Aseară am fost la seara introductivă pentru părinți la școala lui Ivan. Nu vă povestesc (încă) despre cum a fost și ce-am aflat despre ce urmează să învețe în anul 7, dar vreau să scriu despre un obicei foarte interesant de pe aici, din Olanda, Nederlandia sau cum vreți să îi ziceți (Regatul Țărilor de Jos se numește în limba română, Nederland îi zic ei, The Nertherlands în engleză, adică țările joase, nu de jos, că-s la nordul planetei, dar în fine, iar limba oficială e neerlendeza, nu olandeza, scuzați offtopicul).
În primele zece minute, directoarea ne-a dat ceva info despre metoda nouă pe care vor să o aplice de anul acesta. Școlile pot alege ce și cum predau, iar statul verifică dacă la final de an copiii au dobândit ce aptitudini cere programa, în cei trei ani de când am copiii în școală aici am experimentat două metode diferite, asta e a treia, directorii educaționali monitorizează constant progresul copiilor și fac mereu ajustări. Apoi am mers în clasele copiilor noștri, cu profesorii lor.
Ne-am așezat pe locurile propriilor copii, apoi profesoarele ne-au dat bilețele cu întrebări și ne-au lăsat să vorbim. Scopul a fost să ne cunoaștem mai bine între noi, părinții.
Teoretic ne știm un pic, copiii sunt colegi de trei ani, avem și un grup de whatsap pe care ținem legătura (și care e foaaaarte diferit de ce se întâmplă în România pe grupurile de WP, poate apuc să scriu și despre asta).
Practic, nu ne știm bine, iar profele au decis ca în loc să ne dea info despre predare, să ne pună să socializăm.
Ivan are colegi olandezi (cam jumătate de clasă), dar și englezi, japonezi, chinezi, indieni, un coleg român, altul brazilian, un coreean, un iranian și sigur mai sunt și alte nații pe care nu le știu.
Ei, să vedeți cum a fost meciul răspunsurilor aseară, am murit (pe interior) de râs. Am răspuns în grupuri de patru.
Prima întrebare:
Își face curat copilul tău în cameră?
Tatăl japonez: În fiecare duminică facem șmotru, totul lună. Ce găsesc pe jos arunc.
Mama turcoaică: Sunt obsedată cu făcutul patului, în rest e prăpăd.
Mama olandeză: Nu ne stresăm, mai strângem când nu ne mai vedem mobila de sub lucruri.
Eu: Ăăă, îi spun zilnic, dar până nu intru peste el cu curățenia, nu prea face.
A doua întrebare:
Mănâncă variat copilul?
Tatăl japonez: Foarte variat, multe tipuri de orez și legume, uneori pește.
Mama turcoaică: Vai, mănâncă orice, oricând, e jale, gătesc non-stop, noroc cu bărbatul, că face și el treabă la bucătărie zilnic.
Mama olandeză: Dulciuri de dimineață, un sandviș la școală, altul acasă, la cină face soțul o carne la tigaie, deci bănuiesc că răspunsul e nu, dar e OK, nu ne stresăm.
Eu: Ivan mănâncă destul de divers, că gătesc ciorbe, supe, sosuri, chestii la cuptor…
Mama olandeză: A, da, mi-a spus Thijs.
Normal că i-a spus (băiețelul acesta încă NU a fost la noi la masă, probabil urmează, e pe vreo listă de așteptare a lui Ivan)
Ce sporturi face copilul tău?
Tatăl japonez: Nu prea multe, preferă să citească.
Mama turcoaică: Fotbal, fotbal și încă niște fotbal.
Mama olandeză: Înot de performanță, korfball, hockey pe iarbă, fotbal, padel și acum vrea să se înscrie și la badminton.
Eu: Ieșim la teren zilnic și dăm o minge, mai face tracțiuni și flotări cu taică-său…
E, aici, la următoarea am crezut că leșin.
La ce oră se culcă copilul tău?
Tatăl japonez: Mereu la 9 e în pat, la 9.15 doarme. Și în weekend, și în vacanțe.
Mama turcoaică: Noi ne propunem 9, dar se face 10, în weekend chiar și 11…
Mama olandeză, cu privire dezaprobatoare către cealaltă mamă: Fiica mea e în pat la 8. La 8.20 doarme.
(Fiica ei are 10 ani și jumătate, iar copiii mei la ora 8.30 încă sunt pe-afară, nespălați și nemâncați)
Apoi, tot ea: Și încă e târziu, anul trecut se culca la 7.30.
Restul părinților: tăcere asurzitoare
Eu: Altă întrebare mai avem?
Are copilul telefon?
Aici am răspuns toți: Are, pentru că toți ceilalți aveau.
Dar s-a dovedit că nu aveau ceilalți, dar ne-au păcălit, și acum majoritatea au. 😊
Revenind, da, surorilor și fraților, neerlandezii își culcă copiii de seară după-amiaza, practic. Foarte, foarte devreme. Pe la 8 nu mai auzi picior de copil în cartier, doar turcii și românii mai zic un pâs, dar în șoaptă. Ceea ce e, desigur, foarte bine, ai lor sunt fresh dimineața la școală, ai noștri dorm pe ei până la 10.
Și noi am ținut ora de culcare cu sfințenie, dar până pe la 6-7 ani. Exclus să-i culc pe ai mei la 8, își vor da demisia. Noi reușim la 10 în pat, pe la 10.30 adorm, că până citesc, până mai fac un pipi, până îmi mai spun ceva important…
Funny, diferențe culturale. Unii fac ca la carte cu somnul și cu sportul, alții cu mâncare, alții cu curățenia…
hahahaha ce mult imi place articolele de genul asta! multumim multumim multumim, Ioana. super interesant si amuzat, ca intotdeauna. mult success Sofi si Iv! baietelul meu incepe maine scoala primara in Londra si o sa incerc sa fiu si eu atenta la diferentele culturale sa vi le povestesc aici. imbratisari multe!
In Franta , copiii sunt in pat la 20h00, 20h30 cel tarziu, al meu n-am reusit sa-l culcam niciodata inainte de 21h.
Insa masa de seara e la 19h-19h30 fara exceptie, la fel si in vacante.
Copiii au nevoie de mai mult somn decat adultii si este bine sa respectam asta, pentru binele lor.
Sincer, sunt de multi ani in Franta si ceea ce imi place cel mai mult aici e ritmul ce este dat zilei, de mesele la ore fixe : pranzul e intre 12h00 si 13h00, 13h30 ce tarziu, gustarea la 16h00 si cina la 19h -20h00 cel tarziu.
Mie mi-a fost foarte bine sa ma adaptez la ritmul acesta si corpul mi-a multumit. Imi amintesc din facultate cand mancam la 16h masa de pranz, nici nu ma mir ca aveam caderi de glicemie.
Asa si cu somnul, totul e ritmat, creeaza o rutina iar copiii au nevoie de rutina pentru a creste sanatos.
@iulia, Ce ma bucur sa mai vad pe cineva spunand asta!! Si noi suntem in Fr, si noi culcam strumful la 20h, si la noi orele de masa sunt fixe, ziua e ritmata. Suntem avioane pentru foarte multe rude din Ro, ce atata ritm? Ce atata rigoare? Lasa copilu sa se bucure de seara :)) Muahahah si cine se ocupa de el in Gremlins mode a doua zi? Aud? Aud?