Grup de suport pentru femei care au pierdut o sarcină

Nu știu dacă e un moment bun să readuc vorba despre asta acum, cînd încercăm să uităm relele și greul și să ne bucurăm de Hrușcă și de bomboanele de pom. Dar poate fix de asta e un moment bun, poate sînt acolo femei care simt că nu se pot bucura de nimic acum, care se tem că nu se vor mai putem bucura de nimic vreodată, pentru care Crăciunul e un reminder al eșecului, al pierderii, al lipsei puiului ei din preajma bradului.

Eu am pierdut o sarcină anul trecut. Apoi am cîștigat alta. Sună ca un joc de poker, și într-un fel, cam e. Ține și de noroc, pe lîngă toate celelalte. Sau de căile necunoscute ale Domnului, cine știe… În fine, pînă s-o cîștig pe cea de a doua mînă (respectiv sarcină) și s-o am pe Sofia, mi-a fost greu, teribil de greu. Mai ales din pricina singurătății. Pentru că din păcate oricît de mult te-ar ține în brațe oameni dragi, dacă nu te ține în brațe cineva care a trecut prin exact același lucru, nu ajută cine știe ce.

Acum cunosc multe femei care au trecut prin drama asta. Atunci, cînd mi s-a întîmplat mie, nu cunoșteam nici una. Cu atît mai dureros a fost totul cu cît m-am simțit pedepsită, blestemată, abandonată, singură în pierderea mea. Cred că un grup de suport mi-ar fi prins tare bine. Atunci n-am găsit vreunul, nici n-am avut puterea să caut. Acum există un astfel de grup pe Facebook. Un grup privat întemeiat de cîteva prietene dintre ale mele, un grup din care fac parte doar femei care au trecut prin drama pierderii uneia sau mai multor sarcini. Vorbim despre ce și cît doare, despre dacă și cum trece, despre de unde ne adunăm curajul să mai încercăm o dată. Ascultăm, întindem o mînă.

Atît azi. Să fiți sănătoase și norocoase.

Pin It

33 Comments

  • Monica spune:

    Iti multumesc, Ioana.
    Sincer.

  • Mihaela spune:

    Ioana, exista si terapeuti la care poti apela in astfel de cazuri.

    • Printesa Urbana spune:

      sigur ca exista, insa din pacate nu toata lumea are bani si curaj sa apeleze la terapeuti. un grup de suport e mai la indemina.

      • Monica spune:

        Scopul nostru este sa ajungem, in timp, sa organizam si terapie de grup.
        Pentru moment, am reusit sa obtinem ajutorul unui psiholog terapeut cu experienta clinica in astfel de cazuri.
        Incet incet ajungem departe:)

  • Aine spune:

    cand te bantuie un demon, oricare ar fi el, unul dintre putinele lucruri care ajuta este sa ai aproape oameni bantuiti de acelasi demon. uof. sper sa fie cat mai putina lume in nevoie de „grupuri”, da sper cand sunt in nevoie sa le gaseasca repede si spre bine.

    • Anca spune:

      Nu e chiar asa. E altceva cand primesti incurajari si sfaturi de la cineva care chiar a trecut prin ceva asemenator, indiferent despre ce problema vorbim (de sanatate, emotionala, sociala etc.). Cum zicea si Ioana mai sus „Pentru că din păcate oricît de mult te-ar ține în brațe oameni dragi, dacă nu te ține în brațe cineva care a trecut prin exact același lucru, nu ajută cine știe ce.” Eu, de exemplu, care nu am trecut prin asa ceva, nu stiu cum anume sa incurajez pe cineva in situatia asta. Si ajuta cand vezi pe cineva care a trecut peste, care are deja 1,2,3 copii. Ei sunt dovada vie ca se poate. Am avut o profesoara de engleza care ne-a spus ca a pierdut 9 sarcini inainte sa o nasca pe fata ei. Pana si-au dat seama doctorii ca avea RH negativ. Pe vrema lui Ceuasescu nu faceau oamenii atatea anlize ca acum.

    • Moldoveanca spune:

      Confirm, nu e chiar asa. Fiecare om reactioneaza diferit la ceea ce i se intampla. Daca faci parte dintr-un grup de suport care te ajuta sa treci peste o chestie, asta nu inseamna ca toti din grupul ala sunt bocitoare. Unul abordeaza problema cu resemnare, altul chiar cu umor, altul intr-adevar, cu fatalism, etc. Ideea e ca fiecare sa aduca contributia proprie si sa gaseasca in grupul ala energia de care are nevoie.

      • Monica spune:

        Moldoveanca: exact!
        Nu va imaginati ca ne dam cu fundul de pamant sau ne plangem de mila.Este vorba de libertatea de a discuta despre problemele personale (emotionale sau fizice) intr-un mediu in care esti inteles, ceilalti vorbesc pe limba ta.

        • Aine spune:

          salut, cred ca nu m-am exprimat foarte clar mai sus. si eu trec printr-o problema extrem de dificila si unul dintre putinele lucruri care ma ajuta este un grup suport, de data asta online si din pacate majoritar peste hotare. insa tin aproape de ei si ei imi fac bine. voiam sa zic ca e important sa gasesti repede un grup, atunci cand ai nevoie, sa nu o iei razna. atat 🙂

  • Alinka spune:

    Multumesc. …si sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa trec in celalalt grup, al mamelor, …cat mai curand, as indrazni sa adaug.
    Mult curaj tuturor!

  • Anca D spune:

    Sunt însărcinată în 29 de săptămâni şi am o colegă de serviciu care avea cam aceleaşi săptămâni ca mine. Luni am aflat că vineri a născut copilul mort. Nu pot să vă descriu ce am simţit. Vreau să-mi fac curaj să o sun. Până acum, nu am putut pt că simt că nu aş face decât să învârt cuţitul în rană. Nu aş şti ce să-i spun. Am plâns de mi-au secat lacrimile. Încerc să mă calmez, să nu îi fac rău puiului meu.
    Sper să îmi fac curaj şi să-i spun de grupul ăsta.

    • Printesa Urbana spune:

      Of doamne…

    • Carla spune:

      Am patit-o si eu,la 35 saptamani.Daca o suni…nici nu stiu ce anume i-ai putea spune.Ii va fi extrem de greu sa te auda,stiind ca esti insarcinata,ii va fi greu si cand va auzi ca ai nascut,nu doar tu,ci toate femeile din lume,pana cand nu va avea si ea un pui al ei.
      Reactionam diferit in fata traumelor,asa este,si cu adevarat inteleg cele care au trecut prin chestii asemanatoare.Dar,dupa mine,una este sa pierzi o sarcina la 6-8 saptamani si cu totul altceva sa il aduci pe lume fara viata,cand in jurul tau lumea este fericita si auzi scancete de copii nou-nascuti,cand acasa i-ai pregatit hainutele si cuibul.
      Hai sa nu ne lasam coplesite,da?
      Poate colega ta va avea putere sa incerce din nou si ma rog pentru ea si pentru toate femeile care trec prin asa ceva,sa treaca cu bine peste incercarea asta.
      Anca,sunt sigura ca puiul tau va veni cu bine,nu mai plange.

  • ANDREEA spune:

    buna sunt andreea si de 2 luni sunt o alta femeie am pierdut o sarcina de 12 sapt sunt trista si nimic nu ma mai face fericita

    • Monica spune:

      Andreea, imi pare foarte rau pentru pierderea ta. Nimic nu poate masura durerea pe care o simti, sunt convinsa.
      Daca vrei sa te alaturi grupului, te asteptam cu bratele deschise.
      Oricum decizi, te rog sa nu te izolezi si sa vorbesti despre ceea ce simti.
      Sa stii ca nu esti singura.

  • Sofia spune:

    Sunt destule femei nenorocoase care au pierdut cel putin o sarcina, eu am fost ceva mai nenorocoasa am avut o sarcina extrauterina, operata in ultimul moment cand nu ma mai puteam misca de durere.
    Cum trece durerea din suflet? Cum trec gandurile ca poate nu vei avea nicodata copil( dupa spusele doctorului)? NU pot sa-ti zic! Cum dupa fix 2 ani de la extrauterina am simtit ca-s insarcinata desi Sot nu credea, desi testul nu se stresa sa mi-o arate, desi cei de la Giulesti m-au internat din nou cu diagnostic de extrauterina(era prea mica sarcina sa se vada la ecograf), eu simteam ca e sarcian mea, ca e copilul meu, si din faricire asa afost ca altfel sigur clacam.
    E bun un grup de suport, e un lucru minunat s apoti vorbi despre pierderea ta, despre ce simti si despre asteptarile pe care le ai.
    Frumos ca ai scris despre asta, apropie Craciunul, trebuie sa invatam sa acceptam unele lucruri din trecut si sa invatam sa speram la lucruri bune, ele sigur se vor intampla.

  • Manuk spune:

    Buna Ioana, mi-am adus aminte de ceva…cand erai graviduta cu ingerasul care a plecat sus, si tocmai anuntasei aici pe blog vestea, am citit un comment in care o cititoare iti spunea ca te-a visat in acea seara si ca urma sa ai o fetita si ca ii vei pune numele de Sofia…nu stiu daca iti mai aduci aminte, dar eu mi-am amintit si mi s-a parut foarte emotionant…pentru ca, vezi tu, intr-un final s-a adeverit. Nimic nu este intamplator.
    Sa ai o seara minunata!

    • Printesa Urbana spune:

      🙂 asa e. <3
      Multumesc ca mi-ai adus aminte.

    • Greta spune:

      Eu eram acea comentatoare… doar ca semnam cu „Ingrid” pe-atunci 🙂

      Da, cu siguranta nimic nu e intamplator. Si ma bucur foarte, foarte mult ca-n cele din urma visul meu s-a dovedit real…. 🙂

  • Anca D spune:

    Carla, adică mă sfătuieşti să nu o sun? Mă îngrozeşte faptul că, de fiecare dată când mă va vedea, îşi va aminti de puiul ei.
    Eu am devenit foarte stresată şi nu mai am putere. Nu mai am chef să merg la cumpărături pt bebe şi, pentru prima dată, iau în calcul şi varianta că se poate întâmpla ceva. Sunt foarte deprimată. Sper să-mi revin, deoarece sunt conştientă că starea mea nu îi face bine puiului.

    • Carla spune:

      Anca,daca simti ca vrei sa o suni,nu sta pe ganduri,fa-o.Sau trimite-i un mesaj.Spune-i doar ca esti alaturi de ea cu gandul,altceva…e greu de spus.Dar nu te incarca cu problema ei.Stiu ca suna nepotrivit ce spun acum,dar lasa empatia pentru mai tarziu pentru ca in starea ta,nu-ti face bine sa te gandesti la asta.Incearca sa te relaxezi si alunga-ti din minte orice gand nepotrivit.Bucura-te de perioada asta minunata,fii vesela si optimista si ai sa vezi,comoara ta va veni cu bine.Pe ea o poti ajuta cu un gand bun,dar copilul tau este important acum,crede-ma!

    • AndreeaM spune:

      Daca sunteti apropiate, e de-ajuns s-o asiguri ca esti acolo cand si daca va dori sa vorbeasca despre asta. Daca nu, cred ca-i mai bine sa nu-i spui nimic. Cand cineva sufera un asemenea soc devine coplesit de compasiunea celor din jur, asa ca buna ta intentie i-ar putea mai degraba dauna. Nu-ti fie teama ca te va crede ignoranta, cu siguranta are nevoie si de-o persoana care s-o trateze cu calm si normalitate, sa-i dea de-nteles ca, desi doare ca dracu, viata nu se opreste aici.
      In ce te priveste, treaba sta cam asa: e absolut firesc sa-ti faci miliarde de griji pentru copilul tau. Se-ntampla din prima secunda in care afli de sarcina si tine tot restul vietii tale. Mai mult, „hormonii cei rai” – cum le zice Ioana – te fac sensibila si toate emotiile au un impact mai puternic asupra ta, de-aici si groaza ca ceva poate merge rau. Cazul colegei tale este unul dintre cele mai triste, dar nu asocia drama ei cu experienta ta. Fa-ti un rand de analize sau cere o ecografie de rutina ca sa te convingi ca-s toate bune. Multa sanatate, sarcina usoara si nervi de otel iti doresc!

  • Simona N. spune:

    Draga Anca, parerea mea, a femeii care a trecut prin 2 sarcini pierdute, este ca e prea devreme sa suni. Eu stiu ca imi doream doar SA fiu singura cu durerea mea, sa nu mi se spuna ca va fii bine, ca sunt tanara si alte lucruri de gen. Voiam doar SA-I jelesc pe micutii mei si atat. Plus ca ma pufnea plansul de cate ori ma suna cineva SA ma incurajeze, Asa ca am incetat sa Mai raspund la telefon un timp. Poti sa-I dai un mesaj, si va alege ea cand si daca il va citi.

  • Multumesc pentru articol, am dat share mai departe catre verisoara mea care a pierdut o sarcina si nu mai poate face copii. Desi isi doreste nemaipomenit de mult. O alta amica face deja parte din grupul de pe facebook si e si implicata in multe campanii la nivel national pentru a da o mana de ajutor femeilor/ familiilor care vor sa adopte un copil.
    Da, e si mai crunt ca multe din aceste femei care in urma pierderii unei sarcini nu mai pot face copii, aleg calea adoptiei care este o experienta lunga si traumatizanta. Cred ca vorbind cu persoane care sunt in aceeasi situtie ajuta foarte mult atat din punct de vedere emotional cat si practic, in ceea ce priveste schimbul de informatii. Si grupul de pe Facebook e o idee minunata.

    Sarbatori fericite Ioana, alaturi de cei dragi!

  • Miruna spune:

    Cel mai mult m-ar fi ajutat sprijinul dupa, adica dupa ce am ramas iar insarcinata. Groaza ca se va intampla iar ceva, groaza care te face sa te uiti in pat in fiecare dimineata sa nu cumva…, de fiecare data cand te duci la toaleta, de fiecare data cand simti o duere, groaza aia nu stiu cine sau ce ar putea sa o vindece. Ma urmareste si acum cand copila mea are 20 de luni si doarme dusa dincolo, ma trezesc si o caut si o verific, pentru ca odata ce ai pierdut pe cineva groaza ramane cu tine.

  • Daniela spune:

    Printesa, mai e activ grupul respectiv? Ca am intrat pe link si nu merge…si am o prietena care a pierdut o sarcina…

    • Printesa Urbana spune:

      of, imi pare tare rau. da, este activ, trimite-mi te rog pe email profilul ei de fb, sa o adaug la grup.

  • onique spune:

    Si eu mi-am pierdut bebelusul la 15 saptamani.Ma doare sufletul si nu stiu ce sa fac sa dispara durerea.Vreau sa raman in 3:luni iar insarcinata si acum caut cu disperare un dr bun care sa-mi dea incredere ca data viit va fi bine si imi voi strange in brate bebelusul.Mi-e groaza cand ma gandesc ca se poate intampla si a doua oara.nu,nu ..refuz sa gandesc asa.Dzeu ma va ajuta..sper!

  • Ana spune:

    Mai este activ grupul? Mi ar fi de mare ajutor

  • Daniela spune:

    Buna, nu reusesc sa gasesc grupul, mai este activ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *