Felurile neașteptate în care perimenopauza mi-a afectat viața și ce am făcut pentru a-mi recupera starea de bine

Pe scurt, anul trecut în câteva luni am ajuns să mă simt ca o bătrână de 80 de ani, după ce toată viața m-am simțit ca la 25 (și prin asta vreau să spun: plină de energie, sportivă, flexibilă și în putere).

Pe lung, mai jos.

Întâi au fost menstruațiile neregulate, vreun an. Unele foarte dureroase, unele prea înghesuite unele în altele, iar unele lipsă.

Am luat tot felul de suplimente care au ajutat cât de cât.

Apoi au apărut trezirile la 1 noaptea, după una, două ore de somn. Mă trezeam brusc cu durere vagă de cap și cu senzația că sigur e dimineață. Mai adormeam după 3-4 ore de uitat pe pereți. Noapte de noapte.

La scurt timp au apărut și bufeurile. Călduri bruște, extrem de intense, cu senzație de sufocare. Mă dezbrăcam până la piele, transpirată fleașcă, pentru ca peste un minut să-mi clănțăne dinții de frig. Apoi iar luam foc și tot așa, de 20, 30 de ori pe zi, noaptea mai des.

Cele mai rele însă au fost durerile de oase și de articulații. Într-o noapte m-am trezit plângând, atât de tare mă durea un șold. M-am gândit imediat la cancer. Dar peste o oră m-a apucat durerea de genunchi, și în următoarele luni a fost tot mai rău. Ajunsesem să urc scările susținută de soț și nu mă mai puteam ridica de pe covor decât ajutată.

Precizez că toată viața am fost o fire sportivă și flexibilă, am făcut mulți ani balet în copilărie, în viața adultă am alergat o vreme, de mai bine de doi ani fac sport cu greutăți de 3-4 ori pe săptămână, merg mult pe jos, fac stretching, am făcut și yoga o vreme, am fost mereu mai degrabă slabă, dar mereu cu mușchi.

De anul trecut am simțit că mă usuc și mă fragilizez, ca o crenguță. Durerile de oase erau crunte, mai ales noaptea. Reușeam să adorm doar cu antiinflamatoare. Dar tot mă trezeam la 1, 2 noaptea și adormeam greu la loc.

Apoi a fost și nevoia de a mânca mai mult. Toată viața am mâncat relativ puțin, îmi pun porții mici, pe care nu le termin decât rareori. Mănânc variat și des, dar puțin, nu prea am avut pofte. Dar de vreo jumătate de an, parcă nu mă pot opri din mâncat. Poftesc la dulce și pot să dau gata o ciocolată în zece minute. Parcă mi s-a stricat butonul de STOP. Am pus câteva kilograme în trei luni, pe burtă și șolduri.

Am știut că toate de mai sus (insomniile, durerile de oase, bufeurile, luatul în greutate) sunt simptome de perimenopauză, pentru că citesc despre asta de mulți ani. Au trecut doi ani de când am reușit să aduc în limba română biblia menopauzei, cartea dr. Mary Haver.

De câțiva ani am și început să fac ce trebuie să mă pregătesc.

Ce anume?

Sport pentru masa musculară, echilibru și flexibilitate

Mese bogate în proteină

Igienă mentală cât mai bună

Suplimente (Vitamina D cu K2, Magneziu bisglicinat)

Suplimente naturale care susțin sănătatea ovarelor

Totuși, de la un punct, când estrogenul a început să fluctueze foarte mult, simptomele au devenit prea mult. Mă simțeam efectiv ca o bătrână gata să își încheie socotelile cu viața. Și am doar 46 de ani!

M-am dus la medic, pentru că știam că vreau să încep substituția hormonală bioidentică.

Ce e asta? E un tratament cu hormoni care au o moleculă identică cu cea produsă de corpul uman, care are două scopuri: cel de a reduce simptomele și (cel mai important) de a oferi corpului și după încetarea menstruației dozele de hormoni necesare pentru a menține un corp cât se poate de sănătos și funcțional, în ciuda înaintării în vârstă.

Pentru că nu e normal ca la 46 de ani să nu mai poți urca scările singură, nici să dormi trei ore pe noapte!
Simptomele de perimenopauză pot dura până la zece ani, eu trăiam așa de câteva luni și deja nu mai voiam să mă dau jos din pat dimineața.

Citisem despre avantajele și riscurile substituției de mult, urmăresc mulți medici care publică frecvent studii și analize despre hormoni, așa că m-am simțit pregătită să merg la medic să cer ajutor.

Sigur că primul medic la care am mers, medicul de familie de aici din Olanda, când i-am spus de hormoni, s-a repezit să-mi prescrie anticoncepționale (nu știa altceva), am refuzat și am cerut trimitere la ginecolog. Mi-a dat un set de analize și am primit o programare peste câteva zile.

Analizele NU au fost hormonale, pentru că hormonii fluctuează mult în perimenopauză, și în consecință analizele nu sunt relevante. Dar am făcut analize pentru a exclude alte cauze pentru simptomele mele (glicemie, tiroidă, inflamații, carențe). Analizele au ieșit bune.

Ginecoloaga la care am nimerit la o policlinică din Amsterdam știa bine ce vorbesc. Am răspuns la câteva întrebări legate de istoricul familial, controale la sân, gineco (fac regulat de mulți ani), apoi mi-a explicat ce este TSH (tratamentul de substituție hormonală) și ce îmi recomandă să iau. Eu știam deja toată teoria, am fost de acord cu tratamentul propus și am început să iau de a doua zi un puf de estrogen (aplicat pe coapsă) și progesteron bioidentic oral seara.

Am continuat să mănânc divers și cu multă proteină, am continuat să fac sport, să mă plimb, să iau suplimentele. La patru zile de la prima doză de TSH au dispărut durerile de oase. Tot atunci am legat și primele cinci ore dormite. După alte câteva zile au dispărut bufeurile.

Am azi cinci săptămâni de substituție și simt că mi-am recuperat viața. E posibil în timp să trebuiasc să modific doza, țin legătura cu ginecoloaga, care mă sună la 6 săptămâni să mă verifice.

Planul meu este să iau substituție pe termen lung, studiile recente arată că dozele moderate de hormoni bioidentici (comparativ cu ce produce corpul nostru, dozele recomandate în TSH sunt mici) luate constant pe termen lung, înainte de menopauză și după, scad mult riscurile pentru multe boli (cardiovasculare, Alhzeimer, osteoporoză, osteopenie).

Din păcate, puțini medici sunt la curent cu noile recomandari și studii. Mulți au rămas în epoca în care menopauza e grea și femeia n-are decât să se obișnuiască.

Dar sunt și tot mai mulți medici care se informează și ne pot ajuta. Vă recomand să îi căutați pe aceia. Informați-vă din surse medicale.
Vorbiți cu femeile din jur despre cum e perimenopauza pentru voi, e important să normalizăm informarea și căutarea de soluții, după secole în care femeile s-au resemnat și au așteptat să treacă.

Dacă aveți întrebări, aici sunt. Sper să vă fie de folos.

Photo by Pixabay: https://www.pexels.com/photo/green-tree-268533/
Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4401

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *