Anul ăsta n-am ajuns la plajă în Grecia. Nici cel dinainte. Nici celălalt. Nici la anul n-o să ajung și nici în cel care vine după el. Oare trebuie să mai spun că îmi place mult în Grecia? Că ani la rând am mers la rând în diverse insule, ba pe unele a fost așa de bine că am tot revenit, heheee…
Acele zile s-au încheiat.
Dar e bine, că prietenele mele bune se duc, una abia s-a întors, bronzată, fericită, relaxată, cu miros de tzatziki în păr, cealaltă pleacă poimâine, tot acolo. Poze cu plaje, ape limpezi, gre.. pardon creveți bronzați, capre pe stânci, în fine, ați înțeles.
Eu încă fac ce am făcut toată vacanța, și ce-am făcut și înainte de ea, respectiv sunt mamă, nevastă și scriitoare, adică: fac mâncare, pun masa, strâng masa, scriu, pun la spălat, scot de la spălat, scriu, iau un copil și duc altul, fac un contract, dau cu aspiratorul, spăl un geam, trimit trei emailuri, seara la 10 sunt în pat că nu adoarme fără mine copilul, mă trezesc la 7 și o iau de la capăt.
Nu e loc de Grecia în viața mea, din păcate, no beaches, no kalispera, dar oare ce mă împiedică să-mi fac ceva de mâncare de-acolo, dacă tot sunt aici? mi-am zis.
Și am făcut. Și a fost bine. Nu m-a dus în Grecia, deloc chiar, dar a fost bun.
Vă zic și vouă, poate nu-s singura care salivează după grețili.
Am trântit telefonul după ce prima prietenă a pus primele 30 de poze din Creta. Fir-ar să fie de viețișoară!
Am călit în ulei de măsline o ceapă mică și trei căței de usturoi.
Ef haristo!
În timp ce a doua prietenă anunța mândră că își face bagajele, am turnat în tigaie niște apă fierbinte și un ardei roșu tocat! Ia de-aici!
Parakalo!
Peste ei o ploaie călduță de paprika și cimbru uscat.
Am lăsat să se înmoaie bine, apoi am aruncat peste o lingură de concentrat de tomate.
Deja parcă simțeam briza!
După zece minute, zbang, două conserve de fasole albă! Am presărat și ceva sare.
Apoi am mai pus apă fierbinte, cum e soarele acuma în Creta, un pic de dafin, mai mult cimbru și capac, că deja era prea mult!
După 20 de minute, am oprit focul. Am lăsat să se răcorească, cum aș fi făcut și eu dacă aș fi ieșit seara pe malul mării, la apus. Am potrivit de gust. Puțin, că avea deja un gust diviiin!
Mi-am pus cu polonicul o porție în castron. Bine, două.
Deasupra am presărat feta. Peste ea, fulgi de chilli și cimbru.
Am mâncat cu pâine prăjită și cu ochii închiși, să nu mai văd pozele alea, lasă că și fasolea de la mine de acasă e bună!
