Începînd cu 31 martie nu mai avem nevoie de serviciile tale

Da, e exact, da’ EXACT ca-n filme. Ți se taie respirația cîteva secunde. Ți se explică niște chestii pe care nu prea le auzi și pe care ai putea să le combați, dar ești prea ocupat să te ții pe scaun. Spui „Am înțeles”, te ridici și ieși. Te concentrezi să mergi drept, să pui un picior în fața celuilalt și să pari relaxat. De parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Deși ești sigur că se vede pe fața ta, că scrie CONCEDIAT pe fiecare gură de aer pe care-o expiri. Te simți penibil și inutil.

Lumea-ți zice că n-are legătură cu tine, cu cît de bun ești, că e o chestie pur economică. E criză, clienții nu plătesc etc etc. But it sure does feel like it’s all about you. Pentru că doar cu cîteva ore înainte să ți se comunice că ai de semnat desfacerea contractului de muncă prin acordul părților, stăteai în frig și vorbeai despre cum știi c-o să fie bine, despre cum poți să miști munții din loc atîta vreme cît ai pentru cine. Că ai idei, experiență, oameni geniali în echipă, că vrei și poți, că ești sigur că vrei și că poți. 12 ore mai tîrziu, nu mai contează nimic din toate astea, pentru că nah, nu mai au nevoie de serviciile tale.

Și chiar nu contează acum că ești bun. Contează că ai rămas pe dinafară și că trebuie să fii al naibii de norocos să intri la loc curînd.

Ce e amuzant (pe partea ironică, desigur) în povestea asta? S-o luăm cronologic. Pe 1 martie am lansat portofoliul online al diviziei mele. Pe 9 martie, COO-ul agenției trimite comunicate de presă în toate direcțiie, cum că divizia s-a lansat oficial, că avem portofoliu frumos, că oferim tot felul de chestii mișto la prețuri de poveste. Pe 10 martie la ora 09.05 am fost anunțată de același COO că se închide divizia. Odată cu alte divizii ale agenției. Și că noi toți din echipa asta bună, nemaipomenită, care poate orice, și despre care toată lumea care are internet aflase cu o zi înainte că face și că drege, o să fim… nici măcar șomeri, că deh, prin acordul părților, nu prea ai dreptul nici la salarii compensatorii, nici la șomaj.

Acuma ziceți voi, nu e asta divizia cu cea mai scurtă viață din lume? Luni la prînz se lansează cu comunicate gălăgioase, marți dimineață la ora 9 se închide. 🙂 Talking about strategy and wise business decisions…. Firește că am întrebat de ce. De ce luni lansezi oficial o divizie pe care știi sigur că marți o închizi? De ce trimiți comunicate în care îți lași un manager să declare ce tare e divizia lui, cînd tu știi că în mai puțin de 24 de ore o să-l concediezi? Mi s-a răspuns cu o pereche de umeri ridicați. Și cu un “Am greșit, acuma ce vrei să fac, să-mi tai venele?”

Ce e cel mai frustrant în povestea asta nu e că mi-am pierdut jobul. Ci că am fost prinsă la mijloc într-o chestie pe care n-am putut-o controla nici măcar o secundă. Tot ce-am făcut a fost să cred în ce fac. Da, știu, naivă, mi se reproșează des asta.

Și pentru că sînt nu doar naivă, ci și încăpățînată în naivitatea mea, zic așa: echipa e încă aici. Știm să facem lucruri bune împreună, am demonstrat deja asta. În alte condiții ca pînă acum, desigur. Condiții mai bune, din fericire. Pentru că acum îmi pot crea proiectele fără perechi de umeri ridicați, fără să trebuiască să explic de o mie de ori de ce un departament online are nevoie de un portofoliu online, fără să mă lupt cu datorii vechi și prejudecăți la fel de vechi.

Practic, abia acum începem. Alții, acum termină.

PS: Postul ăsta e scris de cîteva zile bune. Nu aveam de gînd să-l pun live, dar m-am simțit cumva obligată de asta.

Pin It

36 Comments

  • vasilissa spune:

    draga, stai asa ca nu e chiar asa. Fata aia de e manager si inchide si deschide usi si departamente, are buletin de vreo 5 ani, sa zicem, dar deja a mai inchis o firma. Deci, daca ma intelegi, pentru ea va fi mai mult decit greu cu asa un cv de cioclu al micilor si ex-voinicilor companii, sa mai faca oaresce in viitor. Deci, daca voi, departamentele alea minunate sinteti in rahat, ginditi-va prieteneste si la ea: cit de greu i-ar fi ei daca ar ramine fara job acum. e? este ca stati mult mai bine cu totii?

  • georgiana spune:

    Si stai k nu stii totul, vasilissa, fata aia deja isi cauta de lucru…

  • Anonymous spune:

    Serios??? Sint curios unde-o sa-si gaseasca. Pariu ca nu in Romania? Oamenii astia ar trebui arestati, zau…

  • Ionouka spune:

    Focus, people, ca nu despre asta e vorba in postul asta… It’s about me, god damn it, me me me! 🙂

  • Gothmog spune:

    C’mon, drama queen, wake up and smell the flowers, tu sa fii sanatoasa, ca de-astea se-ntimpla des. Hai sa ne vedem de ograda noastra si-o sa fie bine, cit despre altii…noi sa fim sanatosi ;).

    Chin up!

  • Victor spune:

    Sint de acord ca se putea face totul mult mai elegant la voi acolo, chiar imi aduc aminte de un post recent de-al tau in care ziceai ce mult te bucuri ca faci ce-ti place… Eh asta e, life sucks sometimes, tu vezi-ti de ce stii sa faci mai bine si-o sa fii ok, oamenii astia care habar n-au de capul lor ajung la un moment dat la capatul drumului. Si intr-un fel e bine ca ai trecut prin asta, e genul de exeperienta care te maturizeaza. Asa ca felicitari, acum chiar esti om mare!

  • Anonymous spune:

    de ce ai semnat rezilierea cu acordul partilor??? sincer, de aici nu prea reiese ca ati fi fost in acord 😉

  • vasilissa spune:

    bai, dar chiar asa, de ce semnati un acord mutual de plecare? acum chiar mi se pare bizar. daca o companie nu mai poate tine oamenii, macar ii poate disponibiliza. Mi se pare de bun simt sa ai dreptul, daca iti doresti sa il folosesti, sa beneficiezi de somaj.

  • Ionouka spune:

    Am semnat pentru ca stiam ca au probleme si n-am vrut sa fac mare caz din asta… Eu una oricum nu mi-as fi depus dosarul de somaj, altii insa poate-ar fi facut-o…

  • mimo spune:

    la somaj iti poti depune actele dupa ce demonstrezi ca vreo 2 luni ai tot cautat de lucru si n-ai gasit. ai de asteptat vreo juma de an or so ca sa iti vina banii.

  • vasilissa spune:

    @ mimo, la somaj ai dreptul din prima zi daca dovedesti ca ai fost disponibilizat. alea doua luni isneamna doua intretineri, doua facutir la telefon, doua facturi la lumina, doua facturi la cablu, doua doua doua luni, adica…

  • quiz spune:

    din experienta e simplu:
    daca nu semnezi acordul mutual de incetare a contractului se face o disponibilizare=>nu mai au voie sa angajeze pe postul respectiv in companie pe nimeni fara sa te intrebe mai intai pe tine daca nu cumva ai vrea sa te intorci la locul de munca, sau trebuie sa iti ofere x'spe salarii compensatorii.cel putin legea asa spune…
    totusi "traim in Romania"..vb cuiva..
    intrebare: de cate ori ati sunat la protectia consumatorului pt un bun/serviciu prost sau neconform cu prezentarea lui? de cate ori ati chemat managerul pt ca v-a furat la nota de plata..
    asa ca vom semna si demisiile fara sa ne pese de drepturile noastre.

    concluzie: stiu ca poti si ca o sa te descurci (alta formula tipic romaneasca "om vedea – ne descurcam") dar care in cazul tau se aplica – "ai cu ce" – totusi parca mi se pare ca ai renuntat cam usor fata de principiile tale.
    cat despre madama sau musiu ca nu am prea inteles "am gresit" e plina Romania de ei/ele. din pacate uneori ajung in posturi cheie si vezi ce se intampla..

    Succes in noua ta cariera(oricare ar fi ea)

  • ira spune:

    remarcam si eu ca acum putina vreme scriai despre cat de mult conteaza sa faci ceva ce iti place intr-un loc unde te simti bine. apparently, sentimentul nu era reciproc.

    cred ca ai procedat cu eleganta semnand acordul ala, pe care eu, una, nu l-as fi semnat. cred ca ai procedat cu eleganta si gandindu-te de mai multe ori inainte sa scrii pe blog despre cele intamplate. dar nu cred ca eleganta isi are locul in povesti de genul asta. ti se spune ca nu mai esti utila? cere-le sa dovedeasca asta.

    cei care manageriaza companii si oameni fara sa stie pe ce planeta sunt mizeaza tocmai pe faptul ca angajati ca tine vor spune „ok, asta e, eu sa fiu sanatoasa, semnez tot si hai s-o lasam cum a cazut”. faptul ca nu li se opune rezistenta si nu li se fac greutati ii ajuta sa repete aceeasi poveste in alte locuri, cu alti oameni.

    eu cred ca cei de la firma care tocmai s-a debarasat de tine au mare noroc ca esti asa cum esti. au mare noroc ca in locul tau nu sunt eu, de pilda, sau altcineva ca mine, care s-ar fi batut cu ei la propriu si la figurat si care ar fi dus acea replica geniala (INREGISTRATA, EVIDENT!) – „am gresit, ce sa fac, sa-mi tai venele” – la tribunalul muncii sau cum i-o zice!

    p.s. nu, nu sa isi taie venele era nevoie, ci SA ISI DEA DEMISIA!

  • echitate spune:

    mimo, tu ai fi fost prima care si-ar fi revendicat in GURA MARE drepturile la somaj sau la salariu compensatoriu! Prima care s-ar fi scandalizat in momentul in care era pusa sa semneze rezilierea unui contract „de comun acord” cu reply! Singura care nicidecum n-ar fi fost miscata de ochii in lacrimi si tonul grav al celor care-i aduceau la cunostinta situatia grea in care se zbate firma, n-ai fi dat din cap intelegator si ingaduitor, clar stiind ca-ti faci un rau! Probabil vei spune ca nu ti s-ar putea intampla asa ceva, ca nu te-ai afla intr-o astfel de situatie dar… nu se stie niciodata! Oricum daca tot vrei sa le iei apararea, doar pentru ca tu esti in cealalata tabara, macar fa-o in cunostinta de cauza, altfel prea bate la ochi!!

  • mimo spune:

    departe de mine de-a lua apararea. oi fi tu echitate, dar doar pentru ca semnez cu mimo (e ca si cum as semna cu numele meu pe care il stii, deoarece se pare ca ma stii mai bine decat ma stiu eu), nu inseamna ca sunt partiala. am spus doar ce stiam eu despre somaj, ca la un moment dat am incercat sa il iau. intr-adevar, nu fusesem data afara, ci plecasem eu. insa, din cate inteleg, nu a fost obligatie de partid sa semnezi cu acordul partilor.

    altfel, ar fi frumos, echitate, sa ai coaie si sa te prezinti.

  • Guus Preitinger spune:

    … de mare rahat. inteleg perfect prin ce treci, pentru ca am patit exact acelasi lucru acum doua luni. dar detectez un ton optimist in ce scrii, deci e bine. be safe.

  • Victor Toma spune:

    Imi pare foarte rau pentru tine, insa nimic din ce am citit eu pe acest blog nu ma face sa cred ca nu vei reveni in forta destul de curand.

  • Diana Laura spune:

    Draga Ioana. Noi te-am (re)adus in echipa Re:ply, plini de sperante, acum 1 an si jumatate, pentru a construi impreuna o divizie online. Tu erai amarita ca o prietena cu care incepusesi sa contruiesti un business iti daduse teapa. Noi ne-am spus ca un om bun, harnic, plin de energie, cald si loial cum fusesesi tu cind lucrasesi la Blu este nepretuit pentru o firma in care spiritul antreprenorial e important. In plus, chiar ne gindeam sa incercam sa deschidem o divizie de online si aveam nevoie de cineva care se pricepea la asta. Si eu, si Iulian, am mizat in acel moment pe oameni care ne-au asigurat ca stiu ce e de facut pentru ca aceasta divizie sa functioneze si sa se autosustina la un moment dat. Luni de zile, ea a functionat hranindu-se cu sperante, lucruri spuse pe jumatate, decizii aminate. Dar toleranta se plateste, ca sa zic asa – eu si Iulian am ajuns sa intelegem asta. Si iti amintesti cit s-au intins site-urile facute de noi la inceput si ca socotelile noastre de-acasa nu s-au potrivit cu realitatea din piata. Intre timp, ne-am organizat mai bine si ne-am facut strategii concrete. In noiembrie, Robert si cu tine ne-ati prezentat un plan de business pentru 2009 in care voi insiva stabileati luna martie ca fiind momentul in care divizia va face break even. V-am explicat de atunci, amindurora, faptul ca nu ne vom mai permite mult timp sa sustinem un proiect care ne produsese deja la acel moment pierderi de multe mii de euro (suma pare mare, dar, din pacate, e adevarata, dupa cum stii si tu). Am discutat intotdeauna foarte deschis si v-am oferit tot ceea ce ati cerut. Inclusiv tie: salariul pe care l-ai cerut, un om antrenat in online care sa te elibereze de job-urile operationale pentru ca tu sa te poti concentra pe new business, o intreaga echipa, de la copywriteri si fotograf la corector, pentru ca proiectele noastre sa fie foarte bune, prezentarile pe care le-ai solicitat. Ca sa facem portofoliul online a fost nevoie de doua discutii mai aprinse, pentru ca presupunea un cost cu tertii in conditiile in care nu prea ne permiteam sa investim, chiar si putin, cind divizia avea zero incasari – dar n-a fost chiar asa o epopee…
    Iar acum citeva saptamini am avut o discutie in care constatam ca, in ciuda eforturilor tale si a muncii, talentului si energiei investite, divizia continua sa nu-si acopere nici macar propriile cheltuieli cu salariile. Si eu, si Linda, si Iulian ti-am spus ca nu vrem din proiectele de online decit sa reusim sa acoperim salariile voastre, atit. Ba mai mult – ca, intrucit piata a fost inghetata la inceputul anului, n-o sa ne agatam de ideea cu realizarea break even-ului in martie si ca important e sa vedem ca exista sperante pentru aceasta divizie, ca ea se apropie de momentul in care va fi eficienta financiar. Ti-am explicat atunci faptul ca 1 an si jumatate activitatea diviziei a fost sustinuta din alte proiecte ale agentiei, dar ca acest lucru nu poate continua la nesfirsit. Saptamina trecuta, cind am facut bilantul si am avut o privire realista asupra a ceea ce putem previziona ca vom incasa in martie si aprilie pe proiectel pe care le ai in lucru acum, a fost clar ca in continuare divizia va fi pe pierdere, iar capatul nu se vede. Asa ca a trebuit sa luam o decizie – necesara.
    Ce e de neinteles in asta?
    Divizia online a fost si in miinile voastre, Ioana. Ale tale si ale colegilor tai. Ai avut mereu sprijinul nostru – financiar, logistic. Realitatea este ca n-a mers. Crezi ca noua ne e usor sa renutam la 1 an si jumatate de munca, investitii si sperante? Dar decizia pe care am luat-o este de bun simt. Iar decizia nu este aceea de a nu mai face proiecte de online in alta formula (inclusiv cu tine, dupa cum am discutat deja) sau de a renunta la ideea ca Re:ply sa faca vreodata online, ci de a ne adapta structura agentiei la numarul si tipul de proiecte pe care le avem si sint eficiente. Am fi fost foarte fericiti ca divizia de online sa aiba proiecte performante. Din pacate, nu e cazul. Iti inteleg dezamagirea. Poti, macar, sa ti-o imaginezi pe a noastra?

  • Anonymous spune:

    Hey Ioana, cine o fi oare Diana Laura? Ca din ce povesti maiastre spune se vede cu ochiul liber ca numai de decizii manageriale nu e buna! Cum adica: „bilantul de saptamana trecuta arata starea precarea financiare a departamentului” si totusi il lanseaza pe piata….pai, nu sa-si taie venele. Sa apara on line „la ora de maxima audienta” si sa declare public ce „mare dobitoc este”… mare-i gradina ta Doamne, si multi mai sar gardu’n ea….

  • echitate spune:

    uuuuu, mimo…
    Suna a dictare ce scrii tu! Ai inteles prost, desigur, dar n-ai cum sa vezi mai departe de egoismul tau! De ce au semnat toti?! Pentru ca nu au stiut ca ceea ce semneaza ii priveaza de nishte drepturi, pentru ca nu li s-a explicat, cum normal ar fi fost, acest aspect (de ce oare?!) si pentru ca argumentele pentru „marea debarasare de comun acord” au fost mestesugit ticluite pentru a fi implicati psihic si emotional! Au stiut clar ca ceva nu este in regula si totusi nu s-au gandit la EI s-au gandit la CEILALTI! Cum se cheama asta, ai idee?! Prostie, naivitate, loialitate?!

  • vasilissa spune:

    hai ca daca tot s-a incins taritea in comentatori, vin si io cu o urala. replyul, orice s-ar zice, a dat fiecaruia ocazia macar o data sa incerce ceva. mie mi-au dat ocazia asta. atmosfera era misto, iar nu vad cine ce ar putea spune impotriva afirmatiei asteia. dar, si acest dar a se citi cu majuscule. gindirea de tip management de resurse umane, de resurse financiare, de previziuni si investitii cocheteaza cu zero. fara suparare. de altfel, am si spus-o raspicat chiar si cind inca mai era acolo. deci nu am a ma ascunde. oamenii care pleaca azi de la reply nu sint furiosi pentru ca sint prea dezamagiti. cei care accepta sa plece cu acordul partilor o fac fie din nestiinta codului muncii, fie din lehamite. eu nu spun ca angajatii trebuie sa stie tot ce se intimpla la nivel de top management, nici nu le trebuie si nici nu aduce nici un avantaj managementului, dar sint lucruri pe care proprietarii acestei companii trebuiau sa le gindeasca asezat, nu in stil heirupist si lipsit de orice discernamint. nu este normal sa lansezi ceva si pe urma sa faci socoteli, dupa cum nu e normal sa le spui angajatilor, pe care ii consideri si prieteni printre altele, ca nu vei renunta la ei si peste citeva zile sa le viri sub nas acordul partilor. nu pentru ca esti rau intentionat, ci pentru ca tragi mereu prea tirziu – sau niciodata – linie sa vezi ce merge si mai ales ce NU merge. atmosfera aceea de boema era minunata daca era sustinuta si de cineva care sa fie capabil sa insire niste ixeluri din care sa reiasa incotro se merge. reply, dupa parerea mea, a inceput declinul mai devreme decit momentul de criza econnomica globala. criza a venit ca o bomboana pe coliva. e bine ca ati dat afara oameni, dar trebuia sa o faceti mai demult. si nu masiv. ci logic si in functie de nevoi. dar, daca e sa imi dau cu parerea, prima data umbli la banii pe care ii presupun nu resursele umane (cind zic resurse umane ma refer la oameni in carne si oase), ci la cheltuielile conexe care sint mai putin importante, cum este cazul chiriei, bunaoara. iata inca un exemplu de management inexistent si de solutii gindite cu genunchii, ca sa ma exprim elegant. pentru mine reply ramine o poveste care avea toate datele sa rupa gura tirgului. ce anume a dus la altceva, stim deja cu totii. si nu, nu numai linda e vinovata.

  • 210 spune:

    On topic:
    Va pierdeti timpul inutil!

    Off topic:
    Buna Laura!
    Buna Ioana!
    Ce face fetele?! 😀

    Eu n'am citit decat pagina asta asa ca nu stiu ce alti fosti colegi/colege au mai postat pe aici si nici timp sa ma benoclez n'am…
    De restul nu imi pasa prea tare.
    Am vrut numai sa va salut! 😀

    Ah… Buna Diana!
    (daca "Diana Laura" e "Diana Capatana")
    Ce mai faci?! Profilul meu de blogger este "shared" asa ca poate dai un semn pt. ca mi'ar placea sa mai vorbim. Poate iesim la un "suc" intr'o zi!

    Va pup! >:)

  • 210 spune:

    BE HAPPY!

  • prietenul oamenilor spune:

    Pentru ca m-au intrebat unii (si altii) daca am postat aici sau aiurea ceva, ei bine nu, Acum postez si nu cred ca am sa o mai fac in alta parte. Eu pot sa va zic doar ca am semnat in cunostinta de cauza ce inseamna asta, prin acordul partilor, Stiam ca asta inseamna inclusiv pierderea dreptului la somaj (care somaj nu intra in vigoare dupa 2 luni, asa cum spune Mimo). Nu am facut-o din mila pentru firma, ci am calculat foarte bine ce e mai bine de facut pentru mine si cat mai pot sta, realistic vorbind. Normal, doar desfiintarea postului presupune si acordarea de salarii compensatorii (2) si o caruta de probleme pentru firma care trebuie sa anunte ITM si sa astepte ceva timp, trebuind sa justifice actiunea si de asta se prefera asa cum s-a preferat… Prin desfiintarea postului poti sa mai tragi de niste timp si sa iti iei banii care intr-o forma sau alta ti se cuvin, inclusiv salariile compensatorii, potrivit contractului colectiv de munca la nivel national (si nu asa cum spunea Diana, ca acestea s-ar acorda doar domeniilor strategice din industrie…). A, si inca ceva: litigiile privind munca sunt reprezentate in instanta gratuit :).
    Deci revin si spun, cel putin eu, cand am semnat am facut-o in cunostinta de cauza, stiind mai ales ce este scris in contract si care erau variantele. Stiu si cum trebuie procedat si daca firma, oricare ar fi ea nu isi incheie in mod echitabil indatoririle fata de tine ca angajat. Sora mea a trecut prin asa ceva si s-a dovedit intr-adevar ca un avocat rezolva mai repede ce nu poti tu (probleme legate de schimbarile operate in cartea de munca, garantii banesti, etc). In rest, cred ca este un fapt consumat si nu mi-as dori sa atarn degeaba prin zona, cu toata dragostea ce o port sincer colegilor mei. Atentie insa, asta nu inseamna ca admir ce s-a facut si cu atat mai putin graba extraordinara cu care iti sunt puse niste hartii la semnat, de parca o semnare imediata rezolva automat problemele financiare ale firmei. Chestie de nuanta si dipomatie pentru persoane care nu au avut niciodata asa ceva… So, in ceea ce ma priveste cam asta am avut de spus si fiecare poate (si trebuie) sa gandeasca pentru el.

  • 210 spune:

    In sfarsit unul cum putini sunt…
    Salut PriETenuloamEniloR! 😀

    PS: cine de la reply avea "SALARIUL" trecut pe bune in cartea de munca?! :)) Doar ala putea fi obtinut inca 2 luni cu un pic de efort. Nu?!

    MORALA: Facerea de bine e ceva ce trebuie sa iti asumi! >:)

    …mie imi place sa nu fac rau!

    :: Be happy! ::

  • Ionouka spune:

    Am stat departe de discutiile din comentarii, pentru ca ele au venit cumva pe linga subiectul postului meu, ceea ce, evident, nu le face mai putin ok. Va multumesc tuturor pentru feedback si reactii, nu-mi doream neaparat sa ofer spatiu de contre si dispute personale, dar pina la urma ele sint naturale in astfel de conditii… Important e ca (sper) am iesit din asta (oarecum) elegant, cu privirea inspre in sus. Sint increzatoare, ma uit pe geam si vad primavara. O sa ne fie bine!

  • Bucharest's Nightlife spune:

    Cred ca motivul pentru care toti ati semnat cu acordul partilor a fost „bui nul simt” si faptul ca ati prefera sa nu va doara capul si sa lasati loc si de „buna ziua”.
    Oamenii din Re:ply oameni foarte misto de care mi-a parut rau cand m-am despartit….

  • 210 spune:

    Eo cred cai loat pastilele alea dă sus dă pă shifonier pissy… mai bine sonama maine pă mobil fatah ca sa mergem noi doă la shoping in mol noi doă shi satzi mai revi ca numi place dă tn ashea fatah. Pupppici!

    >:)

  • popcorn spune:

    acu’ ca ne-am racorit, sa privim lucrurile si mai de sus nitel. io am vazut prin alte parti ce inseamna manageri prosti (si inainte de, si dupa reply) si nu e cazul de fata. la reply se discuta si managerii nu sunt niste lepre asa cum ii demonizeaza unii de cateva zile pe bloguri si poate ar trebui sa le fie rusine si sa se mai gandeasca si invers. la ce au facut ei pentur reply si la cate sanse au rpimit si la cat s-au muncit ei pentru proiectele lor. si la cat i-au tinut ailalti colegi in spinare, constient sau nu. din cei care tebuie acu’ sa plece, aia de tipa mai tare sunt si aia cu musca pe caciula, zic io. e nasol sa fii frustrat, dar e si mai nasol sa arunci cu noroi. mai uitati-va si la voi, nu dati doar cu ciomagu’. si fratilor, piata asta e mica. se mia inatlneste om cu om. criza n-o sa tina o suta de ani. oamenii astia care stiu meserie nu mor usor…

  • Anonymous spune:

    =)) ce vrajeala! diana, pe bune, esti asa previzibila! sau, da?! cine s-a racorit?

  • Anonymous spune:

    Mai Popcorn, daca sa zicem ai fi un bob de porumb si te-ar baga cineva intr-un cuptor cu microunde, nu ti-ar exploda Capatana?

  • Ionouka spune:

    Ok, people, hai sa tragem aer in piept si sa mergem mai departe. Nu mai public comentarii rautacioase, nu vreau sa fiu ograda in care se paruiesc fosti angajati cu fosti patroni si asa mai departe. Eu mi-am exercitat aici dreptul la replica (ca nah, cam e blogul meu), am permis feedback din toate partile, am incercat sa explic ca de fapt singura mea problema nu e ca am fost concediata, ci ca am fost concediata dupa ce citeva ore mai devreme am fost lansata. Evident ca lucrurile s-au umflat, imi asum asta. Dar gata. Daca mai aveti rautati anonime de postat, va invit s-o faceti in alte parte. Pina la urma, platformele de blog sint free. Try one. Comentariile la obiect vor fi publicate, promit.

  • Victor spune:

    In sfarsit, da, gata cu mizeriile, ca pana la urma nu despre asta era vorba. Sa ai bafta ioano, si minte sa le gestionezi, ca sigur or sa vina spre tine. Iar restul sa isi vada de afacerile lor, ca la finele zilei, fiecare ajunge sa traiasca din ce stie sa faca. Unii stiu doar sa dea din gura. Si acum, pe vreme de criza, datul din gura se plateste cam putin.

  • 210 spune:

    In speranta ca fruntile voastre se vor mai descreti un pic, va invit sa accesati urmatorul site:

    http://www.angryalien.com/

    Va promit ca nu veti regreta! 🙂

  • Mihaela spune:

    Draga Ioana,m-am uitat si eu putin pe efortul muncii voastre lansat si apoi aruncat in aer si,desi nu sunt o cunoscatoare in domeniu,mi se pare a fi ceva nou,interesant,o deschidere de drumuri in domeniu.Si atunci,zic,nu ar trebui sa va asigurati cumva un drept de proprietate asupra lucrarii?Ati plecat toti cu acordul partilor,ei pot maine sa angajeze pe altii care sa preia munca voastra si sa faca bani buni pt agentia pentru care ati lucrat,exploatand munca voastra,probabil cu costuri mult mai mici pentru firma.Poate ar fi bine sa consultati un avocat specializat in drepuri de proprietate intelectuala.

  • Ionouka spune:

    Mihaela, multumesc pentru aprecieri si sugestii. Nu stiu daca vreau sa fac ce spui tu… Piata e mica in Romania, se stie cine ce-a lucrat, nu-mi fac griji, poate si pentru ca imi place sa mizez pe fairness… 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *