spune:

    Studentia mea a fost similara cu a Ioanei. Chirii urate, cu gandaci, camine mizere, ba un covrig, ba o cafea diluata de la aparat. Dar astea au fost vremurile si cred eu asa m-am maturizat din punct de vedere financiar. Acum stiu ce inseamna ca economisesc si sa strang cu „cap”.

    Cu toate astea sunt 2 evenimente care mi-au ramas in minte:

    1. anul 1 de facultate, stateam la camin, bani f putini primeam de la parinti – in 2005 aveam15 ron bani de buzunar (inclusive mancare, bilete tramva, xeroxuri etc). Mancarea prieam rar. Imi aduc aminte ca era vineri si duminica trebuia sa primesc pachet si aveam 2 ron in buzunar si 0 mancare. Cu toate astea m-am mobilizat putin si am reusit: m-am dus pe jos la piata (cativa km pe ojs ca sa nu dau bani pe tramvai) am luat de 2 ron cartofi si malai. Din cartofii si malaiul ala am trait 2 zile si cu burta plina.

    2. Legat de salariu. Proaspat licentiate m-am mutat din provincie (de unde facusem facultatea) la Bucuresti. M-am dus la un interviu (2008), firma mare de telecomunicatii. Cum eu eram invatata cu bani putini, extrem de putini (bursa de 80 de ron era mana cereasca) nu stiam cati bani sa cer la interviu. Imi aduc aminte ca era pozitie de specialist jr si cand am fost intrebata cat vreau am spus 700 ron (cat stiam eu ca era minimum pt absolveti). Domnita de la recrutare a exclamat „Caaatttt!!!” credeam ca am spus f mult, nu intelegeam de ce se mira de fabulosii 700 de ron. Nu am mai fost chemata la interviu :))) m-am angajat in vara aceea cu 1500 (de departe cea mai mica suma primita ca salariu) mi se pareau extraordinar de multi, doar ca dupa ce plateam chiria (imensa la vremea aceea, inca era boomul imobiliar) ramaneam cu f putin.

  • Gabriela F spune:

    Medic rezident pediatru 880 lei acum 7 ani…noroc că stăteam dejq cu viitorul soț…doar…chiria era 125 euro… A fost greu…

  • Andreea spune:

    Primul job: 2013, 6 ore/zi, 500 lei/luna – anul 2 de facultate

    Al doilea job: 2014-2015, in prima faza part time, apoi full time, dar pentru aceiasi bani: 570 lei/luna plus 9-10 bonuri (care au disparut cu totul intr-una din luni) – anul 4 de facultate

    Acum stau mai bine decat atunci, dar nu excelent – aproximativ 450 euro/luna si ma uit la persoane care castiga 750 euro fara a face mare lucru si fara sa fi muncit pana acum si tot sunt nemultumite.

  • Miruna spune:

    Eu am lucrat gratis la primul meu job de dentist vreo 2 luni. Și nu eram numai dentist, ci și secretară, și asistentă, și recepționistă, și manager de cabinet. Și ce bine mi-au prins toate astea! 🙂 DUpă care au venit și banii. Sincer, aș fi plătit eu doar ca să am acces la toate lucrurile alea, Doamne, câte am mai învățat! Ca-n vorba reclamei: priceless.

  • Hapi spune:

    Suplinitor la clasele 5-8, in perioada facultății. Stăteam cate 7 ore adesea pentru că nu mi se merita sa fug o ora acasa, cand nu aveam de suplinit. Sa ma tai si nu mai stiu cât primeam pe oră. Nu mult, asta știe oricine a prins vremurile acelea dar atunci ma descurcam pentru că eram acasă, la Gherla, la părinti.

  • Teodor spune:

    Ar trebui ca salariul sa fie un vs la minimul pe economie din acea perioada ca sa ne dam seama de valoarea lui.

    Eu am castigat binisor tot timpul. La 14-16ani am lucrat verile in benzinarii, salariu 600lei+cat scoteam pe zi de la bagat benzina/spalat parbrize (undeva la 50-100lei/zi ajungeam). Programul era 48 cu 24 si 12h/zi.

    Dupa in ultimul an de facultate: inginer rezident, vreo 800-1200lei/4h/zi
    Dupa…vreo 1400lei – program non stop si am avansat la 2800, etc…ideea e ca daca muncesti si cauti motivatie ajungi sa castigi bani, daca doar ne plangem, vorm ramane cu plansul

  • Vasi spune:

    Primul meu salariu a fost de 135 de lei pentru postul de profesor de informatica suplinitor cu jumatate de norma, la o scoala generala, in anul 2005. Am lucrat 6 luni, apoi dupa vacanta de vara, m-am angajat la o firma de foto-copiere/tehnoredactare pentru un salar de 300 de lei. 🙂 Ce vremuri!

  • Toma Alina spune:

    Foarte tare !!!
    Ce vremuri…
    In anul II de facultate, cam prin anii 2000-2001, am inceput sa predau engleza in gradinite. Atunci aparuse „moda” optionalelor :)) Cam 1 an si jumatate am rezistat sa fac asta, primind un salariu de 50 lei pe luna. Munceam de luni pana vineri in intervalul 9.30-12.00. Apoi alergam la facultate sa prind niste cursuri sau sa recuperez la alte grupe seminariile de dimineata. Ajungeam seara acasa, rupta de oboseala, iar banutii astia abia imi ajungeau de 1 covrig pe zi.

  • Ioana spune:

    Oho! 250 de lei prin 2006, aveam 19 ani. Imi ajungeau de tigari (erau vreo 6-6.5 lei pachetul si iesiri rare in oras. Acum daca e sa fac un calcul, cred ca ar fi echivalentul a 600-700 de lei, which is not so bad, daca esti in orasul natal, cum eram eu, si nici alte cheltuieli de intretinere nu platesti.
    Cred ca as lua-o de capat ☺️

  • Stefania spune:

    16 ani… lucram intro croitorie 3 ore/zi in cursul saptamanii, inainte de ore (invatam dupa-amiaza). Am fost singura dintre cei 8 frati ai mei care s-a incapatanat sa faca liceul si inca unul f bun, unde profesorii nu te iertau daca intarziai la ora din motive de transport. Asa ca strangeam bani pentru a plati caminul/gazda. Primeam 1.9 lei/ora, adica in jur de 120 lei/luna 🙂

  • Adelina spune:

    Primul job serios, cu contract, a fost in 2013, abia terminasem facultatea si ma inscrisesem la master. Era munca de teren si castigam destul de bine, 2700 de lei. Desi era destul de solicitant, cu trezit la 5 dimineata indiferent de anotimp si terminat la 18:00-19:00, aveam impresia ca e destul sa iti dai interesul si sa fii serios, dar cu timpul mi-am dat seama ca lucrurile nu erau deloc asa, insa ma incapatanam sa cred ca intr-o zi o sa reusesc sa avansez. Abia mai tarziu mi-am dat seama ca nu era loc de avansat intr-o compania ca asta. “Noroc” ca a intrat compania in insolventa si asa am plecat de acolo. Acum lucrez pe mai putin dar am sanse reale de avansare, destul de greu, dar aici tine numai de munca.
    Regret oarecum ca mi-am pierdut vremea 3 ani la fostul job, pentru ca nu are nicio legatura cu actualul si practic am luat-o de la 0. Acum, daca am ocazia, mereu sfatuiesc oamenii din jurul meu sa nu tina cont neaparat de salariu ci de ceea ce iti ofera jobul pentru viitor si cum te ajuta sa cresti din punct de vedere profesional si chiar personal, in unele cazuri.

  • Mihaela Grigoras spune:

    Acum 25 de ani, profesor suplinitor . In 1992 – ingineria nu mai era o profesie cautata. Stiu ca pe undeva avem un carnetel, eram atat de saraci incat notam cheltuielile, sa nu ramanem fara cele strict necesare. Revin cu cuantumul exact.

  • Irina spune:

    2000 – primul job, tot part-time, tot in facultate, tot 75 de dolari. lucram la un ziar, dar nu in zona redactionala, cum as fi vrut. am zis insa ca e o intrare si ca vad eu ce fac mai incolo.

    ocazia a aparut la inceputul lui 2002, numai ca la alt ziar. job cu norma intreaga, tot 75 de dolari. Si aveam si facultatea. o perioada nu am stiut ce sa fac, asa ca m-am dus si colo, si colo. :-))) pana la urma am ramas la ziarul unde faceam munca pe care mi-o doream. dar pana sa ma angajeze cu acte in regula am muncit fara vreo 3 luni fara sa ma plateasca.

    de-a lungul anilor am avut pe langa mine multi tineri care abia incepeau sa lucreze. asa este cum s-am mai scris aici, multi considera ca n-are sens sa se umileasca pt salariul x. dar au si o mentalitate care multora dintre noi ne-a lipsit.

    de exemplu, ei deschid gura si spun ca daca ti-au muncit trei luni, nu e in regula sa ii platesti doar pt una. ei deschid gura si spun ca nu e normal sa-i tii peste program daca nu le platesti orele suplimentare. ei spun ca nu e normal sa le ceri sa manance in redactie, pe tastatura sau sa le ceri sa isi ia concediul legal cu taraita, adica nu mai mult de o saptamana o data.

    senzatia mea, din experienta proprie, este ca cei tineri nu sunt atat de abuzabili pe cat am fost eu si colegii mei de aceeasi varsta. si pt asta, bravo lor.

    • Andreea B spune:

      Daaaa! Absolut! Noi nu deschideam gura nici la abuzuri evidente, ca asa am fost (multi dintre noi) învățați. “Tu in fata mea sa nu deschizi gura”. Ăștia tineri (doamne, ce a ieșit din mine) sunt mult mai curajoși in a-si cere drepturile.

  • Alexandra spune:

    Primul job: reprezentant Avon in clasa a 9-a
    Castigul: cat sa pot iesi in oras la o prajitura fara sa poata ai mei sa imi spuna „nu mergi nicaieri ca nu avem sa iti dam bani”
    Dupa terminarea liceului am cochetat cu handmade-ul unde venitul a fost de asemenea variabil.
    Primul venit fix a fost in anul 2 de facultate cand m-am angajat la o florarie a unei cunostinte, unde primeam 700 lei. Rai! 🙂
    Apoi am trait iar din handmade.
    Primul salar declarat la stat a fost de 800 lei. Receptioner la un salon de cosmetica.
    De acolo am ajuns intr-o multinationala ca Team Assistant pe salar aproape dublu (2013).
    Am schimbat jobul in multinationala. Acum sunt Specialist Imbunatatire procese pe un salar mai bunicel. Sa vedem ce imi rezerva viitorul la anu cand ma intorc din concediu de crestere copil.
    Intre timp mai fac handmade cand imi permite timpul. Mai mult de hobby.

  • Neta spune:

    Traducator la o firma, toamna lui 2004, 4.000.000 lei net (100 de euro, era 4 lei/euro si atunci), dar 2.800.000 lei brutul pe cartea de munca (era minimul pe economie in perioada respectiva).

  • Dana spune:

    Egalitate cu Monica! in 1994 eram la liceu, clasa a 10-a, profil engleza intensiv. Profa mea de engleza era f buna si f apreciata, avea multe meditatii din care castiga excelent. Eu aveam parinti semi-analfabeti( tata alcoolic) si nu aveam ce lua de mancare la scoala, nici vorba de alte mofturi… Profa a inceput sa ma recomande celor pe care ea nu ii putea lua la meditatii, in special parintilor cu copii mici. Pentru prima mea ora particulara mergeam din Rahova pana in Berceni, la capatul lui 313. Iarna ajungeam aproape congelata, noroc ca ma asteptau cu ceai cald si paine cu unt, iar fetita cu care lucram era minunata. Cred ca primeam 10 lei pe ora… Anul urmator am mai gasit o meditatie, apoi inca una… in clasa a 12-a aveam cate o meditatie pe zi. Din banii castigati imi plateam propriile meditatii pentru a intra la facultate. Din cand in cand mai faceam si menaj…Pe atunci munceam cu cat eram platita, ma bucuram pentru fiecare banut. Am facut facultatea, am avut din ce in ce mai multe meditatii,am facut cursuri de pregatire la British Council, am luat titularizarea la o scoala buna si am inceput sa castig decent din lectiile extra.

  • alina spune:

    400 lei/ luna, vreo jumatate de an, apoi a crescut la 900 parca, mi s-a parut un salt urias. Asta se intampla prin 2006, la o firma de contabilitate. Program de 8h/zi in contract, dar lucram 12-13 ore/zi, de pasionata ce eram, nu pentru ca imi cerea cineva in mod expres, de lucru era. Eram ca un buretel care absorbea informatii, as fi fost in stare sa ii platesc eu pe ei pentru cat am invatat in perioada aceea. Stateam cu parintii, nu aveam stres legat de facturi si cheltuieli.

  • Rox spune:

    In anul 2000 primul meu loc de munca 75 lei…. incerc sa-mi amintesc ce am facut cu el dar nu tin minte :))

  • Alina spune:

    Primul „loc de munca” a fost in anul 2004 , in vacanta dintre anul I si II, la o firma care producea dulciuri. Am primit in jur de 7 lei/zi si lucram si cate 12 ore/6 zile.
    Urmatorul loc de munca a fost ca promoter (2004-2007), lucram cate 8-9 ore/zi 14 zile continuu (in picoare, la vitrinele frigorifice…. etc), cateodata lucram 2-3 luni fara zile libere.

    Cand am terminat facultatea m-am angajat la o firma care avea nevoie de asistent manager, primeam 850 lei pentru 4 ore, dar am vrut sa invat contabilitate, astfel ma mai duceam la o firma de transport inca 4-5 ore si ajutam gratis, doar ca sa invat. Pana la urma am devenit mana dreapta a transportatorului pe parte de contabilitate primara, HR, plati si alte hartogarii, castigam 600 euro + un plin de motorina. De luna viitoare trebuie sa imi caut un alt loc de munca pentru ca ne-am mutat din orasul in care am locuit.

    Munca nu este degradanta. Accept sa fiu salahor atata vreme cat invat ceva nou din punct de vedere profesional.

  • Elena spune:

    150 ron prin 2005 cand lucram ca si profesor de engleza cu jumatate de norma la un camin in anul 3 de facultate. Nu erau mulți dar imi ajungeau pentru lucrurile marunte de care aveam nevoie ( si țigări 😅 pentru ca fumam pe atunci). Iar mancarea consta in cartofi prăjiți in fiecare zi pe care mi-i aduceam de la părinți iar in zile de sarbatoare aveam si iaurt sau, mai rar, oua ochi. O perioada foarte frumoasa!

  • Dani spune:

    România, București, 1988 – domeniul asigurări – primul salariu – 11 lei – pe care mi l-au reținut pentru cotizație la sindicat… luasem la picior zi de zi zeci de blocuri bătând din ușă în ușă pentru a încheia polițe și primeam nu doar refuzuri ci și jigniri și ghionturi de genul „dar la carne, brânză, ouă, nu se fac asigurări…?”

  • Mara spune:

    Medic rezident in 2006 pe chirurgie, 400 ron pe luna. Munca era de 8-10 ore pe zi si cand intram in sala de operatie stateam si 12 ore pe zi. Orele suplimentare nu erau platite. Garzile nici atat.

  • Ramo spune:

    Primul meu job a fost la 16-17 ani, lucram pe fabuloasa suma de 360 lei (manager assistant) si din primul salariu mi am cumparat adidasi nike, copil amarat care n avusese niciodata pana atunci asa ceva!❣️Dimineata eram la scoala si apoi la serviciu ,pana la 22.00. In clasa a 12 am lucrat part time ca sa am timp sa si invat putin mai mult pt bac. Fiecare etapa a fost frumoasa, din fiecare etapa am invatat cate ceva…🤗

  • Mira 2 spune:

    Când am terminat facultatea m-am angajat la stat pe salariu mic (în facultate am avut note mari, asta a contat în principal la angajare, erau de „modă veche”). Acolo am învăţat multe. Apartament aveam cumpărat de părinţi așa că mă descurcam. După 4 ani am primit prima ofertă de muncă de la principalul concurent de pe piaţă. De atunci am avut mereu oferte de angajare așa că m-am dus unde mi-a convenit, atât din punct de vedere al salariului cât şi din punct de vedere al regimului de muncă.

  • Emilia spune:

    Primul meu job serios, cu contract de munca a fost prin 2001, in primul an de facultate. Era munca peste vara, la un magazin alimentar…eram fata de la paine, care muncea de toate, la un program de 12 cu 24 de ore, pe un salar de 75 lei. Mizer de numa…Dar tin minte ca intr-o noapte a venit seful dupa bani, ca asa venea, seara, si plecase deja cealalta fata, si era o ploaie torentiala…eu nu i-am dat banii, erau cam 1100 lei incasarile de peste zi, pentru ca nu imi parea cunoscut…si pana nu a mers la masina si nu a adus un act cu poza, in speta permisul, nu i-am dat nimic….adica ce, daca nu e sefu??? Mama ce s-a mai enervat ca il port aiurea prin ploaie…avea 19 magazine in oras, toti aflasera ce am facut…dar el a apreciat flerul meu de a nu da banii oricui…mi-a dat prima 10 lei…Am muncit aici cam o luna jumatate, pana intr-o miercuri noapte, cand am ajuns la urgente cu probleme cu apendicele…in locul meu a mers sora mea…eu am mers la munca in…agricultura….10 lei pe zi, de la 6 dimineata pana seara la 8…groaznic de greu, scoteam ceapa din pamantul uscat cu surubelnita, nici unelte nu aveam…oribil…dupa o saptamana nu m-au mai luat, ca nu aveam unelte…si asta a fost….toti banii stransi erau pentru a plati caminul si cheltuielile din prima luna de facultate, pana intra prima bursa…a fost crunt de greu, mai ales ca din bursa dadeam acasa, la mama, pentru mancare…ca era ea si inca sora mea si fratele meu, inca scolari, acasa…asta era bursa…camin si acasa…ce vremuri grele….si acuma am avut curaj sa imi deschid ceva al meu, cu cineva, e greu, dar merita….greul cel mare a fost atunci…sanatate sa fie, ca munca se face…

  • Lavi spune:

    Eu in studentie am lucrat la negru, vindeam parfumuri (fakeuri) pe strada. Oferta era de 35 de lei si eu aveam comision 7 lei din fiecare oferta vanduta 🙂 Am lucrat pe frig, ploaie, soare, era ilegala firma evident insa ce stiam eu pe atunci 🙂 Cu ceva contract semnat pe genunchi si mereu cu ochii dupa politie 🙂

    A fost fain, primii mei bani munciti.

  • Anda spune:

    Primul salariu declarat oficial a fost de 1700 lei. 8 ore/zi. Firma era situata undeva pe centura Bucurestiului si drumul ma ajungea 2 ore-3 pe zi. Tocmai terminasem facultatea de constructii si instrasem la master. De lucrat in timpul facultatii nu era posibil din cauza cerintelor stricte de la ore (prezente, proiecte. etc) Era un post de inginer la o firma mica. Era vis. Plateam caminul, transportul, mancare si ramaneam cu ceva bani pentru iesit prin oras, mai un ski, mai un mers cu trenul pe munte, nu mai ceream bani de la parinti. Era minunat! Apoi la master s-a complicat treaba cu prezentele si am renuntat la job si am gasit alt job part-time mai aproape de facultate si imi permiteam sa si muncesc si sa merg si la cursuri. 900 lei 4h/zi. S-a mai strans cureaua dar a fost bine. Apoi firma nu mai primea proiecte si a inceput sa mai renunte la angajati. Apoi iar vreo 6 luni nu am avut job si traiam cu max 100 lei/luna pt mancare (caminul si transportul il mai asigurau ai mei) si m-am ocupat numai de facultate. Dupa ce am terminat cu facultatea am gasit un job la o firma mai mare de constructii si am inceput un program de 8h/zi cu un salariu de 2300 lei. Nu mai stateam la camin dar nu plateam chirie pt ca stateam cu fostul iubit in garsoniera lui. Era bine aveam bani si timp pentru de toate. Am si muncit mult aici la firma si am reusit sa strang bani pt avansul unui apartament. Intre timp m-am despartit de fostul iubit si m-am mutat cu o prietena la ea in apartament si a fost perioada de glorie cand mergeam peste tot cu amica mea, festivaluri, mare, munte, ski, mancat pe la restaurante. Dezmat total si cheltuieli fara cap. Apoi mi-am intalnit actualul iubit care era artist si la fel mergeam prin concerte, deplasari ohooo ce viata cand imi aduc aminte. La vreo 4 luni de relatie am ramas insarcinata si dezmatul s-a incheiat :))). Noroc ca aveam bani stransi pentru un apartament. Dai repede avans pt apartament, avans pt masina, strans bani pt bebe etc. Am ramas 2 ani acasa cu pitica mea in concediu si acum am revenit in campul muncii si trebuie sa trag tare pentru fetita mea sa ii ofer cele necesare. Asa ca la 30 ani am ramas cu un salariu de 3000 lei, singura cu pitica mea si foarte fericite. Dupa plata ratei pt apartament si plata gradinitei nu ramanem decat cu strictul necesar pt mancare si transport dar fericita ca acum nu am fost nicicand.

  • Coco spune:

    Primul meu job, dupa terminarea facultății am „lucrat” in cabinetul dentar al unei cunoștințe, ca si asistenta(nu era deloc specializarea mea). In prima săptămana ma plătea 20lei pe zi. Teoretic 400 lei pe luna, numărul de ore nu mi-l amintesc, uneori 6 ore altele si 9 ore. Ghinionul meu, o durere de măsea, dupa care am ajuns pe scaunul pacientului, dupa care am ajuns sa lucrez practic pe „Dinți” :))) imi făcea câte o plomba de fiecare data cand trebuia sa ma plătească( la sf lunii). La finalul unui an lucrat asa aveam 6 Dinți reparați si frustrarea de a nu fii plătită. Dar tot a fost bine nu era ca si cum imi permiteam sa merg la dentist prea des.

    Al doilea job a fost la o tipografie,salar 600lei, dupa majorări 625lei/ cei 25 lei nu i-am vazut niciodata. Salariul era împărțit intre avans si lichidare! Uhh ce vremuri!

  • Cristina C spune:

    Primul meu job, in 2008, 600 lei/luna, reuseam sa platesc caminul si sa mananc. As fi muncit si gratis doar ca sa invat cate ceva…
    Acum, ca antreprenor, caut de vreo 3 luni un asistent manager si gasesc numai tineri cu pretentii, fara chef de munca, fara dorinta de a invata, fara sa stie ce le place si ce nu, fara cunostinte minime de Word si Excel. Ca sa nu mai zic de lipsa de bun simt de a stabili un interviu si de a nu se prezenta, fara a anunta in prealabil.
    Oi avea eu ghinion, ce sa zic…

  • Dia spune:

    Primul meu job a fost peste ocean, ca studenta, program work&travel. Doamne, ce noroc. Asta mi-a deschis porțile larg spre viitor. Am plecat imediat ce am terminat facultatea.

  • Miruna Stoian spune:

    Primul job a fost de bona la profa de franceza cu care faceam meditatii in vacanta dintre clasa a X -a si a XI -a, am castigat 100 de lei din care mi-am luat haine si rechizite pt scoala. Ce fericita am fost. Pe urma in vacanta dintre anul 1 si 2 de facultate am facut practica la Prefectura si am ramas sa fac voluntariat 1 an de zile ( mi-au promis ca ma angajeaza ..dar pana la urma locul meu a fost ocupat de altcineva care era de printr-un partid) ..cum eu faceam Stiinte politice nu am considerat moral sa ma inscriu in niciun partid 😃. Pe urma am petrecut ultima vacanta de vara acasa ( facultatea am facut-o in Iasi si acasa era la Tulcea) am fost la mare am facut si scoala de soferi…ce frumoasa perioada 😍. Pe urma m-am intors din vacanta si m-am ambitionat sa iau bursa de merit ( 200 de lei era bursa parca). In mai 2003 m-am angajat la un spital mare din oras ca registrator medical cu salariul brut de 427 lei si niste bonuri de masa la un moment dat. Munceam 8 ore pe zi si pe urma mergeam la facultate la seminarii. Sambata si duminica mergeam la spital sa completez mormanele de hartii care ramananeau din timpul saptamanii fara sa fiu platita normal. Concediu imi luam doar in sesiune si cand ma intorceam la munca trebuia sa arat carnetul de note sefului ( notele sub 8 nu erau acceptate 😂😂😂). Mi-am luat masina cu ajutorul contractului de munca in 2008 si mai am 1 an de platit la masina pe care acum nu o mai am 😂…un Ford Ka. In 2011 mi-am dat demisia si m-am angajat ca reprezentant medical castigam 1200 de lei si aveam masina de serviciu😄.Dupa un an s-au facut restructurari si am fost data afara. 3 luni am fost somera fara somaj ca era prea departe Tulcea sa merg sa imi depun actele de somaj. Am fost la o gramada de interviuri la firme care imi promiteau marea cu sarea si nu m-au angajat ( am avut la un moment dat un interviu intr-un bar pt o firma de medicamente si era asa de mult zgomot incat nu il auzeam pe cel care imi vorbea). In august 2012 am dat un concurs la Consiliul Judetan si am intrat ca secretara teoretic 8 ore pe zi 5 zile pe spt insa in fiecare luna stateam peste program sau veneam in weekenduri fara sa primesc vreun ban in plus, fabulosul salariu era de 1490 de lei brut cu tot cu sporuri (nu primeam spaga, o singura data am primit o lada de cirese de la un primar cred ca i se facuse mila de noi -am impartit-o cu colega de birou) . Am facut si un curs de formator si tineam cursuri la o firma de formare profesionala pentru adulti (12 lei pe ora impozabili primeam).In 2013 am ramas insarcinata si la sfarsitul anului am venit in Germania la sot. Ultimii bani care mi-au intrat in Romania au fost lichidarea de 1600 de lei pe care i-am cheltuit pe analize si pentru drumul spre Germania – am platit platforma si biletul pentru mine si caine😃 care e inca cu noi. Am avut parte de experiente foarte interesante si utile…am invatat foarte multe. Nu regret ca am plecat din Romania, acum aici e casa mea pentru ca aici e familia mea sotul cei 2 copii si cainele 😀. Poate peste un timp ne vom intoarce , nu cred ca voi avea vreun regret sa plec de aci. Fiecare etapa din viata este importanta si trebuie traita.

  • Ionut spune:

    16 ani, DJ, 10 lei pe seară (doar sâmbăta), deci 40 de lei/lună + ce mai scoteam din dedicații

  • Carmen P. spune:

    Hmm primul job a fost prin ’98/’99 si era cam 80 ron pe luna.Aveam cat sa o ajut pe mama cu cheltuielile casei😊

  • Țâf spune:

    Primul meu job a fost prin 2011-2012, redactor online. Sediul era la o stație de tramvai de casă, practic, și încă una, teoretic, care însemna să merg printr-o curte plină de maidanezi furioși. Era un redactor șef, un redactor șef adjunct și alți doi redactori, uneori chiar 3, dacă mai făceau angajări. Aveam contract pe drepturi de autor, deci ciuciu salariu fix – fiecare articol rescris (căci fie luam informațiile de pe agențiile de presă, fie le traduceam) era 3 lei de luni până vineri și 6 lei în weekend. La un moment dat cineva a dat cu biciul în redactorul șef care a început să ne ceară articole „de autor”. Evident că 3 lei pe un articol scris cap coadă de tine, informându-te, nu era deloc rentabil și uneori postam în weekend. Bineînțeles că plata se făcea în funcție de numărul de articole scrise – cu cât mai multe, cu atât mai bine, însă ținând cont că eram suficient de mulți în redacție, nu scriam 10 articole într-o zi. Programul era flexibil, în weekend parcă scriam de acasă, în funcție de timpul disponibil. A fost o experiență memorabilă. În 2015 am ajuns la site-ul unei televiziuni. Salariul de redactor online era de 1200 lei. Program în ture – o săptămână de la 11 la 19, o săptămână de la 16 la 12 noaptea, o altă săptămână de la 8 la 16, urmată de un Weekend lucrat 12 ore – de la 10 la 22. Am rezistat un an și am plecat pe un salariu aproape dublu. Mă rog, primele luni a fost chiar mai mic decât dincolo. 😅

  • Georgeta spune:

    Mdaa…primul meu job 19 ani,salariu 600 ron prin 2008. Treaba a stat cam asa am inceput facultatea iar tata mi-a spus ca nu ma poate sustine decat la inceput apoi sa-mi caut un job,mi-am gasit de lucru dar nu mi-am mai permis nici sa ajung la facultate din pacate asa ca la jumatatea anului 2 am renuntat.

  • Adriana spune:

    Primul job 2006, promoter in magazine, 5 lei ora, 6 ore pe zi – 14 zile cat dura promotia (840 lei luna) daca aveai promotii. Era viata! Apoi work and travel in America, a fost bine si acolo. Sunt din Bucuresti si facultatea am facut-o tot aici, nu aveam multe cheltuieli. Cand am terminat facultatea am lucrat in HP – salariu bun pe entry level. Am plecat in Spania dupa 3 ani jumate, sunt aici de 4 ani si lucrurile merg f bine.

  • delia spune:

    50 dolari in 1998, in banca cu facultate si master in strainatate! foarte greu de supravietuit cu un astfel de salariu!

  • Alexandra spune:

    Profesor titular, 150 euro, debut în 2010.

  • Silvia spune:

    Acum 20 de ani, pe vremea asta rece si ploioasa, incepeam activitatea la primul meu loc de muncă. Proaspata absolventa de facultate credea ca va avea un mega statut, doar venisem sa salvez/revolutionez asistenta sociala din Romania. Ha-ha! Atat de stupida am continuat sa mai fiu multi ani dupa acel moment. Primul salariu a fost muuuult mai mic decat al ingrijitoarei sau al soferului institutiei – 430 lei. Mi-au ajuns pentru o pereche de pantofi si pentru plata lunara a intretinerii. Am stat toata iarna cu acei pantofi mai grosuti, noroc de iarna blanda! Uneori eram mai uda la picioare decat beneficiarii cu care intram in contact. Iar situatia a durat ani de zile. Cand mi-am cunoscut sotul, un mic si amarat preparator universitar, am descoperit cu stupoare ca el are salariul mai mic ca mine, doar îi pregatea pe cei ca mine. Si am fost nevoiti sa traim din salariul meu pentru ca doctoratul lui cerea sacrificii – deplasari la Bucuresti, Iași, participări la săpături de arheologie, xerocopiere, etc. În primul an de rate la apartament am mâncat margarină de am prins alergie. Pantofii soțului meu valorau la un moment dat cât masa unuia dintre studenții lui de la drept.
    In fine, vremuri ….bune, rele! Aș fi vrut sa fie altfel, poate nu aș mai fi avut această frustrare când văd tineri care declară sus și tare că nu pot munci pe 1500 lei/lunar, ”mai bine stau acasă și primesc ajutor de la stat”.

  • Diana spune:

    How about zero? La primul job, la un dealer Zapp, am lucrat exclusiv pe comision.Era in 2002, am câștigat 300 lei in septembrie și a tot crescut, până la 1000 in decembrie. În ianuarie nu am mai vândut nimic, nici în februarie. M-am angajat apoi cu carte de muncă cu minimul pe economie, cu contract în regulă. Jobul ăla în vânzări, atât cât a fost , mi-a dat un simț al propriei valori…priceless.

  • wlfp spune:

    2002 – primul job in facultate, am lucrat la un non-stop, 12 cu 24 (de zi sau noapte), 50 euro. Am rezistat cam doua luni jumate si mi-am luat salariul doar pe o luna – ca ultima luna nu se plateste daca iti dai demisia, lol!

  • Folea Elena spune:

    300 lei in anul 2000, ca profesoara de limba romana pentru straini, 8 h /zi, am stat 2 ani ca erau bani multi, plus ca ma si scoteau la cine, unde eu traduceam, a fost ok, numai ca ma saturasem de restaurante iraniene…

  • Diana spune:

    Acum 15 ani, 600 de lei, redactor la ziar. In 3 luni am ajuns la 900. Credeam ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap. Chiria era 300 de lei. Apoi a fost 400. Si tot asa…

  • Bibi spune:

    Amintiri, amintiri… Vad ca la mine nu e chiar asa de rau… Glumesc. Prima data m-am angajat (ctr de colaborare) pe aproape nimic la o firma de studii de piata. Am luat 250 de lei (2.5 milioane atunci) pe vreo 2 luni cu 2-3 ore de munca pe zi. din care bani tin si acum minte ca i-am luat iubitului un ceva (a meritat, ca intre timp l-am luat de nevasta si i-am facut copii :)) )si mi-am platit restanta la camin ca sa mai prind si anul urmator.
    Urmatorul job era la un call center cu 350 de lei pe luna, 4 ore pe zi, din care traiam 2 in camin, ca dl facea voluntariat ca sa prinda experienta. Good times.

  • Ioana spune:

    Nu știu dacă vă dați seama, Ioana care ai scris articolul și ceilalți care ați comentat mai sus, ce interesant este pentru cei din generația 20-25 ani să citim ce-ați scris voi. Nu găsesc multe articole în blogosferă unde să am răbdare să citesc atâtea comentariu în parte – felicitări, Ioana, pentru ideea articolului. Mi se pare atât de interesant ce povestesc oamenii aici! 😀

  • O femeie spune:

    Am dat meditatii de pe la 16 ani, la mate. Imi aduc aminte ca prima plata (sau a 2a) a fost o pereche de sosete, in anii aia m-am bucurat mult ca aveam nevoie :D. Nu se pune muncitul la bunici (cioban la stana :D, trezit la 5 ) – tataia ma platea bine, aveam bani de caiete 😀 si cele mai faine amintiri.
    In facultate faceam proiecte contra cost cand picau. Am incercat sa ma angajez de 2 ori dar dupa primele zile renuntam – nimeream program de 10 -12 ore si nu mai ajungeam la ore (aveam scoala 40-42 ore pe saptamana) – si ma tineam de scoala – ce fraiera. Nici CV nu stiam sa fac. Toti colegii care tin minte ca s-au angajat au repetat cate un an, pentru mine mi se parea un esec! (ce fraier eram).
    Primul job de 8 ore (pardon, 10, de cateva ori dupa miezul noptii, deseori si in weekend) a fost la sfarsitul facultatii. Jumatate de an cu jumatate din salariul minim pe economie (evident ca eram la negru dar era 2001, in septembrie s-au inchis cateva firme pe profil si mare parte din colegii mei au ramas fara job deloc, deci eu o duceam ‘bine’). Stateam la camin si aveam (oarecum) de mancare – daca BMI=18 si o eugenie si seara cartofi cu varza inseamna mancare … dar aveam colegi care nici atat – tin minte ca de vreo 2 ori a venit un coleg pe la mine si s-a bucurat de invitatia la masa.
    Am plecat in Bucuresti. Job 6 zile pe sapt, 10 ore pe zi, salariul minim pe economie. Tot multumita ca mi-am gasit de munca in nici 2 sapt. Tot nu stiam sa muncesc, sa imi organizez taskurile. Ce faceam cu banii? chirie, curent electric, si aceiasi cartofi si varza (tv sau tigari? haoleo, lux ce ziceti 😀 !!). Dupa nici 3 luni am plecat plangand, ma jignea continuu o sefa. Bully -ing ii zic unii acum, eu nu stiam de numele asta atunci.
    M-am angajat la ultra pro. 2002. aveam salariu 150 dolari, minimum pe cartea de munca, restul la plic, 10 ore magazin deschis, eram 1 ora dinainte de deschidere acolo si dupa, sambata lucram. Salariul minim pe economie era 90 dolari deci aveam aproape dublu. Am inceput sa am economii, stateam in chirie cu alte fete, deja imi permiteam cipsuri si chiar piept de pui 😀 – nu radeti, mi se parea un lux. Nu mai mergeam la second hand (prea des) ci in europa 😀 . Un an la Ultra pro, cand am plecat stiam sa vorbesc cu oamenii, nu mai aveam acshent de moldova si nici inferioritatea de dorohoianca, stiam sa ma vand, stiam ca exista joburi (3 interviuri in paralel – ce bine mi-au prins), stiam sa muncesc si sa imi organizez taskurile si responsabilitatile, oameni buni!! Dane, iti multumesc ca mai lasat sa ma descurc.
    Restul e istorie.

    Imi pare rau ca nu am lucram mai devreme, incurajati-va copiii sa lucreze de devreme, chiar daca temporar. De la fiecare job am invatat:
    – ca sunt oameni diferiti, unii nebuni
    – am invatat sa muncesc
    – am invatat sa vorbesc
    – am prins incredere in mine.
    – am invatat sa imi organizez treburile si gandurile etc.
    Nicio scoala, nicio familie nu pregateste pentru asta.

  • Olivia spune:

    2003, customer suport *222, 450 ron dar program de 4 ore. Eram anul 3 de facultate si am economisit pentru vacanta.

  • Laura spune:

    Acum 12 ani, proaspat iesita de pe bancile facultatii, terminasem Psihologia. Lucram ca operator call center cu 6 lei pe ora in departamentul de research al unui post de radio 🙂 Lucram cam 5-6 ore pe zi.
    Dupa 6 luni am ajuns juniorul managerului de departament, apoi departamentul a devenit o firma de sine statatoare si eram juniorul unuia dintre mangeri de departament, apoi am devenit manager de departament 🙂
    Dupa 2 copii si alte nevoi de indeplinit, am plecat din research si mi-am facut un laborator de dulciuri raw 🙂

  • Andreea spune:

    Sincer nici nu stiu cu ce sa incep. Am lucrat prin 2004 ca ajutor de bucatar la o tabara de sculptura. Au fost 2 saptamani fara pauza cu cate 16h de munca pe zi si am primit 3 milioane vechi. I-am folosit pe un curs de germana la Institutul Goethe. Am mai dat meditatii, am fost babysitter, am vandut pizza, am fost stagiara la o editura si la un muzeu.
    Primul job dupa master a fost la un call center. 1600 de lei plus bonuri de masa. Sincer, mie nu mi se par de condamnat tinerii care nu accepta orice fel de conditii de lucru. Chiar daca sunt la inceput de drum nu cred ca trebuie sa accepte orice fel de mizerie din partea patronilor. O astfel de atitudine nu face altceva decat sa incurajeze abuzurile. Inteleg ca unii nu ati avut de ales si a trebuit sa acceptati conditii abuzive, dar nu cred ca asta inseamna ca si altii trebuie sa la accepte doar pentru ca sunt la inceput de cariera, iar treaba asta cu lucratul gratis doar pentru ca se poate invata ceva la un job mi se pare un lux pe care si-l permit cei care au de cine sa fie sustinuti financiar. Momentan lucrez intr-o mare corporatie unde salariul si beneficiile sunt extrem de satisfacatoare.

  • Monica spune:

    2011, rezident stomatolog, 600 ron net. Lucram in paralel si intr-un cabinet particular, asa ca salariul mic nu era chiar asa de grav. Mai trist a fost la examenul de licenta: platit lucrarea ( trebuia imprimata in 3 copii), bani de protocol la examen, apoi taxa pt examul de rezidentiat, tot felul de taxe pe la tot felul de ministere, inscriere la colegiul medicilor ca sa primim parafa, foarte multi bani pentru tot felul de hartii. Vine examenul pt rezidentiat, se corecteaza pe loc lucrarile, imi stiu punctajul, dar inca asteptam listele cu clasamentele. Peste doua zile ma duc sa donez sange, o cunostinta avea nevoie. Primesc un bon de masa de 50 ron si o adeverinta de reducere pt ratb. Cand ies din centrul de transfuzii ma suna o colega sa imi zica ca am prins loc ( la stoma in 2011 eram 800 de candidati pe 170 posturi, rezidentiatul la noi e optional). Cu bonul de masa am intrat in primul supermarket si am luat cate ceva sa fac cinste la mama la servici, colegelor ei. Alti bani nu mai aveam, ii cheltuisem pt inscrierile la examen si in colegiul medicilor. M-am bucurat enorm, dar ma simteam si umilita, ca inca dinainte sa incep lucrul oficial statul intai ma punea sa platesc niste sume enorme (asa mi se pareau atunci). Am lucrat in tara 3 ani, in paralel ca rezident la facultate si in cabinet privat. La cabinet aveam si pacienti care castigau 600-900 ron pe luna, si care veneau dupa ziua de salariu sa le mai scot un dinte, sau sa le fac o obturatie. mi-era mila de ei, le faceam tot felul de oferte, le luam 50 ron pe sedinta si le lucram mai multi dinti o data. Culmea e ca, cu salariul de la rezidentiat imi plateam la cabinet darile, iar parintii ma sprijineau cu bani de acasa. Acum lucrez in germania, pacientii primesc in afara de lucrari protetice si aparate dentare ( unde au si ei ceva de platit), TOTUL de la casa de asigurari. Nu se injoseste nimeni, daca la controlul de rutina constat ca am nevoie de radiografii sau trebuie tratat ceva, se fac programari si se rezolva.
    Imi cer scuze, nu intentionam sa scriu atat de mult, doar ca ai atins o coarda sensibila cu acest subiect.

    • Flori spune:

      In momentul de fata invat pentru examenul de rezidentiat la stoma. Ma ajuta foarte mult mesajul tau. Se pare ca sunt fix 6 ani intre noi, eu in 2011 am intrat la facultate. Wow… 800 de candidati pe 170 locuri! Acum sunt in jur de 500 de candidati pe 50 de locuri in Bucuresti. Pe de alta parte, examenul de rezidentiat este acum national, insa nr de locuri la rezidentiat la stoma nu depaseste 400 de locuri.

  • P P spune:

    Soțul inginer intr-o fabrica de pâine, la început de drum in 2006 salar de 450 lei, din care după prima luna a fost platit cu 300 lei pentru că a renunțat după prima luna. A plecat într-o fabrică de paste făinoase, că Director de producție, pe un salariu de 600 lei. Salarul i-a crescut treptat, in 2008 avea 2500 lei, un salariu foarte bun pentru vremea aceea dar până în 2014 a stagnat și cu greu la cererea lui a crescut atunci cu 500 lei. Ultima mărire a fost anul asta, din inițiativa șefului, nu cu mult, nu ajunge la 1000 euro, dar e un salariu bun la noi in oraș. Programul lui este de 8 h, dar a fost și când a lucrat 19 h pe zi, orele suplimentare plătite mai rău decât cele normale, și în plus dacă la ora 3 noaptea ii suna telefonul și trebuie să plece la serviciu, nu poate refuza. Are mașina de serviciu din 2014 de la sfârșit dar și până atunci îi era asigurat transportul de la capătul străzii (cca 1km de la noi)
    Eu inginer constructor, am inceput in 2007 cu 600 lei, am ajuns la aproape 1500 lei intr-un an, unde am stagnat până în 2011. Am rămas în concediu de creștere a copilului, anul trecut am fost pe cont propriu, după oferte de 1700 lei, iar anul asta același patron care anul trecut mi-a oferit 1700 lei, după luni de căutări m-a contactat oferindu-mi 3500 lei, de asemenea un salariu bun la noi.

  • Luiza spune:

    La 20 de ani, m-am facut promoterita. Era penultimul an de facultate si am zis sa am banii Mai, de dat pe toooot ce imi poftește sufletul. Toti cei 500 lei! Sa vezi fericire cand m-au anunțat că primesc si bonuri de masa. Am văzut în 7 luni câte icre cu susan si file de ieri nu în ulei picant, câte nu o sa mai vad in viata mea! A fost mișto, mi-am facut amici pe la toate promoțiile, am slăbit vreo 5kg la inceput, ca sa ma îngrașă apoi, la câte schimburi de sanvdvisuri făceam cu colegii… Si cartofi prăjiți… Si frappe… Si, intr-un final, cordon bleu, de la viitorul meu sot. Cine ar fi crezut ca ma putea baga cineva in seama, îmbrăcată cu sortul eu galben si cu boneta pe cap, indesata în standul meu. A venit ca un dat frumos, îmbrăcat în bucatar, ca asa era promoția lui, si mi-a tras un zâmbet de m-a dat pe spate. După 3 saptamani erau mutați împreună. 😂 Hai ca am dat-o în diverse. Ideea e ca de primul meu salariu mi-am cumpărat o dată 6 perechi de pantofi de la Miniprix!

  • Dana spune:

    Medic rezident in 2006: 4 200 000 lei. Nu ajungeau nici de-o chirie in Bucuresti, ce sa mai vorbim de mancare, haine, intretinere sau luxul de a cumpara carti…

  • Cristina Tatulescu spune:

    200 Ron/ luna în 2002 .Eram studentă anul III si m-am angajat chelner la „cantina facultății”. Am lucrat 1 an. Aveam bani sa îmi cumpăr cărți pentru facultate și să ies odata pe luna la o prăjitură.

  • Catalina spune:

    Foarte tare articolul! Primul meu angajament, pentru ca nu ii pot spune job, a fost ca observator la alegerile pentru primăria orașului Brasov, la 18 ani, in studenție. După o zi și o noapte in care nu îmi aduc aminte sa fi mâncat ceva, am constatat ca “domnii” nu aveau de gând sa plătească, ceea ce s-a și întâmplat- am plecat mulțumită cu gândul unei note bune luate la examenul din aceeași dimineața, deci gândindu-ma ca exista dreptate pe lumea asta :)). Apoi am împărțit pliante la pas prin Brasov. Luam 10 lei pe zi. După doua zile in care m-au alergat câinii de simpatica ce eram, am renunțat. Dar nu așa, oricum. Mi-am cumpărat prima mea cămașă albă- tare mândra mai eram de ea- avea sa ma ajute la următoarele interviuri :))). Apoi a urmat un job, in adevăratul sens al cuvântului, unde luam fabuloasa suma de 50 de lei pe luna- a durat câteva luni. Startul însă mi l-a dat un call center din zona, unde, pe lângă salariul magnific de 100 de dolari- fabuloasa suma, încă îmi amintesc prima data când l-am scos de pe card- alta șmecherie, am căpătat cea mai buna educație pe care o puteam primi. Încă lucrez pentru aceasta companie, 16 ani mai târziu, și niciodată nu mi-am negociat salariul pe noile poziții- cam atât de mult îmi place ce fac. Partea faina este ca acum nu am doar colegi, ci și prieteni de o viața.

  • B_Aniela spune:

    Primul job in anul 2 de facultate, m-am suparat caci n-am mai avut medie pentru bursa de studii – ma indragostisem lulea- astfel ca in 2 saptamani gasisem job cu munca 7 h pe zi pe ture de zi/seara cu weekenduri incluse in functie de cum faceam schimb cu colegele in Bucuresti la un fel de call center pentru cartele preplatite de telefonie tip VOIP pentru alte tari. Anul de gratie a fost 2004 si au fost la inceput 700 lei iar in cateva luni 900 lei. Fiind program pe ture aveam timp si de facultate, seminarii, examene.

    Plecand de acolo in 2005 la acelasi tip de job dar la o mare firma de telefonie mobila am „sarit” la 1200 lei net ceea ce mi se parea foarte mult. Locuind la ai mei si neavand cheltuieli cu intretinerea proprie, am facut economii astfel incat la 25 ani aveam echivalentul a 10 000 euro pusi deoparte.

    Urmatoarele joburi n-au mai fost in acest domeniu ci conform pregatirii mele de marketing, vanzari am intrat in multinationale FMGC si restul e o istorie bine platita chiar si pentru Bucurestiul anului 2017.

    Am avut si noroc dar in acelasi timp recomand sa se inceapa munca inainte de terminarea facultatii pentru castigarea de experienta, conteaza enorm ulterior, in schimb nimanui nu-i pasa de notele din facultate sau nota de la licenta/ disertatie.

    Cand am terminat masteratul si am ramas doar cu jobul full-time la 25 ani proaspat impliniti am simtit ca am intrat in vacanta, poate parea gluma dar m-am simtit extrem de libera si cu mult timp la dispozitie, dintr-o data nu mai era nevoie sa si invat si sa merg si la serviciu. Nu regret nimic, experienta de atunci a meritat + banutii stransi.

  • Roxana spune:

    Eu am inceput munca devreme, primii bani i-am castigat intr-o vara, aveam 13 ani, am muncit toata vara la o firma si apoi mi-a cumparat o bicla Pegas, pe care am mers de vreo 10 ori maxim.
    In liceu n-am mai lucrat, dar am inceput prin anul 3 de facultate la o firma de marketing, lucru doar pe proiecte, castigam putin in comparatie cu colegele de faculatte care lucrau la videochat :))
    Apoi m-am angajat la aeroport, pe bani mai putini si munca mai multa (ca si ore, intelectual…mai nimic), lucram in ture si am mers la examenul de licenta dupa tura de noapte, dar abia la 5 dupa masa mi-a venit randul, eram asa obosita, incat m-am certat cu comisia de examen :)). A fost destul de grei cei 3.5 ani lucrati in ture, cu scoala si practica.
    Apoi m-am angajat in It, aleluia, ceea ce imi permite acum sa fiu freelancer.
    Desi am inceput sa muncesc la 13 ani, nu pot sa ma plang de castiguri.

  • Mathe Cristina spune:

    Haha . Imi aduc aminte primul job luat foarte in serios de catre mine , dar totusi fara contract de munca🤣. Mama lucra la Seltron, actualul UPC, si trebuia sa imparta fluturasi , multi multi fluturasi in posta fiecaruia, era pe zone , asta se intampla in fiecare zi de marti si joi. Si ca sa fac un banut cinstit mergeam eu . Si lucram cate 7-8 ore sa fac tot targetul . Aveam vreo 12-13 ani prin 98-99 . Era greu dar am invatat ca totul se castiga cu efort si nu primim nimic gratis 😜 Acum sunt la casa mea, cu un job frumos, bani sunt ok. Deci life goes on ! 😜

  • Mathe Cristina spune:

    Am uitat sa specific esentialul 🙂 atatea amintiri mi-au invadat capul. Era vreo 20 bani fluturasul si aveam vreo 1000 de impartit aprox 😜

  • Laura spune:

    450 ron, la negru, fara acte, fara concediu. La un magazin alimentar non-stop, in facultate, ture doar de noapte, o zi cu o zi.

  • Natalia spune:

    La primul job oficial am primit 100 euro pe luna, 8 ore pe zi. Si imi ajungeau pentru toate. Nu calatoream atunci, dar nici nu aveam ganduri din astea. Intr-o vacanta de vara, cat am fost studenta, am mai lucrat vanzatoare intr-o alimentara. O luna sau doua. La negru. Nici nu mai tin minte cat am primit. Atat de mic era salariul :))

  • Andreea Ioana spune:

    In 2006, înainte de a intra în clasa a XII a, am lucrat pentru 2 luni in vacanța de vară la o tipografie. Trebuia să ajut la asamblarea diverselor carticele, pliante. Mă plăteau cu 2 lei pe oră. Uneori stăteam și 12 ore. Cred ca am luat maxim 300 de lei, din fericire nu aveam de plătit facturi si i-am folosit pentru diverse cărți la școală.

  • Camelia spune:

    Muncesc de la 16 ani. Primul job: vanzatoare de ziare, 2 lei pe zi (parca) 2001. Ma trezeam ( in vacanta) la 5 dimineata ca sa ajung la taraba sa preiau ziarele de la masina de distributie. Mama nu avea serviciu si tata era in somaj, banii astia ne ajutau mult, dupa o luna cand am mancat paine cu margarina. Apoi am lucrat ca picolita, codare sondaje, realizare de sondaje ( telefonic) , call center colectare debite, suport pe engleza, sales si marketing, acum lucrez in contabilitate.
    Cand lucram ca vanzatoare de ziare mi-a zis o colega ca i-e rusine sa ma salute, nimeni din familia ei nu a lucrat vreodata in aer liber. Mie nu mi-a fost niciodata rusine de munca, dar mi-a fost atunci rusine ca aveam astfel de prietene.

  • mack spune:

    Salariul minim pe economie, la un institut de cercetare, 3 ani. Ţin minte că în mai 2000 aveam 700.000 lei, ceea ce era mai puţin decît o pereche de blugi. Peste o lună am plecat într-o firmă de traduceri, la de 10 ori leafa, la propriu.

  • Parcursul vietii mele este mai plat. Acum, in ultimii ani,de cand am devenit „antreprenor” s-a mai „incretit”. 🙂
    August 1990 – 2500 lei pe luna, inginer stagiar la Directia Judeteana de Drumuri si Poduri Arad.
    Din asta se scadea ceva impozit si ceea ce era numit in gluma „port ilegal de arma” (daca treceai de o anumita varsta si nu aveai copii, plateai o anumita suma).
    Nu mai stiu cat plateam gazda, inchiriasem o camera la o vaduva, cunoscuta a parintilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *