Citeam de dimineață că de la 1 iunie se redeschid piscinele și locurile de joacă la interior, o să putem avea din nou concerte fără limită de persoane (pentru cei imunizați), nunți, botezuri, festivaluri, festivități școlare, toate lucrurile care au fost interzise un an și ceva și pe cât mă bucur, pe atât mă agită vestea asta.
Săptămânal anul acesta m-au întrebat copiii de Therme. De Therme și de concerte. Când, când, când. Nu știu, nu încă, nu e sigur, să vedem. Acum e sigur, curând, foarte curând se redeschid toate.
Au reluat și ei înotul, merg și la tenis. După ce multă vreme au ales doar să se joace după școală, am simțit nevoia să le ofer și câteva activități mai structurate. De înot e mare nevoie, eu abia mă descurc în apă la 41 de ani și ce rău îmi pare că nu am învățat să înot cât am fost copil. Vreau să se poată bucura de mare, când om merge, să capete rezistență la efort și un corp puternic și atletic. Ei fac oricum multă mișcare, stăm mult afară în fiecare zi, dar nu le strică și câteva ore de cursuri de sport pe săptămână.
Dar toată interacțiunea lor cu persoane străine, după ce atâta vreme am stat doar noi, recunosc că mă stresează.
Nu e neapărat ceva rațional, aleg să am încredere în cei cu care ei interacționează și în sistemul lor imunitar, dar m-am obișnuit ca ei să fie bine, să fim sănătoși, să nu avem nevoie de medicamente, medic și spitale, era un echilibru cu care învățasem să trăiesc, după ce în primii ani de părințeală mă obișnuisem cu ocazionalele boli, febre mari, vizite la urgență (rare, dar au fost).
Sunt destul de obosită după perioada asta, toți suntem.
Incertitudinea, noutatea situației, pericolul asupra sănătății nu sunt plăcute creierului nostru, care a stat în alertă, a secretat mult hormon de stres, ca să ne țină corpul alert. Am fost și suntem reactivi, nervoși, mereu în defensivă, iar acum, că lucrurile se zbat să revină la normal, tindem să ne bucurăm mai mult decât e cazul și să ne ignorăm nesiguranțele.
Eu încerc să rămân atentă la ce simt, să îmi adun gândurile raționale, îmi ascult emoțiile și le las să fie, fac cât de mult sport pot (alerg, fac și ședințe individuale de sport pe covor, pe zoom, mă gândesc să îmi fac abonament și la piscină, să plutesc și eu pe un culoar acolo cât copiii au cursurile de înot), am mers la câteva sesiuni de masaj și vreau să îmi fac timp pentru alte câteva, dar și să reîncep terapia.
Nu reușesc să mă culc mai devreme seara, și sunt tot mai obosită. Am nevoie de mai mult timp să mă deconectez, pentru că în majoritatea zilelor lucrez și după ce se culcă copiii, termin după 10.30, apoi ne uităm la un serial, citesc, mă cuprind toate gândurile despre ce va fi, adorm la 1, ne trezim la 7.30 pentru școală, muncesc fără pauze la multe lucruri deodată, fac mâncare copiilor, fug să îi iau de la școală, stau cu ei la joacă, tenis sau înot, mai citesc cât ei își fac treaba, apoi venim acasă, ies să alerg, mâncăm, citim, ei se culcă, eu mai lucrez și trec zilele foarte repede, eu nu reușesc să recuperez somnul, liniștea, și toate relaxările astea, culmea, nu mă ajută.
Îmi plăcea distanța dintre oameni la coadă la magazin. Doar un om în brutăria mică, nu cinci deodată. Și tot așa…
Sunt curioasă cum e pentru voi perioada asta.
Noi o sa mentinem toate masurile preventive si o sa evitam aglomeratia. Nu am incredere in autoritati si in agentii economici ca o sa verifice daca e lumea vaccinata inainte sa intre la un concert. Din dorinta de a nu isi inchide afacerea cred ca multi o sa inchida ochii la nereguli.
Așa este! Și eu rămân precauta și parca ma simt și mai expusă acum, fiind însărcinată, posibil hormonii sa ma saboteze și sa creeze și mai multă nesiguranța. Totuși, nu e ca și cum virusul a dispărut și putem da buzna la normalitatea dinainte. O luam ușurel, dar pana la marea relaxare mai e ceva…din păcate, unii oameni se vor concentra mai mult pe relaxare.
Fix la fel… Cuvânt cu cuvânt, emoție cu emotie?. O sa ne reobisnuim. Sa rămânem blânzi și atenți la noi și la ce putem duce de la moment la moment. Îmbrățișari!
Se redeschid Thermele? Si noi baia asteptam sa revenim cu pridenta la viata
Aceasta oboseala pe care o simtim/simti/simt poate avea legatura cu Adrenal fatigue (Oboseala suprarenala). Scriu acest comentariu in speranta ca voi ajuta pe cei care iti citesc blogul si au aceste simptome ciudate de oboseala fara motiv, capacitate redusa de a face fata unor confruntari, ameteli la ridicarea brusca etc
Oh, la mine nu e fara motiv. Eu clar muncesc prea mult si nu stiu sa ma decuplez.
Dar multumesc, clar e de folos sa mergem la medic sa intrebam si sa facem analize.
Oboseala fără motiv poate avea multe cauze: boli autoimune, hepatite B sau C, diabet etc.
Nu cred că e cazul Ioanei dar tot aşa, poate ajută pe cei care citesc blogul.
Adrenal fatigue nu este un diagnostic real, medical. Este acceptat in medicina alternativa doar.
Stiu ca e un comentariu off-topic, dar iata un subiect prea putin dezbatut pe blogul tau, care ar ajuta multi parinti in relatia cu copiii lor: tendintele si tulburarile de personalitate (antisocială, histrionică, borderline, schizotipală, obsesiv-compulsivă, narcisică, schizoidă, dependentă, paranoidă și evitantă). Evident, nu toti suferim de tulburari de personalitate, dar absolut toti avem tendinte (una sau mai multe). Eu, de exemplu, am tendinte borderline, ameliorate prin ani de psihoterapie, dar care inca imi afecteaza relatia cu copiii (impulsivitate, tipat in momente de tensiune, urmate de o blamare acutizata, gandirea in extreme etc). Multi sufera in tacere si multi nu isi constientizeaza propriile probleme, iar copiii sunt prinsi la mijloc. E doar o idee care ar merita dezbatuta, sunt sigura ca i-ar ajuta pe multi.
Mie imi pare rau ca se termina restrictiile. Eu sunt mai anxioasa de fel si nu ma simt bine in multimi de oameni. Neuronal, sunt supra-stimulata in situatiile astea si ma simt in alerta continua. Imi e dor de timp petrecut cu mai multi oameni dragi dar nu as vrea sa fiu din nou obligata sa ies din casa sau sa stau in multimi pentru ca asa e regula sociala. Pentru mine perioada de izolare a fost o moneda cu doua extreme. M-am bucurat de lucratul acasa in haine comode, timpul cu mine, strazile goale si reticenta altora de a-mi invada spatiul personal; pe cealalta parte mi-a fost dor de cativa oameni care mi-au fost dragi (au devenit si mai putini in perioada asta) si am simtit efectul lipsei de afectiune si contact uman. Am facut eforturi active si constiente de a interactiona cu oameni care imi plac si am apreciat mult mai mult prezenta si efectul lor in viata mea.
Nu imi place imbulzeala din Lidl la orice ora din zi si cum imi respira in ceafa nenea din spatele meu ca daca nu isi pune produsele pe banda in secunda asta, vine cineva si le fura. Detest felul in care se comporta oamenii in multime ca si cum cei din jurul lor sunt invizibili sau sunt acolo doar ca inconvenienta sau public.
Am avut in schimb oportunitatea de a iesi pe o terasa un prieten vechi acum cateva zile. Am povestit cateva ore si am mancat cartofi prajiti cu mult usturoi, ne-am reconectat si recalibrat relatia.
Cred ca nu prea poti sa ai una fara alta…
Am văzut pe FB poze de când te-ai vaccinat.
Eşti minunată !
Buna! Rezonez mult cu ce a povestit Madalina, exact asa am trait si eu perioada aceasta de pandemie. Eu va trebui sa revin si la birou cel putin 2 zile pe saptamana, ceea ce nu ma incanta deloc. Si eu sunt mai anxioasa, am trecut prin boala (COVID-19) si nu a fost placut.
Ma bucur ca avem acest loc in care putem sa ne exprimam deschis, ma bucur sa vad ca nu sunt singura care e reticenta privind relaxarea asta totala.
Din punctul meu de vedere, nu am pierdut ceva semnificativ in pandemie. Eu sunt recunoscatoare ca toti ai mei sunt in viata si sunt sanatosi. Asa cum spunea si Madalina, m-am bucurat ca nu a trebuit sa socializez fortat la munca cu toata lumea, nu ai cum sa iti placa de toti cei cu care te intalnesti. Iar acum, spun sincer ca ma simt uneori in pericol cand iau contact cu multa lume si ma gandesc pe unde au fost oamenii aceia.
In rest, voi prefera, in continuare, spatiile deschise pentru a-mi petrece timpul liber, e alegerea mea sa nu ma imbulzesc la cinema, la concerte sau la alte evenimente. Bineinteles, exceptand magazinele unde, intr-adevar, nu prea se mai respecta normele. Dar si in acest caz, imi voi pastra programul pe care il aveam si inainte de pandemie: imi fac cumparaturile o data pe saptamana din supermarket si din piata.
Eu sunt extrem de socială, m-a terminat perioada asta, ador aglomerațiile si mai mult decât înainte, pentru ca mi-au lipsit, imi place să văd oameni mulți la un loc, imi place viața si furnicarul ăsta care imi spune că suntem vii, ca ne bucurăm de soare, imi era foarte teamă ca după asta vom deveni niște zombi, speriați unii de alții, ma bucur sa văd ca nu e așa! Abia aștept să ma înghesui pe la festivaluri cu mii de oameni! Si chiar se deschid Thermele? Credeau ca au falimentat, ca pe facebook nu mai postează nimic, dacă deschide imi fac de pe acum rezervare!
Situatia actuala afecteaza mai mult pe cei bogati decat pe saraci: cei cu bani merg la restaurante iar cei cu bani putini mananca acasa; la evenimente la fel, cei cu bani putini stau acasa. De vacante nu mai zic, cei cu bani putini stau ( iar ) acasa. Cumva, saracii se protejeaza de aglomeratii prin lipsa banilor. Sa fie oare banii putini un nebanuit avantaj?
Lunile Martie-Aprilie au fost cumplite pt spitale, pt incapacitatea de a salva tot, oboseala și sentimentul de neputința. A fost un val scurt dar cumplit, ca un coșmar. Nu stiu ce sa spun de relaxari, eu lumea am văzut-o relaxata mereu, copiii mei nu au mers decât in colectivitatea de la instituția de învățământ ( grădinița, ca școala mai mult online a fost ), in vacante alegeam anumite cursul/acfivitati dar câte un grup, pe rând, pentru a nu plimba virusul. Mi s-a părut responsabil. Teoretic am fentat virusul ( noi ca părinți suntem vaccinați de la începutul anului oricum), practic la copii nu am dozat anticorpi ca sa fim siguri, iar viroze respiratorii ușoare au avut ( am făcut test la unele dintre ele, nu la toate). Au avut și cazuri de covid in colectivitate, frustrare maxima fiindcă cazurile proveneau mereu de la cei peste măsura de relaxați. Noi am ieșit, am fost și pe pârtii ( din alea mai mult goale), mereu cu masca și reguli și testat ulterior.
Mi se pare ca toată media și autoritățile au un discurs haotic și extremist, ba e panica și zero locuri in ATI și murim toți, ba relaxare și invitații de mers la mare și la munte. Programul de vaccinare nu a avut o coerenta, multe persoane vulnerabile sunt încă descoperite, spre deosebire de alte tari. Iar eu cred ca, din păcate, cam pana aici a mers cu vaccinarea, acum e la liber peste tot dar cine a vrut, deja a făcut, va fi teribil de greu sa atingem un prag rezonabil. Aștept aprobarea pt copii, am un copil ce se încadrează pt 12 plus, celălalt încă nu și nu văd cum am putea febra covid fără vaccin dar cu multe relaxari. Majoritatea cunoscuților au avut boala, ei și copiii lor. Dar exista de acum covid fatigue și nu avem ce face, trebuie sa luam o pauza, dacă ar fi lumea rezonabila ar fi ideal dar nu cred. Dacă vaccinarea nu merge bine, toată vara va fi ca vara trecută și apoi in toamna o luam de la capăt.
Buna! Eu am inceput de o luna sa vin la birou (pentru taskuri legate strict de birou) si colegii mei sunt liberi sa se inscrie intr-o lista cu un numar limitat din fiecare echipa/proiect. Au venit in prima saptamana toti care s-au inscris, apoi din ce in ce mai putini..biroul e iarasi gol. Toti spun ca s-au obisnuit cu munca de acasa si cu confortul de a se trezi mai tarziu, de a sta mai izolati. Recunosc ca si pentru mine a fost mai greu sa revin la ritmul zilnic de iesit din casa si am zile cand as vrea sa ma ascund sub masca pentru cateva ore sa nu ma vada nimeni. Desi majoritatea duce dorul de concerte si intalniri, totusi oamenii s-au obisnuit sa fie mai singuratici si mai izolati. Imi povestea nepoata care e in clasa a 7-a ca in primele zile la scoala cu toti colegii copiii stateau in bancile lor si nu vorbeau nici in pauze..fiecare cu capul in telefon sau in carte…
Mi-a lipsit enorm conectarea, socializarea, zumzetul orașului și mai ales serile în sălile de spectacol. De când s-au redeschis teatrele și cinematografele merg de câte ori se ivește ocazia și mă scufund cu nesaț în atmosfera de care mi-a fost dor. Din fericire lângă mine găsesc mereu persoane cu trăiri similare, ceea ce mă bucură enorm. ?
Iubesc animația, freamatul străzii, al magazinelor, al evenimentelor cu public si sunt recunoscătoare în fiecare zi că am început să îl simt din nou. ♥️
Eu am lucrat tot timpul la birou, chiar și în martie anul trecut în starea de urgenta, dar în ture, cu jumătate din colegi, și tot nu ma pot obișnui cu toți colegii o data sau în aglomerații. Îmi va lipsi un pic de distanta, ptr ca mi se pare igienica, deși sunt o persoana extrovertita. Cu siguranță voi purta masca în continuare în mijloacele de transport în comun.
Nu le pot avea pe toate. Eu de ani buni prioritizez somnul, dorm cat se poate si e ceea ce ne tine pe toti (avem 3 baieti noi, tara starina, fara ajutoare, familie etc.). Aleg mereu somnul desi sacrific: cititul, asta imi lipseste dar na, voi citi la batranete daca apuc. Sacrifc curatenia. Lucratul prin gradina ma relaxeaza si micile hobby-uri. Cu blogging si continut am lasat-o mai moale. Dupa parerea mea dormi foarte putin, eu in 2 sapatamani as fi la urgente daca as avea programul descris de tine. La 1 noaptea? Si trezire la 7 am…Eu inca alaptez pe vremea noptii dar totusi, nu ma pun la 1 nici c de Revelion:) Oricum fiecare isi cunoaste limitele, eu nu duc atat