Concluzii după 3 ani de la emigrarea în Olanda

Pe 27 ianuarie, adică acum două zile, s-au împlinit 3 ani de când am pus piciorul pe pământ olandez și i-am spus și lui acasă.

Sofia pe canal, la 40 de metri de casa noastră

Pentru a sumariza puțin concluziile noastre, adulții și copiii din această familie, am creat un formular și l-am trimis pe whatsap membrilor familiei noastre. 🙂 Ne-am digitalizat, deh, așa e în Olanda. :))

Fiecare a putut completa anonim orice a dorit. Am avut rată de răspuns de 100%.

Au participat o femeie de 45 de ani, un bărbat de 47 de ani, o adolescentă de 13 ani și un preadolescent de 10 ani și jumătate, ca să aveți și demograficele.

🙂

Iată mai jos concluziile.

Cum au fost acești trei ani?

Doi membri ai familiei au spus că au fost amestecați, un membru a spus că au fost grei, altul că au fost ușori.

Deci, una peste alta, amestecați. 🙂 Grei și ușori.

Care sunt lucrurile tale preferate în Olanda?

  • Organizarea, curățenia, limba, natura, parcurile, muzeele, orașele, autostrăzile
  • Natură multă peste tot, mai puțin trafic, mai puțin soare și mai multă ploaie (ia uite, cineva care iubește vremea olandeză, intuiesc că e Sofia!)
  • Bicicleta, natura, vara, oamenii, orașele, transportul în comun și apa.
  • Că e mult verde, cartierul nostru, că nu sunt mașini și că majoritatea oamenilor sunt foarte prietenoși.

Ce îți lipsește din România?

  • Familia, prietenii, muntele, soarele în timpul iernii și mâncarea spaniolă de la Alioli. Ok, și internetul de la RDS 🙂
  • Friends, family, school
  • Absolutely NOTHING
  • Prietenii, familia, muntele și pădurea

Ce nu îți place în Olanda?

  • Iarna (că e lumină puțină), berea (că e scumpă și proastă și se mai și servește în pahare de 250 ml), reciclarea gunoiului (pentru că încă o găsesc obositoare) și moda cu panouri solare / pompe de căldură.
  • Școala și unii copii olandezi
  • Totul e ok în afară de fapul că dorm prea puțin
  • Lentoarea unor procese, mâncarea locală

Unde ai vrea să trăiești în următorii ani?

Aici avem unanimitate.

Ce ai vrea sa faci anul acesta in Olanda? Care e planul tau cel mai important?

  • Să alerg un maraton, să mă dau cu SUP-ul și să fac un road trip cu bicicleta.
  • Să încep middlebareschool
  • Nothin special!
  • Să intru la facultate

Daca te-ar întreba cineva dacă să se mute în Olanda, ce i-ai spune?

Răspunsul 1: „Că mutarea o să fie OK doar dacă poate renunța la anumite „românisme” cum ar fi misecuvenismul, individualismul, ideea că meriți tratament special și preocuparea excesivă pentru „a da bine” în fața altora.

A, și preocuparea excesivă pentru comfort trebuie trecută pe listă („Vai, dar cum să merg cu bicicleta dacă plouă?”).

Olanda e o societate esențial țărănească… adică simplă, frustă, rudimentară pe alocuri, austeră – chiar spartană, unde fițele și cei care se cred prea speciali/deștepți nu sunt priviți cu ochi buni. De aici decurg un anumit colectivism și conformism care fac că viața să fie foarte bună în general, dar îi ultragiaza pe cei care sunt îndrăgostiți orbește de modelul american/ libertarian.

Răspunsul 2: Să se mute, dacă vrea, de ce nu.

Răspunsul 3: Să încerce, oamenii sunt prietenoși, natura e frumoasă, sunt multe de făcut.

Răspunsul 4: Să se gândească bine dacă sigur asta vrea, mutarea e destul de grea! Să se pregătească pentru 1-2 ani complicați, să lase în urmă mentalitatea românească de „”merge și-așa”, să vină cu mintea deschisă. Și să se bucure de libertate și de aventură!

Las o poză cu trupa de la cursul de olandeză, la petrecerea internațională pe care am organizat-o acum, în ianuarie. Zece nații la un loc. Cel mai mare câștig al acestei experiențe sunt oamenii noi și diferiți pe care i-am cunoscut în acești trei ani!

Și o poză cu mine în Utrecht.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4297

12 comentarii

  1. Felicitări vouă încă o data!!! Ați făcut BINE!! Chiar dacă nu e totul roz, ar fi prea plictisitor sa fie😀
    Și go SUP-e activitatea mea preferata din timpul verii de aici!!!
    Va urmăresc pe voi și aventurile voastre cu drag.
    Acum mulți ani am plecat și eu, chiar după terminarea facultății, și chiar dacă pe alocuri a fost dificil, ȘTIU ca a fost cea mai buna decizie, mai ales pt băiatul meu.

  2. chiar nimic tendențios prin comentarii? nimeni care să spună că ai emigrat ca sa furi tezaurul? :)))
    superbă poza cu Sofia de la început.
    mă bucur pentru voi, și îmi pare rău pentru România că pierde în fiecare an alți oameni care pur și simplu nu au mai putut.

    • Da, e o soluție „foooooarte bună” să-ți iei lumea în cap și sa merflgi într o țară de-a gata….Iar în România să rămână foarte putini care să pună realmente presiune pe clasa politică să schimbe ceva… Plecam toți, da’ vrem o ȚARA CA AFARA…. WOW!!!

    • pardon. nu eu am stricat România ca acum să fiu nesimțita care o lasă stricată și pleacă într-o țară de-a gata :)))
      Nu văd de ce ar avea cineva obligația morală să stea aici, să respire noxe, să calce în excremente de câine, să dea șpagă la doctor și să își ducă copiii la meditație, îmbătrânind prematur in timp ce „pune presiune” imaginară pe politicieni.
      eu am făcut petiții, am făcut plângeri la poliție, am ieșit în stradă, am mers la vot, am fost delegat in secțiile de votare, am făcut tot ce poate face un om în lupta cu sistemul. este o glumă. sunt ca o lăcustă pe o balansoar cu un mamut. Presiunea este imaginară.

  3. Aia cu berea cred ca vine de la Ivan 😀

    Bun, lasand gluma la o parte (pe care stiu ca o iei asa cum este, o simpla gluma), ce bine ati facut!

    Anul 3 la noi a fost cu mare agitatie, ne mutam la casa noastra si cel putin inceputul de an a fost greu de tot (culminand cu mine trimitand 21 de mii de dolari pe alt cont, ca tuta de avocata a avut emailul spart si eu, geniul online, nu am vazut ca adresa e usor modificata. Noroc ca am trimis confirmarea de pe contul lu’ mr.Dojo si am trimis pe ala corect, asa ca s-a aflat imediat de phishing si prietena noastra cu state vechi ca bank manager a reusit sa blocheze contul destinatar inainte sa dispara juma’ din avansul nostru de casa). Daca nu am facut atunci infarct, mor la 900 de ani 😀

    Lasand toate listutele la o parte, ma uit la poza Sofiei (imi ia ceva timp sa procesez ca e ditai femeia aproape, cand ieri parca citeam ca are reflux :)). Poza asta zice tot! Uite in ce conditii traiesc copiii tai. Gandeste-te ce aer respira. Ce liniste interioara ai intr-o asemenea locatie.

    Noi stam in padure de 4 ani acus. Este hrana pentru suflet. Oricat de nasol este intr-o zi, faptul ca stai intr-o asemenea zona ar trebui sa faca totul mai usor.

    Ma bucur ca v-ati adaptat asa frumos, mai ales ca tu ai avut regrete la plecarea din Romania. Noi abia am asteptat sa urcam in avion, pentru ca aici simteam de mult timp ca este acasa. Oricum, sunteti tot mai bine, copiii merg perfect inainte cu scoala si cu adaptarea, traiti confortabil.

    BRAVO!

  4. Felicitari voua pentru ca ati facut acest pas curajos. Si noi suntem in aceeasi tara, cu pareri majoritar similare, prin altele destul de diferite. O mentiune speciala pentru acel conformism, nu este intotdeauna cel mai usor de suportat sau aducator de bucurie, chiar daca nu te simti vreun special sub soare. Si ca un ochi de auditor: au raspuns 4 oameni dar la graficul placinta sunt 5 raspunsuri :). Sa va mearga bine in continuare si sa raspundeti si mai fericiti peste 10 ani!

  5. Felicitari voua pentru reusitele celor 3 ani. In primul rand adaptarea este o realizare uriasa. Spun asta prin prisma mai multor cunoscuti care nu ar pleca s-au a altora care s-au intors in Romania pentru ca nu s-au adaptat. Ca persoana care ia lucrurile cum sunt si pentru care adaptarea este ceva normal, imi este greu sa ii inteleg pe cei care nu se adapteaza, cu gandul ca raspunsul e undeva intre a vrea sa te adaptezi si a nu putea sa te adaptezi.
    Pe scurt, sunt doar un alt cetatean roman care a lasat in urma fara pic de regret (ehhh desigur ca imi e dor de familie si cei cativa prieteni ramasi in urma si de unele locuri dragi): 11 ani luna aceasta, a doua facultate, un master in alta limba, o a treia limba invatata de la 0 la C1 in 3 -4 ani (studiul facandu-se prin engleza), incep curand o alta limba de la 0 (tot prin engleza), devenit cetatean al tarii de adoptie si personal diplomatic al tarii de adoptie.
    De cate ori vorbesc la telefon cu mama si imi spune tot calvarul prin care un bolnav de cancer trebuie sa treaca in Romania ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a indreptat pasii in directia asta. Sunt ferm convinsa ca in Romania nici nu as fi putut visa sa devin diplomat.
    Multa bafta cu facultatea! Tin pumnii, va fi bine. Am facut masterul la zi la 40 de ani si un pic, cu colegi de 20 si ceva de ani, in timp ce lucram.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *