Concertul Depeche Mode și un cadou special pentru voi, fanii DM

So, eram la concertul Depeche acum niște zile, Amsterdam, olandezii sunt cel mai înalt popor din lume, știți deja, eu sunt cea mai puțin înaltă persoană din… well, nu chiar din lume, dar cel puțin din cartier, colegele de 10 ani ale fiicei noastre sunt deja mai înalte ca mine. E suficient să am un rând de oameni în față la orice concert ca să nu văd nimic. Ei, și cum stăteam eu cuminte înainte să înceapă concertul, înconjurată de spinări ca iepurașul de copacii din pădure, aud olandezii de lângă mine vorbind:

-Cum o fi să fii așa de mic la un concert?

-Nasol, cred că nu vede nimic, săraca.

Arătau spre mine, desigur. Eram precum un copil de doi ani ieșit în oraș cu toți unchii lui de doi metri. Mă priveau cu compasiune.

-Nu prea văd, ce-i drept, le răspund în olandeză. Dar e ok, m-am obișnuit.

Au început să râdă, ușor jenați. Ups, piticania ne înțelege! Neașteptat, nu aveam cum să fiu olandeză la înălțimea mea.

-Ne pare rău. Putem să ajutăm cu ceva?

-Doar Dumnezeu mă putea ajuta, dar e prea târziu acum, le-am mai zis (în engleză, nu știu chiaaar atât de multă olandeză).

Am râs cu toții. Apoi a început concertul și noroc cu prietenul care m-a însoțit că-mi mai spunea cine e pe scenă și unde, că eu nici ecranele nu le vedeam.

Dar am auzit și a fost excelent! Detalii mai jos.

Bun, să trecem la subiect acum.
Dacă nu ești fan DM, închide REPEDE articolul acum, altfel s-ar putea să ne facem de râs noi ăștia care cădem pe spate când auzim rifful din Personal Jesus. 🙂 E bine să rămână doar între noi, devotații, acest text. 🙂

Dacă ești fan DM, am pentru tine două lucruri în dar: un podcast foarte fain despre poate cel mai popular album al trupei, Violator, și povestea concertului DM din mai 2023, din Amsterdam.

Podcastul This is eclectic despre Violator

Încep cu podcastul realizat de Mihai Dinu, specialistul meu preferat în muzică bună. Violator este o explorare a întunericului și a luminii din interiorul fiintei umane. (link în comentarii). This is eclectic e numele podcastului, episodul The Violator Era este aici. Vă recomand și episoadele anterioare, în special cel despre Dark Side of the moon, dar și cel despre Hole Lotta Love (Led Zep).

Invitații în podcast sunt Laura Coroianu managing partener EMAGIC, Oana Beca, compozitoare, muzicoloagă, Andrei Bucureci muzician, artist grafic, Dan Dimofte fost realizator radio, specialist media, Cristian Flueraru fan, Petru Birladeanu producător audio, Vicentiu Oktavianus lead singer The Speakers , stilist, artist vizual, și eu.

Aveți acolo analiza fiecărei piese, informații interesante despre trupă, despre conceptul vizual al Violator, despre producție și public. L-am devorat, iar unele pasaje le-am reascultat, deși știu multe despre trupă, pentru că îi ascult de fix 37 de ani, am aflat multe lucruri noi și interesante, și mi-am făcut chef de concert.

Care concert a avut loc de curând în Amsterdam (aici e o înregistrare a primei zile de concert, eu am fost în a doua, am auzit că publicul ar fi fost mai implicat în ziua a doua, când am fost și eu). Ultima oară i-am văzut live tot aici, în 2018. I-am mai văzut live la București, Cluj și Budapesta, am iubit fiecare secundă în public în fața lor! E muzica adolescenței mele, muzica felului meu de a fi diferită, muzica tristeților și speranțelor mele.

Îi ascult de când aveam 7 ani. Atunci am primit de la tata prima bandă de magnetofon (yes, I AM THAT OLD!) cu ei, Music for the Masses.
Câtă gălăgie, ce haos melodios, ce versuri intense, Doamne, m-a dat pe spate.

De atunci ascult încontinuu DM. Am făcut rost pe rând de toate albumele, am mers la cât de multe concerte am putut, am participat la întâlniri și am colecționat revistele pentru fani.

Au fost o prezență constantă în viața mea, ghizi în sigurătate și decepții în dragoste, filosofie și explorarea sensului.

Am fost, desigur, și îndrăgostită de Martin niște ani, citeam tot ce scria și se scria despre el, ascultam orice interviu, piesă, oftat, îi iubeam mintea deșteaptă și perversă. 🙂

Ei, concertul de acum a fost bun și trist.

Au îmbătrânit și i-am simțit obosiți. De parcă își luau rămas bun cu fiecare piesă.

Mi-a plăcut mult tot ce au făcut pe scenă, îmi place noul album, dar mi s-au părut singuri cumva, incompleți.

Moartea lui Andy Fletcher sigur are un impact major asupra trupei, mai ales că Dave și Martin nu sunt foarte apropiați.

Publicul a fost cald și generos, oamenii știau piesele, mulți fani în public, energie bună, s-a cântat și s-a dansat, exact ca înainte.

Au fost și Stripped, și Home, și Walking in my Shoes, Dave are încă multă energie și vocea îi e stabilă și bună, Martin e flegmatic, Peter e neschimbat.

Sper să mă înșel și trupa să reziste și dincolo de acest turneu. Să mai scoată piese noi și să îi revăd în concert peste câțiva ani.

Cu siguranță au contribuit mult la formarea mea și pentru asta îi păstrez acolo la sertarul sufletului.

Ascult cu drag câte-o piesă mai veche sau mai nouă în diverse contexte. O să-i iubesc cu siguranță neschimbat toată viața. Au schimbat muzica și mi-au arătat ce înseamnă pasiunea și talentul, sper să pot da lecția asta mai departe și copiilor mei.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4165

4 comentarii

  1. Ma pregatesc si eu pentru concertul DM, din iulie (Milano). Il astept cu nerabdare! am ascultat ultimul album pe repeat si am ramas cu aceeasi senzatie – parca isi iau ramas bun cu fiecare piesa, exact cum ai spus tu….Preferata mea este Don’t say you love me si sper din suflet sa o ascult live in concert. Merci pentru podcast, il voi asculta ?

    • Martin o fi flegmatic dar el e inima și creierul din spatele celor mai tari piese ale formației,cat despre voce,nu mai spun ce voce..Iar despre oboseala și partea cu tristețea e cumva impusă si de dispariția lui Andrew care era liantul dintre cei doi..Fără Dave..n-ar mai fi Depeche Mode s vibe asa cum Queen pentru mine nu mai este Queen fără Freddie Mercury..Sper să aibă înțelepciunea necesară..insa orice ar fi..de vor incheia ..lasă in urma muzica,concertele unde am inteles de ce lesină oamenii?..nu de extaz ,ci de lipsa de aer și căldura care fierbe mulțimea..la ultimul concert cu Depeche Mode mi amintesc cum se arunca cu apa cu bureții peste mulțime „dnul aruncați și aici!”??..Câtă vânzoleală tropăială si cantat pana am rămas fara glas..Depeche Mode..Piese ca „I want you now!”(cumva ?hilara piesa dar și erotică)..sau „Blue dress”…”Home”Barrell of a gun” „In your room”..Never let me down again” Only when i lose myself”și alte zeci de piese..fără Martin piesele astea n-ar fi atins timpanele și sufletele,cum fără timbrul vocii lui Dave n-ar fi căpătat sensul unic dat..Ying &Yang sper să reziste!☯️???

  2. Depeche Mode este terapie pentru mine! Am prins valul din anii 90 și am ramas pe el, devotată all the way. Cu toate că Universul m-a făcut mamă specială ( bineînțeles ca pe băiatul meu îl cheamă David :)) nu am mers niciodată la terapie, i-am avut pe ei, care mi-au dat energie și putere. Noi, depeșiștii, devotații, chiar suntem altfel de fani.
    În ultimele 3 turnee am fost la câte 8-10 concerte pe turneu și mi-am făcut prieteni din toată lumea! Spiritul îl simt tot adolescentin și cât de cât mă ajută și corpul :). Mă bucur că ești una de-ale mele :)) și că ai scris despre experiența ta! Miercuri o să am și eu primul concert din acest turneu la Dublin, apoi urmează Londra, Roma, Milano și București. Sper ca in iarnă sa revină în Europa și să pot participa măcar la 2-3. Dacă ajung in Amsterdam, îți scriu și te bag în familia DM, oameni de pe toate continentele care se întâlnesc la concerte și la mega petrecerile din Hamburg ;). Enjoy the summer!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *