Cum mă joc cu copiii de când a început școala? (p)

Copiii încă au nevoie mare de joacă, chiar și după ce au început școala. De fapt, cred că au nevoie de joc MAI ALES după ce încep școala. Și la șapte ani, și la zece. Și la 14, chiar dacă joaca în adolescență nu prea mai seamănă cu ce se întâmplă acum în casele noastre de părinți cu copii mici.

Văd asta foarte bine la copiii mei, la prietenii lor, când merg să citesc în școli și pentru diverse centre de sprijin al copiilor de toate vârstele. Tuturor le plac:

1. Joaca
2. Poveștile
3. Să fie ascultați de adulți și tratați ca niște persoane interesante și complete
4. Înghețata

Așa că încerc să le ofer din toate cele de mai sus copiilor mei în fiecare zi, ba în porții și mai mari de când au început școala (cu excepția înghețatei, că primesc gustare dulce la școală). Și neapărat vreau să scriu despre asta, să vă dau idei despre cum puteți deschide ziua cu joc, despre cum puteți compensa orele mai rigide petrecute la școală și despre cum puteți încheia ziua în joc, pentru ca cei mici să închidă ochii zâmbind, simțindu-se iubiți, înțeleși și în siguranță.

Dis de dimineață, mereu deschid ușile camerelor lor cu un cântecel vesel. Fac o glumă, două, despre halul în care arată jucăriile aruncate pe ici pe colo sau le povestesc un vis caraghios. Sofia e morocănoasă dimineața, la fel ca mine, dar după câțiva pupi, multe complimente (ce zână pufoasă cu miros de pernă odihnită avem aici, etc) și un pic de râs, răsare soarele și pe moaca ei. Cel mic sare din pat direct între jucării, se joacă și cât se spală pe dinți, așa că pe el doar îl las în legea lui, îi mai pun un ciorap, îi mai trag pantalonii cât el plimbă un avion din LEGO prin aer.

La masă încerc să facem planul zilei, le spun ce urmează după școală. Dacă îi simt triști că trebuie să plece de acasă, le dau câte-un task pentru la școală. De exemplu, Sofiei, care mereu găsește comori pe jos, îi spun că aș avea mare nevoie de un elastic de păr, și ea trebuie să fie atentă în parc, să-l găsească pe jos. Lui Ivan, care e un fel de ofițer de poliție al clasei, îi dau sarcina de a reține exact care colegi respectă toate regulile.

Activități după-școală nu avem prea multe, pentru că asta a fost alegerea lor. Ei își doresc parc, joacă și timp cu mine după școală, așa că exact asta facem. Avem înot de două ori pe săptămână, urmat de parc. Căutăm și ceva gimnastică sportivă, amândoi ar vrea să încerce. Ivan merge o oră pe săptămână la robotică, îi place mult, că se joacă și construiește roboți.

Ar vrea ei să mai încerce pian, pictură, chitară, tenis, dar deocamdată amândoi preferă joacă liberă după școală, așa că exact asta facem.

Stăm în parc sau la prieteni până după 7 PM, apoi venim spre casă la mâncat, baie și poveste. După masă, citesc amândoi în engleză, apoi Sofia citește și în română, cu ajutorul meu, cel puțin 15 minute și cel mult 20 (mai mult nu poate, și nici eu nu pot, dar despre asta, data viitoare).

Momentul în care ne strângem seara în pat și eu deschid volumul din Harry Potter e preferatul lor din toată ziua. Stau amândoi în fund, nemișcați, ascultă cu atenție, mă mai întrerup ca să mă întrebe chestii, sunt fascinați. Sofia ține în mână bagheta lui Harry Potter, Ivan are clepsidra lui, o moșmondește între degete. Parcă le și văd mintea cum prinde aripi în toate direcțiile.

Foarte greu îi conving să ne oprim din citit. Apoi, fiecare în patul lui, iar eu merg să le spun noapte bună. Seara se încheie tot cu un joc: iau plușul preferat al fiecăruia și am o conversație privată cu el. Pe sistemul: Dragă broască de pluș, te rog să ai grijă de Sofi la noapte, să îi păzești visele, să nu te urci peste ea în somn, să o trezești când îi vine să facă pipi, și aoleu, să nu faci pipi nici tu în pat, că pipiul de broască țestoasă miroase urât pfffuuuu… (aici Sofia râde de se prăpădește)

Încă e mult joc în viața noastră. Nu toate școlile le permit copiilor să se mai și joace, așa că e important să suplinim noi, cu ocazii multe de joc liber, cu joc inițiat de noi, cu citit și prefăcut, ca să-i ajutăm să se bucure de râs și creativitate.

Mai ales că ne face și nouă atât de mult bine! Ieșitul în parc cu ei și cititul de Harry Potter sunt momentele mele preferate din toată ziua! Uneori citesc din cartea mea pe o bancă în timp ei se aleargă, alteori ne dăm toți cu trotinetele sau ne jucăm șotron cu alți copii din parc, orice variantă e bună pentru mine după multe ore de lucru serios.

Vă recomand să nu renunțați la joc, dimpotrivă, să vă jucați și mai abitir cu ei acum că a început școala!

Multe variante de joc (unele scrise de mine, altele de învățătoarea care schimbă sistemul, Claudia Chiru, sau de alți educatori și profesori) găsiți pe PutereaJocului.ro, platformă susținută de OMO.  Mă bucur că un brand atât de mare investește într-un subiect atât de important și de ignorat atât de multă vreme!

Promit să revin și eu mereu aici cu idei de joc aici pe blog. Despre de ce e greu să ne jucăm am scris aici. Da, nu e ușor. Dar e eliberator, înseamnă enorm pentru copiii noștri și pentru relația noastră cu ei! Merită efortul!

Photo by Michał Parzuchowski on Unsplash