Îmi pun o palmă lîngă cealaltă şi vă rog ceva

În mijlocul primăverii, cînd am pierdut sarcina, am vrut să mor. Am plîns toate lacrimile din lume şi-am răcnit singură-n casă pînă mi-am disperat vecinii. Am încercat să mor. Am stat întinsă pe gresia rece, decisă să nu mai mănînc şi să nu mai beau pînă cînd trupul meu o să se lase păgubaş. Am fost atît de revoltată şi de zdrobită de moartea în pîntecul meu a unui pui din mine că n-am mai vrut să exist pur şi simplu.

Apoi, spre început de vară, am început să mănînc, să beau, să nu mai scrişnesc din măsele. N-am murit. Nici întreagă n-am ieşit, desigur, dar respir, zîmbesc, uneori chiar sper că cine ştie, poate data viitoare o să fie bine.

Pe mine aproape m-a ruinat pierderea sarcinii, moartea unui embrion care nici nu dezvoltase încă membre. Ce-aş face însă dac-aş naşte un copil căruia îi lipseşte o mînă? Cît de puţin aş vrea să trăiesc atunci? Cît de vinovată m-aş simţi, chiar dacă n-aş avea nici o vină? Cum m-aş uita eu în ochii fetiţei mele care vrea să atîrne de-o bară, dar nu poate, că n-are decît o palmă cu care să se ţină? Cum i-aş explica eu ei că nu poate aplauda, că nu poate dansa egal, că nu poate înota drept sau că nu poate merge pe bicicletă?

Fetiţa asta despre care am aflat azi de la Doru că trăieşte de 3 ani, respectiv de cînd s-a născut, fără antebraţul şi palma dreaptă, fetiţa asta zîmbeşte. Şi uitîndu-mă la zîmbetul ei, mi s-a făcut ruşine. Eu am vrut să mor pentru ceva mai puţin. Ea vrea să trăiască. Părinţii ei ar face orice ca ea să fie întreagă, dar pînă atunci nu stau pe podea urlînd la lună cu texte cu De ce eu, doamne etc etc, ci luptă să strîngă bani. Mulţi bani, un braţ bionic e scump. Dar există, şi ea, Ioana, care n-o să aibă niciodată două mîini, că ei i-a fost dată numai una, măcar o să poată face şi ea lucruri pe care noi, cei mai norocoşi, le facem fără să dăm doi bani pe norocul nostru.

Eu am donat mai devreme, cu ambele mîini. Tare m-aş bucura dac-aţi face-o şi voi. Ştiu că poate n-aveţi nici pentru voi, că ratele-s mari şi mîncarea e scumpă. Dacă-aş fi scris cărţi, le-aş fi vîndut acum şi-aş fi donat banii Ioanei. N-am, c-am fost leneşă. Dac-aş fi vreun om important, mi-aş vinde lucrurile la licitaţie şi i-aş da banii ei. Dac-aş şti să gătesc, aş găti cinci mii de brioşe cu afine şi le-aş vinde pentru ea. Nici să cînt nu ştiu. Habar n-am cum pot produce bani mulţi pentru ea. Pot însă să scriu pînă-mi vin idei mai bune. Şi-o să vă aduc aminte de mînuţa lipsă a Ioanei în fiecare zi. Să nu mi-o luaţi în nume de rău. Ştiţi cît îmi doream să fac ceva pentru cineva. Am ales să fac ceva pentru ea. Nu e mare lucru, dar e tot ce ştiu să fac deocamdata. Sîntem mulţi pe-aici, şi poate dacă vă trag de ambele mîneci suficient de des, o să vă înduplec.

Daţi un telefon la numerele astea. Daţi un like paginii ei de facebook, apoi trimiteţi-i nişte bani, oricît. Şi dacă vreţi, prima oară cînd ne vedem, dau eu sucul şi prăjitura voastră în contul donaţiei pe care o faceţi.

Of, ce-am mai plîns în seara asta… Am plîns cu ambii ochi şi m-am şters de lacrimi şi de muci cu ambele mîini. Şi mi-a făcut bine c-au fost două.

Pin It

36 Comments

  • Adela spune:

    Am scris despre cazul nefericit al micutei Ioana, in mai 2010, aici: http://adelastan.blogspot.com/2010/05/putem-ajuta-oricand-cu-oricat.html
    Atunci am aflat de campania la care s-au alaturat multi bloggeri.
    Succes in campanie! Esti generoasa!

  • lory spune:

    E fara cuvinte. Nu pot decat sa-ti urez succes in demersul tau!

    • Printesa Urbana spune:

      Poti si sa donezi un putin acolo, orice! 🙂
      Multumesc!

      • lory spune:

        Cand spuneam ca nu pot decat sa-ti urez succes in demersul tau ma raportam cu respect la ceea ce incerci sa faci. Se pare ca n-ai inteles. Cat despre Ioana ,toata dragostea. Si sa nu uitam : milostenia e atunci cand daruiesti fara sa te lauzi cu asta.

  • ambasadoarea spune:

    Si mie mi s-a facut rusine. Donez, si sper sa inteleaga cat mai multi ca si 5 lei conteaza, de-adevaratelea.

  • Ana spune:

    Pentru ca mi-am propus sa ajut lunar pe cineva, pentru ca altii au probleme mult mai mari decat ale noastre, pentru sentimentul de bine ca poate cu o suma de bani reusesti sa imbunatatesti o viata, pentru ca trebuie sa mergem inainte. Am ajutat.

    • Printesa Urbana spune:

      Multumesc, Ana! Sa stii ca si eu mi-am facut un fond lunar pe care-l aloc unui caz social. Si pentru ca in ultimele luni n-am mai facut nimic cu fondul, i-am adunat pe toti si i-am trimis Ioanei. Sigur conteaza!

  • Andreea spune:

    ce copil frumos, ce zambet dragalas, stiu ca nu rezolva nimic dar ca si tine imi vine sa urlu la stele pana ma aude cineva de sus, de ce doamne, de ce, de ce, de ce se intampla astfel de nenorociri unor copii, ce vina au, ce pacate au de ispasit?
    o sa donez cu mare drag cat pot acestui copil minunat, sper sa il ajutam sa capete manuta aia fie ea si robotica, bionica dar sa se simta mai normal, sa se poata bucura de viata. As darui daca as avea din ce, fiecarui copil bolnav, sarac, abuzat, neajutorat, si doamne dumnezeule ce multi sunt!!

  • Liv spune:

    A incercat cineva sa sune la numerele de pe site? Ca eu am tot incercat si mi se spune ca „procesul de votare nu este disponibil” (?!). Oare gresesc eu ceva? Pana una-alta incerc cu PayPal…

  • Iulia spune:

    Apropo de ideea daca ai sti sa faci briose, le-ai vinde si ai dona banii pentru ea. Stiu ca pare nebuneasca idea, dar cine stie… Pe canalul national francez de televiziune (TF1) este o emisune – „Tous ensemble”. Ideea e foarte simpla. Un singur om, mobilizeaza orasele intregi pentru a ajuta o singura familie sa isi reconstruiasca/renoveze casa. Rezultatele sunt spectaculoase, zeci de oameni se strang sa munceasca voluntar pt 2-3 saptamani pentru niste persoane pe care nu le cunosc.
    Ai putea face ceva in genul asta…. Sa faci un gen de adunare (ca sa nu ii zic eveniment), sa convingi oameni care stiu sa prepare briose, sa vina sa le vanda la acea adunare, iar banutii adunati sa fie donati.
    Oamenii ar veni cu siguranta. Sunt convinsa ca se poate. Puterea celor mai multi muta muntii din loc. Si ar fi pacat sa nu facem ceva, cand chiar avem forta sa facem.

    O zi faina,

    Iulia

    • Printesa Urbana spune:

      Eh, la un calcul simplu, pentru niste mii de euro (ca sa nu zic zeci de mii), ar trebui sa vindem cel putin tot atitea briose, sint peanut money, nush cum sa zic, adica briosele sint ieftine, frumos ar fi sa putem vinde sau licita chestii mai valoroase… plus ca e foarte complicat sa vinzi in scop caritabil, trebuie sa ai o fundatie sau o asociatie cu forme legale… eu mi-am prins urechile o data cu asa ceva, sint foarte putin optimista pe subiect…

  • Liana Mitroi spune:

    O cunosc pe Ioana… am cunoscut-o pe ea si pe parintii ei anul trecut la o petrecere caritabila care s-a facut pentru a o ajuta. Este o fetitia superba, cuminte, plina de viata care invata cum sa se adapteze fiindca s-a nascut diferita. Merita ajutata, merita fiecare banut pe care il putem da pentru ea, dar mai mult decat atat, nu merita lacrimile ci respectul nostru pentru cum un copil de varsta ei se considera normal in mijlocul unor ciudati care o considera anormala.
    Am scris si eu de ea aici http://voceacelorcaretac.wordpress.com/2010/05/07/concert-in-twice-pentru-ioana/ si aici http://voceacelorcaretac.wordpress.com/2010/05/20/salsa-champions-league-pentruioana/ si sper ca atunci am reusit sa conving macar o mica parte din cititorii mei sa doneze ceva.

    • Printesa Urbana spune:

      Da, imi aduc aminte concertele de anul trecut pentru Ioana, inteleg ca nu s-au strins nici pe departe banii necesari…

  • alexandra spune:

    Salut. Donez. si mi-am dat seama ca as mai face-o. asa ca poate te gandesti la o astfel de actiune recurenta. macar atat putem face ai tai cititori care stam comozi in fotoliile noastre si citim despre aventurile printesei. te imbratisez 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Multumesc, Alexandra.
      OK, imi propun sa trag de voi la modul programat si regulat. Ia sa vedem citi vor rezista torturii. 🙂

  • Liv spune:

    Uite, a propos de ideea Iuliei, ma gandeam la ceva – se tot fac diverse evenimente, gen targuri, cum e cel de pe str. Arthur Verona, Street Delivery (mi-am adus aminte, nu-s asa de ramolita :)), Femei pe Matasari si altele. De ce nu incercam sa facem asa ceva, dar cu un scop umanitar? Adica sa vindem diverse (inclusiv de mancare, exista bloggeri „foodisti” cu suflet, sunt sigura ca s-ar implica), iar banii obtinuti sa-i donam unor astfel de cazuri umanitare (sau, in caz ca sunt oameni care traiesc de pe urma acelor vanzari, sa doneze o parte din banii obtinuti pe fiecare obiect).
    Ce ziceti? A venit toamna, oamenii sunt in Bucuresti, eu cred ca am avea succes, numai ca ar trebui sa ne grabim. Eventual putem cere consultanta celor care se ocupa de proiectele pe care le-am mentionat. Promovare cred cam putea obtine usor, pe bloguri, reviste/site-uri de timp liber :). Ar putea fi un proiect frumos.

    • Printesa Urbana spune:

      Din pacate, e ceva mai complicat decit atit. Trebuie infiintata o asociatie umanitara, cu act la notar si tot tacimul. apoi trebuie inregistrate legal toate veniturile, habar n-am cum si unde.
      Una e sa faci un festival de street art unde toata lumea isi vede de taraba lui, unii cinta, altii casca gura, si alta e sa aduni bani de la multi oameni si sa ii gestionezi astfel incit sa nu ti se urce in cap nici politia, nici haterii.
      Am mai incercat eu acum niste ani sa fac un eveniment caritabil si-am fost cit p-aci sa ma internez la nebuni in 2 saptamini.
      De dimineata m-am gindit si la treaba cu briosele. Daca vindem una cu 5 lei (mai mult e deja prea mult), ca sa facem o diferenta ar trebui sa vindem cel putin 4000 de briose ca sa stringem pentru micuta macar 5000 de euro. of, e foarte mult. tre sa fie si alta cale, mai simpla si mai banoasa.

      • Liv spune:

        Pai nu putem dona unei organizatii deja existente, care sa se ocupe de Ioana? Sau sa ia fiecare banii obtinuti din astfel de vanzari si sa-i puna direct in contul respectiv (adica sa nu fie o persoana care sa centralizeze totul)? Noi am mai facut campanii umanitare, dar am colaborat cu niste organizatii si au iesit ok. Sau am pus direct in contul omului sumele stranse (si am strans multi bani, pentru un anumit caz vreo 70.000 eur). E drept ca sumele astea mari le-am strans la serviciu, deci nu era ceva asa… public, dar nu ma gandeam ca e atat de complicat si ca intervine pana si politia :(.

        • Printesa Urbana spune:

          Da, cred ca se poate sa colaborezi cu o organizatie deja existenta, dar nu cred ca poti sa vinzi ceva daca nu ai calitatea necesara. o sa intreb pe ici pe colo sa vad ce se poate face si cum.
          Maaama, 70.000 de euro, wow, ce de-a bani… Mai mult de o treime din cit ar avea nevoie micuta…

          • Liv spune:

            Da, a fost o super-mobilizare, i-am strans in vreo doua saptamani, pentru o colega cu o tumoare pe creier (bineinteles ca operatia nu se putea face in Romania). Dar cumva am fost avantajati de faptul ca lucram intr-o companie mare si care are legaturi cu multe alte companii si tot asa…

        • Iulian spune:

          Speram ca in saptamana aceasta sa reusim sa obtinem actele Asociatiei infiintate pentru Ioana. O sa gasiti detalii pe http://www.helpioana.ro in scurt timp.

  • Cristina M spune:

    Buna Ioana,
    Cind am deschis calculatorul azi-dimineata si am inceput sa citesc postarea ta de azi aveam intimplator pe birou un catalog din care ma pregateam sa comand niste prostii colorate . Am terminat de citit despre micuta Ioana (care intimplator are virsta fetitei mele) si mi-am dat seama (a cita oara ?) cit sunt de norocoasa ca am un copil sanatos si ca nu am nevoie de niciun ruj sau fard ca sa fiu fericita. Asa ca am renuntat la comanda aia prosteasca si voi dona banii pentru sanatatea Ioanei ( sper sa se rezolve curind problema cu telefonul). Un ruj, o esarfa, citeva cafele cumparate in oras… maruntisuri de genul asta ….sunt singurele lucruri la care trebuie sa renuntam ca sa-i indeplinim Ioanei cel mai mare vis….. E atit de simplu pentru noi !

  • Anca G spune:

    Salutare Ioana, conteaza pe mine, one way or another pina maine donez. Daca nu merg numerele de telefon (tre’ sa ajung acasa sa verific) fac si eu plata online.
    See? Ti-am zis odata demult ca secretul e sa te gindesti la altii nu la tine :-). Caci desi e foarte adevarat ca problemele noastre sunt cele mai mari doar din cauza ca sunt ale NOASTRE e iarasi adevarat ca „in lume-s multe, mari minuni/ minuni mai mari ca omul nu-s”
    Te imbratisez cu drag si din fericire (si plina de recunostinta) si eu tot cu doua maini

  • marcel spune:

    mai stii ce ti-am zis eu de proiectul 2 euro intr-un post asemanator recent? eu incerc sa vorbesc cu cei de la united way. dar din cate am inteles cheltuielile nu se opresc aici, pentru ca este un copil in crestere. daca nu putem face noi asa hai sa gasim o fundatie prin care sa putem derula afacerea de gogosi, pentru ca ei sunt deja juridic. totusi eu as merge si cu o alta fundatie- si am scris si de problema asta atunci, de problemele legale, aici este vorba clar de malpraxis. si medicul si institutia respectiva ar trebuii sa plateasca, din punctul meu de vedere au nenorocit viata unui copil. Au lasat urme adanci. o sa incerc sa donez si eu ceva…dar mai gandeste-te la ce am zis anterior.

  • AndreeaG spune:

    Donez imediat cum ma intorc din expeditie,
    e mai mult decat crud dar nu trebuie sa o compatimim ci sa o incurajam, sa o admiram, sa stie ca se poate si asa (vorba total opusa celebrei sintagme „lasa ba, ca merge si asa”).
    Cu atat mai mult mi se pare ca noi, care avem toate cele intregi (minte mai putin, uneori 🙂 ) trebuie sa ne bucuram de viata si sa apreciem ce ne este dat, daca ea poate infrunta viata asa noi nu avem nici o scuza sa nu fim ROZ.
    Inca o poveste despre o excursie recenta a unor oameni „intregi”, este „un pic” si despre bicilete, sper sa iti placa 😀
    http://amfostacolo.ro/romania-pareri,15/ramnicu-valcea,95,1243/ramnicu-valcea-si-imprejurimi,3601/impresii-sejur-si-fotografii-vacanta__24211.htm#142288

  • frmshk spune:

    oare cum ar trebui sa-i rugam pe oameni incat ei sa simta nevoie sa ajute un astfel de copil? am scris si eu despre fetita asta – http://normalitateanormala.wordpress.com/2011/09/07/sa-o-ajutam-pe-ioana/ – dar… am asa o ciuda. mi se pare ca oamenii fug de ceva care ii obliga… chiar la un gest care nu ii saraceste cu nimic. of, deci chiar sunt asa, nu dezamagita, ci intristata de concluzia asta… printesa, sper din suflet sa reusesti sa faci ceva pentru ioana…

  • Alexa spune:

    Abia astept ziua de luni sa donez.Stiu ca,acum ceva vreme,iti doreai un proiect ,,de suflet” prin care sa ajuti la modul concret,prin care sa simti ca faci diferenta.Eu cred ca Ioana este norocoasa pentru ca te-a gasit si am certitudinea ca oamenii care te cunosc si cei care te citesc(si implicit te iubesc)nu vor ramane indiferenti.RESPECT pentru ceea ce faci!!!

  • LStefan spune:

    Ioana: alaturi de Domnia-Ta. Nu se poate altfel, n-ar fi firesc…

  • Iulian spune:

    Numerele de donatii prin Romtelecom sunt din nou functionale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *