9 martie 2013

Azi am mers pe jos șapte ore.
Azi am văzut cît e de blondă de fapt cînd o bate soarele.
Azi a pus prima oară mîna pe: un copac, alt copac, încă un copac, un gîndac roșu, un cîine, o bancă, un tufiș, frunze.
Azi a mers pe jos în șosete, atîrnată de mîna mea. Lumea a rîs de noi, de fapt, cred că pe ea au privit-o cu drag, pe mine cu milă, că aveam cizme urîte.
Azi pe seară am împărțit un senviș de la French Bakery: ea a mîncat mozzarella cu măsline verzi și busuioc proaspăt, eu baciata cu sos și roșii. După fiecare imbucătură îmi arăta iar cu degetul senvișul și deschidea gura larg, semn că e musai să mai îndes acolo treburi gustoase.
Azi a îndrăznit să mă pupe de zeci de ori, deși s-a rușinat și s-a înroșit de fiecare dată cînd și-a lipit nasul și buzele de obrazul meu.
Azi sîntem amîndouă arse de soare pe obraji și pe nas.
Azi a fost una dintre zilele alea în care mă simt cea mai norocoasă pentru că o am pe ea. Așa blondă, curioasă, mergăcioasă, mîncăcioasă și arsă de soare pe nas.

O iubesc de simt că mi se cojește inima pe dinăuntru.

Pin It

27 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *