Educația în lume: Grădinița în Liban

Sandra mi-a scris despre creșa și grădinița din Liban, îi mulțumim! Articolele anterioare din seria #Educatiainlume le găsiți aici.

Noi suntem la o creșă privată Montessori, dar sistemul din punct de vedere al învățământului în limbi străine este peste tot la fel: din momentul în care copilul pune piciorul într-o unitate de învățământ, indiferent de nivel și de vârstă, predarea se face în trei limbi: franceză, arabă, engleză.

Desigur, la liceul francez / german/ internațional domină limba respectivă, dar celelalte limbi sunt predate în continuare, doar că în mai mică măsură.

Cred că aceasta este explicația pentru care libanezii navighează cu maximă ușurință în cele trei limbi. 

La creșa noastră există practic trei zone de studiu, fiecare cu educatoarea sa, care vorbește exclusiv într-una dintre limbi, ele rotindu-se în ziua următoare astfel încât, spre exemplu, copilul care este în principal atras de citit (cazul nostru) să fie expus în egală măsură la toate cele trei limbi. 

Grădinița oferă un meniu majoritar vegetarian, dar fiecare copil poate veni cu mesele sale de acasă (se consideră că diversitatea meselor și faptul că nu toți mănâncă neapărat același lucru este o experiență educațională în sine, desigur respectându-se anumite reguli stricte, spre exemplu absența desăvârșită a unor alergeni în eventualitatea în care unul dintre copii ar avea o alergie declarată).

Copiii mai mari sunt foarte implicați în grija față de cei mici și sunt învățați să ajute educatoarele, spre exemplu copiii mari sunt cei care servesc masa celor mici. În fiecare lună primim pe mail tematică educațională a lunii respective (spre exemplu luna această învățăm despre animale domestice), și în fiecare luna există o zi internațională a fiecărei țări (ocazie cu care copiii învață despre cultura și obiceiurile acelei țări, poziția pe harta, etc – totul adaptat vârstei).

Ce am obținut din această experiență – deja la 1 an și 4 luni, băiețelul nostru știe părțile corpului în patru limbi (acasă eu vorbesc exclusiv română cu el), numără până la 3 în 2 limbi. Dar, cel mai important, a învățat să împartă jucăriile fără nicio problema și să fie primitor (când are vizitatori, îi primește aducându-le un scăunel și o jucărie). Sinceră să fiu, mi se pare extraordinară această abordare. Sistemul educațional libanez are totuși multe hibe, exacerbate de criză economică pe care o traversează țară, dar această expunere permanentă la trei limbi diferite este un enorm beneficiu pe termen lung pentru toți cetățenii țării. 

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4195

2 comentarii

  1. Interesanta abordarea. Nu m-as fi asteptat la atatea limbi straine. Din pacate la noi la gradinita totul a fost numai pe foaie, am completat liste pentru optionale si atat. Trebuie sa precizez ca este o gradinita de stat.

  2. Este adevarat ca sistemul libanez are multe hibe, mai ales daca parintii nu isi pot permite o scoala privata bine cotata.
    Fetita mea a facut 3 ani de gradinita si primele 3 clase primare in Liban, la o scoala Catolica. Vorbeste fluent limba engleza( limba in care a facut scoala), araba nivel scris si citit mediu ( limba paterna) iar franceza conversational. Limba romana este limba materna pe care pana in anul 2020 doar o vorbea, de cand a revenit in Romania din cauza situatiei economice din Liban, a reusit in cateva luni sa scrie si sa citeasca.
    Pot sa vorbesc doar despre scoala la care a fost copilul meu, impartita pe doua sectiuni, francez si American. Toate materiile predate in limba sectiunii, zilnic cate o ora de franceza si araba.
    Programul incepea la 7.30 si se termina la 14.30, doua pause mari, una de 20 si alta de 45 de minute cand luau si pranzul, pachet de acasa sau de la cantina scolii.
    Clasa avea un profesor principal si 2 de sprijin. In fiecare an clasele erau reamestecate, profesor diferit.
    La inceputul anului primeam un dosar de prezentare al cadrelor didactice de la clasa, curiculum care trebuie parcurs si cum sa colaboram cat mai bine pentru reusita copilului.
    In primul an de scoala am fost surprinsa sa vad ca fetita mea nu are mira maxima la purtare, obisnuita din Romania cu 10 pe linie. Am pornit spre scoala ca un balaur fioros sa intreb ce face. Ajunsa acolo am primit raspuns o fisa completata de profesorii supraveghetori in pauze cat si de elevii de liceu cu aceste indatoriri. Orice era semnalat de la aruncat gunoiul pana la imbranceli sau faptul ca nu a socializat suficient.
    Uniforma obligatorie care curpindea si jacheta de iarna.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *