El caută, ea găsește, ea se supără, el… o iubește

Că sîntem diferiți, noi de ei și ei de noi, e destul de evident pentru toată lumea (deși ceva mai puțin evident pentru ei). Ce nu e la fel de evident e cum putem folosi asta în avantajul nostru, și noi, și ei. Dar hei, cîtă vreme ea îl iubește pe el și viceversa, nu e așa important că el (sau ea, dar cel mai adesea el) nu nimerește răspunsul corect. Să vă exemplific, deși sînt sigură că știți prea bine.

Cînd am nevoie de un obiect… să spunem un ciorăpel mov, întîi mă întreb la modul serios dacă sigur sigur am nevoie de el. Dacă răspunsul e da, mă ridic de pe canapea, mă duc în dormitor, deschid sertarul cu ciorapi, caut ciorapul, îl găsesc, purced la utilizarea lui specifică.

Cînd omul are nevoie de ciorăpelul mov, se așează mai comod pe canapea și spune către femeia lui, adicătelea către mine:
– Auzi, n-ai văzut cumva ciorăpelul meu mov, am mare nevoie de el și nu-l găsesc de două zile.
– Păi l-ai căutat?
– Normal, l-am căutat și răscăutat și apoi l-am mai căutat puțin.
– Aha, deci zici că l-ai căutat BINE?
– Daaa, de multe ori, l-am căutat extrem de intens.
– În sertarul cu ciorapi te-ai uitat?
Liniște.

Mă ridic, mă duc în dormitor, deschid sertarul cu ciorapi, caut ciorapul, îl găsesc, îl predau omului spre utilizarea lui specifică. Din păcate, între timp omul își dă seama că nu prea are nevoie de el de fapt, dar dacă tot i l-am adus, să-l las acolo pe măsuța de cafea, poate i-o trebui mai încolo. Pe măsuța de cafea, lîngă ruletă, cutterul verde, capacul de la furtunul de plastic, butonii roz, cardul de reducere la farmacie și alte lucruri pe care le-a căutat extrem de intens, nu le-a găsit, i le-am găsit eu, nu le-a mai vrut, dar le-a depozitat acolo să știe unde sînt data viitoare cînd iar n-o să aibă nevoie de ele cu adevărat.

Plecăm în oraș. Parfumați, pieptănați, ba eu am și un buchet de flori care-mi picură apă clocită pe ciorapii plasă (situația asta e culeasă din trecutul îndepăratat cînd noi încă mai ieșeam din casă în cuplu). Ne urcăm în mașină.

Dacă sînt eu la volan, știu din vreme unde merg, care e traseul cel mai scurt, care e traseul mai plăcut, deși mai lung, pe unde sînt șanse mari de blocaje, unde e mai bine să parchez și cît o să mă coste.

Dacă e el la volan, declară din start că nu știe unde mergem, dar că lasă, sigur se descurcă el. Două ore mai tîrziu dăm cu spatele pe o străduță sens unic pe care am intrat din greșeală. Plouă, s-a întunecat, omul e lac de sudoare, dar NU recunoaște nici picat cu ceară că s-a rătăcit. El în continuare caută scurtătura.

Cam așa sîntem noi diferiți. El nu găsește niciodată nimic, nici cînd încearcă. Uneori se ambiționează și pornește în căutarea ciorăpelului mov cu lanterna frontală pornită, cu busola într-o mînă și lupa în cealaltă. Răscolește tot, pune mîna pe fiecare alt ciorăpel, pipăie, adulmecă, vizualizează. Cumva, obiectul subiect nu i se arată, a naibii conspirație a ciorăpeilor (!), și e întotdeauna nevoie de intervenția nevestei, care ca prin magie găsește ciorăpelul într-o secundă, era chiar acolo, sub ochii lui. NU SE POATE, CÎND M-AM UITAT EU NU ERA, va zice el în apărarea sa. Mdesigur.

Eu în schimb habar n-am unde se aruncă gunoiul. El nu merge la doctor, el ȘTIE că n-are nimic, la fel cum știe și cînd vin facturile, iar eu am impresia că lunar ne vizitează spiridușul plăților, care gestionează cu succes balanța venituri/cheltuieli. Eu dau iama la policlinică la primul semn că ceva e ciudat. El știe Discovery Channel pe de rost și găsește orice film pe net în mai puțin de 60 de secunde, eu nici măcar nu știu cum arată telecomanda de la televizor. Eu fac planuri de viitor, el ține liste despre trecut. Nici o zi nu e plictisitoare la noi acasă, și asta e fix pentru că eu și el gîndim atît de diferit.

Mă mir că oamenii ăștia specialiști în asigurări nu s-au gîndit mai devreme să creeze produse diferite pentru bărbați și femei. E destul de evident că femeile și bărbații se raportează complet diferit nu doar la operațiunile de identificare a ciorăpelului, dar și la siguranța familiei, la pericolele care îi țin treji noaptea, la griji și planuri de viitor. Noul produs de asigurare UNA (singurul destinat exclusiv femeilor) are o parte de protecție (care înțeleg că acoperă toate tipurile de cancer, carcinoma in situ, reconstrucția sînului- ferească dumnezeu să fie nevoie, decesul din îmbolnăvire sau din accident, invaliditate, nunu, astea sigur că n-or să ni se întîmple nouă, dar hm…) și una de investitii (care nu e obligatorie, dar care poate aduce beneficii suplimentare, adică pui bani acolo și în timp ei fac pui). Mi se pare o idee foarte faină, în primul rînd pentru că (observ eu cu drag și mîndrie) femeile sînt tot mai implicate în planificarea financiară a căminului, am multe prietene care țin bugetul familiei, care și-au rezolvat dependența de cumpărături de dragul economiilor și investițiilor inteligente, deci da, way to go, ING (asta nu m-au invitat ei să zic, a fost așa, spontan, după ce am citit prezentarea proiectului).

Eu nu am asigurare de viață. Nici el nu are. Iacă ceva în care sîntem în acord (și în eroare, dar vom remedia curînd).

Și ca să revenim la răspunsuri greșite, cei de la ING au făcut cîteva tutoriale foarte haioase despre răspunsurile corecte. Adică atunci cînd ea zice, uitîndu-se supărată în oglindă, că iar i-au greșit ăia culoarea, CULOAREA LA CE nu e un răspuns bun din partea lui. Răspuns bun nu există, dar exista ceva ce-ar putea s-o facă să se simtă mai bine. Ce, nici ea nu știe, dar știu prietenii de la ING. Trimeți linkul la soți, să ia notițe.

Voi, fetelor, de care chestiuni specific masculine vă mirați cel mai abitir? Care-s răspunsurile lor cel mai grav greșite în cele mai sensibile situații?

Pin It

28 Comments

  • Zibe spune:

    Cu ce sa incep???? 😀
    1. Pentru specimenul de acasa nu exista decat 8 culori. Restul, cum ar fi fucsia sau bej sunt inventii feminine menite sa ii derutam pe ei. Pentru al meu, bej – un fel de verde.
    2. Unghiile de la picioare sunt trofee, dupa ce le taie mi le arata. Daca nu ii permit sa mi le arate, le face poze si imi arata pozele!!!!
    3. Al meu nu are problema cu sosetele pentru ca este convins ca spiridusul ala care va plateste voua facturile ii consuma lui sosetele. El nu intreaba unde sunt sosetele ci spune: „imi mai cumperi si mie niste sosete ca iar nu am?. eu: „da” si i le dau tot pe-alea vechi.
    4. Pentru el femeia (adica subsemnata) este sinonim cu translator. Trebuie sa ii traduc ce vrea catelul si ce vrea copilul si ce inseamna fiecare comportament in parte. Dupa aceea se lauda la lume ca ce bine stie el sa interpreteze comportamentul cainelui si limbajul copilului.
    5. El nu citeste acte sau contracte sau nimic din ce trebuie semnat. Macar cel putin nu semneaza ca orbul, mi le aduce mie, le citesc si el semneaza ca primarul 😀
    6. Daca ma uit la un film ales de el, indiferent cat de porcarie ar fi se uita stoic pana la final si daca nu ii place nu recunoaste si nici ca a dormit 80% din el nu recunoaste. Zice: „asa sforai eu chiar si cand sunt treaz, imi reglez respiratia!”. Daca am ales eu filmul si nu e bun: „Vezi daca nu ma lasi pe mine sa aleg?”. Daca ma uit la un serial de-ala de care nu ii place lui se aseaza in coasta mea si incepe:” Dar ala cine e? Dar de ce se cearta cu aia?” Pai nu ziceai ca ala e fie-su?” si tot asa pana mutam pe un post care ii place lui.

    • Printesa Urbana spune:

      :))))))))))))))
      Aia cu filmul e fix ca la noi!!
      Dar cu unghiile… OMG! Poze? Really?

    • Ana (Milano) spune:

      Esti maritata cumva cu sotul meu???? :-))) Sau cu fratele lui geaman? Of cat ma regasesc si of cu hormonii de la sarcina in cap si corp cat ma mai enervez si consum inutil! Eu la asta vreau solutie…cum sa nu ma mai supar ca face asa si ca ESTE asa de altfel???

      • Ana (Milano) spune:

        Precizare…al meu ma pune sa-i tai eu unghiile…la toate orele di nepotrivitele momente. Pentru ca el le taie stramb si eu drept deci e mai bine asa.

  • Oana spune:

    :)))))))
    Asta cu cautatul … mi-e extrem de cunoscuta. Cel mai bine am ras cand ni s-a stricat masina de spalata in timp ce spala si no, sa deschidem usa cumva sa scoatem hainele … Eu am deschis, in masina era inca apa care a inceput sa curga pe jos. Ii zic ” da-mi o carpa din baie”. La care el intrand grabit in baie si uitandu-se in sus in conditiile in care nu avem nici un dulap suspendat in care tinem carpe, zice ” de unde, de unde?”. Cand isi cauta ceva si nu gaseste, la fel, ma intreaba ” unde mi-i …. camasa, chestia aia neagra de la gopro, hartia pe care mi-am notat ceva acum o saptamana???”. Eu gasesc intr-o secunda, iar raspunsul lui invariabil e: ” acum ai pus-o acolo, ca pana acum era ascunsa!”. Al meu nu prea greseste cu raspunsurile in situatiile delicate, chiar zilele trecute ma plangeam ca parca nu arat ca inainte de nastere iar el a zis ca-s foarte draguta si ca lui ii place de mine.

  • Raluca spune:

    daca poti sa crezi, la noi in cuplu e invers…eu il rog pe el sa-mi caute ciorapelul mov de care nu am nevoie 🙂

    • Printesa Urbana spune:

      Hm… asta e dubios.

      • Omnia spune:

        Dubios sau nu si la noi e invers. Invers decat la voi, nu invers decat la Raluca. Si:
        – scot din ambalaj, asamblez, bag in priza, utilizez si dup-aia multumita si relaxata citesc instructiunile; la fel si pe cele ale rufelor: intai le spal si daca le-au iesit culorile citesc eticheta sa vad de ce. El citeste mereu instructiuni si etichete. Pe cand a terminat de citit, eu am terminat de facut.
        – ratacesc cheile, telefoanele, ochelarii de soare si portofelul aproape zilnic; in primile luni de convietuire intra in panica maxima, apoi s-a relaxat; in realitate nu am pierdut definitiv decat foarte foarte putine lucruri.
        – el e disciplinatorul casei, eu sunt liberala.
        – el e friguros, eu ba; e o lupta continua pe termostat.
        – el e introvertit, eu sunt un animal social.

        Am o curiozitate: asta e post publicitar? Regardles, e foarte vesel si frumos scris!

        • Printesa Urbana spune:

          Dap, poti verifica in subsolul textului, daca e tagul de publicitate, atunci e parte dintr-o campanie.

  • Ina spune:

    Dc se uita la TV s-a terminat, nu mai putem avea o conversatie, nu ma aude. Clar, niciodata nu gaseste nimic din ceea ce cauta. In general ma intreaba direct, fara sa miai faca sapaturi in jdemii de sertare.
    Dar ce ma mira pe mine extrem este modul in care ei fac sport. Eu merg la sala de..8ani? cam asa. Inclusiv in sarcina, pana la8,5 luni. Vin cu mintea limpede si fundul (ma scuzati) tare. Ei. El merge la fotbal. Vine nervos, era gata gata sa se ia la bataie, lovit la genunchi, la falca, la gamba, etc. Si nu asa sunt cei mai multi. Prefera sporturile de echipa, de unde vin jumatate batuti/ accidentati, jumatate isterici. E o competitie fantastica. E suficient sa stai un pic langa un teren de fotbal, ca sa pricepi ce razboaie se dau……………………

    • Printesa Urbana spune:

      Daaa, miroase a testosteron de la 150 de metri în jurul terenurilor de fotbal!
      Al meu nu practica decit halbere, si la noi in casa e singurul concurent, motiv pentru care adesea cîștigă! 😀

      • C spune:

        Intreaba-l daca nu vrea sa facem un concurs online de halbere, ca mi-s in acceasi situatie, beau de unul singur. Uneori chiar pierd :D.

      • C spune:

        Intreaba-l daca nu vrea sa facem un concurs online de halbere, ca mi-s in aceeasi situatie, beau de unul singur. Uneori chiar pierd :D.

  • Ina spune:

    Ma rog, si asa sunt cei mai multi, nu stiu ce am scris mai sus, vad ca mai scap cate un cuvant aiureaaaaaaaaaaaaaaaaaa

  • Andreea 28 spune:

    Noi pierdem din lucruri pe rand….dar cu ciorapii am rezolvat asa: am cumparat 10 perechi acelasi model aceeasi culoare…si daca se mai rataceste cate unul…asta e…avem inlocuitor.

  • Andreea D. spune:

    Al meu nu vede, nu aude nimic când e un meci la televizor, se enervează şi măi că l-ar lua pe nea Piţi de gât (că tot a fost aseară meci).
    Când se bagă la somn poţi să îi spui orice pentru că el te aprobă, îţi dă şi sugestii, iar a doua zi jură că n-a vorbit cu tine nimic despre subiectul x.
    Când găteşte el (mai rar e drept) chiar şi scrumul e gustos, când gătesc eu există mereu buba: nu-i suficientă sare.

  • Elisa spune:

    Asta mi-a placut enorm, oare la toti e asa? „eu fac planuri despre viitor, el tine liste despre trecut” Cat despre lucrurile tinute pe aproape, la vedere, eu credeam ca-i apanajul varstei medii (ca sa nu spun mai mult) si nu a tinerilor; e normal sa nu le gaseasca atunci cand sunt la locurile lor – is prea multe locuri 😀
    Al meu are un singur raspuns la toate: si tu faci la fel.Si crede ca a punctat 🙂

    • Roxana spune:

      Asta cu „si tu faci la fel” e mereu metoda lui sa incheie discutia si sa se disculpe. Nu e in stare sa vada greseala situatiei prezente si sa o recunoasca si gata.:)

  • Adina spune:

    Am crapat de ras 😀 Mie lucrurile astea mi se par adorabile. As mai adauga neputinta barbatului de-a face mai multe lucruri simultan. Pfuaai, de cate ori nu mi s-a intamplat sa se opreasca in mijlocul trotuarului sau la cumparaturi, gura casca la raftul de conserve sa discute ceva fff important la telefon. Vreo 5-7 minute de stat pe loc, in timp ce eu ii dau tarcoale:))) noroc ca barbatii nu se-ntind la vorba. La polul opus, eu daca nu gasesc ceva devin ridicola. Rascolesc toata casa, iar intr-un final, rupta de oboseala, stau cu o trompeta de 3 metri si numai asta ma roade. Uneori, rar, dar se intampla, mai si plang de draci 😀 ultima oara eram naclaiata pana la genunchi de lacrimi ca pierdusem un stick pe care aveam documente importante si ultra secrete, poze, filme – am un stick de ala cu memorie ultra mare. La un moment dat il tineam intr-un portofel si eram precisa ca o fi cazut cand am scos niste bani sa platesc ceva. I-am facut capul calendar cu scenarii apocaliptice ca si sa vezi cum acum un dubios se holbeaza pe stickul meu si hahaie si isi insuseste ce-am scris eu pe-acolo si cate poze din vacante vor fi trantite pe internet, valeleuuu … in fine, dupa 3 zile in care am cautat si-n gunoi si-n fata blocului, l-am gasit 🙂 era tot in paharul cu pixuri unde il tin de obicei si unde cautasem deja de 15 ori 😀

  • Andreea spune:

    Foarte dragut subiectul acesta. Aceste diferente sunt evidentiate intr-un mod comic de de Allan Pease (un expert in body language) in materialul : ”Why men don’t listen and women can’t read maps”

    http://www.youtube.com/watch?v=7dWPbLEHWe0

  • Anca spune:

    Foarte frumos ai scris! Atât de frumos, că m-ai făcut să citesc și paragraful publicitar, doar că nu suntem pe aceeași lungime de undă la faza cu ciorăpelul. Pe mine mă calcă pe nervi faptul că omul meu atât de deștept care ține minte o mulțime de lucruri nu poate ține minte unde e ciorăpelul… Uneori zici că e străin în casa lui. În același timp, mi se pare un zeu pentru faptul că reușește să se ocupe de plata facturilor și alte chestii de care nu sunt în stare sau probabil sunt prea comodă să le fac. De asemenea, mă enervează că atunci când își propune să facă un task gospodăresc, nu face până la capăt. Mă ajută enorm, nu m-aș descurca fără el, dar nu înțeleg de ce atunci când spală vasele mai rămâne unul murdar, uitat pe masă, când șterge praful, rămâne cel puțin un raft neșters…
    Când vorbește la telefon, nu poate sta pe loc, trebuie să se plimbe. Asta mi se pare amuzant.

  • moldoveanca spune:

    Hai sa-ti spun cum e la noi. Mergem la piata si da pofta in consort. Asa ca ia 10 articole – ciocolata cu martipan, pere de brazilia, chipsuri din mate de crocodil, etc, chestii pe care numai el le mananca. Venim acasa cu sacosele, mi le lasa in mijlocul bucatariei (eventual rascoleste printre lucruri si ia chipsurile). Eu ce sa le fac, le inghesui prin frigider si prin dulapuri. 3 luni mai tarziu incepe ceva sa puta. Si pute si pute, si plecam la vanatoare sa identificam ce a murit in casa. Dupa 2 ore gasim perele de brazilia fleoscaite intr-un fund de dulap. El: „ma da de ce mi le-ai ascuns, imi era atat de pofta acum 3 luni cand le-am cumparat” Eu: „ma da trebuia sa le pun undeva, nu le puteam lasa in sacosa”; El ” data viitoare lasa-mi-le la vedere”; Eu „…..”

    In apararea lui tre sa recunosc ca si eu am piticii mei :))))

  • Xenia spune:

    Credeam ca numai mie (noua) mi se intampla (mai ales chestia cu cautatul lucrurilor) dar, cand vad ca si altora, ma simt mai bine. 😀
    Dnul. sot e extrem de atent la ce vorbesc eu si mai ales, la detalii (NOT!!!). Poveste edificatoare de acum 2 ani: El: Ma duc in piata sa ma uit la masini, vrei ceva? Eu: Da, treci pe la aia cu tarabe de tzoale si ia-mi 2 perechi de sosete albe, marimea 38-39, scrie pe ele, scurte. Deci, reiau: albe, scurte, 38-39. El: Dada. Peste 2 ore: El: Ti-am adus sosete. Eu: De ce sunt gri, lungi, marimea 40-43? El: Pe astea mi le-a dat vanzatoarea. Eu: [shoc]

  • catalina spune:

    Cat m-am distrat cu voi…sotul meu isi lasa sosetele peeste tot…dupa pat,sub pat,dupa usa,sub masa,unde se descalta acolo le lasa.Bluzele curate le insira in toata casa,le baga in dulapuri in care chiar nu au ce cauta,numai in baie nu le pune.Cand bag la spalat,rufele mele sunt in baie,ale lui trebuie sa le caut.Ma simt ca si cum as cauta oua de paste de fiecare data cand spal.
    Poveste amuzanta:anul asta in martie am nascut,l-am sunat pe domnul sot ca ma externeaza,sa aduca haine pentru copil si pentru mine.Exact in ziua in care am nascut a nins,iar noi nu aveam haine asa de groase pentru copil,noroc ca am primit hainute pentru 6-9 luni mai groase(imaginati-va un nou nascut in haine groase de 6-9 luni).Hainele pentru mine si pentru bebe…acasa normal.Vine sotul meu mandru sa ne scoata din spital cu haine pentru….bebe logic…nevasta alta data.S-a dus iar acasa si m-a sunat sa-i spun exact ce sa-mi aduca.I-am zis de colanti,de rochie,de ghete…S-a intors…fara ghete,normal.Si uite asa am iesit din spital imbracata gros si in papuci de unica folosinta :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *