Aseară am pus un story exagerat de entuziast despre un soi de pate de dovlecel pe care tocmai îl făcusem. Am povestit rețeta în timp ce ronțăiam ca un iepure niște bastonașe de apio cu acest dip de dovlecel.
Apoi m-am spălat pe dinți și m-am culcat.
Ei, nu vreți să știți cu câte mesaje m-am trezit: Ce era aia verde de o ronțăiai? Nu am auzit, nu am înțeles, nu am mai văzut. VREM ȘI NOI!
Așa că vin aici cu o mică lecție de biologie.
Comunitate, meet APIO. Apio, acești 278.000 de oameni vor să te cunoască!
Apio sunt practic tulpinile și frunzele de țelină.
Acum le știți? Alea pe care le ignorați în supermarket, că nu știți ce sunt. Arată ca niște bețe lungi și verzulii, cu cinci frunze bizare în capăt.
De ce se mănâncă?
Păi, în primul rând că au o textură faină, crocantă. Nu au cine știe ce gust, poate unul vag de țelină, ușor dulceag.
Se pot tăia bastonașe și sunt excelente crude cu hummus, brânză și orice alt tip de cremă, dip sau salată doriți.
Se pot și mărunți și pune la fiert în ciorbe, sosuri sau tocănițe.
La ce-s bune?
Conțin multă apă, dar și multe fibre, care-s mega importante la digestie și pentru sănătatea intestinelor.
Decât să dați popcorn sau sticksuri la copii, încercați cu bastonașe de apio. Bine, merge dacă începeți când sunt mici, la adolescență s-ar putea să intre mai greu.
Rezistă mult în frigider, se pot lua la picnic sau la drum lung, mie mi se par super și la petreceri, dar poate că sunt eu ciudată.
Mno, gata, acum îmi rămâne doar să sper că o să vă împrieteniți, eu mi-am făcut datoria.
Las poză cu mine și apioul meu.
