Opinia mea despre reclama pe blogul meu

Citesc peste tot la marii bloggeri opinii despre ce-ar trebui sa facă lupii tineri angajaţi să promoveze branduri bătrîne. Despre cum să abordeze bloggerul, ce să îi ofere şi cum. Sfaturi foarte valoroase, de altfel.

Eu nus un mare blogger, sînt o femeie mică (cu o gură cam mare, recunosc) şi cu opinii destul de ferme în ceea ce priveşte bunul simţ în general şi promovarea gratuită sau pe bani pe blogul meu, în particular. Sublniez aici pronumele personal ataşat şi de opinie, şi de blog. Sînt ale mele. Eu decid să scriu un post pe zi, eu decid despre ce să fie postul ăla, eu decid să investesc în blogul meu 3 ore pe zi sau nici una. Nu am nici un contract pe număr minim de afişări zilnice, nu am luat niciodată bani sau produse de la nimeni ca să scriu de bine despre ceva anume. Sînt liberă de obligaţii faţă de terţi, ceea ce nu mă face însă mai puţin responsabilă. Iar cei care trec des p-aici (adică 80% dintre cei care mă citesc zilnic) ştiu asta despre mine.

Iată şi povestea mea despre un PR fail (am ales un exemplu, poveşti aş avea mai multe, despre oameni care îmi greşesc numele, site-ul, mă poftesc la degustare de cafea, deşi eu NU beau cafea, mă invită la petreceri de singles, deşi eu mi-s măritată şamd)

La cîteva zile după ce-am pierdut sarcina şi-am început să-mi vărs aici pe blog tot veninul, primesc pe facebook un mesaj de la o specialistă în PR care începea prin a-mi spune ce mult apreciază blogul meu şi termina prin a mă pofti să fac repejor pe blog un concurs în cadrul căruia să ofer cititoarelor mele trei creme.

Eu nu dormeam, nu mîncam, nu făceam decît să mă lupt să nu mă sting de tristeţe, şi mai scriam din cînd în cînd pe blog cîte ceva ca să nu uit că încă trăiesc. Postările mele de atunci erau oricum, numai pozitive şi pline de recomanări nu. Durerea mea a fost publică imediat ce-am putut lua laptopul în braţe şi-mi asum asta. Am un blog personal, scriu pentru mine întîi şi apoi pentru alţii. Încă nu mi-e clar ce fac nişte mii de oameni pe-aici în fiecare zi, dar nu despre asta vorbim azi.

Aşadar, eu plîngeam aici cu poalele-n cap că mi-a murit copilul nenăscut şi dorinţa de-a mă mai da jos din pat vreodată, şi specialista asta, fană înfocată a mea, s-a gîndit să mă ajute să-mi refac viaţa cu un concurs vesel cu miză uriaşă: trei creme a 9 lei fiecare în supermarket. Lăsînd la o parte că eu nu fac chestii comerciale pe blog şi că cineva care mă citeşte măcar ocazional poate remarca imediat acest aspect, femeia aia n-a avut nici măcar curiozitatea să intre pe blogul meu, notat probabil pe o listă probabil de altcineva, să vadă dacă de ieri, cînd am fost pusă pe listă, şi pînă azi, nu cumva am murit? Că dac-ar fi intrat, ar fi văzut aici pe blog chiuretaje şi strigăte şi sînge pe picioare şi poate ar fi amînat mesajul cu creme de 9 lei bucata pentru o perioadă mai liniştită din viaţa mea.

I-am răspuns elegant la mesaj cu o întrebare: de ce-aş face concursul ăsta pe blog? Mi-a răspuns foarte ţanţoşă că cele trei creme a 9 lei bucata reprezintă un cadou important, plus-valoare pentru cititoarele mele. Adică să iau eu o pauză de la viaţa mea, care în momentele alea era destul de franjurată, să dau pauză la plîns, să-mi şterg mucii şi să scriu frumos despre o cremă pe bază de aloe vera, ca cititoarele mele să poate cîştiga ceva ce pot cumpăra singure din supermarket cu 9 lei. Ar fi fost absolut natural şi benefic şi pentru mine şi pentru voi, dragele mele, care abia aşteptaţi să vă pice o mocăciune, fie ea şi ieftină. Lasînd la o parte momentul nepotrivit la care a sosit în viaţa mea această propunere, ideea de a propune unui blogger un joc atît de inegal mi se pare jignitoare. Adică tu scrie un ditamai postul elogios despre crema mea, or să citească despre ea nişte mii de oameni care au încredere în tine, ce bine, creşte notorietatea, creşte valul de reviewuri pozitive, eventual cresc şi vânzările, iar eu în schimb îţi dau ţie şansa să le oferi cîtorva cititori o cremă de 9 lei. Aha, trebuie să mă gîndesc puţin, vă sun eu, bine?

Am refuzat politicos concursul. Nu mică mi-a fost mirarea să-l văd în zilele următoare pe o mulţime de bloguri. O mulţime de blogeriţe au judecat altfel decît mine. Au scris frumos despre creme şi-au făcut concursul. Nu ştiu dacă s-a înscris multă lume. Mi s-a făcut lehamite şi n-am urmărit subiectul. Sînt sigură că nişte cititoare s-au bucurat de cremele cu pricina.

Dar mi se întîmplă des să primesc tot felul de propuneri la care aproape că mă ofensez. Uite, îţi trimit două plicuri de ceai şi tu scrii despre ce bun e el o dată pe săptămînă, vreme de 2 luni. Păi nici dacă eu însămi aş face ceaiul ăla, din frunze culese din ghivecele mele, nu aş scrie aşa des despre el. Şi e foarte simplu să înţelegi asta dacă petreci pe blogul meu 5 minute.

N-am spus DA pînă acum nici unei campanii. Pentru că nici una nu m-a convins. Despre puţine branduri am o părere atît de bună încît să pot scrie cu drag şi sincer pînă la capăt posturi întregi despre ce bine e să te joci cu el, Brandul, cît mai des cu putinţă. Am testat lucruri (maşini, case, uneori gadgeturi, dulciuri, excursii), dar am scris de bine numai despre cele care mi-au plăcut suficient cît să le visez noaptea. Despre cele care nu mi-au plăcut n-am scris decît dacă aveau defecte majore. Dar dacă motivul nepotrivirii erau chestii pur subiective, n-am dat în cap brandului doar pentru că aş fi putut. Recomand des lucruri (restaurante, mîncăruri, locuri de vizitat, vise, uneori filme sau cărţi), dar o fac pentru că aleg s-o fac, nu pentru că primesc la schimb un pachet de şerveţele pe care să-l ofer mai departe.

PS: Chestia asta cu concursurile ieftine mi se pare asemnătoare cu pungile braduite de la Cora, Angst sau Carrefour. Adică dacă tot le plătesc (şi nu-s ieftine), de ce naiba tre să şi fac reclamă magazinului, plimbîndu-mă prin oraş cu numele tău pe cumpărăturile mele? Dacă tot îţi fac reclamă, n-ar trebui să-mi dai punga gratis?

Aşa că oameni buni specialişti în PR, deschideţi ochii, apoi deschideţi blogurile ale căror fani vă declaraţi în scris chiar pe primul rînd din mesajele pe care vă pregătiţi să le trimiteţi bulk şi lămuriţi-vă întîi dacă are sens să daţi send. O cremă gratis nu e motivantă, nu tot timpul, nu pentru toată lumea.

Pin It

34 Comments

  • cineva cu vederi spune:

    La mine cel mai des se intampla sa primesc astfel de „oferte” care au legatura cu Bucurestiul 100% (prezenta mea in Bucuresti AZI, MAINE, ETC), iar o minima informare pe blogul meu ar face pe oricine sa vada ca Bucurestiul nu mai e al meu de ani de zile. Trist.
    Si am nenumarate astfel de alte exemple.

  • Evergreen spune:

    Mie mi-ar plăcea să câștig bani din blog, pe bune. Și să primesc cadouri frumooooase. Hihi. Dar da, să am campanii interesante și nu chestii care-mi jignesc inteligența și cititorii.

    Uneori am senzația că toti cred că pot face muncă de PR și că în Ro e overrated chestia asta și nu se pune preț pe ceea ce înseamnă de fapt PR-ul.

    În fine. Acum am scris despre laroche, dar nu că m-au plătit ei, ci pt că mie chiar îmi plac produsele lor. Am senzația că blogul tău personal trebuie să-ți ofere libertatea alegerii.

    Pup Prințesa

    • Printesa Urbana spune:

      Sigur ca ar trebui sa-ti ofere libertatea, si chiar ti-o ofera, numai ca nu toata lumea stie s-o pastreze. Ce ma minuneaza insa e toleranta cititorilor…

  • Adina spune:

    Ei, lasa tu cremele, zi de niste ponei roz ceva, ca dai gratis vreo doi, sa vezi ce te sustinem toti de pe baricade 😀 mda, incredibila faza cu cremele, ce sa zic? Nu cunosc sentimentul, ca ma lafai in anonimat si ma simt safe asa deocamdata, dar imi imaginez cat de enervant e.

    • Printesa Urbana spune:

      Ei, nu e ca si eu zac sub un munte de oferte, dar chiar si asa, mi-as placea ca alea care sint, sa fie decente…
      Ponelul roz continua sa faca victime!

  • Laura spune:

    A fost o vreme, nu foarte indepartata, cand pe aproape toate blogurile de review-uri cosmetice, bloguri de beauty si nu numai, vedeai numai reclame la anumite creme(n-am sa le spun numele).
    Mi s-a parut foarte agresiva reclama pe care au incercat sa o faca.

  • Fanfan spune:

    uite, de asta trec pe la tine 🙂

  • miki spune:

    Ai mai scris ceva la CARTE ?

    • Printesa Urbana spune:

      Dap, s-au mai adunat citeva pasaje, le las la cutie o vreme, apoi le recitesc, sa vad daca-s bune sau doar mi s-a parut.
      Multumesc pentru interes!

  • wlfp spune:

    Felicitari pentru modul in care gandesti. Ca cititor apreciez atitudinea ta – e sincera si corecta, iar lipsa reclamelor mascate (ma rog, oricum stim cu totii ca sunt reclame) ofera blogului tau valoare.
    Cea mai penibila si iresponsabila chestie de genul acesta, pe care am intalnit-o pe un blog a fost de genul – o bloggerita a scris un post foarte „lacrimogen” despre vaccinul anti-cancer de col uterin, pe vremea cand statul se straduia sa vaccineze fetitele, caci aveau vaccinul achizitionat si trebuia sa-si justifice investitia. Un post nedocumentat, care nu o lua de fel in vizor (nu putea nici sa si-l faca, nu avea nici copile de 11-12 ani), iar dupa ce cititorii au inceput sa-i expuna diverse argumente pro si mai ales contra, tipa a marturisit deschis ca a rugat-o cineva sa scrie despre pro-vaccin, iar ea a scris, desi nu are prea multe cunostinte despre subiect.

  • Adela spune:

    Pai si cu bicicleta si laptopul cum e? Nu te-au abordat ei?

    • Printesa Urbana spune:

      Buna dimineata!
      Bicicleta si laptopul, la fel ca si masinile pe care le-am primit cu imprumut pentru citeva zile, sint in teste. Asta inseamna ca ei isi asuma ca tu sa relatezi onest experienta ta cu produsul. Daca produsul are probleme, eu o sa spun asta si cei care imi ofera produsul stiu din capul locului ca cititorii mei vor afla all there is to know about the product. Ei isi asuma un risc, eu nu-mi vind sufletul, pentru ca nu e nevoie. Pina acum, nu s-a intimplat niciodata ca o firma care ofera un produs la testat sa ceara un review pozitiv. Cel putin nu in cazul meu, si sint sigura ca asta e common practice in majoritatea campaniilor de testare.

  • Oana spune:

    Pe mine nu m-ar deranja deloc daca ai avea reclame pe blog, sunt convinsa ca nu ai recomanda ceva ce tie nu iti place.
    M-au distrat teribil articolele de pe alte bloguri despre miraculosul inel contraceptiv. Multe bloggerite s-au gandit in acelasi timp sa scrie despre cat sunt de multumite de el. Eu oricum nu am de gand sa il testez, resping din start orice are hormoni, dar nu inteleg ce poate fi atat de grozav sa stai cu un inel in „dansa’ incontinuu. Din cand in cand mai merge, dar chiar incontinuu?

    • Acea campanie (din care am făcut şi eu parte şi care a fost iniţial o leapşă) era o campanie de informare. Nici o bloggeriţă nu a scris atunci că îl poartă şi e mulţumită. Că tu aşa ai înţeles -asta e altceva.
      Nici una dintre bloggeriţe nu ştia până la acea campanie de existenţa unei alternative la pilulă. Despre opiniile tale personale privind contracepţia hormonală nu mă exprim, însă foarte multe femei îi sunt recunoascătoare acesteia că există. Şi foarte mulţi bărbaţi, tot aşa 😛 Aceste „respingeri din start” faţă de orice are hormoni, antibiotice şi „chimie” este o atitudine periculoasă pentru viaţă. Nu întotdeauna fac rău, ba dimpotrivă.
      Lumea se învârte, să ştii, chiar şi atunci când tu stai. Şi e păcat să nu profiţi de asta. Dar na, tot e bine că te-ai distrat… şi te-ai şi informat, din moment ce spui că ai citit toate articolele. Ceea ce arată doar că acea campanie şi-a atins scopul 😉
      p.s.Contracepţia hormonală nu e potrivită pentru toată lumea. Dar e o chestie deşteaptă, să ştii.

      Prinţesă, Povestea asta e culmea lu’ culmea culmii… Scuză-mi polologhia de mai sus, astăzi m-am certat cu oricine a stat. Şi noroc că netul ăsta de acasă mai mult stă decât merge, deci n-a fugit nimeni prea rapid 😛 Să nu te superi pe ea PR-iţă, n-a făcut-o intenţionat. Incompetenţa e fără intenţie întotdeauna.
      Şi abia aştept să ne vedem 🙂

      • Printesa Urbana spune:

        Ah, imi place cind oamenii isi iau dreptul la replica asa, foarte elegant si argumentat!

        Va multumesc (fara misto) pentru schimbul de opinii.

      • Oana spune:

        Nu mai tin minte toate detaliile, stiu doar ca mi s-a parut ceva comandat de producatorul respectivei metode contraceptive. Recunosc ca nu auzisem pana atunci de inelul contraceptiv, asadar campania de informare si-a atins scopul:).
        Eu nu voi mai folosi vreodata contraceptive hormonale. Am luat 2-3 luni pilule (prescrise de medicul ginecolog) si m-am ales cu: vreo 5 kg in plus si metabolismul dat peste cap (inainte de pilule puteam sa mananc orice, dupa a trebuit sa renunt la multe combinatii care imi placeau la nebunie, dulciuri, etc.), ten tern si niste pustule care nu voiau sa se mai vindece, dureri de cap, tristete inexplicabila si diminuarea apetitului sexual, ranile se vindecau f. greu. Nu sunt vreo incuiata, pur si simplu invat din greselile pe care le-am facut si nu le mai repet.
        Si chiar nu inteleg rolul contraceptiei hormonale cand exista prezervativul. As vrea sa vad o campanie de informare avand ca subiect noile prezervative non-latex de la D…x, de exemplu. Le-am folosit si sunt grozave.

  • Arhi spune:

    princess, toate blogurile de pizduline au descoperit ca pot scrie numai recomadari despre diverse produse. nu e vina piaritei ca te-a considerat la fel de imbecila ca ele. pur si simplu e greu sa gaasesti si altceva intr-o mare de prostie.

    • Printesa Urbana spune:

      Oh well, si eu care credeam ca toata lumea stie cit sint eu de speciala… 🙂
      Thx, Arhi, esti un domn si-un spirit fin!

  • Roxandrei spune:

    „Contracepţia hormonală nu e potrivită pentru toată lumea.” Eu sunt un barbat si chiar nu vad rostul de a-mi sili prietena sa ia astfel de pilule doar ca eu sa ma simt ceva mai bine. Exista prezervative, metoda calendarului, etc. Daca e o problema medicala atunci se schimba situatia…
    Eu organizez concursuri pe blogul meu de minim 150 de lei si nu sunt sponsorizate. Pur si simlplu, imi doresc sa stimulez interactivitatea dintre autor-cititor. In aceste conditii ce ar putea sa imi ofere o firma mica avand in vedere ca nici macar nu am 10% din cititorii altor bloguri?
    In Germania am auzit ca dupa ce declari ca o persoana a murit te suna in maxim 24 de ore o companie de servicii funebre…Deci exista si in alte parti bataie de joc fata de persoane care trec printr-o perioada trista a vietii lor.

  • andres spune:

    Ai atata dreptate… offf! Si sunt atatia care s-au trezit destepti peste noapte si bagandu-se in seama cu bloggerii au senzatia ca astia pica de emotie cum ca au fost bagati in seama. Dar habar nu au ei ca sunt si d-aia dintr-o bucata care scriu daca vor, despre ce vor, cand vor. Si daca totusi bloggerul scrie, o face ca asa are chef nu pentru ca a fost domnul/doamna convingator. Mi s-a propus sa scriu despre poker la un moment dat. Plata era ok, dar poker? Pe blogul meu? Am facut o incercare de articol la momentul respectiv, insa pokerul era cam 2% din articol. Pot sa scriu despre orice, dar daca nu e ceva care imi place si care ma reprezinta se vede clar ca e facatura si pentru ce?
    PS. D-aia nu cumpar niciodata pungi de hipermarket. Cum adica sa-i platesc sa le fac reclama?! Nesimtire.

  • Zazuza spune:

    io-s mica si insignifianta, nu m-a abordat nimeni pana acu si ma bucur. insa ma enerveaza tot din categoria asta diverse persoane de la diverse site-uri comerciale care vin si lasa un comentariu gen „wow, ce misto” :D, insotit desigur de linkul catre magazinul lor online. mno, daca m-ar ruga sa pun un link sau daca ar face un comentariu pertinent, nu m-ar deranja sa aprob comentariul. dar in conditiile date le sterg si le trec si in spam, pentru ca nu mi se pare corect.

  • Alesya spune:

    Campanii…
    Eu o sa ma leg exact de subiectul postarii tale, si sincer in momentul de fata ma simt super prost, si m-ma gandit ca poate in bloggosfera mai gasesc putina liniste..iar daca in momentul asta as primii un mail in genul ‘mesajului’ pe care l-ai primit tu, cred ca as face urat. Parerea mea e, ca este ok sa accepti sa testezi produse, sa faci giveawayuri sponsorizate, dara fara sa ti se impuna ceva. Am incercat produse am facut si un giveaway, dra niciodata nu am acceptat sa scriu e vor ei. Pana la urma daca vreau ceva imi cumpar ca nu sunt nici tampita, nici ultimul om incat sa nu-mi permit sa-mi cumpar, dar cand e vorba sa-ti fie oferit un produs in schimbul unei postari pe blog iar acesta sa inceapa cam asa ,,e cel mai extraordinar produs, nu am mai gaist altul ca el” deja e jignire. Si din start iti dai seama care e valoarea produsului.

  • Pe mine m-ai pierdut de aici : „Eu nus un mare blogger” . Te rog corecteaza.

    • Printesa Urbana spune:

      Salut, EstiFrumoasa. Acolo nu e o gresala, e un alint, asa ca o sa ramina cum e, cu tot riscul pierderii. 🙂
      Multumesc pentru grija, though.

      • „NUS” e o greseala gramaticala, nu un alint. Observ totusi ca si in raspuns ai facut 2 greseli.
        Poate tie ti se pare ca esti interesanta cu greselile tale de gramatica dar nu te face sa pari decat agramata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *