Iei copilul de la școală să-l duci la schi, deși nu e vacanță? Bravo, ai câștigat amendă și cazier!

Ieri am primit pe aplicația școlii următorul mesaj de la directoarea școlii:

Vineri, 16 februarie (ultima zi e școală înainte de vacanța de schi, n.a.), responsabilul de prezență al orașului a desfășurat o acțiune împotriva absenteismului „de lux”. A trebuit să raportăm către el toți copiii care au fost declarați bolnavi de părinți în acea dimineață. Au fost puși pe listă și toți copiii care au lipsit fără notificare în ziua de vineri.
După ce a primit toate numele, responsabilul educațional a făcut vizite la domiciliul acestor familii. Nu toate familiile au fost acasă. În consecință, mulți părinți au primit o scrisoare oficială în timpul vacanței. Îmi imaginez că, dacă ați primit o astfel de scrisoare, sunteți destul de uimiți. Ca școală, suntem obligați să răspundem la cererea oficială a responsabilului de prezență.

Ce zice? Responsabil de prezență școlară? Listă cu nume? Vizite la domiciliu? Scrisoare?

Pe scurt, în Regatul Țărilor de Jos (Olanda), părinții care-și scot copiii de la școală pentru a pleca mai devreme în vacanță sau a sta în vacanță mai mult, săvârșesc o infracțiune de cod penal.

Fiecare primărie are un responsabil de prezență școlară, pe limba lor îi zice  leerplichtambtenaar . Jobul lui este să verifice dacă toți copiii cu vârste între 5 și 16 ani merg zilnic la școală conform programului școlii. El verifică și dacă noii veniți în oraș sunt înscriși la școală, cine și de ce lipsește.

Conform Legii Educației Obligatorii din Constituție (aici e în olandeză, puteți folosi google translate dacă vreți să consultați actul oficial), este obligatoriu ca toți copiii cu vârste peste 5 ani să meargă la școală. Este obligația părintelui să ducă copilul la școală și a școlii să monitorizeze prezența tuturor copiilor înscriși.

La trei săptămâni după ce ne-am mutat aici, am primit scrisoare de la acest responsabil cu prezența școlară, să ne întrebe dacă am înscris copiii și unde anume, și să ne ceară o foaie semnată de la școală care certifică înscrierea lor.

Când copilul este bolnav, părintele anunță școala. Sunt permise absențe motivate de boală de până la o săptămână fără acte doveditoare de la medic.

În același timp, școala este obligată să anunțe responsabilul cu prezența școlară dacă un copil lipsește mai mult de 16 ore consecutive pe o perioadă de patru săptămâni sau întârzie frecvent.

Există situații speciale, când părintele poate cere acordul școlii pentru a pleca cu copilul în țara de origine pentru evenimente de familie, cum ar fi un deces, o nuntă sau o sărbătoare religioasă, mutat cu casa sau alte evenimente grave neprevăzute. Directorul școlii decide dacă acordă permisiune scrisă sau nu. Aceste zile de absență nu pot fi mai multe de zece într-un an, însă.

Responsabilul de prezență școlară este deosebit de activ înainte și după vacanțele școlare, pentru că mulți părinți aveau obiceiul de a pleca mai devreme în vacanțe sau de a le prelungi în detrimentul prezenței școlare.

Există angajați ai primăriei care pot sta în aeroport lângă ofițerii de la vamă, pentru a se asigura că toți copiii care ies din țară au hârtie de la școală cum că li s-a permis să absenteze.

Responsabilul cu prezența contactează în primă vază părinții, să discute ce se întâmplă și să găsească soluții pentru ca copiii să nu mai lipsească. Poate nu știu legea, poate nu au înțeles ce au de făcut, poate au nevoie de ajutor. În caz de recidivă, responsabilul trimite cazurile către ministerul de justiție, care decide ce măsuri se impun.

Dacă familia a scos copilul de la școală fără permisiune, părinții primesc întâi un avertisment. La a doua abatere, primesc amendă (100 de euro/copil/zi absentată, max. 600 de euro/săptămână) și invitație de la procuratură să te prezinți să dai explicații. Recidiviștii riscă proces penal și cazier.

🙂

Păreri?

În poză suntem noi la schi, în timpul vacanței oficiale. Respectăm cu strictețe programul școlii (deși copiii tare ar mai trage chiulul, mai ales înainte de vacanțe), nu de frica de amendă, ci pentru că prioritizăm școala, făceam asta și în România, am scris aici mai mult pe tema asta.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4189

42 comentarii

  1. Ideea e f buna dar, considerand realitatea, un pic de flexibilitate nu strica.
    Pentru noi asta e un motiv extrem de stres sincer.
    Un zbor oriunde costa 30% mai mult daca pleci sambata fata de vineri. Idem pentru hotel.
    Parintii nu isi pot lua concediu fix in timpul vacantelor scolare oricat de intelegator e angajatorul. Deja la noi sunt discriminati colegii fara copii care stiu ca, in anumite perioade ale anului, nu pot pleca si raman sa faca munca noastra.
    Multe familii sunt internationale, cand tata e din Australia si mama din Florida cam greu sa calatoresti o saptamana sa o vezi pe mam’mare.
    Din punctul meu de vedere solutia ar fi cateva zile flexibile pe an, 5, 10 maxim, pe care parintii sa le poata folosi cum au nevoie. Calatoriile sunt un mijloc fantastic de educare a copiilor si, daca lipsesc 5 zile de la lectii, impactul asupra performantei academice e fix zero.

    • Mi se pare foarte cool ideea ca in aceste cazuri un comitet de părinți să vină cu această propunere, pana la urmă de compromis. Mie nu mi-ar plăcea chiar așa strict, lipsesc o zi c-am fost și noi o data pe an in vacanta (poate chiar nu pot eu să-l duc în reala vacanță!!) și mă trezesc cu hartii de completat si permise. dar e bine de observat că peste tot sunt plusuri și minusuri. Școala romaneasca e strictă și învechita cumva și prea puțin permisa inventivitatea pt relaxarea copiilor dar mai ai norocul unui invatator bun, e mana cereasca. Sigur ca uneori si părinții copiilor exagerează…

    • Mi se pare o porcărie, o exagerare absolut idioata. Bine ca știu, ca să nu mă mut vreodată în Olanda.
      Sunt împotriva constrângerilor de orice fel în general vorbind.
      Fetita mea face homeschooling in Canada unde școala are un nivel mai mult decât inadmisibil de slab, ca să ma exprim civilizat. Profesorii din ciclul primar sunt semianalfabeți și mi-am măsurat foarte bine cuvintele când am spus asta.
      Asa ca am hotărât sa o scot de la școală, și nu îmi pare rău.
      Dacă nu mi se poate oferi calitatea educației, ma simt îndreptățită sa îmi scot copilul și sa îl educ eu, cel puțin pana la un punct.
      Aici însă nu vorbesc despre facultate, ci doar ciclul elementar și liceu.

    • Total de acord. Plus ca fix in vacanțele școlare prețul la biletele de avion de triplează. Eu locuiesc în uk și e aceeași procedura ca cea descrisă de Prințesa doar ca nu sta nimeni la aeroport sa verifice și de obicei nu vine acasă nimeni dacă ai două zile în care suni dimineață și anunți ca copilul e bolnav. În 6 ani de școală Nu au lipsit ai mei decât anul ăsta ca am fost la înmormântarea tatălui meu. Eu mă gândesc să fac o petiție către guvern ca să acorde măcar 5- 7 zile flexibile pe an ca să poți merge intr o vacanță sau la un eveniment fără să fii sancționat. Anul ăsta Paștele e în mai, iar în uk e pe 31 martie. Tare aș vrea să duc copiii la Paște să cunoască și tradiția de acasă. E tot un proces de învățare căci când mergi în vacanță automat copiii devin curioși de țară în care mergi sau locurile pe care le vizitează, sau tradiții. Ar fi bine să se ceară flexibilitate și în alte țări.

  2. Inca unu si tac promit :)))
    Pe vremurile de trista amintire, pe mine ma scoteau parintii 1 saptamana pe an in fiecare primavara si toamna sa mergem sa ajutam bunicii la muncile campului. Sunt amintiri si experiente pretioase si nu mi-au afectat catusi de putin notele. Din contra am invatat ca un privilegiu trebuie meritat si trageam tare sa invat bine inainte si dupa sa recuperez ca sa pot pleca si anul urmator.
    Si noi il scoatem pe pitic 2 saptmani extra pe an ca sa sarbatorim Pastele cu familia in Romania (cu aprobare de la directorul scolii si plan de recuperare) si e extra motivat sa invete bine, isi face temele de vacanta fara scandal.

  3. Cred că fiecare @căsuță își poate organiza decent și fără exagerări housekeeping-ul. Dacă așa sunt regulile, asta e, se respectă (si noi anunțam cand e bolnav la clasa, si noi trebuie sa ducem adeverinta, cel puțin unde merge Teodor asa e) Cred că în acest caz ar fi trebuit să merg la domnul-doamna invatator sau la Principal și să-i explic că în urmă cu 4 luni, din bănuții mei, mi-am permis să iau un citybreak în Germania. Că este în weekend, dar totuși am nevoie de învoire două zile de la școală 🙂

  4. Și mie mi se pare exagerat dacă vorbim strict de ziua aia de dinainte de vacanță. Mă și văd cu dosarul cu acte că avionul zboară la 5 dimineața și nu este alt zbor până nu știu când.
    Și asta vine de la o persoană căreia îi plăcea școala și trebuia să fiu pe moarte să lipsesc.

  5. Mi se pare absolut normal. Eu am vecine care nu își duc copiii la grădiniță sau la școală dacă e zi de sărbătoare și își doresc să doarmă mai mult în ziua respectivă, dacă plouă, dacă ninge, dacă e înnorat, dacă face copilul un tantrum dimineața etc. Desigur, mi se pare firesc programul acela flexibil, în caz de necesitate, când părinții anunță școala și școala își dă acordul. Că nici să o duci la extreme nu merge. Și da, e o formă de responsabilizare socială, începe de când ești mic, programul e program, așteptările sunt să mergi la școală, nu să mergi în vacanță.

    • Sunt de acord ca statul sa foloseasca cat de multe metode posibile pentru a se asigura ca dreptul copilului la invatatura este respectat, adeseori cum e in Romania ca iti obligi copilul sa ajute prin casa in loc sa il lasi sa mearga la scoala. bineînțeles nu se compara sistemul de învățământ din afara cu al nostru. Însă nu mi se pare nici foarte in regula să pui reguli atat de stricte. Un pic de flexibilitate nu ar strica. Exact la problema asta ma gândeam azi legat de ziua ficei mele. Mi-aș dori să ii serbăm ziua alaturi de bunici, insa ziua ei e fix la o saptamana dupa ce incepe scoala si nu cred ca o sa pot sa o duc in țară.

  6. E amuzant cum in lumea asta in care adulții se dau cu fundul de pământ pentru program flexibil, work from home, vinerea liberă și așa mai departe, e o tragedie, pică cerul și vine poliția dacă pleacă si copilul cu o zi mai devreme in vacanța cu părinții pe care altfel poate nu și-ar permite-o familia, că știm cu toții cum „explodează” preturile la bilete îndată ce începe vacanța. Sau poate e mai sănătos pentru copil să stea 15 ore in mașină decât una in avion, cine știe? Tare ne mai place să impunem copiilor reguli pe care nici adulții nu le-ar putea respecta. Nu cred ca vreun adult ar accepta un loc de muncă de la care să nu poată lipsi decât dacă e bolnav sau in anumite perioade ale anului, unde oricum nu poate pleca nicăieri că peste tot e prea scump!

    • Eu stiu si acum adulti care lucreaza in firme ( fabrici, etc) unde efectiv vacanta e prestabilita dinainte pentru ca atunci se opreste linia de productie/ etc alte tipuri de sezoane ale business-ului. Da sunt si multe joburi cu program flexibil dar nu toate .

    • „Nu cred ca vreun adult ar accepta un loc de muncă de la care să nu poată lipsi decât dacă e bolnav sau in anumite perioade ale anului, unde oricum nu poate pleca nicăieri că peste tot e prea scump!”. Exact asta inseamna un loc de munca. Pana in pandemie nimeni nu isi punea problema de work from home sau de vineri liber sau zi scurta sau orice alte variante de a lipsi de la job. In realitate, nici work from home nu inseamna ca ziua aia o poti petrece la picnic in padure sau pe drumuri catre o destinatie de weekend. E WORK from home si telemunca are astazi reguli suficient de bine stabilite incat sa nu apara abuzuri. Exista companii care isi inchid activitatea in anumite perioade ale anului, obligand angajatii sa beneficieze de concediul de odihna fix in perioada respectiva. De cand nu mai putem respecta un program de munca pe care de altfel l-am ales noi insine? Inca nu am auzit de „scutire”de la locul de munca pentru o zi in plus de vacanta. Se cheama concediu.
      Nu e vorba despre a impune copiilor reguli pe care noi nu le putem respecta, cat despre a respecta atat programul copiilor cat si munca profesorilor. Nu este nimeni obligat sa lucreze extra asa incat sa recupereze o saptamana de vacanta, la fel cum nici copilului nu ii este usor sa tina pasul cu colegii care nu au lipsit. e mai degraba responsabilitate. Si chiar daca sistemul de invatamant din Romania are lacunele lui si este cu siguranta depasit din multe puncte de vedere, exista profesori care merita tot respectul pentru munca depusa cu cei mici.

  7. De acord cu un sistem strict. Flexibilitatea duce la lista lunga de exceptii (unii vor sa plece in ultima zi, altii in prima zi inainte de vacanta, samd) ceea ce face ca profesorii sa nu isi poata face lectiile, testarile…
    Respect reciproc.

  8. Mi se pare absolut normal. Aici apare diferenta intre o societata educata si responsabila si una in care daca ai ceva treaba bagi medical si pleci cu copiii la mare de 15 septembrie ca e mai gol si mai ieftin, ca oricum nu faceti nimic la scoala in primele zile. acum multi vor spune ca da, dar acolo sunt si conditii, ca la noi nu se poate.
    Schimbarea vine de la fiecare.

  9. Mie mi se pare in regula.
    E drept ca ce a comentat Lia mi-a dat de gandit, dar presupun ca asta este avantajul de a fi adult. Adultii pot sa faca multe lucruri care copiilor nu le sunt permise, si existe motive pentru asta, care tin de dezvoltarea lor, de nevoia lor de a respecta reguli stricte pana reusesc sa discearna singuri, etc. Ca adult ajungi intr-un punct al vietii tale in care poti sa alegi, si ai ajuns acolo pentru ca atunci cand ai fost copil ai respectat regulile si ai facut ceea ce era de facut (in primul rand, ai mers la scoala. ca daca nu ai mers, nici nu ai cum visa la vreun program flexibil, remote si cu vinerea libera si an sabatic).
    In Romania, dupa ce ca sunt 17 mii de vacante si zile libere, inainte de vacanta nu s-au prea facut orele ca profesorilor li se parea prea putini copii, unii profesori nu au venit ei insisi si au trimis inlocuitori care i-au lasat pe copii sa deseneze, etc. Poate ca exista o varianta ideala, de mijloc (desi viata ne-a cam aratat ca nu prea e asa), dar cat nu exista, prefer varianta „extra rigida”, cu accent pe invatat si seriozitate, decat acest „je m’en fiche” tipic romanesc, in care regulile sunt facute ca sa fie fentate putin.
    O chestie care m-a amuzat teribil este cum in Romania se preiau, si, desigur, nu de azi, de ieri, forme fara fond. avem si noi vacanta de ski, dar in Romania nu multa lume isi permite. Cand stii ca exista scoli cu toaleta in fundul curtii, ca exista copii flamanzi, care merg la scoala pe jos din sat in sat, ti se cam strepezesc dintii la gandul ca si acei copii sunt in „vacanta de ski”. In schimb, reguli despre respectarea scolii in preajma vacantei de ski, de ex., ca cele descrise, nu implementeaza nimeni.

    • Absolut de acord (inclusiv legat de asa-numita “vacanta de ski”, cat de nepotrivit suna! In alte tari, n-am auzit sa i se spuna asa, e fie “vacanta de carnaval” in tarile unde se sarbatoreste asta, fie pur si simplu “vacanta din februarie”).
      Adica sigur ca oricui i-ar placea putina flexibilitate, numai ca pare greu de aplicat intr-un sistem atat de mare; exceptiile antreneaza alte exceptii si asa se ajunge la haos…
      Si pana la urma nici adultii n-au chiar atata flexibilitate – in afara cazurilor cand jobul nu prea implica colaborarea cu alti oameni (cand nu incomodezi pe nimeni oricand ai pleca in concediu), majoritatea oamenilor nu pleaca in concediu oricand li se nazare, eg chiar inainte de deadline, cand mai sunt si altii din echipa plecati, etc. etc.

    • Sper ca te-ai referit la profesori când ai zis „17 mii de zile libere și vacante”, nu la amărâții care au 21 de zile co pe an și poate nici pe alea.

    • evident. dar nu de profesori ma intereseaza, cat de elevi, care nici nu intra bine in ritmul scolii, ca imediat au o vacanta.

  10. ohhhh tough one! la prima citire m-am gandit ca sunt de acord, bune reguli! (eu fiind cu copil micut, inca neintrat in sistemul scolar si cu multe vacante ieftine facute impreuna, in afara vacantelor scolare) m-am gandit si ca regulile astea sunt bune mai ales pentru copiii din medii defavorizate care sunt tinuti acasa din diverse motive familiare si care de fapt ar beneficia de scoala, prieteni, sport, timp petrecut in afara casei etc. DAR apoi am citit comentariu Liei si m-a dat peste cap si m-a pus pe ganduri …. asa ca raspuns nu am, dar ador blogul asta si comentariile de aici si comunitatea de aici care mereu ma face sa ma gandesc si sa ma razgandesc si sa ies din bula mea! ai facut o treaba minunata Ioana 🙂 imbratisari multe!

  11. Total exagerat! Ca adult cum ar fi sa te trezești cu HR-ul la ușă să vadă daca chiar ești acasă ? Și dacă te prind ca lipsești de cateva ori .. faci pușcărie! E un abuz asupra vieții private a copiilor si a părinților. Asta e de fapt lecția pe care copiii o învață! Statul e mai puternic decat mama si tata, mai puternic decat familia!

    • Păi dacă ești în „medical” poți fi controlat oricând. Nu de către HR, ci de către stat. Că se consideră fraudă dacă te dai bolnav și poți avea probleme și tu și doctorul de familie care ți-a acordat concediul.

  12. Eu sunt parintele care isi ia copilul cu o saptamana mai devreme de vacanta de vara. Discutat in prealabil cu invatatoarele (2 la numar), discutat chiar si cu directorii. Sunt mereu prezenta ca voluntar in scoala, am anuntat pana si directorul ca plecam mai devreme. Pentru ca economisesc 1500 de dolari cel putin si nu suntem milionari.

    Nu a fost nicio problema vreodata, oricum in ultimele 2 saptamani sunt zile scurte (jumate de zi) si se scobesc in dinti in general. Mediile sunt cam gata, testele nationale la matematica si engleza sunt date din luna mai (din clasa a III-a se dau anual), scoala e cam gata. Daca au fost mai multe zile de zapada (snow days), se prelungeste anul corespunzator. Si, tinand cont ca suntem la munte, de obicei ai macar inca o saptamana extra, cica de recuperare.

    Ma gandesc ca marea problema este cand minti ca e bolnav copilul, nu mai e chiar kosher. Eu am spus mereu daca e bolnava (pe bune) sau cand pur si simplu plecam in vacanta. Cam in fiecare familie se mai intampla sa plece in timpul scolii, se anunta frumos si asta este. Chiar nu e capat de tara. Daca de la serviciu poti sa te mai invoiesti, nu vad de ce sa nu poti de la scoala

  13. Nu numai in Olanda exista o regula, in toate tarile civilizate , cu democratie adevarata exista reguli , reguli care se respecta cu strictete ! Asa este corect !Nu ca la noi !

    • Tara civilizata? Democratie? Asa intelegeti democratia? Sa vina o autoritate peste autoritatea familiei si deciziile parintilor? Sa ajunga sa-mi fie frica de cineva pentru cum imi educ si-mi cresc copiii? Copiii mei? Si asta o spune o mama ai carei copii nu au lipsit de la scoala decat daca au fost cu adevarat bolnavi, am tratat si noi parintii si copiii scoala ca ceva prioritar in viata lor de scolari. Acolo unde intervine frica, s-a dus cu democratia!

    • si eu zic ca e ok sa iti fie „frica” pentru cum iti educi si iti cresti copiii, pentru ca copiii sunt oameni care au drepturi si care nu sunt proprietatea nimanui.
      noi, parintii, avem obligatia de a avea grija de ei cel putin pana la 18 ani, dar expresia „copiii mei” nu inseamna ca sunt proprietatea noastra de care putem dispune dupa cum dorim (adica sunt de acord cu ce zice Mihaela mai sus ref la comparatia cu pantofi)

    • Daca nu am vorbi despre ultima zi de scoala dinainte de vacanta, ci despre cum parintii unor copii vor sa isi bata copiii ca sa ii disciplineze, sa ii inchida in biblioteca si sa nu le dea drumul pana nu au invatat la perfectie tabla inmultirii, considera ca postul trebuie tinut cap coada chiar daca copilul e anemic si incepe sa lesine pe la scoala, nu ar suna prea frumos : „sa-mi fie frica sa nu vina statul peste deciziile familiei, pentru cum imi educ si cresc copiii? copiii MEI?”. Copiii nu sunt ai dumitale asa cum sunt pantofii pe care i-ai platit cu banii tai. copiii cresc intr-o societate, si trebuie sa respecte regulile societatii. Nu stiu de unde butada asta, unde intervine frica, s-a dus democratia. Nu e bine sa le fie frica hotilor sa fure, pentru ca vor ajunge la inchisoare? nu e bine sa se teama necioplitii sa parcheze anapoda si sa isi arunce chistoacele pe jos, ca vor primi amenda? Democratia nu este invers proportionala cu lipsa fricii. Regulile si legile trebuie respectate. Sigur ca pot fi discutate, dar „copiii sunt ai MEI si ii cresc cum vreau” sau „unde intervine frica s-a dus cu democratia”, astea nu sunt argumente.

    • As dori sa puneti afirmatia mea in contextul acestui subiect. Apropos de frica si democratie. Mi se pare normal sa existe consecinte, si ele sa influenteze faptele mele, ale altora.
      Robo, spui ca sunt ai societatii copiii? Ai carei societati? Poti trai intr-o societate unde fiicei tale ii pot fi mutilate glandele genitale sau intr-o societate unde copilul tau trebuie sa-si adore liderii politici, etc. S-ar putea sa nu agreez cu societatea in care traiesc, sa-mi cresc copilul ca bun conlocuitor, dar sa doresc sa-mi cresc copilul meu dupa valori ce le consider eu ca sunt bune. Si da, cred ca ar trebui sa am dreptul sa fac asta cu copilul MEU, cel putin atata timp cat copilul este raspunderea mea – nu proprietatea mea. Se intampla ca voi traiti intr-o societate pe care o agreati, dar sunt atat de multe alte societati care au nevoie de mari schimbari, unde locuiesc oameni ce sufera tare, de unde vor veni aceste schimbari? Eu respect regulile acolo unde traiesc, mi-am invatat copiii sa le respecte, reguli ce tin de bunul mers al societatii, deci gandul meu nu vine dintr-un impuls de rebeliune. Inteleg ca unii dintre voi (nu vorbesc acum de tine, Robo) veniti din medii unde v-ati simtit neprotejati in propriile familii si ati avut parinti care n-ar fi trebuit sa fie parinti, continuam sa vedem in jurul nostru astfel de cazuri. Dar nu inteleg de ce, datorita acestor situatii, societatea/statul isi ia dreptul sa fie autoritate asupra copiilor nostri, autoritate ce o depaseste pe a parintilor! Vad rostul comunitatilor, de ajutorare si disciplinare, fapte si consecinte (de exemplu daca proprietatea mea este murdara, sau suntem prea galagiosi, comunitatea sa intervina), dar nu-mi va cunoste sau iubi sau lupta pentru interesul copiilor mei niciodata societatea sau statul, asa cum o facem noi, parintii!

    • Robo, nu cred ca exista cineva pe aici care sa fi scris expresia „copiii mei” cu gandul ca ei sunt proprietatea parintilor si ca acestia pot sa dispuna de ei dupa bunul plac.
      Ci cu gandul ca, pentru parinti, copiii sunt cele mai iubite fiinte de pe Pamant pentru care si-ar da si viata daca ar fi nevoie.
      Ne-au fost dati ca sa avem grija de ei in viata aceasta si le vom purta de grija in suflet pentru totdeauna, pana vom inchide ochii. Chiar daca le vom respecta deciziile, personalitatea, alegerile, grija din sufletul nostru nu va disparea niciodata. Suntem responsabili pentru copiii pe care-i crestem din toate punctele de vedere.
      Binele impus de societate la un moment dat nu e intotdeauna Binele, dupa cum de multe ori a dovedit istoria. Ma cam sperie unele comentarii care accepta ca firesti astfel de masuri ciudate de urmarire si control.
      Nici in Romania nu e debandada, nici in Romania nu poti sa faci ce-ti trece prin cap in ceea ce priveste freceventarea cursurilor.
      Problemele de abandon scolar din Romania sunt din cauza saraciei oamenilor, a parintior nevoiti sa-si lase copiii in grija bunicilor si sa plece la munca in afara tarii; nu din cauza vacantelor.

  14. Un elev de liceu din Elvetia, nu a putut sa mearga cu familia la o nunta de familie pentru ca trebuia sa lipseasca O ZI si directorul nu a fost de acord. O ZI! Elevul acela este acum student la medicina, specific asta ca sa va dati seama ce fel de elev era. A lipsit de la o zi foarte importanta a unei persoane foarte importante din viata lui, pentru absurditatea unor reguli stricte, duse la extreme, cu consecinte de care i-ar fi fost FRICA lui si parintilor lui. Regulile sunt reguli si trebuiesc respectate, dar si mai bine, ar trebui schimbate cand, oamenilor de bine, sanatosi mental, care-si educa si iubesc familia, ajung sa le fie frica de ele.

    • In elvetia toti copii au voi sa-si ia 2 zile libere de la scoala pe an si nici nu trebuie sa justifici ce faci atunci. Poti dormi acasa ca nu ai chef sa mergi la scoala. (jockertagen). Probabil si-o luase deja zilele libere si o mai si ciordit zile bolnave pe ici pe colo.. Eu am copii aici la scoala si mai in fiecare an am primit de la scoala 1-2 zile in plus libere adaugate la vacanta sa putem merge undeva mai departe si sa stam mai mult. In special cand e vacanta de primavara si 2-3 zile iarasi scoala si dupa aia inaltarea si e iarasi liber de joi. Mergi frumos si vorbesti cu invatatoarea, si daca esti om iti da.

  15. Scoala este cu siguranta prioritara, dar sa inregimentezi atat de strict copiii nu are niciun sens. Presupune mult stres pentru familie, costuri mult mai mari (sau mult timp petrecut pe drum cu masina), inghesuiala peste tot. Niciun copil nu va avea probleme in a recupera 1 saptamana de absenta, in schimb amintirile din vacantele petrecute cu familia (relaxata) vor ramane cu el toata viata. Si dupa cum bine a spus cineva mai sus, si mediul de lucru sufera: colegii fara copii sunt iar dezavantajati, poate nu ambii parinti isi pot lua liber in acelasi timp (mult noroc sa fii eficient la un job normal cu un copil mic acasa), proiectele sunt puse on-hold daca multi sunt plecati in acelasi timp, etc. In plus, poate creste si criminalitatea: niste prieteni din Danemarca imi povesteau cum se inmulteau raportarile de furturi in perioadele cand toata lumea era plecata in vacanta.

  16. Din punctul meu de vedere aceste masuri de control si pedeapsa sunt extremiste.
    In Romania un copil bolnav poate lipsi de la scoala doua zile fara sa fie nevoie de documente doveditoare. De la a treia zi in sus se cere adeverinta medicala. Noua asa ni s-a cerut si la gradinita, si la scoala (ambele de stat).
    O singura data a lipsit copilul meu de la scoala din alt motiv decat faptul ca era bolnav. Trebuia sa plecam din scurt la niste rude in Italia si n-am reusit sa gasim un alt avion. Asa ca l-am invoit de la scoala cu doua zile mai devreme de inceperea vacantei. Am spus la scoala motivul adevarat, am luat si temele, am luat caietele cu noi in Italia, iar copilul a lucrat si a recuperat cele doua zile.
    Sunt pentru a acorda scolii importanta cuventa. De asemenea sunt de acord sa respectam regulile.
    Dar nu mi se pare in regula sa fii tratat asa, ca un criminal, atunci cand e vorba de o singura zi, izolat.

  17. Mie mi se pare amuzant și de-a dreptul naiv sa crezi ca unor oameni chiar le pasa de copilul tău. Sunt alte chestiuni la mijloc, ălora li se rupe ca nu vine odrasla la școală, hai sa fim serioși. Plus ca nu cred ca devine copilul analfabet ca a lipsit o săptămână la școală.

    • Mai ales in lumina celuilalt comentariu (amaratii din Romania au 21 de zile de co, si nici pe alea nu si le iau), mi se pare un raspuns tipic de om care nu mai are pic de incredere in autoritati. Si eu simt la fel, vacanta de ski are drept scop sa umple buzunarelor industriei de turism, zilele libere sunt date pentru bugetari, spatiul verde din fata blocului nostru este reamenjat ca sa se mai sifoneze niste bani pe repede inainte, ca vin alegerile etc. In Romania, clar nu pune nimeni o lege pentru binele cetatenilor. Dar in alte tari, daca nu le cunosc, eu nu m-as hazarda sa spun ca li se rupe unora de copiii care vin sau nu la scoala. Cam care ar fi „chestiunile” in cauza? Daca in Romania ne cade tara in cap, la altii este exclus sa mearga mai bine?

    • Daca ai 21 de zile de concediu pe an nu esti amarat deloc. Sunt tari unde nu exists lege sa ti se dea o zi de concediu deci ar trebui apreciate cele 21 zile.
      Pai tocmai pentru ca le pasa au reguli. Daca nu esti de acird cu regulile, ii educi acasa ca mai nou suntem toti soecialisti in toate, invatamant inclusiv ca doar exista Google si Youtube.
      Fara implementate de reguli si consecinte nu prea se face nimic. Chiat atat de greu sa iti planifici vacanta cand au vacanta de la scoala? Ma indoiesc dar ne place sa dramatizam…oh well

  18. Absolut de acord, așa și în Elveția și în țările civilizate pe care le cunosc. Pe de o parte, e vorba de prioritizarea educației, pe de alta, respectul față de corpul profesoral prezent în zilele respective la școală. Cum ar fi ca la o deschidere de an, sau în ultima zi- când da, programul e lejer, dar sunt de obicei organizate activități de “rămas bun”/curățenie la rechizite etc- profesorii să aibă jumătate de clasă goală? Fără alt motiv decât luxul de a merge în vacanță? Ce lecție de viață e pentru copii? Sunt fericită ca trăim într-un sistem ce ni se potrivește propriilor valori. Nu văd absolut de loc în reguli o îngrădire a libertății, mi se pare din contră, eliberator- să locuiești într-o societate unde există ordine și respect. În România din păcate primează distracția părinților- excursiile, city-break-urile, mersul obsesiv la mall-uri, concerte și restaurante. În nicio țară nu văd ca în România copii mici literalmente abuzați, trezi la 11 noaptea pe străzi, atârnați în cărucioare, ca nu renunță iresponsabilii de părinți la încă un cocktail pe terasă. Nu li se prioritizează nevoile, odihna, educația, respectul față de educatori și autorități, a ajuns efectiv să îmi fie silă. Și vorbim de oameni ce își permit, nu de cei nevoiași. Zero milă față de “săracii” ce “trebuie” sa economisească câteva sute de euro să plece mai devreme în vacanțe. Rușine!

    • Ați prezentat doar extreme din propria imaginație, asociate după cum va convine și situații particulare. Urâta exprimare pentru o persoana atât de “respectabila” cum va autodescrieți. Rusine pt Dvs…

  19. Cate comentarii am citit, unele acide, evident, la adresa profesorilor- care au, iarasi, n zile libere(asa se vede din afara:))) ). Pai uitati ca PROFESORII stau cu acei copii care nu au voie sa lipseasca??? Deci nici ei nu au voie sa lipseasca, sa plece mai devreme in vacante- daca le au si ei!-, sa si faca concediile, zilele de nastere, intalnirile cu familiile in timpul scolii. Personal, cred ca daca s ar aplica in Romania acest regulament, am creste ca nivel de educatie foarte mult!!! Multe, foarte multe comentarii de aici arata destul de mult egoism, sunt scrise din prisma ” eu si familia MEA” si rezolvarile pe care le vreau EU pt programul familiei mele. Nu vedem scoala ca pe o prioritate, nu ne gandim ca EDUCATIA ar trebui sa fie pe primul loc,nu ne gandim ca da, micile exceptii creeaza haos si in sistem, si in mintea copilului (mama spune ca scoala e nr 1, dar acum „si a bagat picioarele” si am plecat cu 3 zile mai devreme, dar ghiciti ce, nici n am voie sa spun nimanui, ca e secret- asa mi a povestit un copilut de la mine de la scoala, cu toata candoarea posibila:)))). Judecati voi ce e mintea unui copil cand se intampla asta. In plus, daca ati citit f atenti articolul, ai voie sa ceri,in mod exceptional, niste zile extra pt ocazii speciale- dar nu, nu pt „ca e mai ieftin avionul”, cand altii invata… Nici nu comentez mai mult: diferentele educationale, culturale si de care mai vreti sunt ffff vizibile intre cele 2 tari. Vrem o tara ca afara, dar fara regulile lor, ori asta nu se poate:(((
    p.s. Azi am avut sedinta cu parintii. Of,of si iarasi of, ar merita sa scriu si eu cum e sedinta cu parintii in Romania anului 2024, ce pretentii au acestia, cum vede o sedinta dirigintele, prof de romana, prof de mate. Ar merita sa va scriu si ce pedepse mai aplica copiilor romanul in sec XXI…Dar cred ca va stric tot zenul:(( Eu una am plans,va spun sincer.

  20. Mie mi se pare amuzant cum lumea vrea, in general, „o tara ca afara” pana cand afla ca treaba asta vine la pachet si cu reguli care chiar trebuie respectate 🙂 Atunci incep sa urle si sa ceara sa se permita exceptii.
    Suntem peste tot acasa, cum ar veni 🙂

    Pana la urma tot la „hai, sefu’ sa ne-ntelegem ca oameni suntem” se ajunge.

  21. Trăiesc de 34 de ani in Germania, copiii mei mari 31 și 24 ani cunosc regulile și la toți ni se pare normal. Chiar daca ai fentat școala și ai luat copilul in concediu te prinde la aeroport, in tren, pe Autobahn, undeva in oraș iese in evidentă acel copil școlar și călător. Nu înțeleg de ce atitea discuții – in Rom copiii au foarte multe vacante și nu va ajunge timpul? Ceilalți colegi de servici nu mai apuca sa plece? Dar cum pleacă atit de des părinții doar cu cele 21 de zile de concediu. In G au copiii 12 sapt, din care 6 sapt vara. In Rom și Bulgaria am citit ca s-au preluat și celelalte vacante de toamna, carnaval, Rusalii – atitea vacante nu mai are nici un copil in lume. Dar tot nu ajung…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *