Nu știu cum e pentru voi, dar mie mi se pare sincer imposibil de gestionat tot ce este de gestionat.
Dimineața la prima oră, e esențial să te expui la lumina soarelui. Nu ecran, nu carte, neapărat lumina soarelui. Dacă ea nu există, îți pui ochelarii cu lumină albă. Măcar niște minute.
Înainte să mă ridic să trag draperiile, este esențial să fac câteva întinderi în pat. Mâini, picioare, șold, coloană, gât. Apoi mă ridic ușurel la marginea patului și respir de câteva ori, ca să nu amețesc și să fiu prezentă la tot ce trăiesc. Eventual spun și două trei mantre, să am o zi bună.
Apoi mă ridic, dau draperiile, las lumina naturală să mă trezească ușurel. Deschid geamul. Inspir adânc. Iar au pus bălegar pe câmp, miroase ca în grajd. Îmi place.
Mai fac două trei exerciții de întindere și respirație.
Aplic hormonul de dimineață, un puf pe coapsa interioară. Aștept să se usuce. Stau cu fața la geamul deschis, cu ochii larg deschiși în lumina naturală. Respir abdominal.
Apoi îmi fac patul și-mi schimb hainele, ritualuri esențiale în cultura japoneză pentru o zi bună și eficientă. Mă spăl pe față și pe dinți, mă dau cu cremă hidratantă.
Merg la bucătărie. Salut politicos pe oricine întâlnesc pe drum. Soț, pisici, copii, mama (dacă e în vizită la noi). Zâmbesc, chiar dacă am dormit trei ore.
Beau un pahar de apă caldă, așa e bine pentru curățarea intestinului și pornirea digestiei. Las la infuzat ceaiul de salvie, 15 minute. Deschid laptopul, văd ce am de făcut. Mai discut cu ai mei sau cu pisicile.
Îmi fac o omletă cu multă proteină (adaug brânzică de vaci). Fac și un smash de avocado, e nevoie de grăsimi sănătoase. Prăjesc o felie de pâine integrală cu semințe (are fibre și vitamine).
Beau ceaiul de salvie, trebuie pe stomacul gol.
Mănânc omleta mestecând încet, după ce mai întâi iau cinci guri de ardei kapia crud (ca să nu am spike glicemic).
Îmi fac al doilea ceai și îl las la răcit. Iau Vitamina D cu K, beau un pahar de apă rece. Hidratarea e importantă.
Încep să lucrez. Sunt trează de 40 de minute și deja am făcut 20 de lucruri esențiale pentru sănătatea mea. Ziua continuă cu alte lucruri la fel de esențiale cum ar fi lucru, studiu, eventual cumpărături, gătit, dus sau adus copii de la școală, activități sau terapii, citit, editat, făcut referate, descifrat studii, găsit sală pentru evenimentul din Amsterdam, suplimente, vitamine, SPF, sport, neapărat sport măcar 15 minute în fiecare zi, dar și timp 1 la 1 cu fiecare dintre copii, timp toți patru, timp cu iubitul (nu mai facem și noi ceva?), petiții online anti bullying, negocieri cu copiii adolescenți, stres cu examenele lor, stres cu examenele mele, sute de mesaje pe whatsapp, grupuri de sprijin, mesaje cu cereri de ajutor, mii de mesaje pe Facebook, sute de comentarii, seara alte ceaiuri, alte suplimente, alt hormon, poate o prietenă care vrea să vorbim sau chiar două, neapărat să ne mai vedem și noi, apoi vreau să și citesc un pic, dar voiam să termin serialul ăla, ambii copii vor atenție, trebuie neapărat să scriu un articol despre experiența mea cu perimenopauza, atâtea femei se simt neînțelese de medici, să nu uit tonerul de seară și crema de ochi, magneziul, și o cititoare îmi răspunde la un story despre anorexie, îngrijorată: „Auzi, de ce nu faci și tu ceva cu buzele alea? Stai cu ele mereu așa de uscate…”
PS: Ne vedem mâine seară la un LIVE ca pe vremuri aici pe pagină de la ora 9 seara (a României), să îmi spuneți dacă am buzele prea uscate sau e totuși ceva cu care se poate trăi, având în vedere contextul general (am strugurel și balsamuri de buze în toate gecile și gențile, în mașină și pe noptieră, dar uneori pur și simplu nu reușesc să îmi amintesc că mai trebuie rezolvată și această problemă…)
