Șase cărți excelente pentru părinții de adolescenți

Ziua a șaptea din 2024 vine cu șase recomandări! 🙂
Îmi e foarte greu să aleg între ele, toate conțin informații importante și strategii de schimbare a relației cu copilul nostru mare bazate pe răbdare, încredere, cooperare, dar și structură și fermitate. Așadar, ce e mai jos nu e un top, ci o listă de cărți care vă vor ajuta să traversați perioada asta mai informați și mai calmi.

Pentru că da, eu cred că e bine să știm, ca apoi să decidem ce facem cu ce știm. Adolescenții de azi nu sunt ca aolescenții care am fost. Ei se confruntă, pentru prima oară în istorie, cu o deconectare masivă de realitate, cu relații dezvoltate online, cu bullying virtual, cresc comparându-se nu cu zece colegi, ci cu milioane de tineri din toată lumea, se lovesc mult mai devreme de dependențe de jocuri video, conținut nepotrivit, expunere mai timpurie la alcool, droguri și medicamente, ratele de depresie și anxietate în rândul copiilor sunt cele mai mari din istorie.

Nu, nu e apocalipsa, dar dacă vrem să le fim aproape, trebuie să înțelegem cu ce se confruntă.

Cărțile ne pot ajuta.

Specialiștii ne pot ajuta.

Timpul 1 la 1 cu copilul nostru ne ajută enorm.

O relație construită cât mai devreme pe baze sănătoase, fără loviri și condiționări, este esențială.

O familie echilibrată, cu câțiva adulți-model pentru copiii noștri e foarte importantă.

Expunerea la cât mai multe experiențe din cât mai multe domenii, voluntariatul, consilierea psihologică, toate ajută.

Iată și lista mea de recomandări de cărți, sper să vă ajute, las și linkuri în comentarii.

🎁14 conversații până la 14 ani, de Michele Icard (29 de lei la editură, aici)

Cartea asta e complex, conține idei despre ce să spunem și mai ales ce să NU spunem dacă vrem să rămânem furnizori de informații și valori pentru copiii noștri. Și e nevoie, pentru că de multe ori, conversațiile cu copiii noștri mari ne aduc la disperare. Ochi dați peste cap, indiferență, replici tăioase, ne simțim de parcă ne lovim de un perete. Cu capul! Michele Icard propune modele de conversație pentru 14 dintre cele mai importante și mai complicate teme: grija de sine, relațiile, implicarea în comunitate, sexul, tehnologia, banii și jobul.

🫶Cum să ne păstrăm copiii aproape, de Gabor Mate si Gordon Neufeld (aici, pe Libris)

Cartea vorbește despre importanța atașamentul sigur cu părintele în lumea modernă, care este de multe ori afectat și surclasat de atașamentul copilului față de anturaj, lucru nesănătos și periculos. Cum putem să ne ghidăm copiii fără a-i controla? Cum îi păstrăm aproape, atașați sigur, dar astfel încât să se poată desprinde încet, încet, și în siguranță?

📕Cum să fii un părinte bun pentru adolescentul de azi, de dr. John Duffy (19 lei la editură, aici)

Nu știm cum e pentru copiii noștri să fie adolescenți în ziua de astăzi, iar cartea aceasta ne ajută să aflăm cu ce se confruntă, ce simt și de ce, dar și cum le putem fi alături. Dr. John Duffy, psiholog clinician, terapeut, expert în relații și autor, lucrează de peste 20 de ani cu adolescenți, cupluri și familii, ajutându i să găsească împreună strategii de intervenție si sprijin pentru ca toți membrii familiei să fie în echilibru.

⏰ Adolescența, de Jesper Juul (21 de lei la Univers, aici)

E o carte mică, dar extrem de valoroasă. Îl ador pe Juul pentru iubirea și înțelegerea profundă pe care o are asupra copiilor. A fost primul autor de parenting pe care l-am citit și m-a lăsat cu gura căscată. Să aud, acum mai bine de un deceniu, un psihoterapeut care vorbește despre copii exact așa cum îi simțeam și eu a fost cea mai bună validare că instinctul meu e corect!

Cartea aceasta conține o serie de conversații între Jesper Juul și membrii a zece familii formate din părinți și copii de toate vârstele. Veți înțelege multe despre ce trebuie să le cerem și să le oferim copiilor noștri mari când vine vorba despre școală, responsabilitate, relații, alcool, pedepse, comunicare și comunitate.

⛅️Mintea și creierul adolescentului, de Daniel Siegel (42 de lei aici, pe libris)

O carte cu multă informație științifică și explicații limpezi despre felul în care comportamentul de neînțeles al adolescenților e, de multe ori, consecința biologiei. Cum îi putem ajuta să își atingă potențialul?

🚨Părinți curajoși, de Haim Omer (24 de lei pe site-ul editurii Univers, aici)

Această carte oferă o soluție practică de a-ți recupera copilul dacă l-ai scăpat din spațiul sigur al valorilor familiei voastre: rezistența non-violentă.

Ce faci când copilul tău adolescent îți vorbește urât sau te ignoră, e dependent de jocuri sau se izolează în camera lui? Această carte te va ajută să ți regăseșți puterea în relația cu copilul tău, pentru a construi un nou tip de autoritate, una bazată pe iubire, colaborare, sprijin și perseverență.

Sper să vă fie de ajutor!

Doamne-ajută tuturor care de mâine revin în tranșee! (mă refer la copii, că noi abia așteptăm un pic de liniște, right, moms?)

Photo by Craig Adderley: https://www.pexels.com/photo/three-person-staying-on-sidewalk-1588069/
Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4191

4 comentarii

  1. Bună Ioana,

    La mulți ani!
    Înainte să caut, te întreb mai bine: cărțile de mai sus le găsesc și în format electronic? Mi-ar fi mult mai ușor să le comand așa și să le am pe kindle. Poate și versiunea originală / engleză dacă nu sunt în română .
    Mulțumesc!

  2. Mie mi se cam pare apocalipsa:)))
    cel puțin pe partea de dispozitive/internet.. deconectare masivă de realitate este puțin spus.
    Ieri mă uitam cu fiica mea la un anime (Kiki’s Delivery Service) și la o scenă din asta de „prima iubire” m-a pufnit plânsul. mă gândesc la ce băieți îi rezervă viitorul! :))) nu prea cunosc băiat nici măcar de 8-10 ani care să nu fie obsedat de jocuri video, am auzit discuții la clasa a 4, 5-a despre porno, porcăriile pe care le scriu pe WhatsApp în special băieții mă fac să îmi doresc să mă mut în pădure. Fete care citesc, care copilăresc, pasionate de sport sau de ceva, orice, mai cunoaștem, dar băieți chiar nu, toți cu jocurile video. Avea un coleg de care spunea că este cel mai cuminte din clasă, m-am gândit că mai există speranță pentru sexul masculin :))) apoi profesoara de istorie a făcut un grup pe WhatsApp și am văzut că acest coleg avea scris la descriere skibidi toilet. am căutat, că nu știam ce este, mi-a părut rău :)))
    Mă bazez că în anii ce vin interesele ei vor fi încă legate de fete (e tot la vârsta la care comentează că băieții sunt groaznici și are prietene apropiate). simt că ne străduim să creștem un copil care să devină un adult echilibrat, dar într-o lume în care eventual va fi singura cu capul pe umeri, care la 20 de ani nu va avea la activ 12-15 ani trăiți cu nasul în telefon.
    Am și eu unele cărți din listă. mulțumesc pentru recomandări. nu am citit decât cartea lui Gordon neufeld. unele cărți par destul de noi, sper să vorbească și despre problema tehnologiei, lumea s-a schimbat enorm pe partea asta și mie una mi se pare că orice carte scrisa acum mai mult de 10 ani, oricât de empatică, oricât de informată, dacă nu atinge subiectul dispozitivelor care deja creează dependența de ani multi, este absolut inutilă

  3. Doamne-ajută la propriu, sau la figurat? 😁 parcă să zic că Robo părea foarte ateu, dar de tine nu știu cum te poziționezi.
    eu am fost atee declarară mulți ani, apoi nu am mai avut nicio părere despre Dumnezeu ani la rând, dar când mă gândesc la el mi se pare destul de evident că nu există.
    Toate cărțile legate de creșterea copilului pe care le-am apreciat în ultima vreme (îmi vin acum în minte doar cea a lui Gordon Neufeld și Ce le spunem copiilor despre sex, de Meg Hickling, dar știu sigur că erau mai multe) au fost scrise de persoane la care se vedea că sunt cumva religioase. foarte puținele familii din jurul meu, cu copii de care chiar îmi place (unul cu băiat! :))), sunt religioase. zilele trecute m-am surprins că am deschis ușa preotului cu botezul :))) Apoi am citit în cartea de Fukuyama pe care tocmai o terminam că „oamenii ajung la credință datorită nevoii lor de comunitate”. „absența comunității și caracterul efemer al legăturilor sociale din lumea laică îi fac să tânjească după ritualuri și tradiție culturală „, că doresc „‘ca urmașii lor să aibă parte de valori sănătoase și să se bucure de mângâierea ritualului și de sentimentul experienței împărtășite cu alții pe care acesta îl oferă „.
    Da, deci eu chiar am senzația că vine apocalipsa. lumea e atât de vraiște încât chiar e nevoie de Dumnezeu 😁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *