O puteți comanda de aici.
Acum, contextul:
Când copilul ne cere un biscuit seara, ce vrea el atunci e mai mult decât ceva dulce, dar nu știe să exprime. Probabil vrea apropiere, conectare, atenție. Vrea să prelungească ziua alături de tine încă un pic.
Când îi spui NU, nu poți mânca dulce seara, ce aude el este Nu, nu-ți dau atenție, conexiune, apropiere.
Când îți spune că nu vrea la grădiniță, vrea să stea și el acasă cu tine și fratele mai mic, îți spune că are nevoie de asigurări că încă îl iubești ca la început. Că încă e important. Că nu-l trimiți de-acasă să stai cu celălalt.
Când îi răspunzi că TREBUIE să meargă la grădiniță, acum e mare, aude că nevoile lui nu mai contează. Că nu mai e iubit. Că e singur.
Când vrea cu disperare să se cațere, are nevoie de explorare, de autonomie. Tu îi spui NU, pentru că poate când ai fost copil ai căzut de sus, ți-ai rupt mâna și ai vrea să-l ferești de această experiență. Dar el aude doar NU, nu poți explora, mama nu te lasă. Nu aude grija ta, aude doar că nevoia lui e mai puțin importantă.
Există oare vreo cale să ne exprimăm limpede nevoile indiferent de vârstă? Dar oare să ni le identificăm știm? Putem să ne învățăm copiii de mici să facă asta? Și oare există mereu soluții care împlinesc nevoile tuturor?
Se poate. Comunicarea non-violentă ne învață cum.
-De ce nu facem împreună o carte pentru copii despre comunicarea non-violentă? m-a întrebat Mira Loghin acum aproape un an, la o cafea și o negresă în Amsterdam.
De la ea am învățat și eu comunicare non-violentă și o folosesc mereu cu mine, cu copiii, cu prietenele mele, cu toți oamenii care îmi ies în cale.
-Sunt concepte greu de explicat unui copil, i-am spus. Dar mă gândesc.
În câteva luni, am văzut povestea cum începe să curgă în capul meu.
-Gata, Mira, știu, i-am spus Mirei la următoarea întâlnire. Pornim de la un conflict.
-Dar cu ce personaje?
Atunci mi-a răsărit Evi în minte. Evi și Purcelus, desigur, ei sunt cei mai potriviți. Alături de ei copiii au învățat deja despre limite personale, despre consimțământ, relații și siguranță. Tot alături de ei pot învăța despre cum să vorbim ca să ne înțelegem.
În primăvară am început să scriu. Mira m-a ajutat să traduc cât mai bine în poveste și dialoguri principiile comunicării non-violente.
Apoi povestea a mers la Ionuț Olaru, la ilustrat.
Apoi a plecat a tipar, iar azi o am în brațe.
E încă o carte interesantă și amuzantă pentru copii, și utilă pentru părinți și educatori.
Eu cred și sper că poate schimba felul în care vobim unii cu alții, ne identificăm nevoile și ne gestionăm conflictele, indiferent de subiect.
Mulțumesc, Mira, că ai împărtășit gândul tău cu mine. Iată că acum, nici un an mai târziu, avem cartea!
Mulțumesc Editurii Univers și lui Ionuț pentru desene.
Vă așteptăm la o lansare specială duminică, pe 21 septembrie, de la 10.30. Vom avea un moment de improvizație pe scenă, apoi vom face câteva jocuri, vom cânta împreună cântecul familiei care vorbește aceeași limbă (pe care îl găsiți și în carte) și ne vom distra împreună. Nu sunt multe locuri, aici vă puteți înscrie.
Cartea poate fi deja comandată de la editură, va apărea curând și în librării.
Vă reamintesc și de cărțile noi cu Ema și Eric și Mami și Tati se poartă ciudat în vacanță, de reeditarea O să te țin în brațe cât vrei tu, și de minunata Vrei să-ți spun un secret despre Mami cu ilustrații noi, absolut fantastice. Nu uitați și de noua tranșă de cărți de Educație cu blândețe, sunt toate foarte utile! Ce toamnă plină avem! Abia aștept să ne revedem!
