Bucureştiul călare (opt zile pe Brompton)
Ştiam că-n seara asta e musai să ne despărţim. Recunosc că m-am gîndit să fug cu ea-n lume, pur şi simplu s-o încalec şi să dispar. I-aş fi scris soţului meu o vedere din Amsterdam, să ştie că-s bine şi…
Ştiam că-n seara asta e musai să ne despărţim. Recunosc că m-am gîndit să fug cu ea-n lume, pur şi simplu s-o încalec şi să dispar. I-aş fi scris soţului meu o vedere din Amsterdam, să ştie că-s bine şi…
După ce luni dimineaţa mi-am început drumul către redacţie cu bicicleta într-un gard şi l-am continuat coborînd din şa de vreo sută de ori, la fiecare bordură uriaşă, la fiecare şanţ mai mare decît roţile mele, la fiecare maşină parcată…
Acum cîteva zile am pus pe facebook primele poze cu Ciocolata punk. Imediat au sosit şi întrebările da de ceeee de ceee bietul animal cu ce ţi-a greşit, of, săraca etc etc. Nu am tuns pisica pentru că n-a mîncat…
Am amînat postul ăsta nişte zile (deşi unii dintre voi au făcut pressing puternic pentru publicarea lui cît mai degrabă) ca să las să mai treacă ceva vreme după vacanţa la Lisabona şi să-mi pot aduce aminte de farfuriile pline…
moartea unui om pe care-l iubeşti. Avem moartea în noi şi o nutrim. Este unul dintre adevărurile pe care trebuie să le ştim. Din moartea Ei am învăţat însă că nimic nu poate alina durerea pe care o simţim la…
Mi-am găsit Mansarda perfectă, într-un cartier cu trei parcuri şi cinci sute de copaci. (e drept că e chirie, dar asta n-o face mai puţin perfectă, ba dimpotrivă, că pot oricînd să pornesc în căutarea alteia şi mai perfecte) M-a…
Pentru că e capăt de iulie şi mi-e cald în rochia asta cea mai subţire din lume şi pentru c-aş pleca exact acum, în momentul ăsta, oriunde, cu ce am pe mine aş pleca, aş lua Omul de mînă şi…
Scoţi capul din apă, inspiri, bagi capul în apă, expiri. Ce-a reţinut Prinţesa? Bagi capul în apă, inspiri, scoţi capul din apă, expiri. Ce-a rezultat din asta? O cisternă de apă cu clor inspirată adînc pe nas şi pe gură…
Jur pe ce-am mai sfînt, pe obiectivul meu canon de 1.4 şi pe cele două pasteis pe care le mai am în frigider, sigurele amintiri cu ou de la Lisabona, că nu mai zbor cu low cost cît oi trăi.…
Ştiu, vă sînt datoare cu povestea mea penibilă, dar: 1. Faţă de ce s-a spus deja, păţania mea e o poezie tristă recitată stîngaci la Cîntarea României de un copil prea mic. Nu rămîn datoare, vă cer numai o mică…