Hoţii de sarmale

Mi se face foame. O foame de-aia de mi se înmoaie genunchii şi unghiile. Şi-mi aduc aminte că am în frigider o casoletă cu 5 dintre cele mai bune 7 sarmale din univers. Că am mîncat doar 2 mai devreme, ca să am şi pe mai tîrziu. Sarmale de porc, cu legume şi orez potrivit, înfofolite-n voi de varză acrişoară. Cu mămăliguţă vîrtoasă şi smîntînă grasă. Astea:

Şi mă ridic de la birou şi mă îndrept către frigider. Bălesc atît de abundent că las o urmă de salivă pe parchet, ca melcii. Deschid frigiderul. Îmi sclipesc ochii. Deja mă văd împărţind sarmaua în şase bucăţi egale, pe care le împerechez cu cîte-o bucată de mămăligă rece, apoi le mestec în tihnă. Ah şi cum se rostogolesc pe gît, molcom aşa, cu gustul lor de porc şi varză acrişoară, cu smîntîna cea grăsoasă. Scot casoleta din frigider, pregătesc farfuria, cuţitul, furculiţa, îmi şterg balele, mă ţin de perete să nu cad pe jos de poftă, şi deschid casoleta. Dinăuntru îmi zîmbeşte ştirb O sarma. Mică. Cea mai mică. Slăbuţă aşa, jenată de singurătatea ei. Restul de patru colege ale dînsei fuseseră mişeleşte furate şi savurate de Hoţii de Mîncare. Colegi din firmă cărora li se face foame, poftă sau curiozitate. Umblă prin pungile şi casoletele colegilor nevinovaţi şi înşfacă ce le place. Mai un cub de brînză topită. Mai un castravete murat. Mai juma de cutie de sana. Mai patru sarmale. Pescuiesc carnea din sosuri şi somonul dintre legumele la grătar. Apoi lasă totul ca şi cum nici n-ar fi trecut prin zonă. Şi dac-ar fi numai unul, tot ar fi bine, că vorba ceea, cît poa să mănînce un om? Da-s mai mulţi, şi fiecare fură crezînd că fură numai el, şi proprietarul casoletei n-o să observe. Şi uite-aşa fiecare fură că poate nu se observă şi rămîn casoletele goale şi stomacele noastre nevinovate la fel. Da băi oameni buni, mi-au zburat spre alte stomace sarmalele. Şi-am rămas flamîndă şi neconsolată. A nu ştiu cîta oară.

Sigur că m-am gîndit să pun dulcolax pisat în casoletă. Am pus post-it-uri pe frigider rugînd hoţii să-mi spună ce le mai place, să ştiu ce să le aduc mîine. Am dat emailuri. Acum s-au montat camere video în bucătărie. Dar şi ce. Nimic nu poate opri pofta Hoţului de mîncare.

Nah, acuma spuneţi voi, ce răzbunare poate fi suficient de elegantă şi eficientă astfel încît ce pun eu în frigiderul comun să poposească exclusiv în stomacul meu? Casolete cu lacăt rusesc or avea la Ikea? Ori poate o alarmă cu telecomandă…

PS: Dragă Hoţilor, în caz că mai doriţi sarmale din cele bune, să ştiţi că ele vin de la Bucate pe roate. Mă anunţaţi voi cînd vi se mai face poftă, să ştiu să comand. Fac eu cinste, ca de obicei. (mulţumesc, Cookie, că mi-ai arătat calea către cele mai bune sarmale, mie şi celor care nu-şi permit să-şi plătească singuri prînzul, în schimb fură de la femei pofticioase ce au ele mai scump)

Cuvinte cheie: delicatese, prinţesa nu apreciază