Pentru binele animalelor, sper să învățăm să ne bucurăm de Revelion și nunți fără petarde și artificii

Anul trecut am petrecut Revelionul împreună cu prietenii noștri de la Constanța, la curte. Patru adulți, trei copii, doi câini, trei pisici.

De la 22.30 până după miezul nopții am stat toți pe rând cu câte-un câine sau doi în brațe, mângâind și consolând una dintre pisici. Am stat în rochiile noastre cu paiete, cu cercei, coafați și parfumați, în genunchi cu animale în brațe. Ne-am schimbat rapid în haine de casă și am continuat să stăm cu ei până s-a făcut liniște.

Erau terorizate.

Câinele cel mare, mai greu ca mine, tremura din toate încheieturile, scheuna și cerșea non stop contact uman, disperat de frică. Pisicile fugeau pe burtă de colo colo, cu pupilele dilatate de frică.

A fost șocant pentru mine să descopăr cât de grav suferă animalele, sălbatice sau domestice, din cauza artificiilor și a petardelor. Nu am cumpărat și nu am folosit niciodată, nu sunt o fană a zgomotelor intense, dar de artificii m-am bucurat de multe ori, recunosc.

Groază pură, panică, epuizare, disperare. Oamenii râd și exclamă, animalele sunt sufocate de frică.

Îmi venea să ies afară și să urlu să se oprească, dar nu m-ar fi auzit nimeni.

Să scriu despre asta însă pot.

Pentru toate animalele, zgomotele puternice semnalizează pericol iminent. Corpul lor este inundat de hormoni de stres, și asta nu ar fi o problemă atât de mare dacă zgomotul ar dura câteva secunde. Dar pocnitorile și artificiile bubuie mai bine de o oră, iar starea prelungită de stres major este extrem de nocivă pentru organism.

Multe animale fug de acasă înnebunite să se ascundă, multe nu-și mai regăsesc drumul niciodată sau sunt călcate de mașini.

Multe animale surzesc temporar sau permanent.

Unele animale sunt nimerite de sau înghit petarde sau artificii, ceea ce le rănește grav sau le ucide.

Păsările, speriate, disperate, zboară fără țintă, se lovesc unele de altele, dau peste cabluri electrice, se izbesc de geamuri, de clădiri neluminate în întuneric, mor cu sutele de mii. Există studii care arată că în multe cazuri animalele fac tahicardie și infarct din cauza zgomotului infernal. Fumul provocat de artificii este plin de toxine,dioxid de sulf și oxid nitric, multe păsări mor sufocate. Poate țineți minte imaginile groaznice de anul acesta, pe 1 ianuarie, din Roma (știrea e aici).

Mor pui de foame în cuiburi, pentru că părinții lor dezorientați nu-și mai găsesc drumul spre casă.

Vă rog să nu cumpărați pocnitori sau artificii, vă rog să nu le folosiți dacă le primiți cadou.

Vă rog să vă învățați copiii de mici (iar dacă sunt deja mari, nu e prea târziu să le spuneți) cât de greu este pentru animale să suporte acest moft al nostru.

Putem să trecem în noul an și fără acest zgomot infernal.

Ne putem bucura și altfel, fără să dăm foc cerului și să ne crăpăm timpanele unii altora. Există deja artificii silențioase, se pot face jocuri de lumini, există variante.

Putem sărbători și un pic mai discret.

Lucrurile se schimbă greu, știu, dar dacă reușim să ne învățăm copiii bine, poate că peste 20 de ani o să fie liniște de Revelion, iar animalele din jurul nostru își vor putea vedea liniștite de somn sau de petrecere fără să sufere de frică.

Ne putem ajuta animalele de casă să treacă peste haosul de Revelion oferindu-le acces într-un spațiu cât mai liniștit și întunecat, compania noastră și alinare dacă suntem acasă și sunt speriate, zgardă sau microcip în caz că fug și se pierd.

Vă doresc petrecere frumoasă de Revelion!

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4183

27 comentarii

  1. Sper sa se dea odata o lege prin care sa se interzica mizeriile astea! Animalele sufera, nu mai zic de atatia copii care au ramas fara degete sau cu vederea distrusa din cauza porcariilor de pocnitori! Toate astea doar ca sa se hahaiasca si sa behaie isteric oamenii la miezul noptii!

  2. Spre deosebire de animăluțe ,oamenii nu au învățat să viețuiască în comuniune cu natura, nu au învățat să respecte și să se bucure de liniștea și frumusețea naturii. În perioada sărbătorilor bubuie petarde și artificii, în perioada verii aleargă cu ATV-urile pe cărări de munte, prin păduri liniștite invadînd habitatul animalelor și păsărilor. Am auzit odată motivația unei astfel de persoane : dacă nu scrie niciunde că este interzis, înseamnă că am voie să fac orice .
    Cine zicea că Omul este o ființă superioara ?

    • Omul zice despre el ca este fiinta superioara,, ne-am autodeclarat mai destepti, mai tari, mai indreptatiti, ca sa putem controla, extermina, produce frica si durere…sper sa se termine curand cu abordarea asta aroganta, cu speciismul!

  3. Ai multă dreptate.Si eu am trecut prin asa ceva și îmi imaginez cât de stresant este sa stea o ora speriați fără niciun loc de ascuns.

  4. In Praga sunt interzise anul acesta, ilegale, ca si anul trecut. Sunt cateva reguli, unele exceptii ce si unde poti folis, dar deja e al Doilea Revelion extrem de silentios in Cehia, dpdv al bubuiturilor si artificiilor. Amenzi si monitorizare din parte politiei. Se poate, trebuie doar sa fie regula impusa. Artificii sunt, dar in departare si mai putin zgomotoase. Locuim de 11 ani aici si pot spune ca Revelionul de anul trecut a fost foarte domol, anul acesta pare sa fie acelesi reguli. E ceva ca acum 30 de ani, cand la mama acasa, copil fiind de Rev., vedeam undeva in departare cateva artificii, de auzit nici atat. Si bine era. Less is more. Inchei si eu anul cu un amestec de engleza, oricat de mult detest acest ‘mix’ agasant.

    • Cel mai bun comentariu al tuturor timpurilor. Ce legătură are ce porcarie ai zis tu cu acest articol?

    • Serios, asta e scuza ta? Pai sunt si oameni care fac mai rau decat animalele in sensul asta, chiar si copii – i-ai eutanasia pentru asta sau i-ai speria pana mor singuri?

    • Minerva….

      Un caine tinut in lant intreaga lui viata, infometat, batut, tinut in ger, ploaie sau calduri infernale, plin de purici, bolnav….va musca. Atat mai poate.

      Un caine care nu asociaza mana unama decat cu bataia, batul, bata, toporul etc deci cu frica si durerea…va musca. Atat mai poate.

      Lantul ucide zi de zi.

      Milioane de caini sunt inlantuiti in Romania. Conditiile multora dintre ei sunt departe de puterea creierului de a intelege: custi betonate minuscule pentru caini de talie mare, mancare (in cazul in care li se da) nepotrivita infectata rece, apa daca li se da, nici un tratament medical desi foarte multi au nevoie, foarte multi sunt batuti, schingiuiti, abuzati crunt fizic (trasi de lant legati dupa masini, aruncati de pe cladiri, arsi, etc.). Nu sunt sterilizati si puiutii le sunt aruncati la gunoi, in rau, lasati pe camp sa moara de foame sau ucisi grosolan pe loc.

      Multi ajung pe strada unde au sindromul deprivare de mancare totala si da, musca, ataca…

      Agresivitatea cainilor (si nu numai) este creata de noi prin abandon, neingrijire, neasumarea adjectivului din autodefifnirea noastra ca rasa: „umana”. Noi producem aceasta agresivitate, aceasta durere prin cum ne purtam cu ei, prin ce le facem zi de zi.

      Nu doar cu cainii sau pisicile ne purtam atat de crunt dar si cu vacutele, psarile de curte, oile, caii si alte astfel de suflete.

      Am incercat sa inteleg ce poate determina un om sa provoace atata suferinta…bostanul meu mic nu poate pricepe. Si totusi cred ca este…lipsa de dragoste parinteasca. Nu ca ar fi o scuza…dar daca nimeni nu a aratat unui om dragoste, grija…cum sa le poate reproduce? Cu toate acestea, oamenii astia ar trebui toti sa fie dupa gratii pe viata.

      In loc sa cumparati petarde si artificii…donati o punga de mancare la adapostul public (de obicei nu au nici macar sa asigure hrana zilnica tuturor sufletelor pe care le au in grija) sau cel mai apropiat de voi, dati din timpul vostru prin a ajuta sa curatati custi, sa petreceti timp cu aceste suflete sa vada ca mana umana poate sa fie si mangaiere nu doar bataie.

      ADOPTATI, uitati-va in jur, pe langa bloc, pe langa casa, este un suflet abandonat-sunt milioane pe care ne facem ca nu le vedem, ca nu sunt problema noastra!
      NU CUMPARATI! NU INCURAJATI producatorii sa exploateze alte suflete!

      Cum se poate sa fie atat de greu…sa fim buni?

  5. Petardele sunt, într-adevăr, foarte enervante, dar artificiile îmi plac dintotdeauna, pur si simplu nu mi se pare Revelion fără un spectacol de artificii. Întâi le văd la televizor pe alea faine din alte țări, apoi din centru pe ale noastre (când aveam, că acum avem doar gri si sărăcie și șobolani). Da, nu ar trebui să se vândă oricui și să se bubuie din noiembrie, dar o noapte pe an, un spectacol frumos oferit de primărie, chiar ajută mult la psihic, mai ales in perioada asta. Si copiilor mei (5 si 7 ani) le plac foarte mult artificiile, noaptea de Revelion e mai așteptată decât dimineața de Crăciun, când prind si vreo nuntă cu artificii prin zonă (extrem de rar se întâmplă) sunt absolut hipnotizați, o privesc ca pe un cadou pentru ei.

  6. Pentru binele animalelor, sper să învățăm să la lasam sa traiasca in mediul lor natural, sa isi procure singure hrana si apa, sa „socializeze” doar intre ele …
    Comertul cu animale de companie a devenit o afacere si cererea de catei, pisoi, canari etc. este satisfacuta dupa regulile economiei de piata. Comertul cu hrana pentru animale a devenit o afacere. Asistenta medicala pentru animale a devenit o afacere.
    Eu spun ca nu e normal. Nu e normal ca unui copil sa ii fie satisfacuta dorinta de a avea un catel sau un pisoi sau mai stiu eu ce alt animal.
    Hai sa fim sinceri si sa recunoastem ce se intampla in cele mai multe din cazuri. Cand un copil vrea un animalut i se satisface cerinta. Parintele spune ca astfel il responsabilizeaza si il invata sa aiba grija de animal. Numai ca, in cele mai multe cazuri, tot parintele ajunge sa scoata catelul la plimbare, sa aiba grija mereu de apa si de hrana catelului si sa aiba grija de starea de sanatate a animalului. Iar intr-un final copilul creste, pleaca la casa lui sau isi gaseste de lucru in alt oras si parintele ramane sa aiba grija de batranetile animalului.
    Chiar daca gandesc asa, sa nu credeti ca am fost scutit de astfel de experiente. Cand aveam fata de vreo 13 ani, mumă-sa i-a adus un motănel. La cateva luni dupa, fiica-mea si-a facut rost si ea de un Porcusor de Guineea. Motanul avea o fire agresiva, de vanator. Numai de doua ori a reusit sa prinda rozatoarea, insa am reusit de fiecare data sa o salvez. Totusi dupa vreo doi ani motanul meu a ajuns „taran”. Mi-a atacat baiatul si mi-a trebuit o luna pentru a gasi pe cineva de la tara care sa aiba nevoie de o pisica. Omul era incantat de insinctul de vanator al motanului in sensul ca si-a indeplinit scopul pentru care fusese adoptat (prindea soreci). Iar la vreo luna dupa, a decedat si Porcusorul de Guineea, de batranete.
    Numai ca, fiica-mea voia iar animalut. Si-a facut rost de un catel si i-am spus clar sa nu-si inchipuie ca si-a luat caine pentru a-mi da mie de treaba. De data asta m-a sustinut si mumă-sa. Animalul era scos la plimbare de fiica-mea si foarte rar isi mai convingea fratele mai mic sa o faca. Hrana animalului era in sarcina ei, de la noi primea doar bani pentru a o procura. Sase luni a rezistat, dupa care a dat cainele.
    Acum nu mai sunt fan al petardelor, insa recunosc ca in tinerete eram. Am inceput de copil, cu pocnitorile care erau pe atunci si am tinut-o pana in jurul varstei de 30 de ani. Nu sunt de acord cu limitarea acestora iar faptul ca unii sau altii au animalute sau hranesc animalele nu mi se pare un motiv serios pentru a pune astfel de restrictii. Cat despre artificii, imi amintesc cat de incantat am fost cand s-au dat prima data in oras la noi, am luat bere si alune si mi-am invitat si prietenii, pentru ca aveam balconul cu vedere spre piata unde se dadeau artificiile.
    Sunt etape in viata pe care le parcurgem si nu mi se par normale tot felul de restrictii.

    • Cainii si pisicile nu mai sunt de mii de animale salbatice.
      Motanul nu v-a atacat copilul. Faptul ca s-a exprimat in afara asteptarilor dvs nu inseamna atac. Probabil copilul dvs. s-a jucat prea dur cu el, probabil l-a tinut prea mult sau strans in brate.
      Foarte trist ca ati dat catelul dupa sase luni.
      Cainii si pisicile si orice suflet de altfel nu sunt pachete pe care le aruncam dupa ce le folosim si ii dam altora. Nu cred ca puteti pricepe stressul prin care trec in momentul in care sunt date de la unii la altii sau abandonate in strada. Intreaga lor lume este distrusa.
      Si da, daca un astfel de suflet va onoreaza prin a va fi parte din familie, da, este uman sa aveti grija de el la batranete…asa cum va asteptati ca si copii dvs sa aiba grija de batranetile dvs.

      Cand invatam odata ca animalele NU sunt inferioare omului, ca de cele multe ori sunt mai bune ca specia umana! Noi nu le suntem stapani ci cei care au grja de ei si ei nu ne sunt posesiuni ci companioni.

      Sunt de acord ca este o imensa problema comertul cu animale si ar trebui interzis si pedepsit prin lege, inclusiv crescatorii de rasa care nu fac altceva decat sa exploateze la randul lor.

  7. Să se interzică aceste porcarii !! Semnat ptr legi dure si interzicerea petardele.!! Să se intre o data si România in rindul tarilor civilizate ! / le doresc celor ce folosesc petarde să ardă de vii, vsa le sară casele in aer si să ramina chiori !!!

  8. La Brasov în anii din urma se organiza artificii intr-un singur loc acum Coliban noul primar a rezolvat totul și tine în patru locuri în oraș sa vadă tot menteanul dărnicia USR .
    Am scăpat de dracul ( Scripcaru) și am dat de fra-su.

  9. Petarda e una dintre cele mai bune ocazii pentru a arăta că, undeva în spatele imaginii adultului sobru și sever în care te-ai transformat azi, acolo în adâncul sufletului tău de copil, ești foarte prost. – citat contemporan.

  10. Bai nu inteegeti ca animalele care sunt terorizate de petarde sunt terorizate de stapani?
    Adica sa explic:
    Un caine daca are incredere in stapan, orice s ar intampla, el o sa se increada in stapan si nu o sa ii fie frica… serios acuma, hai sa gandim putin

  11. Eu diseară că să fiu sigur mă duc la curte să stau cu ei,am doi căței care trebuie sa ii îmbărbătez sa ii apăr de apocalipsa petardelor sper că în citiva ani lumea să înțeleagă mai ales șmecherii de părinți cu bani gata

  12. Trebuie făcut ceva definitiv in acest sens. Doresc sa se interzică definitiv orice fel de petarde sau artificii! Este total lipsit de orice omenie si empatie. Va rog cei care aveți putere de decizie sau presa ar putea sa comunice acest lucru către cei care fac legile, sa fie legea cu închisoare pana la 1 an pt cel care arunca o petarda! Va rog toți cei de la Protecția Animalelor sesizați-va faceți ceva nu stați cu mana in sân! Politia Animalelor unde este?

  13. Cine are animăluțe să facă bine sa le asigure protecția auditiva și vizuală. Așa cum și eu mă protejez de hămăitul javrelor noaptea sau când mă plimb pe unele străzi și de pișatul pisicilor care mi-au inundat curtea. Sărăcuțele!

    • :)) prea bun comentariul. Atâtea miorlaieli ca în ultimii ani n-am mai mai văzut … Au ajuns oamenii sa se bosorogeasca de la treij’ de ani..

    • Gril si IoJo, vedeti, sunteti parte din problema asta imensa in care noi oamenii ne credem buricul pamantului. Mi se par niste comentarii atat de imature si egoiste incat nici nu stiu daca sa rad sau sa plang.
      Intr-adevar, e fix acelasi lucru un „hamait de javre” si „pisat de pisici” cu atatea animale, domestice si salbatice, moarte, chinuite, agresate.
      Si asa e, daca nu iti plac petardele, te-ai bosorogit, nu ai viata adevarata. :))))
      Sunt miorlaieli, intr-adevar, aceste drame, totul in numele confortului unora ca voi. Ironia e ca anual oameni isi pierd ochi, degete, dinti, chiar si case in urma unor incendii provocate de aceste distractii minunate. Si „javrele” si pisicile au tot un stapan sau au fost abandonate de unul, astfel ca tot la marea specie din care faceti parte se rezuma problema.
      Treaba aia cu pe masura ce cunosc mai mult oamenii imi iubesc mai mult cainele este reala. Trist!!

    • Articolul face referire la viețuitoare de orice fel, care nu ne aparțin dar ne comportam ca și cum tot ce exista pe ne aparține. Cerul pe care zboară artificiile nu este al nostru, locurile pana in care ajunge zgomotul nu sunt ale noastre. E ok sa folosești artificii și petarde in propria locuința, pana in tavan și inapoi, poți sa pui sub perna, in buzunare, in cabina de duș. Am și eu animale, pentru cele cu stăpâni problema este mult mai mică decât pentru animalele sălbatice, ai mei câini sunt speriați si de furtuni si tunete puternice, la fel ca in cazul artificiilor le asigur un mediu in care sa se simtă in siguranța: tras draperii, muzica volum mai mare, prezenta umană. Animalele si păsările sălbatice pot intui când urmeaza un fenomen natural, se pot adăposti in caz de furtuna, cutremur, temperaturi extreme, din păcate natura nu le-a înzestrat cu ceas si calendar pentru a sti când e Revelion sau nunta lui Gheorghiță.

  14. @Cristiana: 100% de acord! De ceva vreme am inceput sa ma simt mai bine doar inconjurata de aceste suflete si tot mai putin comfortabil in jurul oamenilor. Mitzeta mea e raza mea de soare.

    @ Gril Varudi si @ IoJo: „javre”, „hamait” ,”pisat”…io nu poci pricepe agresivitatea voastra! Sper ca nu aveti copii, sincer. Nu doar ca le dati exemple urate dar daca aveti ii invatati sa replicheze uratenia si mizeria asta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *