Băiețelul care nu vrea să se tundă

Totul a început în martie 2020, când băiețelul avea 5 ani și jumătate. Până la acel moment, îl duceam la tuns o dată la 4-5 luni, la un salon cu mașini și manete, nu-i plăcea, dar nici nu-l deranja. Ca băiețel mic, avusese mereu freză de băiat. Tuns, cum ar veni.

Ei, și a început pandemia, s-au închis frizeriile, ultima oară a mers Iv la tuns cu taică-său în ianuarie 2020. Au luat și păduchi cu ocazia asta (abia scăpaserăm de tura de la Crăciun, care venise după cea din noiembrie), dar despre asta cu altă ocazie.

În martie, după o masă în familie, bărbații (al meu și al cumnatei) au zis să-i tund eu, la mașină, că erau pletoși și nu arăta bine la zoom să apari cu freza tip boschet.

Am scos mașina, am negociat scurtimea, eu manevram mașina, cumnata manevra aspiratorul în paralel, am tuns doi bărbați și pe finuț, 3 ani și jumătate la acel moment.

Iv stătea și se uita, avea și el ceva perișor.

Când am terminat cu clienții dinaintea lui, a zis:

-Eu vreau să-mi las părul lung!

N-am luat-o ca pe o insultă la adresa calităților mele de frizeriță, știu clar că n-am niciuna. 🙂

Cert e că bărbații au continuat să vină la tuns pe scaunul nostru de bucătărie un an și ceva (pe al meu încă îl tund acasă, chiar am învățat împreună să facem freze ca la stilist, sau mă rog, aproape, mai scapă câte-o dungă pe la ceafă, noroc că n-o vede :D).

Iar Ivan și-a lăsat părul lung.

I-a crescut ondulat, iar pe la urechi are cârlionți blonzi. Când ne prinde ploaia pe-afară, se încrețește tot.

Vecinii îi laudă stilul când trece cu bicicleta printre case, cu pleata în vânt.

Mie mi se pare foarte simpatic, e cool așa, cu hainele lui cu cap de mort pe ele, pantaloni negri crăpați pe la genunchi, muzica pe care-o ascultă, comicsurile pe care le citește, sunt toate foarte… EL.

Taică-său nu apreciază deloc acest look rock, el ar prefera ca Ivan să fie mai aranjat, mai pieptănat, nu-i place părul ciufulit și în ochi, așa că mereu îl întreabă când se tunde.

Eu negociez cu el igiena, se spală pe cap o dată pe săptămână și îl descâlcește, la școală merge cu el mereu prins. Dar acasă îl poartă mereu desfăcut, eu cred că e parte din costumul lui de super erou.

Nu și-l piaptănă zilnic (but then again, nici eu) și da, uneori arată cam ca Mowgli după ce a dormit trei nopți cu capul în tufiș, dar cred că acum, la vârsta lui (aproape 8), după ce acum câteva luni ne-am schimbat total viața, casa, limba în care mergem la școală, când se adaptează la atâtea lucruri (doarme singur în camera lui, vecini noi, copii și adulți noi, limbă, obiceiuri, ritm nou), e bine să își aibă la el și cu el lucrurile care-l ajută să se simtă bine, și eu cred că părul lung e unul dintre ele.

Într-o pădure în Elveția

Ei, după multe întrebări despre tuns din partea lui taică-său și câteva din partea mea, m-a anunțat că vrea să se tundă.
Avem aici în cartier o doamnă stilistă româncă, super faină! Am vorbit cu ea, am programat.

-Nu-i spunem lui tati, îi facem direct surpriză!

L-am întrebat în seara dinainte:

-Ești sigur că vrei să facem asta?

Mi-a spus că da.

A doua zi de dimineață l-am întrebat iar. A zis că da și i-am dus la școală.

După școală am mâncat și l-am întrebat iar. Am pornit spre Livia. Am ajuns la Livia, am vorbit un pic.

Livia i-a pus pelerina și a scos foarfeca, apoi i-a prins coada.

M-am lăsat pe vine să îl văd și l-am întrebat iar:

-Ești sigur, da? Te tunzi pentru că așa vrei tu?

Nu mi-a răspuns, dar îi șiroiau lacrimile pe față.

Nu era sigur deloc. Nici pregătit.

M-am uitat la Livia, care mi-a zâmbit.

I-am spus că nu trebuie să se tundă dacă nu vrea. Că se poate gândi mai mult, că e timp.

-Vreau să plecăm, mi-a zis.

I-am desfăcut coada și Livia i-a scos pelerina.

A zbughit-o pe ușă, și-a luat bicicleta și a pornit spre casă cu fața umedă.

Acum avem în continuare un băiețel cu păr foarte lung.

N-am idee când va fi pregătit, și nici nu mă interesează.

Mă bucur că a avut curajul să țină cu el și să spună NU. Cred că îi e mai bine așa.

Adevărul e că nici eu nu eram pregătită. Cred că i-ar fi fost greu să se vadă în oglindă fără păr, brusc. Crește, sigur, dar crește mult prea încet pentru un omuleț în schimbare.

Am făcut și eu asta pe la 12 ani. Aveam părul până la fund. Am vrut să mă tund scurt, mama nu m-a lăsat, așa că m-am dus singură la o vecină.

Am regretat ani mulți alegerea asta.

Poate el n-ar fi regretat-o, nu știu.

Cert e că a zis nu și acum e el însuși, pletos, încăpățânat, lipicios.

PS: Da, absolut toată lumea care-l vede prima oară spune despre el că e fată. Nu-l interesează, așa că nici nu mai zic, de multe ori, că e băiat. 🙂

33 Comments

  1. m

    Am aceeasi varianta de baiat. Aia la care ma pune lumea sa specific ce este pentru ca prin claia de par si masca nu isi dau seama :))))

    Si da, si aici ta’so intreaba repetitiv cand se tunde. Si aici avem probleme cu pieptanatul. Si aici a primit libertatea sa aleaga cand se tunde si cum vrea sa arate. Mi se pare asa o chestie intruziva sa alegem noi ceva atit de important pentru ei. Si cu un cost infim spre mic pentru noi. Ba chiar scutim la frizer :))))

    • eu am 2 probleme cu situatia asta:
      1. nu ma intereseaza daca parul este lung sau scurt, pe mine ma intereseaza sa arate ingrijit si asta e mai greu de obtinut daca parul e lung, pentru ca presupune un efort pe care el nu e dispus sa il faca – posibil sa fie o chestie de baieti, pt ca fetita noastra are si ea par lung dar si-l ingrijeste foarte bine;
      si problema de fapt nu este cum arata copilul la aceasta varsta, temerea mea e ca daca nu isi face obiceiul de a-si ingriji infatisarea acum, o sa ii fie greu sa si-l formeze mai tarziu
      2. mi se pare ca parul lung ii predispune pe unii baieti la bullying din partea altor baieti (e suficient ca un alt baiat sa zica despre el ca e „fetita” si aia a fost, e genul de eticheta care prinde imediat)

      Altfel, inteleg dorinta si dreptul copilului de a decide asupra infatisarii sale, mai ales in momente de schimbare cum este cel prin care trecem noi acum, asa ca am lasat-o mai moale cu insistentele ref ingrijit sau tuns.

    • deea

      Dinamica dintre tati si baietii lor mi s-a parut mereu stranie si cumva funny…. La noi a fost fix pe dos, sotul meu e rocker cu plete, si fiu-meu, pe la varsta lui Ivan, isi aranja parul cu gel sa aiba cararea perfecta si refuza sa poarte altceva decat camasa cu nasturi si vestuta. Era super dragut, ca un mic contabil de 8 ani, ha ha ha.
      De multe ori m-am gandit ca optiunile stilistice ale lui fiu-meu, in copilarie, au fost un fel de reactie la stilul lui taica-su, voia sa se diferentieze cumva. Oricum, fiu-meu e adult acum, si poarta barba si plete, ha ha ha, a ajuns fix ca taica-su
      @Robo: are 8 ani, nu cred ca conteaza daca nu arata foarte ingrijit.

    • Buna, am scris in primul comentariu ca nu e neaparat important cum arata acum, ci ca daca nu dobandeste de la inceput obiceiul de a se ingriji, mi-e teama ca o s-o duca asa pana la 20 de ani. E totusi maricel, nu mai are 5 ani. Ca daca o luam asa atunci putem sa zicem ca de ce insistam sa poarte haine curate sau nerupte etc

  2. Elena

    Asa si Vlad. Tot aproape 8 ani. Am reusit sa ne pieptanam in fiecare zi insa nu suporta sa il tina prins. Doar la dus si atunci il desprinde imediat ce a iesit din baie. A avut o scurta perioada in care imi spunea ca vrea sa se tunda. De fapt, nu voia dar nu-i placea ca multa lume spunea ca este fetita. Ma bucur ca am avut inspiratia sa insist sa-mi spuna motivul real pentru care vrea sa se tunda. Dupa ce i-am explicat ca este doar alegerea lui si ca e bine pentru el sa faca alegeri in functie de dorintele lui si nu de ce spun cei din jur, mi-a spus ca lui ii place parul lung, sa il simta pe fata si sa dea din cap cand danseaza 🙂 tot pe rock :)). Si e liber sa faca asta atat cat isi doreste.

  3. little

    Poate ca e o chestie legata de pandemie dar… si baiatul meu, cam de aceeasi varsta cu Ivan, a vrut sa-si lase parul lung de cand a inceput pandemia. Mi-a spus clar ca e curios sa simta senzatia de a avea parul lung, ca o fetita (desi i-am explicat ca sunt si fetite cu parul scurt, si baieti cu parul lung, deci parul lung nu il poate „transforma” in fetita). Dupa un pic mai mult de un an, s-a hotarat sa-l tunda. Abia ajunsese la umeri sa poata fi prins lejer in codita. I-am lasat o saptamana sa rumege decizia, a ramas fixat pe ea, deci i l-am tuns (eu) cu acordul lui. Niciun regret, nimic, doar usurarea ca nu mai are par care-i atarna peste tot (era vara).
    Robo, ca sa mai largesti un pic perspectiva: copiii nostri s-au nascut in strainatate. Au avut multe fetite cu parul lung la gradinita, multe dintre ele cu parul valvartej mai tot timpul, cu scaieti si noduri prin el. Altele cu parul scurt. Multi baieti cu parul lung (mult mai multi decat in Ro), chiar si cu breton, unii dintre ei cu parul „lins”, deci care arata in mod natural disciplinat si mai ingrijit. Iar fiul nostru cel mare, par scurt (dar nu chiar periuta), e sistematic nepieptanat, incalcit si ciufulit. Cred ca nu tine de gen, ci de tipologia persoanei, de tipul de par (abraziv sau „lins”) si de comunitatea sociala in care creste (adica daca sau cat de des aude, direct sau indirect, ca o fetita este sau trebuie sa fie asa si mai departe si un baiat asa si pe dincolo). La gradinita la care au fost ai nostri se mergea des in padure, avea o gradina aranjata in mod natural (pietre, bolovani, liane trunchiuri de copaci, surse de apa etc) in care aveau voie sa mearga desculti, sa se ude, sa se murdareasca, sa se catere…. rezultatul: multi dintre ei (si fete, si baieti) aratau zilnic ca Mowgli cand veneau parintii sa-i ia acasa. Altii (si fete, si baieti) erau sistematic mai curati si mai ingrijiti, pentru ca petreceau timpul mai degraba pe banci discutand sau pe iarba culegand floricele.

  4. Mirella

    Cosmin al nostru la fel. Azi implineste 23 de ani si tot cu plete lungi blonde se poarta. La noi si tati are par lung asa ca e o traditie. E atat de chipes si delicat cand el didamai barbatul vine la mami sa il ajute sa isi faca coc de samurai 🥹

  5. AlinaD

    @Robo: o sa vina si ingrijitul. Da, e o chestie de baieti, la junior a venit spre 10-11 ani. Tot par lung, era o tragedie sa-i spui sa se spele pe par si ceva si mai rau, sa si-l pieptene. As merge pe ideea ca a inceput sa se ingrijeasca mai mult cand a observat ca ii place o fata sau alta. Era fix ca Ivan (poate un pic mai scurt parul, ca ii creste greu), acum nu mai trebuie sa stau cu gura pe el. Dar da, si l-a tuns la un moment dat, a vrut el brusc. Si pe urma si l-a lasat iar lung. Da, ai dreptate, ii poate predispune la bullying. Acum depinde si de colegi/prieteni, la voi s-ar putea sa nu fie cazul.

  6. Alexandra

    Are 7 ani si plete de cativa ani. E frumos si ii place sa isi poarte parul desfacut. Inainte sa plece la scoala ii perii putin parul si il prind sau daca facem activitati sportive, tot prins ajunge. Este frumos si el si parul asa ca toata lumea il admira dar il si confunda cu o fata. Au fost situatii in care i-au spus si copiii ca este fata dar a gestionat foarte bine si sanatos situatia motivand ca si tatal lui are par lung si ca asa poarta rockerii. Norocul nostru este ca in gasca sunt foarte multi pletosi, atat mici cat si mari astfel incat pt el e ceva absolut normal. In scoala lui sunt multi baieti cu par lung, deja pare ceva absolut normal. Eu cred ca bullying pe tema parului lung nu o sa fie si cel putin nu cum era in anii 90 in care bataia era parte inegrata din plete.

  7. Otilia

    Baiatul meu nu a vrut pana acum la frizer niciodata. A fost tuns acasa cu masina de tuns, foarte scurt. La ultimul tuns cu masina, au ras colegii de el ca e chel si a fost trist. Am renuntat la tunsul cu masina si in pandemie l-am tuns eu mai lung, gen castronel, insa foarte greu si cu rezultate groaznice. Lui i-a placut tunsoarea si insista sa il mai tund, insa anul trecut l-am anuntat ca eu nu il mai tund ca mi-e greu, dureaza mult si nici nu tund bine. Am decis ca urmatorul tuns va fi la frizer si ca vom merge cand va dori el. Intre timp ii crescuse parul pana la umeri, blond, drept si des. Arata superb 🙂. De vreo doua luni incepuse sa imi spuna ca vrea sa se tunda insa se razgandea. In urma cu doua saptamani mi-a spus ca vrea la tuns, am facut programare, am ajuns la frizer, i-am aratat tunsoarea aleasa de principe- scurt, cu putina pleata pe frunte. Frizerul: Vai, ce par superb, nu vrei sa il tundem mai lung? Esti deosebit cu parul lung. Nu a vrut. S-a tuns scurt, cum a ales. E fericit ca nu i se incalzeste ceafa si ca arata in continuare superb si cu parul scurt. Multumesc, Printesa Ioana ca datorita tie am stiut ca e bine sa lasi copilul sa decida cand si cum isi tunde parul. Imbratisari!!!

  8. Ecaterina

    Avem și noi un Robert de 4 ani care nu a fost tuns niciodată și se piaptănă o dată pe săptămînă cînd îl spăl pe cap și niciodată nu mă lasă să îl prind în coadă (părul arată îngrijit). Dar atît de mult ne sunt dragi creţii lui că nici nu insistăm tare cu tunsul. Cred că vom plînge cu toții cînd îi vom tăia. Cei care îl văd pentru prima oară zic că e fetiță, dar el frumos le spune că el e Robert😊

  9. Maria

    Eu cred ca s-ar fi tuns dacă nu-l întrebai de atât de multe ori dacă e sigur de decizia lui. 🙂 Odată ce a decis el singur sa se tundă eu nu l-as mai fi întrebat dacă “e sigur?”. Tu nu ai avut încredere in decizia lui și atunci Mai mult ca sigur te-a simțit ca tu nu ești pregătită și de aici și răzgândirea. L-as fi lăsată sa-Si ducă pana la capăt decizia, e ok sa iei și decizii greșite in viața, asa învățam.

    • Printesa Urbana

      Cred ca ar fi fost neplacut in acest moment al vietii lui sa ia o astfel de decizie radicala pe care sa o regrete. Mai bine sa stea cu parul lung decat sa regrete ca l-a taiat. Nu e momentul pentru schimbari drastice.

      In plus, il cunosc bine, nu era deloc sigur, a zis ca se tunde ca sa-i faca o bucurie lui taica-sau. Si nu cred ca e ok sa ne invatam copiii ca e bine sa luam decizii despre corpurile noastre ca sa ii bucuram pe altii.

    • Uka

      Mi se pare foarte importanta afirmatia ca “nu e bine sa luam decizii despre corpurile noastre ca sa ii bucuram pe altii”. Aceeasi afirmatie se aplica si in alte situatii decat a renunta la plete. De exemplu: a lua o decizie gresita de a-ti administra un produs medicamentos ca sa domoleasca frica irationala de boala sau de moarte a altora.

    • Printesa Urbana

      Nu vad legatura, oamenii iau tratamente anxiolitice la recomandarea medicului, atunci cand anxietatea le afecteaza calitatea vietii. Care e asemanarea cu situatia in care cineva isi modifica felul in care arata ca sa multumeasca pe altcineva?

  10. Milena

    Cred ca nu e nimic in neregula sa regrete o decizie luata, pentru ca altfel nu prea poti face comparatii. Chiar asa, incercam sa le facem viata cat mai usoara, dar de fapt viata este despre bine si rau, razboaie si pace, boala si sanatate. Practic ii manipulam

    • Mikena

      Am uitat sa menționez ca faptul ca i-ar face o bucurie tatălui lui, e un act de altruism și empatie pe care uneori e bine sa-l facem chiar dacă nu simțim asta și o facem oarecum obligați, pentru ca asta se cultiva și pana la urma aste e scopul educației cu blândețe. Inteleg ca e o perioada grea, dar wtf, trebuie sa ne antrenam si pt greutățile vieții. Eu văd in jurul meu oameni lipsiți de empatie cărora le-ar fi fost bune niște exerciții de întărirea mușchilor empatici 🙂

    • Printesa Urbana

      Putem fi altruisti in foarte multe feluri, fara sa ne sacrificam imaginea de sine si parti ale corpului. Cred ca super gresit sa invatam copiii ca asa se dovedeste iubirea. Sunt multe feluri mai sanatoase.

      A-ti taia parul pentru ca altcineva te vrea tuns nu este un act de empatie, a-l taia pentru a-l dona cuiva care are nevoie de el este. Sa-ti pui sani pentru ca vrea barbatul nu e un semn de iubire, e un semn de lipsa de pretuire de sine si de respect al limitelor personale, daca tu nu iti doresti asta, dar esti invatat ca asa se manifesta iubirea, modificandu-ti pe termen lung corpul.

    • Printesa Urbana

      Ia foarte multe decizii si suporta destule consecinte. Asta cu parul e destul de drastica, nu te mai recunosti in oglinda, nu e usor de gestionat pentru un copil nesigur si anxios (stiu, pentru ca am trecut si eu prin asta si mi-a fost greu un an, si nu eram in tranzitie in alta tara, departe de prieteni etc).

      Nu vad nimic manipulativ, ce este manipulatoriu in a-l lasa sa decida pentru sine, in timpul lui? Repet, decizia de a se tunde nu era, de fapt, a lui.

  11. Mihaela

    Pfff
    Ce sa mai zic…Eu am doi în situație identica. 13 ani și 8 ani. Nu am ajuns încă pe scaunul de frizerie. Dar eu sunt în postura soțului tău. Cred ca nu e zi lăsată sa nu ii întreb cât mai stau asa. Si ei nici nu ma baga în seama 😊

  12. MihaelaV

    Pfff
    Ce sa mai zic…Eu am doi în situație identica. 13 ani și 8 ani. Nu am ajuns încă pe scaunul de frizerie. Dar eu sunt în postura soțului tău. Cred ca nu e zi lăsată sa nu ii întreb cât mai stau asa. Si ei nici nu ma baga în seama 😊

  13. Se poate taia mai putin? Fie-mea are parul deja pana la jumatatea spatelui si ta-su tot viseaza sa o tunda pana la umeri (deci scurt). Chestie cu care nici eu nu sunt de acord, ca nu il va putea lega ca lumea, asa ca o sa fie tot cu mana in par la sport.

    Pentru ca e lung si devine greu de intretinut, am convenit sa il tunda periodic cativa centimetri, cat sa se „intretina”.

    Poate asta ar merge. Nu scurt, ca poate nu e momentul (si va regreta), dar macar o palma, cat sa fie mai usor de spalat / pieptanat, dar sa nu piarda aspectul.

    Eu nu am avut probleme din astea, sincer detest cat de repede imi creste parul (desi toata lumea ma admira ca e super des si tare). L-am lasat sa creasca de la 10 ani la 19 ani, pana era sub fund. M-am tuns baieteste atunci, de plangea biata coafeza de mila lui (culmea, ca pe mine ma bucura sa scap de el).

    L-am purtat scurt vreo 15 ani, apoi iar lung. Acum 2 ani l-am tuns periuta (adica barbata-miu, ca si-a descoperit talente noi). De un an jumate nu l-am mai tuns, acum e aproape pana la jumatatea spatelui. Pana ma apuca iar sa-l tai periuta 😀

    Oricum … ideea este ca poate Iv ar accepta un „trimmimg”. Nu trebuie sa fie tuns scurt direct, deci fara pareri de rau.

    • Printesa Urbana

      I-am propus in repetate randuri, deocamdata nu doreste, sa vedem.

    • Ame

      Al meu are spre 18. Cică..”să mă programezi la tuns”. Eu, cu speranța ca o să il văd si altfel decât cu coc:” te-ai hotărât, gata?” …”am niste fire la spate care ies din coc. Mi le-a tuns data trecută, stăteau bine. Acu iar au luat-o razna”…

  14. Mădălina

    Aici mamica de baiat de 9 ani care a decis ca vrea parul lung. Momentan e in faza in care nu e nici lung, nici scurt, dar asta e dorința lui. In schimb am discutat despre ingrijire, i-am spus ce presupune parul lung, ca trebuie sa il spele mai des, sa il pieptene. Momentan nu mai face figuri cand ii atrag atentia ca trebuie sa spele parul. Discuția a fost ca daca il spala si ingrijeste e ok, altfel se tunde scurt, fara alte negocieri. Nu l-as tunde oricum pt ca stiu cat isi doreste parul lung. Eu la varsta lui eram tunsa baieteste de mama, impotriva vointei mele asa ca am simtit frustrarea ce l-ar putea incerca. Important e sa fie curat.

  15. Anca

    Dragul de el. Foarte bine a facut ca s-a mai gandit. Eu sunt o persoana super aventuroasa cu look ul meu, am avut par scurt lung, roz , blond, rosu. etc. si am observat ca la un moment dat ma cenzuram sa-l tund desi aveam chef pentru ca stiu ca sotului ii place mai mult lung. El insa n-are nici un stress sa se tunda scurt scurt desi mie imi place mai mediu. Si ma incurajeaza si pe mine sa nu mai fiu asa dependenta de opinia lui.
    Eu zic ca ai facut bine ca l-ai incurajat sa astepte pana se simte el potrivit. E si asta o lectie, ca anumite decizii nu sunt pe placul tuturor , dar daca le faci pentru tine e mai sanatos. Nu trebuie nici ceilalti sa ne aprobe constant , o diferenta de opinie si / sau estetica e ceva ce va mai aparea in viata.

  16. Mitrea Magdalena

    Da, ce sa zic.Imi exprim si eu un punct de vedere, la modul general. Nu dați cu parul.Ne-am îndepărtat foarte mult de la creația minunata a lui Dumnezeu. Știu, evoluam ,învățăm, încercând sa nu facem ” greșelile ” părinților noștri.Un singur lucru remarc, copiii zilelor noastre nu știu ce înseamnă respect , bun simț , etc.Ii lăsăm sa decidă, f bine.Oare un copil are discernământ?Nu, atunci.Intreb și eu nu dau cu parul.Ma uit pe strada, fetele nu mai au feminitate, băieții sunt cum sunt, cu glezna la vedere și pantaloni mulati.Daca se simt bine asa , ok.In fine, greu de descris și de definit timpurile actuale.

    • Alexandra

      O sa te sochez acuma, dar sa stii ca exista persoane care nu cred in dumnezeu si au alta religie decat cea crestina. Stiu, e incredibil.

  17. Mitrea Magdalena

    Nu are legătură cu religia, poate nu m-am exprimat eu corect.Dar, e foarte trist ce trăim.Un popr fără credinta, educație și cultura practic nu există.

  18. PH

    @Uka
    Ma gandesc ca exemplul tau se poate interpreta in cel putin trei feluri:
    (1) persoana X este administrata un produs medicamentos ca sa domoleasca frica irationala a persoanei Y de boala sau de moartea lui X. (anxietatea lui Y)
    sau
    (2a) persoana X este administrata un produs medicamentos ca sa i se domoleasca frica irationala de boala sau de moarte a persoanei Y. (anxietatea lui X)
    sau
    (2b) persoana X este administrata un produs medicamentos ca sa i se domoleasca frica irationala de propria boala sau moarte.

    Cred ca Uka se referea la situatia (1) si Printesa a reactionat la situatia (2).

    @Printesa
    Parerea mea e ca marea majoritate a oamenilor reconsidera o decizie cand sunt intrebati daca sunt siguri de ea de multe ori. Eu as fi intrebat o data sau de doua ori in avans, a 3-a oara inainte de plecare. Mai mult de-atat e posibil sa fie interpretat ca un mesaj indirect ca nu sunt de acord cu decizia lui.
    Daca iti place cu parul lung (cred ca si mie mi-ar place), eu zic ca e mai bine sa-i spui „Dragul meu, imi place cum arati cu par lung dar mai mult imi place sa decizi tu singur.” Deciziile pe care le fac parintii sunt decizii de la un alt fel de nivel, sunt pe termen lung, iau in consideratie mediul, cu ce obiceiuri speri sa se aleaga copilul, cum ii poate afecta sanatatea, etc. In momentul cand ii dai mana libera copilului sa ia decizii, creezi o situatie in care copilul e expus la rezultatul propriilor decizii… mai devreme sau mai tarziu. Buba e cand rezultatul (nefavorabil) se resimte mult mai tarziu, cand relatia de cauzalitate e mai imperceptibila si rezultatele mai ireversabile. Sau daca, din contra, copilul va observa un rezultat negativ legat de propria decizie, e posibil sa simta ca parintii ar fi trebuit sa-l apere impotriva propriei decizii, sa se opuna…

    Pe langa asta, eu prefer ca parintii sa prezinte un front unit, discutziile divergente n-au nevoie tot timpul de spectatori (sau cand exista stresori majori), si daca e sa cumulezi pozitiile voastre, copilului ar fi fost bine sa i se dea libertate de alegere cu conditia legata de ingrijirea parului in cazul unui stil de par care depaseste o anumita lungime. Capra – check, varza – check, lup(usor) – check!

    • Printesa Urbana

      Eu cred ca e foarte normal si sanatos ca parintii sa aiba pareri diferite pe anumite aspecte, si e mai important sa fie asa cum sunt, autentici, decat sa se prefaca ca simt la fel ca partenerul. Copilul oricum simte. Tatalui nu ii place parul lui lung si asta nu se poate schimba (nu ca n-as fi incercat :D). Mamei ii place si nu se poate schimba (na, ii place, ce sa faca si ea), copilul stie si simte toate astea si decide in functie de ce vrea el. Ceea ce e super ok, chiar nu vad o problema. Relatiile sanatoase functioneaza bine si datorita conflictelor, si e excelent pt copii sa vada asta. De ce e atat de important pentru tine ca parintii sa prezinte front unit? Nu e cam utopica treaba asta in real life?

      De trei ori l-am si intrebat, pentru ca mi-era clar ca nu e sigur. Si cred c-am facut foarte bine. Garantat nu era pregatit.

  19. Noi patru (eu, sotul, baiatul de 15 ani si fata de 13) avem toti parul lung. Aceeasi poveste, pana pe la 8 ani am tuns baiatul scurt pentru ca are parul foarte des si ii crestea direct in sus (un fel de Jimi Hendrix blond). Dupa care mi-a spus ca nu-l mai vrea tuns, l-am lasat in pace, acum are parul cel mai lung din familie si cel mai superb (cand il prinde in coada e cat mana mea de gros). Taica-sau insista sa-l tunda pentru ca, evident, baietii din liceu il necajesc intr-una (mai are si trasaturi fine si inca nu a aparut parul facial) dar am discutat cu el si mi-a spus ca nu-l intereseaza tare ce spun copiii, lui ii place. Voiam doar sa remarc ca ma uit la amandoi copiii si e diferenta de la cer la pamant in dexteritatea cu care isi ingrijesc parul, fiica-mea poate fi trezita din somn la trei noaptea cu ochii inchisi si in 3 minute e complet aranjata, baiatul se chinuie cate 20 de minute si la sfarsit tot arata de parca l-a frezat un extraterestru chior… De ani de zile incerc sa-l ajut cu diverse tips&tricks sa-i fac viata mai usoara (daca e dimineata in intarziere spre liceu il ajut eu sa-si pieptene si prinda parul in coada, dar in general il las singur, doar ca reflexele alea intarzie sa se formeze), dar e inca greu. Nu imi dau seama daca e diferenta intre dexteritatea cu care isi ingrijesc sexele parul sau e pur si simplu vorba de copil in sine, nu mai avem alti prieteni cu baieti cu par lung sa-i intreb.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.