Putem să ne hrănim copiii sănătos în ziua de azi? Și dacă da, cu ce cost?

  • De ce suntem, noi, mamele, atât de stresate când vine vorba despre cât și ce mănâncă puii noștri?
  • Mai putem să ne hrănim sănătos copiii în ziua de azi, când totul e procesat, chimicalizat, industrializat?
  • De ce atât de mulți copii din România au probleme de greutate?
  • Cât de sănătos este un stil de viață vegetarian sau vegan pentru un copil?

Aveți mai jos răspunsurile unor specialiști la întrebarile acestea, în transcrierea unei părți din conferința despre diversificare, autodiversificare și nutriția copilului mic pe care am moderat-o acum trei săptămâni. Conferința integrală poate fi vizionată aici, accesul costă 85 de lei.

Alături de mine pe scenă s-au aflat Mihaela Niță, medic specialist pediatru și consultant în alăptare certificat internațional IBCLC, Mihaela Bilic, medic specialist în diabet și boli de nutriție, și, pentru că mi-am dorit foarte mult să abordăm și aspectul emoțional al alimentației, am invitat-o alături de noi și pe Irina Stoica, psiholog, consilier parental și blogger.

Diversificarea primului copil a fost unul dintre cele mai tensionate momente din viața mea de părinte, ceea ce mi se pare, acum, foarte caraghios. 🙂 Dar a fost nevoie să trec prin asta, probabil, ca să aflu lucruri despre mine și despre copiii mei. A fost ca un fel de antrenament pentru ce urma să ni se întâmple mai departe. Ce m-a încurcat cel mai mult a fost faptul că primeam foarte multe informații din foarte multe surse. Toate păreau bine documentate. Informațiile erau, bineînțeles, contradictorii și eu nu știam ce să fac.

La primul copil a fost simplu – a deschis gura la orice i-am pus în față, a mâncat tot și de toate și asta se întâmplă și acum, șase ani mai târziu. Deși a suferit de reflux în primele luni din viața ei, cumva lucrurile s-au schimbat atât de mult de la a nu mânca, nu lua în greutate, nu dormea, viața noastră era un chin în primele luni, la (după ce am început diversificarea, care a fost dificilă pentru mine dar ne-a îmbunătățit mult viața), o relația grozavă a ei cu mâncarea.

Cel de-al doilea copil e un model complet diferit. Este foarte, foarte atent cu ce mănâncă. Mănâncă șase-șapte lucruri, nu este tentat de nimic nou; câtă vreme îi prepar ce-i place, e foarte încântat, e foarte mâncăcios, lumea care-l vede zice „Uau!”, însă nu gustă nimic în afară de acestea. Nu a mâncat roșii niciodată-n viața lui, nu pune gura pe brânză… Asta e. Eu îl încurajez și sunt optimistă că poate la un moment dat va dori să încerce. Dacă nu, e OK, crește sănătos. Am hotărât să-mi aleg bătăliile și să nu pun presiune pe relația noastră. În niciun caz nu vreau să-l oblig și am încetat s-o mai iau personal. Nu mai cred că nu mănâncă pentru că eu fac ceva greșit. Cred că pur și simplu este în acea etapă a vieții lui în care își dorește să fie selectiv și sunt OK cu asta.

Întrebări pentru specialiștii de pe scenă în cadrul conferinței:

De ce este subiectul alimentației copilului un subiect atât de tensionat și cum facem să ne mai relaxăm puțin, noi, părinții?

Dr. Mihaela Bilic: Bună dimineața! Cred că mamele pun atât de multă presiune pe tot ce înseamnă mâncare și diversificare pentru că este un lucru pe care simt ele că-l pot controla, avem această dorință de a face ce e mai bine pentru copilul nostru. În  plus, de când ne naștem, relația cu mâncarea devine un fel de passe-par-tout, cu ea rezolvăm toate problemele noastre de disconfort, de nemulțumire. E normal ca mamele să considere că această relație este pe viață și pe moarte, tocmai pentru că – aș spune de data asta este vina mass mediei și a tot ce înseamnă păcătosul ăsta de internet – toată lumea își dă cu părerea acolo și atunci tu, ca mamă, poate dacă ai fi în vârful muntelui și izolată de toată această avalanșă de informații, nu ți-ai mai pune atâtea întrebări.

Părerea mea este că ascultăm prea mult sau cerem prea mult sfatul în exterior și nu mai avem încredere în lucrurile de bun simț, firești, care vin din interiorul nostru. Și credeți-mă: nu e pe viață și pe moarte. Nu este că dacă voi îi dați ce e mai bun de mâncare el o să fie norocos, sănătos și o să trăiască până la adânci bătrâneți fericit. N-are nicio legătură. Mâncarea e doar un element din viața noastră, nu merită să ne ocupăm toată viața cu ea.

Dr. Mihaela Niță: Personal, aș spune că stresul mamelor apare din faptul că ele vin constant în contact cu foarte multe păreri total diferite legate de diversificare. Din păcate, aceste păreri vin și din partea cadrelor medicale. Dacă întrebi trei medici, primești trei păreri diferite. La un moment dat, mama nu știe – „Eu pe cine cred? Sunt trei cadre medicale, care au trei păreri diferite legate de Când încep diversificarea?, Cu ce? Cu ce continui?” – și este foarte greu să ai o relație cu un cadru medical, cu pediatrul copilului, mă refer, mai ales, și să simți că faci ceea ce trebuie. Trebuie să simți că ceea ce faci e logic, e realist și simți că faci bine mergând mai departe așa. Anumite lucruri și anumite informații pe care le puteți găsi în on-line, dacă le luați așa, ca întrebări de bază, puteți să le găsiți imediat că nu au o bază reală. Dar pentru asta trebuie să aveți niște informații minime, prin care să selectați ceea ce găsiți în on-line, pentru că sunt și informații valoroase, dar și multe informații la care n-ar trebui să dați atenție. În afară de asta – și nu vreau aici să intru în terenul Irinei – să nu uităm că noi, cu o generație înainte, am trăit în comunism. Am trăit într-o perioadă în care nu prea aveam ce mânca. Am trăit într-o perioadă în care informații de genul „Mănâncă tot din farfurie” sau „Nu primești desert dacă nu mănânci supa” și așa mai departe, sunt informații pe care noi le avem acolo foarte active, care se vor reactiva cu atât mai mult, în momentul în care ne diversificăm copilul. Pe care le va scoate la suprafață experiența de diversificare.

Irina Stoica: De ce, totuși ne temem atât de mult de mâncare? Mâncarea e mâncare, nu trebuie să ne focusăm numai pe ea; într-adevăr, nu face diferența dintre viață și moarte, dar a făcut diferența dintre viață și moarte milioane de ani. Și noi nu suntem doar noi, cei de astăzi; noi venim și cu un inconștient colectiv, și cu un inconștient personal, în care prindem relația cu mama, dar și cu un inconștient colectiv. Gândul mortalității infantile încă există. Într-adevăr, e un procent mult scăzut acum, dar ne sperie foarte tare. Și cu gândul ăsta se confruntă mamele, pentru că practic ele anticipează boala copilului dacă el nu mănâncă.

Apoi, mamele vin și cu anxietatea pe care au avut-o ele legată de mâncare. Și trebuie să lucrăm cu lucrul ăsta. De fapt, din sarcină se întâmplă ceva cu mama la nivelul ăsta. În sarcină se reactivează toate conflictele pe care le-am avut în fazele anterioare. Cea mai importantă relație e relația cu mama. Așa că nu prea putem să scăpăm din ecuația asta. Și, într-adevăr, sunt mulți specialiști care au observat că cel mic mănâncă bine și doarme bine după 1 an și 6 luni, când se încheie restructurarea personalității mamei după schimbările din sarcină.

Și nu e vorba despre vina mamei, nici vorbă. Nu sunt eu de vină, cum nu e mama mea de vină, cum nu e mama ei de vină. Toate mamele vor să ia decizii pentru supraviețuirea copilului. Dar cred că putem să ne relaxăm – și asta era partea de întrebare – crezând în copil. Crezând în copil pentru că el este, în primul rând, o ființă instinctuală. Copilul e capabil să-și aleagă ce-i trebuie din farfurie, din ce-i dăm, ca să supraviețuiască. Deci cu siguranță va trăi, pentru că el vrea să trăiască. S-a născut, s-a întrupat, noi îl vrem acolo, el vrea să fie acolo și atunci, poate să aleagă. Deci trebuie să reușim să vedem copilul, să credem în el și să-l lăsăm un pic, să vedem ce vrea el. Unde vrea el să stea? Ce vrea? Nu-i lăsăm toată libertatea. Venim și cu limitele, sigur că venim cu limite, pentru că dacă nu sunt limite, se anxietează și mai tare.

 

De ce credeți că avem atât de mulți copii obezi în România?

Dr. Mihaela Bilic: Sunt doi factori extrem de pragmatici și din păcate, nu știu exact cum or să fie ei rezolvați vreodată. În primul rând, este accesul la ceva ce putem numi în prezent cea mai mare ofertă alimentară din istoria omenirii. Noi, oamenii, instinctiv suntem construiți pe ecuația comestibil – necomestibil. Din cauza asta, copiii duc totul la gură, indiferent că voi le spuneți „Nu e bun, nu e voie”, pentru că el vrea să știe, folosindu-și instinctele, dacă e bun de mâncat sau nu. Și dacă e bun de mâncat, îl va mânca, e comestibil, deci e sănătos, dacă nu e bun de mâncat, stați liniștiți, n-o să-l mănânce. Atunci, în acest context, gândiți-vă, toate cele cinci simțuri, nu mai există un alt element în viața noastră care să ne satisfacă plenar toate cele cinci simțuri. Mâncarea este acest element fabulos, care ne satisface toate cele cinci simțuri și acum o avem la îndemână, o avem din belșug, o avem la fiecare colț de stradă, în fiecare imagine, fiecare publicitate; este în ochii noștri, nu putem uita de ea niciodată.

Când analizăm obezitatea la copii trebuie să ne dăm seama că acolo există în primul rând o lipsă de atenție și de disciplină din partea părinților; și nu este numai față de copii, este și față de ei înșiși. În momentul în care nu suntem cu ochii pe noi și nu avem acel comportament, acea atitudine de „nu e voie”, să-ți dai peste mână, te vei duce la mâncare automat. Fără disciplină, educație, atenție continuă în fiecare zi din viața noastră, dacă ne lăsăm liberi ne vom duce și ne vom băga capul în frigider și nu mai ieșim de acolo.

Și al doilea factor, care este extrem de dureros și de important, este lipsa de afecțiune, de atenție și de grijă reală de care are parte copilul. Indiferent cât de bine l-ați hrăni, dacă nu sunteți acolo pentru copil, la modul fizic, va mânca pete măsură. Fiți cu ei, fiți lipiți de ei, fiți afectuoși cu ei și veți vedea că n-or să aibă nevoie de mâncare. Așa că afecțiunea, aș spune, este cea dea doua cauză, dacă nu prima, a obezității infantile. Acolo e vorba de un copil trist, de un copil care nu primește confort, grijă, atenție și tandrețe de la cei din jur și atunci se refugiază în mâncare.

Dr. Mihaela Niță: Aș vrea să atrag atenția asupra a două aspecte. Vorbim de obezitate. Până la urmă, modul în care copiii sunt hrăniți în primii doi ani de viață se pare că este un mod pe care el, copilul, o să-l aibă pe parcursul întregii vieți. Este extraordinar de important acest început. Poate să învețe foarte multe lucruri. De la obiceiurile alimentare, de la cum se ia masa în familie, cum mănâncă, ce mănâncă, în ce fel se mănâncă? Foarte important mi se pare acest început, acești doi ani, relația de alăptare, dacă se poate și dacă nu se poate, chiar și o alimentație artificială să fie făcută cu implicare și părintele să fie responsiv și să fie atent la semnele pe care copilul i le dă: că-i este foame, că vrea să oprească masa; suntem foarte atenți. Alimentația se face la cerere. Niciodată nu încercăm noi, ca părinți, să preluăm noi controlul asupra mâncării, indiferent la ce variantă de alimentare ne referim, că e lactată, că e vorba de solide… deci suntem atenți la acea ființă, acel om din fața noastră și îl respectăm, de la început până la sfârșit. Dacă noi facem o alimentație cu respect, copilul va avea o relație corectă cu solidele și în general, cu alimentele. Acesta ar fi cel mai important lucru pe care putem să-l facem în acești doi ani.

Apoi, sigur, ne referim la obezitate și iarăși mă refer la acele traume cu care noi venim. În momentul în care noi vrem să știm… nu știu, ne întrebăm pediatrul „Cam ce cantitate ar trebui să mănânce copilul la vârsta asta?” deja din start, părintele vine cu ideea de a controla experiența copilului. Dacă părintele mă întreabă pe mine ce cantitate ar trebui să primească copilul, răspunsul meu este „Cât vrea! Când vrea. Unde vrea.”. Ăsta e răspunsul corect. Dacă noi venim cu un răspuns de grame, sau o căniță și așa mai departe, părintele ce are? Are imaginea și are impresia că el trebuie să controleze, că el trebuie să facă mai mult, să intervină mai mult. Deci părintele are un rol să găsească alimente din surse bune, din surse potrivite, din surse cât mai sănătoase, să i le pregătească corespunzător copilului, să le pună în fața copilului, dar în rest, copilul este cel care dictează. Și asta mi se pare cel mai important în ceea ce privește obezitatea.

 

Irina Stoica: Eu sunt mai interesată de partea de psiho-somatică, care sugerează, vine cu ipoteza asta că până la urmă, există un semn de egalitate între sațietate și siguranță, securitate. Deci copilul trebuie să se simtă securizat, de asta și în paradigma asta intră afecțiunea. Pentru că există un semn de egalitate între hrană și iubire. De la început, e hrănit de mamă, hrana trebuie să fie însoțită de afect.

Obezitatea și anorexia sunt același lucru. Sunt poli diferiți, dar sunt același lucru, e prea mult, prea puțin. Sunt cele două extreme. Copilul, adultul, cu obezitate, vrea să fie văzut. Când s-au făcut cercetări pentru a vedea, pentru a stabili ce înseamnă, de fapt, a fi iubit? s-a ajuns la concluzia că înseamnă a fi văzut, a fi auzit, a fi simțit. Copilul cu obezitate vrea să fie văzut. De-asta, el se mărește. Nu poți să nu-l vezi, el e mare. Copilul cu anorexie se micșorează, vrea să dispară.

Suntem foarte multe femei interesate de cum arătăm – cam toate, ce să mai… S-ar putea să avem o relație nu tocmai minunată cu mâncarea sau să respingem mâncarea; îi dăm copilului mâncare, dar noi nu mâncăm, că vrem să mai slăbim. Acolo se pot întâmpla niște lucruri. El reperează nu ceea ce-i spunem, ci ceea ce-i dăm și ceea ce facem. Și atunci, trebuie și noi să construim o relație bună cu mâncarea.

Avem vreo șansă, în lumea asta foarte poluată, tehnologizată și chimicalizată, de a ne hrăni sănătos copiii, familia și pe noi înșine?

Dr. Mihaela Bilic: Sănătos înseamnă în primul rând variat. Trebuie să mâncăm din toate, și carne, și lactate, fructe, legume, paste, semințe și nuci.

Apoi, hrăniți-vă copiii cât mai puțin industrializat, cât mai puțin transformat de alții. Ce bună e vorba aceea „Nu mânca nimic din ce bunica ta nu ar recunoaște”! Alegeți cât mai multe produse așa cum le-a făcut natura, indiferent cât de ajutată este ea acum în prezent de chimie și de tot ce înseamnă producție mare la hectar. Luați ingrediente simple, gătiți în casă și într-adevăr, dacă face diferența ceva, nu sunt produsele bio și eco, ci cele crescute în ritmul naturii. Și aici e vorba de la amărâta de găină, care nu știe să facă decât un ou pe zi; dacă luați ouă bio, indiferent ce scrie pe etichetă, să știți că bio înseamnă găină hrănită intensiv cu soia venită din China, bio. Și atunci, acea găină face cinci ouă pe zi. Nu face diferența pentru corpul vostru acest bio, face diferența pentru mediu, pentru sol, pentru generațiile următoare. Nu intrați în isteria să fie totul fără amelioratori, fără potențiatori, fără îngrășăminte, este absurd, intrați într-o nevroză periculoasă. Nu puteți controla industria alimentară. Ce puteți controla e oala de pe aragazul vostru. Și acolo puneți ingrediente simple, de bun simț.

Dr. Mihaela Niță: Din experiența copiilor cu care lucrez, în momentul în care copilul e învățat cu un anumit gust al mâncării făcute în casă, cu o mâncare sărată foarte puțin, nesărată până la un an, după un an sărată foarte puțin, cu alimente cât mai puțin procesate, prelucrate, copilul este foarte probabil toată viața lui să prefere acest tip de alimentație. Eu, cel puțin, așa am văzut. Pot să vă dau și exemplul personal. Băiețelului meu eu nu i-am dat zahăr foarte mult timp. Și la el dacă ajunge ceva cu zahăr, ceva ce nu pot să controlez, de la școală, de la o activitate unde primesc bomboane ca recompensă etc el limitează foarte mult. Și dacă gustă, limitează.

Irina Stoica: Eu cred că putem să creștem copiii sănătoși, cred în lumea asta! Mai mult de atât, vreau să-mi asum răspunderea pentru felul în care lumea e. Pentru că nevoia mea de confort, nevoia mea de a sta pe o canapea bună și într-un apartament securizant și de a merge cu mașina, asta a adus lumea aici. De-aia lumea e plină de poluare și de chimicale. Pentru că eu am nevoia asta. Poate și voi. Dar în interior ce înseamnă asta? Nu cumva suntem artificiali? Avem și noi o parte de artificial. E greu să nu fiu artificial. Trebuie să arăt bine, trebuie să pozez bine, trebuie să am o funcție importantă, trebuie să arăt altuia, trebuie să facem comparația cu vecinul… acolo-i artificialul. Avem mult mai multe șanse nu controlând, ci mergând un pic în interior, să vedem unde este acest fals și această lipsă de sănătate în interior.

Ce părere aveți despre un stil de viață vegan/vegetarian la copii?

Mihaela Bilic: Suntem specia care are nevoie de cei mai complecși nutrienți. Încă nici măcar nu suntem capabili să facem o analiză a substanțelor din creierul nostru, în ce fel de echilibru trebuie să fie ele ca să ne dea starea de bine. Pentru că echilibrul psihic ține de biochimie și pentru că da, nu are legătură cu voința și cu efortul nostru. Acolo sunt niște substanțe care trebuie să existe. Această complexitate a creierului nostru nu poate fi atinsă decât dacă acceptăm că trebuie să-i mâncăm pe toți cei care sunt sub noi din punct de vedere a evoluției speciilor. Din cauza asta piramida are baza foarte mare, în momentul în care vorbim de erbivore, apoi carnivorele sunt deasupra și omul în vârf. Dacă noi nu acceptăm că trebuie să luăm că trebuie să ne hrănim cu produse care au fost deja procesate de viețuitoarele în mijlocul cărora trăim și că noi, iată, nu mai putem extrage calciul din lapte, dar vaca poate și ni-l dă direct sintetizat, noi nu mai putem lua Omega 3-ul din produsele vegetale, indiferent cât Omega 3 avem în semințele de in, e degeaba. Pentru că din produsele vegetale, omul nu-l poate absorbi și lucrul ăsta, sunt siderată când văd că nici măcar nu este comunicat. Pe toate așa-zisele semințe binefăcătoare sunt trecute toate beneficiile lor și ce anume conțin – dragii mei, se pierde din vedere un lucru esențial: degeaba îl conțin, noi nu putem să-l absorbim. Și atunci, în contextul acesta, tot ce este de origine vegetală – vă place sau nu, ăsta este adevărul – este mult mai puțin interesant și mult mai puțin eficient pentru corpul nostru. Fierul din produsele animale este un fier hemic, el este incredibil de bine utilizat de organism. Când îi dai din produsele vegetale fierul nonhemic, că e spanac, că e ce vreți voi, este nici la un sfert eficiența lui. Și atunci, trebuie să mâncăm din toate și da, mâncarea e făcută să fie sănătoasă.

Întreaga conferință (are cinci ore) poate fi vizionată aici contra unei taxe de 85 de lei. Pe parcursul conferinței am discutat cu fiecare dintre invitatele mele despre când și cum e bine să începem diversificarea, cum trebuie să arate farfuria unui copil pe vârste, despre alăptat și înțărcare, suzetă și biberon, despre emoțiile legate de mâncare și multe multe alte subiecte legate de alimentația copilului.

Mulțumesc, Parenting Ads, pentru sprijinul în organizarea acestei conferințe.

Mulțumesc sponsorului Philips Avent că ni l-a adus la conferința pe Chef Foa, care a gătit bun la blenderul 3 în 1, ideal pentru diversificare (gătește la abur și toacă, dar și încălzește).

Mulțumim, Heitmann, premiat și apreciat în domeniul produselor dezinfectante și antibacteriene care ajută la eliminarea în mod eficient a pană la 99,99% viruși, bacterii și ciuperci.

Mulțumesc Organix pentru gustările sănătoase pentru sugari și copii mici, produse cu cele mai bune ingrediente ecologice și fără adaosuri nenecesare.

Multumim partenerului nostru Evian, care ne-a oferit apa, și  ITSY BITSY (radioul tututror familiilor din România), partenerul nostru media tradițional, care este alături de noi la toate evenimentele Parenting Academy.

Mulțumesc invitatelor mele pentru prezența lor atât de importantă pentru noi, cei care le-am ascultat.

Mâine, 24 noiembrie, are loc ultima conferință Parenting Academy din acest an, despre Mama și superputerile ei. Aveți detalii aici, mai sunt câteva locuri în sală.

Transcriere conferință: Ioana Grecu

Sursa foto: alimentație sănătoasă via Shutterstock.com

Pin It

44 Comments

  • Mi Re La spune:

    Legat de obezitate: Eu si fii miu (5a10l), copil normal ca greutate, la spalatoria auto. Asteptam masina sa fie gata. Apare o mama obeza cu un copil obez. Mama si a luat o cafea si copilul coborase din masina cu doua McMeal si telefonul. Mama isi bea cafeaua si si fuma tigarile linistita vorbind cu tipul de la spalatorie, in timp ce copilul statea cu telefonul in fata si infuleca din Mc. La final, mama il cearta pe copil ca le a mancat pe amandoua (McMeal urile). Fii miu se uita la mine si ma intreba de ce este copilul acela asa gras. Concluzie: E ok sa i dai Mc copilului, odata pe an daca e ok ca si greutate. Dar daca e obez si tu il tii pe scaun cu telefonul in fata sa infulece Mc, nu mi se mai pare ok. Saracii copii. Mi e mila de ei.

  • Alexandra spune:

    Foarte faina ideea evenimentului, te felicit pt initiativa! Nu sunt de acord insa cu informatiile prezentate de dna Bilic in legatura cu dieta vegetariana. Nu sunt vegetariana/ vegana insa de 2 ori pe an tin posturile dpdv alimentar asa ca pot sa spun ca am testat pe pielea mea efectele dietei vegane. Sa spui ca din vegetale nu poti sa iti iei toti nutrientii necesari este ca ai cum ai ignora miloane de oameni din lumea asta care sunt vegetarieni de ani de zile iar analizele lor sunt perfecte. Cred ca e timpul sa ne deschidem putin mintea si sufletul si sa privim obiectiv rezultatele studiilor stintifice facute in ultima perioada. Altfel propagam aceeasi dieta cu care ne-au obisnuit parintii nostri in care carnea/laptele/ ouale erau alimente de baza si care din pacate ne-au transformat in adulti nu tocmai sanatosi dpdv fizic/ emotional. Haide sa iesim din stereotipul asta si sa vedem ca sunt si alternative mai sanatoase si sa oferim mai multe optiuni copiilor.
    Iar explicatia legata de lantul trofic si ca noi trebuie sa mancam tot ce e sub noi…este cel putin depasita si ingusta in 2018. Oare chiar medicina nu si-a mai updatat manualele de acum 30 ani?

    • Robo spune:

      in articolul de mai jos se zice ca aprox. 75% dintre cei care decid sa devina vegetarieni renunta ulterior la vegetarianism
      si 35% dintre ei o fac din motive de degradare a sanatatii ca urmare a vegetarianismului.

      Sursa
      https://www.psychologytoday.com/us/blog/animals-and-us/201106/why-do-most-vegetarians-go-back-eating-meat

      eu cred ca medicina nu si-a updatat manualele in privinta asta pentru ca nu avea motiv.

      • Alexandra spune:

        Un studiu care prezinta credibilitate trebuie sa precizeze in ce conditii s-a efectuat (cati subiecti au participat, care sunt criteriile, etc). Un exemplu este acesta:https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2671114/

        Eu zic ca totul s-a schimbat de acum 20-30 ani si este normal sa schimbam putin si dieta. Sunt atatea surse de informatii in ziua de azi inca nu avem nici o scuza sa nu ne informam corect. Iar pe langa asta mai sunt si multi sportivi de performanta care vorbesc deschis despre rolul alimentatiei corecte si limitarea sau excluderea proteinelor animale. De exemplu Novak Djokovici are un regim alimentar special fara gluten si lactate-a scris si o carte despre asta. Venus Williams este vegana si sufera de o boala incurabila dar a reusit sa faca performanta in tenis. Si lista poate sa continue.
        Nu spun sa devenim vegetarieni dar macar sa fim deschisi sa vedem ce anume ne este benefic.

        • Robo spune:

          sportivii nu sunt un exemplu bun, ei au regimuri personalizate, umbla in permanenta cu medici personali dupa ei si mai si iau o gramada de suplimente despre care nu vorbesc.

          eu nu am o problema cu vegetarianismul, nu exclud nici chiar eu sa devin la un moment dat, deocamdata am redus puternic de vreun an cantitatea de carne pe care o inghit, dar am o problema cu afirmatiile de genul celor facute de tine care sugereaza ca ar trebui „sa ne informam corect” ca sa ne dam seama de beneficiile vegetarianismului.

          adica, avem aici un medic nutritionist care zice clar ca vegetarianismul nu poate furniza toti nutrientii necesari, ceea ce pentru mine este chiar definitia lui „a ma informa corect”, adica direct de la specialisti care cu asta se ocupa, insa tu spui cu seninatate ca nu esti de acord.

          daca nu esti de acord cu informatia venita direct de la un medic specialist, atunci tu ori refuzi „sa te informezi corect” asa cum ne indemni pe noi, ori ai alta definitie pentru ce inseamna „sa te informezi corect”.

          eu zic ca „sa te informezi corect” nu inseamna sa alegi informatia cu care esti deja de acord si sa o ignori pe ailalta.

          macar da si tu exemplu un medic care zice contrariul a ce a zis Bilic, respectiv care zice ca ba da, vegetarianismul poate oferi toti nutrientii necesari.

      • dia spune:

        Robo, ca medic și vegetariană de f mulți ani( lacto ovo) îți spun ca regimul asta e f ok pentru cine poate avea grija de ce mănâncă. Sunt de acord ca e mai greu sa ii dai organismului toți nutrienții, de aceea trebuie sa fii atent la ce mănânci. Am studiat mult subiectul. O dieta curată și bine gândită vegetariană e aur curat. Îți spun ce simt eu de atâția ani. E diferit cu veganii. Altfel poți fi vegetarian și sa mănânci chips-uri toată ziua:))

    • o femeie spune:

      e f. interesant ca si eu cunosc vegani de multe generatii (colegi indieni). Daca era asa de proasta dieta, rasa lor ar fi trebuit sa fie degenerata si cu boli/insuficienta intelectuala/morti. Si nu sunt: sanatosi (o tipa imi zicea ca ei in familie nu a vazut produse de farmacie!! think at this! ).

      Altfel eu am fost vegetariana dar una prost, mancam dezechilibrat (fornetti, cipsuri 😀 😀 ). Acum mananc carne, ocazional, 100-200gr pe sapt, zic. Deci si pe mine ma pot numara ca vegetarianism degradat 🙂 .
      Am experimentat – fiecare corp e unic, nevoia de la 20 de ani nu e nevoia de la 50 ani.

      • nilufera spune:

        Si eu o contrazic pe doamna doctor; copilul meu este vegetarian din nastere-nu stiu daca exista expresia 🙂 -de cand a inceput sa vorbeasca a refuzat carnea. Este singurul vegetarian din familie deci nu a luat exemplu de la nimeni, pur si simplu o refuza; acum la aproape 8 ani mananca normal dar selectiv, orice fel de fructe, mancare cat mai putina; toate analizele sunt in parametrii, inclusiv fierul.
        Bineinteles ca daca doar carnea asigura necesarul de fier in organism atunci milioanele de vegetarieni ar trebui sa fie batuti de vant si sa cada pe strada, ceea ce nu se intampla. La fel ca cei care baga numai fripturi si au analizele praf..

  • dojo spune:

    Chestia asta cu ‘cat trebuie sa manance” ma scoate si pe mine din sarite. Fata are cam juma de kil-un kil mai putin decat ar trebui sa aiba, teoretic. Eu am 53 de kile la 1.70, deci cam are pe cine semana, nu ma pot ingrasa decat daca ma leaga careva de masa si ma indoapa ca pe rata. Am avut 65 de kile cu sarcina la termen, asta ca sa vedem si partea genetica. Partea mea de familie e tot din astia ‘grasi’, de zici ca mancam numai de sarbatori.

    Exista multe influente negative sa zic de la unii care cred ca totul se rezolva cu numaratul de lingurite. Imi spunea un pediatru acum ceva timp ca fie-mea ar trebui sa manance portii cat barbata-miu. El este adult, la 85 de kile, ea copil la 18 kile. Mi s-a parut atat de exagerata replica asta, ca am decis sa o ignor, pentru ca e NU as putea sa mananc cat barbata-miu, ca mi-ar fi rau instant.

    Si eu cred ca e indicat sa fim cu ochii pe ce mananca pruncii, sa gatim cat putem acasa si sa oferim indicatii despre mancare. Fata acum ma tot intreaba: pestele cu ce ajuta? morcovul cu ce ajuta? etc.

    Nu i-am dat sarat in primul an de viata, zahar/miere a prins doar dupa 2 ani. Acum spre 5 ani mai primeste ceva ciocolata, incercam sa fie de calitate si nu extrem de des. Inghetata facem acasa etc. La gradinita a primit mai multe ‘prostii’, dar se cenzureaza chiar ea si nu ii plac chestiile prea dulci. Banuiesc ca nu e obisnuita 😀

    • Alina spune:

      Dojo, si eu am cunoscut multi pediatri pe din afara, din pacate e foarte greu sa gasesti unul ok. Acum sunt happy ca am gasit unul up to date si cu 3 copiii mici.

  • Andreea L. spune:

    Am fost de curand in Franta si chiar m-am uitat la copiii de varsta scolara…n-am vazut copii grasi…Prietena mea care locuieste acolo, mi-a zis ca la ei, scolile, sunt foarte stricte in ceea ce priveste mancarea servita copiilor la afterschool. Au nutritionist, au meniuri foarte variate, au sali de sport/inot si fac sport zilnic; nu au chioscuri langa scoli; astea ar fi doar cateva dintre masurile pe care statul francez le ia pentru cetatenii sai. ( plus salarii decente). In Romania lucrurile stau asa cum stau din cauza faptului ca suntem saraci. Am avut copil la afterschool 4 ani si nici urma de nutritionist..mancarea se aducea de la un catering din oras, care era cel mai ieftin. Copiilor li se explica la scoala ca mancarea de McDonald este nesanatoasa, dar cand merg in excursie tot la McDonald mananca pentru ca acolo e cel mai ieftin.
    Mi-a placut foarte mult din articol ideea: cu ingrediente simple sa gatim acasa!!

    • o femeie spune:

      Noi mergem des in franta (peste o luna pe an), si la fel am remarcat – mai slabi decat romanii.
      Dar ei mananca putin! Fata de romania unde se promoveaza ideea de 3 mese si 2 gustari, la radio in franta am auzit deseori publicitate cu: „arrêter de grignoter entre les repas”, ei au o mandrie legata de stilul lor de mancat (mediteranean) . Si portiile la ei sunt mici si multe legume subapreciate la noi – asta analizata cu colegi francezi si cu restaurante ce ofereau „plate de jour” . Apa e bautura oferita la restaurant gratuit (apa de robinet). Si in excursii aveau pachete – locurile de picnic erau pline de familii ce scoteau sandwich, fructe, cutia de legume taiate etc. Un mic dejun obisnuit e un croassant cu o cafea sau cu suc de portocale.

      Altfel saracia nu e o scuza sa tina la mine. Am vazut oameni cu adevarat saraci ca erau… slabi (bebelush fara falcutze…) …am vazut oameni bogati si grasi. Problema e de blamare si neasumare.

    • Mihaela spune:

      Doamne asta cu saracia e culmea. Dar care e problema cu un catering ieftin? Chiar nu putem manca o masa fara nutritionist? Ce te-a deranjat la mancarea lor?

      Mama mea e invatatoare la o scoala dintr-un oras mic, la un sistem de stat alternativ – step by step. Ca sa vedeti bogatia parintilor, meniul nu se plateste pe o luna inainte, de frica sa nu piarda 10-20 lei daca lipseste copilul o zi-doua. Da, masa pe zi costa 10 lei de elev, adusa fix de la un catering din oras, cel mai ieftin. Si eu una am fost chiar placut surprinsa de ce am auzit.

      Parintii au stabilit urmatoarele: niciodata nu au prajeli. Niciodata carne de porc (au decis toti ca e mai simplu asa si mai usor digerabil). La desert primesc fructe in 80% din timp sau rar o prajiturica (mica cat un fursec). Foarte des au salate de cruditati.

      La licitatie (da, fac licitiatie, primesc oferte de la 2-3 furnizori) se aduce si un meniu general – cam ce feluri de mancare pot face ei. Meniul e apoi afisat pe o saptamana inainte.

      Nu vad de ce trebuie sa intervina un nutritionist. Sunt cateva aspecte de bun simt cele de mai sus, aspecte la care s-au putut gandi si parintii.

      Daca ramane copilul in vacanta acasa, suni un nutritionist sa intrebi ce sa ii faci la pranz? Cat de variat poti gati mai mult de doua feluri la pranz zilnic?

      Nu ma intelege gresit, nutritionistul nu e bau-bau. Daca e cineva obez, da, clar. Daca ai bulimie sau mai stiu eu ce, iarasi, sigur. Ba chiar ajuta de exemplu sa te duci la nutritionist sa te educe in legatura cu trebuie sa mananci. Dar daca nu ai bani, e informatie gratis pe net, nu e o scuza ca vai, suntem saraci, chiar era nevoie de nutritionist sa ne zica ca e gresit sa mancam snitele cu cartofi prajiti.

      • Mihaela spune:

        Din câte știu eu, la gradinitele de stat cel puțin, mesele sunt aprobate de un medic nutriționist. Nu zic ca e bine sau e rău, mai ales ca nutriționistul evaluează mesele doar din punct de vedere caloric, nu al calitatatii alimentelor sau al corectitudinii combinațiilor alimentare.

  • Simona Dinu spune:

    Buna, daca aleg sa platesc 85 de lei ca sa vizionez conferinta online, o s-o pot vedea oricand, si revedea? O sa o poata vedea si sotul separat, a doua zi? Pot sa pun pauze si sa reaiau mai tarziu, a doua zi? Sau trebuie sa platesc 85 de lei pentru fiecare ocazie?

  • o femeie spune:

    da, evident. Dar sunt multe eforturi, e de gandit diferit si actionat diferit. E nevoie nu de blamat ci de actionat si asumat responsabilitatea.

    Am reusit cu buget mic sa imi reglez alimentatia minunat, incat nimeni nu a racit nimeni in casa de multi ani (ok, am schimbat multe altele in viata, mancarea e doar un pion ce pasioneaza pe romani, dar noi vorbim de mancare acum). Imi pare rau ca nu am deschis ochii acum 20 de ani, dar asta e, pana nu dau cu capul de prag, se pare ca nu gandesc. Si daca nu imi iese perfect, stiu ca fac mult mai bine decat alta data, si mi-e mult mai bine decat alta data.

    • Elena spune:

      O Femeie, ati putea sa spune-ți ce alte modificări ati făcut in viața in afara de alimentație?

      • O femeie spune:

        Evitat conflicte si eliminat din griji, schimbat orar dormit pana simt cand dormit suficient si nu mai avem nevoie de ceas desteptator, eliminat din chimicale si parfumuri, redus ecrane (no tv in casa,, nu mobil in dormitor, stau cu tel in mana 20 30min pe luna), dormim la 18gr, fara caciula peste zero grade afara, mergem pe jos zilnic, marit perioada de concedii si mers iarna la soare, redus plasticele, eliminat medicamentele ineficiente etc. Totul simplificat de bun simt – daca a primit copilul o acadea si o cola nu ma crizez, acasa nu am cumparat de peste 10 ani 😂
        Avem norocul cu oameni cu o sanatate radianta in jur, si nu e de la ce mananca, ci de la felul lot modest de a fi, promit sa ma fac ca ei!

  • Mihaela spune:

    Robo, cum comentezi afirmația d-nei Bilic „dacă e bun de mâncat, îl va mânca, e comestibil, deci e sănătos, dacă nu e bun de mâncat, stați liniștiți, n-o să-l mănânce.”
    Mie personal mi se pare periculoasa validarea ideii de egalitate între comestibil și sănătos.
    Nu e prima data când dna doctor face exact aceasta afirmație și cred ca nimeni nu a îndrăznit sau poate nu a băgat-o in seama, sa lămurească cumva lucrurile.

    In alta ordine de idei, da, are dreptate, oferta alimentara actuala este cea mai variata și accesibila (ma rog cu excepția milioanelor de saraci din lumea întreaga, inclusiv de pe la noi, care mor de foame, dar asta e alta poveste), dar sigur nu este în întregime sanatoasa..
    Daca dai o căutare pe net o sa găsești ca nu este singura afirmație care a stârnit controverse.
    Ca oricare om, ca și medicii sunt oameni, are dreptul sa greșească, dar opinia publica și intreaga breasla a medicilor are datoria fata de cetățeni sa puna pe tapet astfel de lucruri controversate, sa fie discutate la modul cel mai serios, liber și documentat și sa facă lumina.

    • Robo spune:

      Cred ca se referea la faptul ca nu trebuie sa ne facem griji cand copilul baga chestii in gura, pentru ca el stie instinctiv daca e comestibil sau nu, adica de exemllu nu va manca hartie sau plastic sau lemn.
      Nu mi se pare ca se referea la faptul ca orice mancare ar fi sanatoasa.

      • Mihaela spune:

        He, he, ce gluma buna 🙂 , deci doar eu am avut copii care mâncau hârtie, servetele și băgau nisip la greu, dacă ii lasam..
        OK, dacă zici tu.

        • Robo spune:

          He, he, ce gluma buna 🙂 , deci doar eu am avut copii care mâncau hârtie, servetele și băgau nisip la greu, dacă ii lasam..
          OK, dacă zici tu.

          eu incercam sa explic ce cred eu ca a vrut sa zica cand a zis cu comestibilul.
          acum tu ai renuntat la interpretarea ta anterioara, in schimb o contrazici pe asta pe care am dat-o eu.
          intai, ca nu sunt convins ca copiii tai au mancat chestiile alea, ca probabil ai fi ajuns la spital cu ei.
          bagatul in gura e una, e posibil chiar si sa fi inghitit niste bucatele mici, dar mancatul e alta si sunt destul de sigur ca nu au mancat nimic din ce zici tu.
          in al doilea rand, asta n-are nici o legatura cu ce discutam noi – poate fi si gresit ce a zis, dar discutia noastra era despre ce a vrut sa spuna cand a zis „Și dacă e bun de mâncat, îl va mânca, e comestibil, deci e sănătos, dacă nu e bun de mâncat, stați liniștiți, n-o să-l mănânce”.

          deja nu mai e corect ce faci.

          • Mihaela spune:

            Nu a fost intenția mea sa fiu incorecta.
            Eu îmi mențin părerea explicata în primul comentariu, îți respect punctul de vedere (fiindca eu ți l-am cerut), chiar dacă nu sunt de acord cu el, dar concluzia mea este ca cel mai important este sa aflu exact ce a vrut sa zică, pentru ca lucrurile sa fie clare pentru toată lumea și sa nu lase loc la interpretări periculoase de genul orice mâncare este sanatoasa.
            Fiindca cel mai probabil nu sunt singura care a înțeles asa lucrurile, iar fiind vorba de un cadru medical oamenii pot interpreta mot a mot cuvintele sale.
            Să-ți explic de ce nu sunt de acord cu ideea conform căreia nu trebuie sa ne facem griji când copilul baga ceva în gura? Ai avut doi copii mici, cred ca stii ce înseamnă panica atunci când copilul baga obiecte mici în gura, îl prinzi ca molfaie ceva și nu stii ce anume, când baga bucatele de șervețel și te agiți cum ar fi mai bine sa procedezi ca să le scoată afara și poate nu de puține ori chiar a mâncat acea hârtie..
            Daca este adevărată varianta ta, înseamnă că dna nu are experienta practica și nici teoretica cu niște lucruri vitale legate de bebeluși și copii mici sub 3 ani (perioada când incidenta cazurilor de sufocare este cea mai mare la copilasi).

          • Mihaela spune:

            Observ ca s-a făcut o confuzie.
            Pentru a fi cât mai explicita trebuia sa folosesc conditionalul „ar” fi mâncat la greu, deasemenea, cred ca din neatenție ai omis faptul ca am zis „dacă ii lasam”.

            • Robo spune:

              Corect, appologies.
              Sunt de acord ca putea fi mai clara exprimarea aia a lui Bilic, sunt convins ca si ea stie ca copiii mici mai si inghit unele din chestiile necomestibile pe care le baga in gura, de aia cree ca ideea pe care a vrut sa o transmita e ca omul stie instinctiv ce e comestibil si ce nu, la fel ca orice animal.
              Si mai cred ca copiii tocmai de asta baga in gura lucruri, ca sa-si dea seama daca sunt sau nu de mancare, adica ei pot sa-si dea seama daca sunt sau nu de mancare, dar numai daca le baga in gura, nu dinainte. Sigur, asta nu inseamna ca ar trebui sa-i lasam, pentru ca poate fi periculos, dar nu e periculos pentru ca o sa se apuce sa manance hartie pe post de aliment, ci pentru ca se pot ineca, otravi si asa mai departe.

      • Mihaela spune:

        Acum serios vorbind, scuze dacă te-am pus într-o postura ingrata. Sigur ca dna știe cel mai bine ce a vrut sa spuna, poate voi avea ocazia sa ma lămuresc cumva.

        • Robo spune:

          Nu e vorba de postura ingrata, ca nu ma simt obligat sa apar eu ce a zis Bilic. De altfel, dupa cun am mai spus, nici nu ma intereseaza f tare subiectul, nici nu ma pricep f bine la alimentatie.
          Eu tot ce zic este ca daca un doctor zice ceva si eu nu gasesc argumente evidente ca vorbeste prostii, cel mai probabil inseamna ca lucrurile stau asa cum zice el.

          • O femeie spune:

            Cu regula asta, s-ar putea sa ajungi sa te complaci cu un medic ce iti zice ce vrei sa auzi si scrie reteta care vrei in loc sa va ajut sa cautati cauze si sa va invete preventie . Asta inhiba evolutia – un medic are rolul si sa ‘educe’, fiind mai educat medical decat noi pacientii, sa va scoata din confort si sa deschida noi idei si sa identifice acel potrivit pt fiecare pacient unic.

            (o zic eu, care 2 zile am fost bosumflata pe doctor cand mi-a zis ca boala o provocam noi si sunt direct responsabila de schimbat, mi-a luat ceva sa accept ca are dreptate si sa inlocuiesc fatalismul romanesc si blamarea cu actiune si asumare – realmente aveam impresia ca e medicul de vina !!! – ce femeie fraiera pot fi …).

      • Anastasia spune:

        Nu stiu daca dna Dct.Bilic are copii.dar daca se referea la ce ai zis tu Robo, va rog sa-i transmiteti ca sunt copii care mananca cartoane, hartii si chestii de genul asta. N-or sti ei instinctiv ca nu- s comestibile? Apoi, desigur exista medici care sustin ca poti sa-ti iei toti nutrientii din surse vegetale. Vezi medici din alte tari, vezi dr.Deacu din Romania.

  • V. spune:

    Foarte frumoasa initiativa, dar imi pare rau ca d-na dr Bilic zice ca alimentele bio nu sunt importante catre o audienta care are oricum 0 cultura a alimentatiei bio. Nu vreau sa intru in prea multe detalii, insa alimentele bio sunt importante (si) pentru ca e reglementat continutul de pesticide din ele. Si pesticidele astea se acumuleaza in lantul trofic – gaina aia care alearga in batatura la bunica cuiva a mancat niste treburi care au intrat in contact cu pesticide cu siguranta (iarba, cereale etc). Din pacate in Romania tot taranul roman stropeste in nestire tot cu pesticide, pentru ca altfel toate vegetalele ar fi distruse de daunatori. Cu cat creste concentratia de nutrienti dintr-un aliment (carne vs. vegetale), creste si concentratia de pesticide. Din pacate.
    Iar cu antibioticele din carne, cei care aveti rude la tara care cresc pasari, ia intrebati-i cate dintre ele (animalele, nu rudele) primesc cel putin doza de hrana “vaccin” cand sunt mici. Majoritatea nu stiu ca acest “vaccin” este o doza puternica de antibiotic data preventiv, ca altfel ar muri 80% din puii de gaina de mici. La vegetale cautati lista “dirty 12” si o sa vedeti care sunt cele mai pline de pesticide legume si fructe – pe care puteti cumparati-le bio, pe care nu, spalati-le cu otet.
    Dar cele mai importante alimente care trebuie cumparate bio sunt carnea si lactatele – reglementarile legale limiteaza acolo cantitatea de hormoni, antibiotice si pesticide. Mai multe detalii despre bio/organic aici:
    http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2015/557009/EPRS_BRI(2015)557009_EN.pdf

    Nu trebuie sa devenim paranoici cu alimentatia, dar nici sa inchidem ochii – parerea mea. Alimentatia bio nu mai e de mult un moft.

  • Mihaela spune:

    Dacă tot suntem la capitolul analizei afirmațiilor d-nei Bilic, m-a făcut iarăși sa zâmbesc un alt clișeu favorit al d-nei medic.

    „Mâncarea este acest element fabulos, care ne satisface toate cele cinci simțuri”

    Deci fraza asta suna într-un mare fel, chiar ma gândeam ca autorul merita felicitări și ca as putea sa o folosesc si eu, cu citarea sursei normal, pentru a-mi motiva intr-un mod plastic atracția pentru mancare.

    Daca la simțul văzului, al mirosului, cel tactil și bineînțeles gust lucrurile au fost clare, marturisesc
    ca am întâmpinat ceva greutăți gândindu-mă cum anume satisface „plenar” mâncarea simtul auzului.

    M-am gândit inclusiv ca mâncarea conține vitamine și minerale care contribuie la buna funcționare a aparatului auditiv, dar parca nu vad satisfacția imediata, precum în cazul celorlalte simțuri.
    M-am gândit ca am o problema și sunt prea superficiala, ia sa sap mai adânc în tainele legaturilor profunde între om și hrana sa..
    Nasol moment, am ocazia sa aflu ca ori eu sunt prea superficiala, ori al cincilea simt nu prea își găsește plenitudinea sensului aici, doar daca ți se par ok idei de genul:
    – ce frumos canta cocosul azi dimineață, înainte sa ajunga friptura
    – cum se aud micii sfaraind pe gratar
    – ce bucolic muge vacuta in timp ce se aude sunetul laptelui muls
    cu veganii devine ceva mai greu..
    – se aude spartul semințelor, nucilor, bazaitul albinelor.
    Sa fie oare rontaitul chipsurilor, alunelor, popcornului, zgomotul șampaniei sau al desfacutului sticlei de bere?
    Sau sa fie vorba doar de rumegatul mâncării și galgaitul lichidelor?

    Sincer pe mine astfel de explicatii nu m-au satisfacut, nu vad satisfacția auditiva în asa ceva, asa ca am renunțat la exprimarea fabuloasa, dar ma gândesc ca poate unii o vad..

    • Robo spune:

      da, e vorba de sunetul pe care il fac unele alimente cand le mesteci – de exemplu cand musti un mar sau rontai ceva.

      poftim niste articole luate la intamplare de pe google la o simpla cautare
      https://flavourjournal.biomedcentral.com/articles/10.1186/2044-7248-4-3
      http://www.foodrepublic.com/2017/01/31/sound-affect-ways-experience-food-drink/

      Another study conducted in 2004 and published in the Journal of Sensory Studies looked at the crunch of potato chips. Researchers had participants wear headphones and taste-test various chips. The chips were uniform and therefore indistinguishable from one another visually, but the sound was not: Researchers piped in different variations of crunch, some of which were manipulated, through the headphones. Nearly all participants gave the crisper-sounding chips a higher rating in terms of overall taste and tended to mark the duller-sounding ones as stale. The rub? All chips involved were identical Pringles, so the perceived taste was dependent on the sound. (A team of Italian scientists proved the same results a few years back using apples instead of potato chips.)

      oricum, din cate stiu eu, simturile noastre nu actioneaza niciodata independent, tot timpul sunt impreuna pentru ca sunt procesate in aceeasi regiune a creierului (nu mai stiu cum ii zice)

    • V. spune:

      😀😀

  • Anca P spune:

    Mihaela Bilic care a spus ca „Mezelurile trebuie sa fie prezente in familie”? Mi-au placut ceilalti invitati, pacat ca tocmai nutritionistul invitat este Bilic..

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *