Fiți dezamăgiți dacă nu și-o spun.
Fiți dezamăgiți dacă și-o spun în feluri agresive și neargumentate.
Fiți dezamăgiți dacă aveți dovezi că au fost plătiți și sunteți siguri că ce spun nu este adevărul lor, ci ai celor care îi plătesc.
Dar dacă un om pe care îl urmăriți de mult, de la care v-ați luat în timp informații, însoțire, râs, plâns, validare, alege să se exprime, aveți încredere în bunele lui intenții de a contribui pentru voi și de data asta. Niciun om întreg la minte nu va arunca tot ce a construit în zeci de ani în care a mers drept pentru 100 de euro luați în campanie. Nici pentru 1.000 de euro. Cei care iau bani în astfel de situații nu sunt oamenii onești și verticali care contribuie zi de zi în spațiul în care trăiesc. Sunt alții. Pe aceia puteți fi supărați.
Păstrați vă rog în minte că oamenii care v-au însoțit până acum își spun părerea pentru că nu pot să tacă. Pentru că simt că și pentru genul acesta de momente au adunat în jurul lor zeci, sute de mii de oameni. Poate mai ales pentru genul acesta de momente, când e nevoie să auzi păreri, argumente, să te activezi emoțional, să vezi ce e important pentru tine. Să te oglindești, să te contrazici. Civilizat.
Eu nu am luat niciodată bani să scriu despre vreun subiect politic sau civic. Niciodată. M-am exprimat de fiecare dată în ultimii 18 ani, de când scriu public. Am argumentat de fiecare dată. Am scris de sute de ori despre abuzuri, educație de toate felurile, inclusiv sexuală, despre politică, putere, legi, alături de alte mii de articole despre parenting, cărți și valori personale (sunt pe blog 4.800 de articole, pe FB am sărit de 10.000 de texte). Mă doare să aud “Te citesc de 10 ani, dar pentru că ai scris despre violul din tabăra AUR, gata, unfollow.” Wow, atât de ușor renunți la o relație în care ai stat, la alegerea ta, un deceniu? Ți-ai luat tot ce ai avut nevoie și acum mă atunci la gunoi că nu suntem de acord cu un lucru? Îți dorești să alerg după tine, să te rog să rămâi. N-o să fac asta, din respect pentru mine. Nu am greșit cu nimic față de mine, conștiința mea e curată. Nu am greșit nimic nici față de tine, faptul că mă citești nu mă obligă să am mereu aceleași opinii cu ale tale.
De oamenii care au aterizat azi aici și mă înjură, mă fac jigodie, cur*ă, împuțită plătită, sincer, nu îmi pasă, ei nu mă cunosc, nu vorbesc cu mine și nici despre mine.
Dar da, e dureros să vezi cât de mulți oameni urăsc la grămadă, fără discernământ, fără să asculte. Doar urăsc și aruncă cu lături, fără să înțeleagă că ele tot în capul lor se varsă. Nu ai cum să trăiești o viață bună când ai în tine atâta ură.
Cred că trăim un moment dramatic, în care avem nevoie să ne auzim înainte să tăcem și să ne gândim. Și cine NU scrie public despre asta nu știu dacă merită încrederea voastră.
Să dea Domnul să ieșim cu bine și din asta și să ne putem întoarce la viețile noastre, fără să pierdem prea mult din ce avem și nu prețuim destul.
N-ai cu cine sa te certi, nici nu cred ca era nevoie sa te justifici.
Imi pare rau pentru comentariile pe care le-ai primit. Nu mai am Facebook de un an, din pricina asta, ca sa nu imi mai fac nervi.
Nu merita niciun cuvant. Nimic!
Sper sa se trezeasca cei adormiti la vot data viitoare. Daca nu, noi ne-am straduit. Ma bucur ca nu locuiesc in tara, dar imi pare rau pentru familia si prietenii ramasi.
Multumesc Ioana pentru ca te implici! Pe mine m-ai emotionat, as vrea sa stiu cum sa misc si eu lucrurile, ptr ca daca exista o sansa, o cale, noi trebuie sa o gasim. Nici nu îndrăznesc sa sper ca ieșim cu bine, a fost zdrobitor votul de ura. E de neînțeles de ce am vrea un președinte huligan (inteligent, cu ceva carte), dar huligan, fără principii, fără coloana vertebrala. .. e totuși cea mai înaltă funcție în stat..
Apreciem din suflet toată implicarea ta! Tot timpul mă gândesc câtă putere interioara îți trebuie pentru a face fata unor mesaje pline de ura și agresiune. Toată admirația mea!
Faptul că nu mai locuim in Romania de 3 ani, m-a făcut să o apreciez mai mult, sa o înțeleg mai bine, sunt multe speranțe în
votul de duminica viitoare.