And just like that, a dispărut sexul de tot

M-am uitat cu plăcere la Sex and the City la vremea lui. Nu prea am înțeles nici atunci de ce se numea Sexul și Orașul, adică partea cu orașul era evidentă, acesta era unul dintre motivele pentru care mi-a plăcut mult filmul, se vedea atât de frumos New York-ul, pe care tocmai îl vizitasem, pestriț, vesel, misterios, atât de viu. Dar sex… Sigur, erau aventurile Samanthei, câteva remarci mai îndrăznețe, dar nu, niciodată n-a fost un film cu sau despre sex, ci mai degrabă despre dezamăgirile amoroase ale fetelor, despre prietenia lor, despre libertate. Și a fost fain! Încă este!

M-am uitat cu plăcere pentru că mă identificam cu Carrie, îmi plăcea părul ei, îmi plăceau ținutele ei, îmi plăcea meseria ei, avea o viață la care visam, minus partea romantică, despre care niciodată n-am înțeles de ce era mereu atât de șchioapă, ea fiind o tipă atât de faină. Adică, cam câte decizii greșite să iei într-o viață? Nu înțelegi nimic din experiențele anterioare? But then again, multe dintre noi fac asta în viața reală, e în natura umană să stăm în poziția asta de victimă și să ne plângem răspicat soarta amară. Între timp am aflat cât de bine e să guști și din puterea pe care ți-o dă procesul de renunțare la poziția asta, așa că acum mă uit la film cu mai puțină tristețe și cu mai multă indignare. 🙂

Mi-a plăcut mult umorul replicilor și faptul că fetele astea chiar vorbeau despre orice între ele, a fost unul dintre primele seriale în care am observat ce înseamnă vulnerabilitatea. Mă fascinau conversațiile dintre fete, cât erau de faine! Aveam și eu pe my best friend și recunoșteam sentimentul de familiaritate, de siguranță pe care ți-l dau discuțiile astea nebune, crude, despre lucruri atât de sensibile.

Despre Miranda am avut mereu mixed feelings, o tipă smart și directă, dar foarte cringe, mai ales când râde, nu mă pot uita la ea, mi se face rușine, nu știu de ce.

Charlotte nu mi-a plăcut niciodată, prea sensibilă, prea falsă, prea dificil de gestionat, prea mofturoasă, prea nevoiașă emoțional, nu prea am înțeles ce caută între ele.

Samantha a fost mereu murătura din farfurie, cireașa de pe tort, bulele din șampanie, mi-a plăcut mereu cel mai mult (deși mereu m-am identificat mai mult cu Carrie).

Cam așa cu serialul inițial, pe care l-am văzut o dată cap coadă acum un secol și apoi am mai revăzut când și când unul, două episoade, când am dat peste ele în diferite contexte.

Apoi a fost filmul din cinema, care m-a lăsat complet rece. Multe haine scumpe, bărbați tineri, ceva cămile, n-am reținut mare lucru.

Iar acum, continuarea serialului, And just like that. Am văzut cele patru episoade din zece, apare câte unul pe săptămână pe HBO GO.

https://www.stylist.co.uk/entertainment/tv/sex-and-the-city-and-just-like-that/472747

Gagicile nu mai au 25-30, au 55 de ani. Unele-s mai operate, altele mai naturale, ce pot să spun este că mâinile lui Carrie au undeva la 85 de ani, m-au șocat cele câteva scene în care i se văd mâinile. Mi-am făcut notă mentală să nu cumva să renunț vreodată la crema grasă de mâini pe care mi-o aplic în strat gros în fiecare seară, după ce-mi cremuiesc bine și moaca.

Sex nu mai e deloc, sunt vagi referiri la ceva dileme legate de viața sexuală a cuplurilor trecute de 50 de ani, plus o discuție bizară între Carrie și Big chiar în primul episod, în care ea îl întreabă pe el dacă se masturbează. Adică hello, oamenii aceștia fac sex de niște decenii și abia acum au conversația asta?

Nici orașul nu se prea mai vede. Vedem apartamente multe și ceva cafenele, dar străzi, parcuri, oameni parcă mult, mult prea puțin.

Sunt tot felul de conversații despre CIS și trans și bi și egalitate, Carrie e invitată permanentă a unui podcast moderat de Che (persoană non-binary), prilej de discuții pe tema asta, avem și ceva droguri, înmormântări, gelozii, câteva personaje noi, unele interesante, altele nu. Încerc din greu să nu dau spoilere. :)))

Apreciez în continuare ținutele lui Carrie și coloana sonoră, dar acțiunea e destul de transparentă și previzibilă (la episodul trei am adormit de trei ori), bănuiesc că e o continuare cumva firească a ce a fost, doar că fără Samantha (personajul ei e plecat la Londra și există în film doar prin pachete și mesaje trimise către Carrie), Miranda e la fel de cringe (acum în varianta cu păr alb), Charlotte e la fel de snoabă și plictisitoare.

Sper din suflet să înceapă să se întâmple lucruri în următoarele episoade, poate chiar sex, ar fi interesant de explorat acest aspect, ce se întâmplă în viața intimă a cuplurilor de peste 50 de ani, cu copii mari, care pleacă de acasă, femei și bărbați care fie se pot relaxa în sfârșit, fie dimpotrivă, aleg să înceapă vieți noi, cariere noi.

Pentru mine, această sagă rămâne una despre prietenie și haine. 🙂 În această cheie, mă uit cu plăcere la continuare și-o să-mi pară rău când se va termina, sunt curioasă cum va arăta sezonul cu fetele la 75 de ani, sper să mai fiu în zonă atunci, să chibițez pe marginea lui.

L-ați văzut? Ce părere aveți?

Mâine scriu și despre celălalt film care zguduie social media, Dont look up, l-am văzut și noi aseară, eu, omul și mama. A fost interesant!

17 Comments

  1. Luminița

    Nu a dispărut sexul , mi se pare mult mai realistă abordarea de acum …Preocuparile de viață a celor 3 rămase sunt diferite dar sunt foarte plauzibile pentru etapa asta , sunt aluzii sau referiri directe la sex la fiecare din ele, la sfârșitul episodului stii de fiecare cum o duce si cu sexul…

  2. Irina

    Urmăresc si imi place cât de cât. Bineînțeles că nu mai e ca la inceput, insa decorurile, hainele au rămas foarte faine.
    Imi pare rau ca Samantha nu mai apare in acest sezon. Practic ea era sexul serialului. Si mie imi plăcea personajul ei.

    (COMENTARIU EDITAT, CONTINEA SPOILERE)

    Totuși cred ca pentru 4 episoade din 10 nu s-a intamplat mare lucru si au apărut multe personaje secundare cărora nu prea le vad rostul.
    In fine… Una peste alta eu una ma bucur ca au făcut o continuare

  3. Eu am văzut într-o altă cheie aceasta noua serie. Dacă în Sex and the city se dorea o abordare relaxată a unui subiect tabu, sexul, acum mi se pare că surprind destul de bine nebunia de acum legată de strădania de a fi politically correct. Acum nu mai e un singur subiect tabu. Acum e o intreaga pleiadă: orientarea sexuală, oamenii de culoare, iarba, batranetea, moartea, starea civila.
    Dar tocmai pentru că încearcă să abordeze totul, parca se diluează mesajul. Sau poate se va contura mai bine pe parcurs.

    • Printesa Urbana

      Dada, si eu sper.

    • Diana

      Ft bine punctat, Loredana. Si mie mi-a lasat acelasi feeling, desi savurez fiecare episod prin prisma celor 3 personaje (de Sam J. si mie imi este dor sa o vad 🙂 ).

  4. Roxana

    Daa, am revazut serialul in ultimele 2 saptamani si filmele si primele 4 episoade din Just like that. Mainile lui Carrie m-au socat si inainte, de aia eu credeam ca de fapt ele sunt mai in varsta decat personajele. Si pentru ca multi ani nu m-am vazut pe mine la varsta reala, mereu ma vedeam ca o pustoaica. Si am o fata mai adolescentina, dar semnele timpului au inceput sa apara accelerat de-o vreme. Iar botoxul si alte interventii, doamne, e horror, au desfigurat-o pe Charlotte, culmea, ea era cea mai „proaspata” la infatisare…horror, apropo si de ce ai scris intr-un articol anterior de botox, ca te-ar tenta…daca nici cu milioane de dolari nu reuseste calumea, eu nu as incerca, in buze cel putin.
    Altfel, viata prezentata in serial mi se parea si mi se pare ff superficiala…si atatea intrebari si atata despicat firul in 4 pe aceeasi tema…acum am multe prietene cu o viata de 20 de ani la 40 si inteleg cumva, deja s-au cam resemnat in privinta copiilor, dar tot nu pot sa inteleg pe deplin…oi fi mai de moda veche. Tinutele lui Carrie rock, dar tot nu inteleg cum sa ti se invarta viata in jurul unor pantofi si a unor haine…iesiri in oras, incercat mai toate sporturile extreme eventual…si atat.
    Ieri m-am intalnit cu ale mele 3 prietene din facultate care nu mai locuiesc in tara demult, dar lipsea una, noi suntem 5, dar dpdv al prieteniei chiar am ras, caci desi ne vedem o data de doua ori pe an, semanam mult cu cele 4. Si cred ca multe ne regasim 😀 Astept cu interes si articolul despre Don’t look up, azi dimineata l-am inceput si eu.

  5. Sunt Sigura ca sjp folosea si ea cu sfintenie crème de maini. Pur si simplu fiecare cu mainile lor. Nu stiu daca are de a face cu trecerea anilor sau folosire, nefolosire de crème. Am folosit cred ca de 5 ori crema de maini, prin studentie, pe fata si mai putin. Nu din neglijenta, nu am simtit nevoia si oricum mainile mi se uscau mai rau dupa aplicarea cremei grase si pretentioase. Am oprit cremele de scum 15 ani, ce usurare. Am maini fine, chiar ciudate, mici ca de copil, nu se usuca nici macar iarna, la ger. Fac desene video si caligrafie ca hobby…multi ma iau drept copil , ca se vad doar mainile. Don t look up, asta arata realitatea cruda a zilelor/bulelor noastre. Cam atat, over

  6. m.

    Hai că după comentariul cu mâinile (fiecare cu ce-l doare) m-am decis să scriu și eu, pentru că am dezbătut recent cu prietenele ceva la care se face referire în postare :)))
    Niciodată nu mi-a plăcut filmul, nu m-am regăsit în vreun personaj din cele 4, noi aveam grup mai hippie, altfel de haine, altfel de muzică, altfel de atitudine și perspectivă asupra vieții
    Dar m-a uimit remarca cu numărul de greșeli într-o viață la capitolul dragoste. Întâmplător (chiar cred că întâmplător) sunt singura din grupul meu de prietene cu familie. Restul prietenelor mele, femei faine cum zici tu de Carrie (mie Carrie nu mi se părea, dar preiau formularea) efectiv nu au întâlnit bărbați cu care să poată construi o relație, o familie. Acum la 35-40+ relațiile par să se inchege și mai greu și oricât încerc să înțeleg de ce a mers așa prost pentru atât de multe femei inteligente și bune și frumoase din jurul meu, nu reușesc să mă dumiresc.
    Eu cred că e o întâmplare să cunoști bărbați buni, desigur, cine știe să clădească ceva cu ei merită felicitări, cine nu, ghinion.
    Dar se poate chiar să NU cunoști oameni în regulă. Mai ales în zilele noastre, când atâta libertate și consumerism li s-a urcat multora la cap

  7. V.

    Buna Ioana,

    Nu am vazut sequel-ul acesta inca (urmeaza, pentru ca mi-a placut la vremea lui serialul), dar vroiam sa-ti atrag atentia ca nu folosesti corect «cringe » ca apelativ al unei persoane, cringe este un verb. Mi s-a parut ciudata si nenaturala exprimarea ta. Poate vrei sa spui « Miranda este cringy? » Sau « makes me cringe »? Sper sa nu fie cu suparare comentariul meu, poti sa nu-l publici.

  8. Rodica

    Comentariu fără rost… Forma corecta este voiam… Am ajuns sa corectam exprimarea în limba engleza dar în română suntem praf.

    • V.

      Da, mai, m-ai prins! Intr-adevar ai dreptate, romana mea din pacate nu devine mai puternica dupa atatia ani departe de tara! Dar sa stii ca ma straduiesc, nu sunt chiar praf cum m-ai catalogat, am fost chiar la olimpiada pe tara la limba romana intr-o alta viata.
      Legat de cringe, nu m-am lasat si am verificat cu prietena mea vorbitoare nativ de limba engleza si mi-a zis ca intr-adevar « cringe » folosit ca in articolul mai sus exista, in slang-ul adolescentin. Adultii ar folosi « cringeworthy ».
      Pur si simplu mi s-a parut ca suna nenatural pentru tonul Ioanei, atat, de aceea m-am bagat in seama, dar data viitoare ma abtin 😅🙊.

  9. Rox

    Pentru mine serialul asta a fost the epitomy of shallowness. Pantofi, haine, cattiness (din partea lui Carrie), mofturosenie (tot Carrie) și atașament de bărbați indisponibili.
    Singura vag tolerabilă era Samantha.

  10. Dan

    Am încercat să urmăresc 1-2 episoade din seriile date la televizor (la protv cred) la începutul anilor 2000; probabil nu dădea bine pe sticlă ca vreuna să-și găsească „un bărbat bun” și să construiască o relație, altfel nu-mi explic insistența prin care se urmăreau tot felul de experiențe negative din punctul de vedere al personajelor principale feminine, sau faptul că, fără excepție, întâlneau numai bărbați superficiali, indisponibili emoțional etc.

    Într-un episod țin minte cum una din ele sau o prietenă de-a lor „negocia” un prenupțial iar avocatul îi spunea câți bani va primi dacă va naște băiat – și cum nu va primi nimic dacă va naște o fată. Acum serios, cum să ajungi în faza asta a relației cu un astfel de bărbat? Sau în alt episod una dintre ele se duce la terapie, dar parcă nu mai intră la terapie fiindcă dă dintr-una în alta cu alt client al clinicii respective. Cireașa de pe tort? Respectivul îi spune, la final, că era la coadă la psiholog fiindcă nu înțelege cum de își pierde interesul pentru femeia respectivă după doar un singur date urmat de vizita intimă acasă la unul dintre ei. Ce serial era ăsta, dramă sau comedie?

  11. Georgiana

    Plus, dupa ce am vazut si ultimul episod chiar ca m-a dezamagit de tot: cum dracu dupa ce ii arunci cenusa lu’ barbactu care tocmai a murit de un an tu ti-o tragi cu altul dupa asta? How slut to be? Si in ultimul sezon, dupa ce si-o trage cu babalacul la Paris, ce sa vezi, Big vine si o „salveaza”. Bine, dupa ce si-a tras-o cu tot orasul si se mai mira de faptul ca rusul avusese multe femei… rade ciob de oala sparta. Si eu am adorat-o pe Samantha pt dezinvoltura si asumare. Multe dintre noi isi doresc o prietena ca ea in real life. Una peste alta, revazand anumite episoade din seriile trecute, mie una Carrie nu mi s-a mai parut asa „faina”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.