Nici n-am apucat să postez bine story-ul cu shakshuka, că am și primit zece comentarii cu „Rețeta!!!!”
OK, fie, vă arăt mai jos cum fac eu, nu e nicio filosofie.
Întâi de toate, ce e shakshuka asta (se citește șacșuca.) Și de ce se scrie așa de complicat?
E un fel de mâncare orientalo-african, pe care eu l-am întâlnit prima oară în Bulgaria. Apoi l-am mai întâlnit (a se citi căutat cu disperare în scopul de a deveni expertă mondială în șacșuca) în România, la Londra, în Olanda, ba chiar și în Spania și Italia l-am gustat, prin barurile de hipsteri. Din când în când, fac și eu acasă, pentru mine și iubit. Copiii nu se ating, cică e dubios.
Ce e șacșuca asta? Ouă ochiuri moi în sos de roșii.
E bună, mămicule, e bună rău!
Aveți nevoie de:
-tigaie
-ulei de măsline
-juma de ceapă de care vreți voi
-2-3 căței de usturoi
-un ardei gras sau capia
-o conservă de roșii întregi sau cuburi (merge și o cană de sos de roșii, dacă nu aveți conservă, sau vreo patru roșii mari întregi, tăiate cuburi)
-3-4 ouă
-pătrunjel și/sau coriandru
-feta/telemea
-boia dulce, chimion, fulgi de chilli pentru aromă, sare
-pâine prăjită
Se face ușor de tot.
Începem ca la orice mâncare românească: călim olecuță în ulei ceapa tocată, după ce se înmoaie punem peste și ardeiul tăiat fâșii și usturoiul tocat. Mai învârtim un pic, apoi punem conserva de roșii, sare, boia, praful de chimen, și lăsăm la fiert.
Dacă scade, eu mai pun puțină apă. Las vreo 20 de minute la fiert, chiar 30, dacă am răbdare, să se înmoaie bine ceapa. Gust, să fie bunuț. Mai potrivesc din arome.
Trebuie să scadă cât de cât, să pot face cu lingura în sos trei cuibare mici în care pun ouăle crude. Pun capac și las 6 minute, cât să se facă albușul, dar gălbenușul să rămână moale.
Presar feta, pătrunjel și fulgi de chilli, apoi mâncăm cu pâine prăjită direct din tigaie.
Felul în care se amestecă gălbenușul moale cu sosul de roșii și brânza e… ce să mai, e bun, bre! (ca să nu zic bro, că se opăresc doamnele în comentarii, ce, noi nu mai avem cuvinte, trebuie să luăm de la alții?)
Merge de brunch (pardon, masa care nu e nici mic dejun, nici prânz, să-i zicem micul prânz sau prânjun), de mic dejun sau de ce vreți voi, noi am mâncat ieri la cină, par example! Ptiu, ce tot amestec atâta limbile astea, limba românească e cea mai frumoasă, la fel și mâncarea, că doar și șacșuca asta, tot de la români vine, doar nu știm noi (încă).
Poftă bună și o zi bună! Fijne dag! Ptiu!
