ce impact pe termen lung a avut o traumă sexuală în viața mea

Am primit acest mesaj de la o cititoare care dorește să-l public anonim aici, pentru voi. Am citit multe comentarii în ultimele zile ale unor femei care spun că ele nu au trecut prin abuzuri sexuale, deși da, au fost pipăite pe stradă, s-au frecat de ele tot felul de libidinoși în autobuz, au văzut penisuri în erecție în scara blocului înainte să intre în gimnaziu și așa mai departe. Abuzul e atât de normalizat încât nu-l mai recunoaștem nici când ni se întâmplă. Efectele pe termen lung ale unei traume sexuale pot fi teribile. Vă rog să citiți acest mesaj. Atenție, conține triggere pe tema violului și a traumei sexuale.

Bună, Ioana,

Au trecut aproape 20 de ani de când am ieșit în club cu colegele de cameră de la cămin. Eram 4 fete, iar la sfârșitul petrecerii am mers în apartamentul unui tip, iubitul uneia dintre cele 4 fete. Eram 4 fete și 3 băieți.

Seara nu s-a terminat bine pentru mine după ce cele trei fete cu care venisem au plecat, crezând că sunt safe cu cel cu care îmi petrecusem seara. Am fost forțată să fac sex cu cei trei pe rând și îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri frica ce mă paraliza. Nu am știut cum să reacționez, să mă lupt, să țip, să încerc să fug, mi-am dat seama repede că nu am nicio șansă. Am făcut ce m-au rugat să fac și mă rugam doar să se termine odată și să mă lase să plec. Nu am opus niciun fel de rezistență, gândindu-mă că ar putea să folosească forță, ceea ce ar fi fost și mai rău pentru mine. Mă gândeam doar cum să fac să adun cât mai multe dovezi și îmi amintesc că le-am luat pielea de pe spate sub unghii cu gândul că a doua zi mă duc la poliție, unde vor analiza unghiile mele negre, pline de piele de agresor.

Unul din ei m-a condus acasă după toate cele întâmplate. Ajunsă la cămin, îmi amintesc că le-am povestit fetelor prin ce am trecut și au rămas mute. Îmi amintesc că a fost cel mai lung duș din viața mea! Oricât mă spălam, frică nu dispărea. Mi-a fost foarte frică!

Credeam că ăla va fi sfârșitul meu. Mi-a fost frică să merg la poliție. Nu aveam dovezi de agresiune, pentru că alesesem să cooperez și nu aveam decât piele sub unghii, pe care o păstram cu sfințenie ca pe cele mai importante dovezi. Mi-a fost teamă de ce ar spune părinții dacă ar afla, mi-a fost foarte rușine și nu am depus plângere la poliție de teamă că violatorii ar putea să se răzbune pe mine, dar și de ce ar zice lumea. Credeam că a fost vina mea.

La câteva luni, am întâlnit un băiat cu care am început o relație. La puțîn timp după ce ne-am cunoscut i-am povestit prin ce am trecut cu acei trei băieți. Nu i-a fost ușor să audă asta, dar m-a ales pe mine în ciuda celor întâmplate. A fost prima și ultima dată când am discutat cu el despre asta și am îngropat trauma într-un sertar bine ascuns pe care nu am avut nicodată energia și curajul să îl deschid.

M-am căsătorit cu acest bărbat care a știut prin ce am trecut și după mai bine de 18 ani de relație și doi copii minunați, suntem pe punctul de a ne despărți. De ce? Pentru că în inconștientul meu de fiecare dată când el a pus presiune pe actul sexual, la mine se simțea inconștient ca o agresiune. În timp am dezvoltat un sistem de autoprotecție care mă ferea de durere și frică: mă îmbolnăveam somatic. După un an de zile de mers la ginecologi să găsească cauza durerii mele, mi-am dat singură seama că ar putea fi ceva care pleacă de la cap, pentru că toate analizele erau foarte bune, dar aveam dureri cumplite în timpul sexului cu soțul meu.

Sunt norocoasă că am întâlnit un medic ginecolog care a înțeles că durerea mea era indusă de o traumă și mi-a recomandat să fac terapie folosind tehnica EDMR și no sex timp de cel puțin un an.

În timp, această traumă a făcut ca eu să:
– fug de soțul meu și să evit sexul
– să nu îi ofer momente de tandrețe de teamă că se vor sfârși cu sex
– am doar 2-3 orgasme timp de 17 ani, ceea ce îl făcea să se simtă neputincios
– nu am simțit plăcere de cele mai multe ori și făceam asta că pe o datorie
– nu am avut libido, dorința nu era acolo. De multe ori am spus că dacă sexul ar dispărea de pe față pământului, aș fi cea mai fericită.

Suntem în punctul în care el ne gândim să ne despărțim pentru că eu sunt incapabilă să iubesc, să simt…

Am început terapia și sper să îmi recapăt corpul înapoi, să încep să simt din nou, să trăiaesc!

Ce aș recomanda persoanelor care au trecut printr-o traumă sexuală:
– Nu intra intr-o relație până nu vindeci această rană. Timpul nu vindecă, va fi doar mai rău dacă o ignori.
– Dacă ești deja în relație, mergi la terapie, ia-ți corpul înapoi, dă-ți voie să simți plăcere.
– Nu te mai lasă folosită. Spune NU! Până aici.
– E greu, dar există recuperare și în asta îmi pun eu acum speranțele salvării căsătoriei mele.
– Ascultă-ți corpul. Mie mi-au trebuit aproape 20 de ani să îmi dau seama că asta m-a îmbolnăvit fără să existe un tratament la farmacie.
– Fiți puternice! Nu e vina voastră că sunt acești monștri în libertate.

Va îmbrățișez!

Aș adăuga ca în caz de traumă recentă, puteți cere ajutor psihologic la deprehub.ro

Photo by RDNE Stock project: https://www.pexels.com/photo/text-6003414/
Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4189

19 comentarii

  1. Am citit si mi s-a frant inima. Imi este teama sa nu fiu gresit inteleasa. Dar de ce amestecam frecatul unui libidinos in autobuz cu ceea ce a patit aceasta cititoare? Femeile care au trecut prin tot felul de situatii abominabile au dreptul sa discute despre ele, si e foarte bine ca se fac auzite. Dar este nefiresc sa amestecam violurile cu vreun libinos care te pipaie in autobuz, si sa le numim la gramada „abuzuri”, ca sa ce, sa iasa mai multe? Violurile si abuzurile nu au frecventa pe care par sa o aiba cand se scrie despre ele. Asta nu inseamna ca suferintele celor care trec prin asa ceva nu sunt reale, dar exista si multe femei care nu au fost violate, care au ramas singure cu vreun tip cunoscut in discoteca si cu prietenii lui si nu s-a intamplat nimic anapoda. Am ajuns chiar in punctul in care daca cineva spune ca nu a trait niciun abuz, i se spune ca totusi nu isi aminteste, ca de fapt a fost un abuz si faptul ca un tip s-a lipit de ea in metrou. Cred ca violurile si abuzurile sunt totusi rare, statistic vorbind. Sufar pentru fiecare dintre aceste femei, dar nu toata realitatea este asa cum pare ca este pictata in zilele noastre. Si chiar nu inteleg de ce. Mi-ar fi groaza sa fiu adolescenta sau tanara femeie in zilele noastre, parca din fiecare colt poate sa sara si sa te atace un violator. Si totusi realitatea multor femei de 40-45 de ani este cu totul alta.

    • Exista mai multe feluri de abuz sexual. Violul este unul dintre ele. Poate fi privit ca fiind cel mai grav dar asta nu inseamna ca celelalte nu sunt abuzuri. Nu sunt violuri dar SUNT abuzuri.
      Cand un libidinos se freaca de tine in autobuz asta declanseaza teama, greata, senzatie de sufocare, te simti murdara si … abuzata. Nu intra in numarul violurilor dar intra in numarul abuzurilor. Si daca agresorul nu e pedepsit cand este la etapa de “frecat” atunci poate capata incredere si merge mai departe spre viol.
      Toate cele enumerate de Ioana sunt abuzuri si cauzeaza traume. Nu cred ca ajuta pe vreo victima sa i se spuna “hei, trauma ta e mai mare/mica decat a mea”. Nu cred ca o femeie violata este deranjata ca o alta femeie impartaseste trauma de a fi fost pipaita fara acordul ei. Nu cred ca o femeie care a fost violata ar prefera ca celelalte victime de abuz sa taca.

    • Mda.. asta e sora cu aia « da’ de ce amestecam o palma data copilului din cand in cand cu aia care isi omoara copiii in bataie ».
      Iti spun eu de ce. Pentru ca trauma nu e determinata doar de gravitatea estimata de un observator exterior a intamplarii initiale, ci mai ales de perceptia si de urmele (fizice, psihice, emotionale, mentale) pe care le lasa victimei. De masura in care reuseste sau nu sa proceseze ce s-a intamplat.
      O aceeasi procedura la dentist, la aceeasi varsta si la acelasi dentist, a fost suportata de primul meu copil fara niciun fel de anestezie si (aproape) cu zambetul pe buze, iar de al 2-lea doar cu semi-narcoza, anestezie locala suplimentara si cu urlete si tipete in ciuda tuturor acestora.
      QED.

    • Deci e același lucru și trebuie să luam împreună situațiile în care cineva își plesnește copilul și cineva care îl omoară în bătaie? nu știu pe ce lume trăiești dumneata. o crimă este o crimă, in timp ce o palmă este o palmă cu repercusiuni diverse, in funcție de cei implicați, de relația lor, de atitudinea de după, de frecvență situației sau faptul că este one time și altele.
      ce spuneți nu are foarte mult sens. dacă copilul a fost traumatizat de mersul la dentist, asta nu face mersul/dusul copilului la dentist o infracțiune.
      oricine are tot dreptul să se simtă traumatizat de ..orice îl traumatizează, dar infracțiunile sunt una, altele sunt alta. un viol este un viol, unul care îți spune pe stradă : ce bună ești, păpușa, deși e o vulgaritate și o bădărănie, nu e viol. etc.
      haideți să vedem și niște nuanțe, acolo unde sunt, și să nu facem analogii absurde doar ca să ne prezentăm noi drept superiori

  2. Buna,Ioana,nu știu dacă e ok deprehib,eu am incercat ceva,cu unul din specialiști,nu mi a plăcut deloc,este doar experiența mea…

  3. Imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva. Cu siguranta aceste experiente lasa urme adanci… cu suport psihologic potrivit sunt sigura ca te vei vindeca.
    Pe langa faptul ca agresorii nu au absolut nici o scuza, cred ca fetele (si de ce nu si baietii) trebuie invatate/invatati sa recunoasca situatiile cu potential periculos de agresiune sexuala. Ramas singura cu 3 baieti dupa ce prietenele au plecat, e un semnal de alarma. NU dau vina pe tine, sub nici o forma!! Subliniez faptul ca ar trebui sa ne educam copiii in a recunoaste aceste situatii si in a le evita.
    Iti doresc vindecare frumoasa.

    • La fel ma gandeam si eu. Inteleg trauma prin care a trecut. Inteleg faptul ca i-a fost teama pentru viata ei in acele momente. A fost viol si imi pare rau ca a trecut prin asemenea intamplare care i-a macinat toata viata.
      Dar cred ca indivizii aceia nici nu si-au dat seama ca au violat-o. Prietenele au plecat si ea a ales sa ramana singura cu 3 tipi. Scrie ca a facut ce i-au cerut fara sa se opuna, fara sa riposteze. Indivizii au luat ca o invitatie faptul ca ea a ramas cu ei si apoi teoria lor a fost confirmata de faptul ca nu s-a opus.
      Repet : inteleg de ce nu s-a opus. Doar spun ca barbatii nu au aceeasi matrice de lectura a acestor intamplari.
      Din nou, imi pare rau ca a trecut prin aceste intamplari oribile.
      Si da , trebuie sa ne aparam singure evitand situatii periculoase.

    • .. nu si-au dat seama… sunt sigura ca ea nu a aratat placere si dorinta, ba dimpotriva.
      acei barbati poarta o vina deplina.

    • „NU dau vina pe tine, sub nici o forma!!” In mod nefericit exact asta ai facut, Iulia!
      „Ramas singura cu 3 baieti dupa ce prietenele au plecat, e un semnal de alarma.” Este oare normal sa te astepti sa fii agresata sexual daca esti singura intr-o incapere cu trei barbati? Asa ar trebui sa ne educam copiii? Sa fie mereu in alerta in preajma altor oameni? Sau doar fetele in preajma barbatilor? Ar putea cineva sa spuna care este „numarul” safe? 1, 2? As zice ca este mai periculos sa fii cu o singura persoana in aceeasi incapere decat cu trei. Adica riscul ca sa intalnesti un singur abuzator este mai mare decat sa intalnesti 3 la un loc.

    • Draga Florina,
      Atitudinea la care indemni este extrem de periculoasa. Eu am spus ca trebuie sa ne invatam copiii sa recunoasca situatiile cu potential risc. Asa cum a fost si aceasta. Daca nu esti de acord cu acest lucru, as fi curioasa si de ce.
      Intr-o lume ideala nu te astepti sa fii agresat/a daca ramai singur/a cu mai multe persoane. Dar iata ca nu traim intr-o lume ideala. Si nu e mai bine sa avem grija sa nu ajungem in acest tip de situatii? Daca ai copii, sper din tot sufletul ca le explici situatiile care ii pot pune in pericol. Si ca inainte sa traverseze strada pe trecerea de pietoni trebuie sa se asigure, chiar daca in mod normal ar avea prioritate. Pentru ca nu exista o lume ideala. Si e mai bine sa fii precaut.
      Numai bine.

    • Dar cum ne educam copiii, daca tot ati deschis subiectul? Acest subiect, violul, un subiect atat de sensibil, nici nu stii de unde sa il apuci sa nu jignesti pe cineva (si ca tot vorbim despre asta, cred ca nici nu ar fi trebuit permise comentariile, si eventual deschis un subiect separat pe tema abuzului in general). Poate ca si comentariile mele sunt deplasate, dar mi s-a oprit inima in loc cand am citit mai sus ca poate aia nici nu stiam ca violeaza. Doamne fereste!
      Nici eu nu imi doresc sa ii spun copilului ca orice barbat este potential violator. Eu am fost in timpul facultatii acasa la baieti, unii dintre ei stateau cu alti baieti, eu si prietena mea am adus o data un tip cunoscut in discoteca la mine, impreuna cu un un prieten de-al lui, am dormit pe la prietene care aveau parteneri, am ajuns sa imi privesc trecutul cu groaza, de parca am scapat mereu prin urechile acului. Oare? Mama mea a avut o experienta foarte trista pe aceasta tema in tinerete, si totusi nu ne-a educat niciodata feriti-va de barbati pentru ca toti sunt niste violatori. Ne-a spus sa nu bem prin cine stie ce locuri mai ales daca nu suntem cu persoane de incredere, sa nu ne suim in masinile strainilor, chestii firesti. Chiar si asa, eu imi amintesc ca atunci cand am venit in Bucuresti m-am suit in masina unui tip care se inscrisese parca odata cu mine la facultate, si m-a lasat undeva in centru.. am fost dusa acasa de la un interviu in afara Bucurestiului, etc si din nou, acum ma minunez ca am facut asa ceva. Cum abordam, pana la urma, situatiile astea, apropo de cum ne educam copiii? Se scrie atat de mult despre violuri incat nici nu mai poti sa crezi altceva decat ca 1 din 2 barbati sunt violatori. E vreun barbat pe aici care ar vrea sa comenteze situatia? si eu am sot si frate, am prieteni de familie, am crescut cu unchi in familie, barbatii sunt modele importante in vietile noastre, inclusiv pentru fete. nu vreau sa educ copiii feriti-va, toti sunt potentiali abuzatori. Efectiv nu mai exista loc pe internet (ca si cartile sunt luate cu asalt, dar ele sunt altceva) in care sa nu citesti despre violuri. Chiar si pe blogurile calde de familie! Nu creeaza asta o adevarat psihoza? Dar sa revin la intrebare. Cum ne educam fetele? Orice baiat este un potential violator?

    • mai greu de evaluat riscurile astăzi, când efectiv orice pare cu potențial. se tot spune că cele mai multe violuri se petrec cu persoane cunoscute. acum ar trebui să învăț copilul sa considere situație de risc și să rămână singură cu unchiul in casă. mi-am amintit că o colega de facultate, in anii 2000, a fost atacată de câini pe o stradă lăturalnică. s-a apărat cu geanta, a urlat, la un moment dat a apărut un tip într-o mașină și a pescuit -o și pe ea. potențial risc? cine poate spune. a ajuns cu bine acasă. intuiția e importantă, dar intuiția noastră o cam ia razna daca ce citim peste tot pare să arate că toți bărbații sunt abuzatori și că… am ajuns să nu mai recunoaștem abuzul nici când îl trăim. deci nu că uneori nu e, nu îl mai recunoaștem.

  4. E abuz tot ce se intampla fără voia ta. Uite ca eu, după 30 de ani, încă mai tin minte cum un nenorocit si-a băgat mâna sub fusta mea, în plină zi, la locul de joacă al școlii, când aveam doar 7 ani. Motiv pentru care am urat ani de zile atingerea oricui era de sex masculin, inclusiv al tatălui meu, care nu a facut niciodata nimic. Nu mai zic de altele, ca alea doar s-au adunat peste ce m-a marcat pe viață.

  5. Poate fi vorba și despre vaginism, mai ales ca se poate dezvolta pe baza unei traume. Daniela Maron și-a spus pe youtube experiența ei. După ce s-a vindecat de vaginism, a înființat Her therapy center, în Cluj. În acest centru se vindecă foarte multe femei de această problemă, unele dintre ele, după zeci de ani în care nu au putut să se bucure de relații intime.

  6. Si eu sunt de parere ca,ar fi indicat sa ne accesam ceva mai mult din instinctul de conservare si sa evitam,pe cat posibil,situatii si oameni care ne dau mixed feelings.( cred cu tarie ca noi,femeile,avem o inteligenta emotionala si un gut feeling care ne-ar salva uneori,daca le-am acorda mai mult credit).
    Ioana,iti doresc sa te vindeci trupeste si sufleteste, si sa poti sa te regasesti pe tine de dinainte de acel mostruos episod.

  7. Desi sotul meu este primul meu barbat cu care am întreținut relații sexuale simt acelasi lucru ca si Doamna de a descris aceasta situatie .Cred ca totul vine din copilaria mea mai exact de cand eream in clasa V||| a find la scoala chiar dirigintele clasei pipăia toate fetele din clasa chiar in timpul orei de istorie desi am povestit cele întâmplate si directorului de atunci,acest individ din pacate preda si astazi in aceasta școala .Desi am fost virigina pana la 18 ani
    aceste pipaãieli miau distrus viata si nu ma pot bucura de relatia cu sotul meu si vad cum se stinge incet ,incet casnicia noastra deci avem 12 ani de relatie si doi copii minunati .

  8. A, nu am indemnat pe nimeni la nimic, doar am problematizat putin. Recitindu-ti comentariul am inteles insa ca de fapt te-ai simtit atacata si am inteles si de. Prin urmare, te indemn la toleranta fata de oamenii cu opinii diferite si la empatie fata de victimele abuzurilor.

  9. Și eu am fost abuzată fizic și emoțional ani de zile, încă din adolescență,de către cumnatul meu Nu s-a ajuns niciodată la viol, dar experiența a fost cruntă. Pipăieli, discuții în care se lăuda cu virilitatea sa sau dorea să afle despre experiențele mele sexuale, încercări repetate de a-mi știrbi încrederea în mine (râdea de defectele mele, îmi spunea că am probleme de comportament), încercări de a mă manipula, pedepse atunci când nu făceam cum vrea el (de exemplu, ruperea oricărei legături cu sora mea), mă punea să admit că sunt atrasă fizic de el (lucru pe care îl făceam, fiindu-mi frică să-l contrazic). Nu am vorbit niciodată despre abuzul fizic, mi-a fost, și încă îmi este rușine, doar de abuzurile verbale și emoționale. Mă doare foarte tare că sora mea știa ce se petrece, dar a preferat să nu spună nimic (cred că și ea este o victimă a acestui individ). Ce am descris mai sus e doar o mică parte din ce a putut să-mi facă acest individ. Mi-e frică să dau detalii, îmi este în continuare foarte frică de el. Aș fi vrut să lupt mai mult, să spun nu, să-l sfâșii cu dinții, dar n-am putut. M-am simțit paralizată în toate interacțiunile cu el (și nu au fost puține). Și nu eram decât un copil! Nu știu dacă voi putea împărtăși vreodată cu cineva toată această experiență, așa că las și eu mărturisirea mea aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *