Bucureştiul călare (opt zile pe Brompton)
Ştiam că-n seara asta e musai să ne despărţim. Recunosc că m-am gîndit să fug cu ea-n lume, pur şi simplu s-o încalec şi să dispar. I-aş fi scris soţului meu o vedere din Amsterdam, să ştie că-s bine şi…
Etichetă imagini nemuritoare
După-amiază în două
Totul a început cuminte, în două, cu două cutii albe, pe o pătură roşie. Curînd, cutia cu maimuţe s-a deschis, dimpreună cu cele două cutii albe. Una a vrut să plece în lume de emoţie, dar s-a întors curînd. S-au…
Recunosc: am tuns pisica!
Acum cîteva zile am pus pe facebook primele poze cu Ciocolata punk. Imediat au sosit şi întrebările da de ceeee de ceee bietul animal cu ce ţi-a greşit, of, săraca etc etc. Nu am tuns pisica pentru că n-a mîncat…
Ce se mănîncă bun la Lisabona
Am amînat postul ăsta nişte zile (deşi unii dintre voi au făcut pressing puternic pentru publicarea lui cît mai degrabă) ca să las să mai treacă ceva vreme după vacanţa la Lisabona şi să-mi pot aduce aminte de farfuriile pline…
Doi ani mai tîrziu…
… ne-am despărţit. Deh, lucrurile se schimbă cînd dai piept cu viaţa. După două minute însă ne-am dat seama că oricît s-ar schimba lucrurile, noi unul fără altul nu putem. Aşa că ne-am luat din nou azi, la doi ani…
Mergeţi la Lisabona, o să fie bună cu voi
Jur pe ce-am mai sfînt, pe obiectivul meu canon de 1.4 şi pe cele două pasteis pe care le mai am în frigider, sigurele amintiri cu ou de la Lisabona, că nu mai zbor cu low cost cît oi trăi.…
Aţi vrut tatuaj? Poftim tatuaj(e), mă simt generoasă
Sînt stilizari ale ovarelor. Nooo, sînt două pistoale mici în două teci mici. Exclus. Sînt nişte săbiuţe cu mîner cu însemne regale. Io cred că-s iniţialele numelui stilizate. Beţe chinezeşti cu design complicat. Profiluri de ţap subnutrit rîzînd la soare.…
Undeva în Bulgaria mi-am pierdut zece ani
Pe lîngă Kamen Bryag colţ cu Rusalka la cîţiva kilometri de Dalboka, sub un soare uscat şi-n miros de ţelină dulce. Acolo i-am pierdut şi nici c-o să-i mai recuperez curînd. Las poate-i găseşte cineva mai norocos ca mine şi-i…
Marţi, două ceasuri grele şi-un implant (plus concurs)
Nu vă gîndiţi la forme rotunjoare, că nu-s eu genul să mă dau la tăiat de dragul unor sutiene mai mari. Din păcate, implantul despre care vorbesc eu nu e la cerere şi nici face nimănui vreo plăcere deosebită. De-acum…
Gata! Ştiu! Asta trebuie să fie!
Duminica: ziua în care oamenii stau degeaba fără să se simtă prost din cauza asta. Azi, duminică pentru tot restul lumii, noi am ieşit pe uşă la 6.30. Dimineaţa. Direcţia Munte. 15 (cinsprezece, să nu se interpreteze) ore mai tîrziu,…