Câte pensule de machiaj și câte discuții despre machiaj sunt necesare? (P)

Ca să puteți dormi liniștiți, o să vă răspund acum la întrebarea: Câte pensule de machiaj ai? Am două. Nu seturi, nu cutii sau sertare. Două pensule. Una mare, pentru pomeți, alta mică, pentru pleoape. Supraviețuiesc în acest hal, da.

Am și dovada foto:

Acum, despre tema serioasă a acestui articol. M-a întrebat o mamă din public la Praga: Ce facem când fetițele noastre ne spun că vor și ele să se machieze?

I-am spus: Ohoo, dar știi, și unii băieți vor! E despre a fi mai mult ca mama, care e atât de frumoasă!

Lumea a râs, deși mi s-a părut că a fost un râs crispat. Și dacă vor cu ojă? La fel! Și băieții? Și! Dar despre asta, altă dată.

Acum, despre fetițele care vor să se machieze.

Eu cred că e important să ne jucăm cu ele de-a machiajul! În funcție de vârsta lor, ne jucăm mai serios sau mai puțin serios. Așa învață, de la noi, să-și construiască propria relație cu trusa de machiaj, care poate semăna cu a noastră, sau poate fi complet diferită.

Cu o fetiță de cinci ani, m-aș juca de-a machiatul. Aș invita-o să mă machieze pe mine, apoi i-aș da un strugurel cu care să se dea pe buze și un fard auriu cu care să se picteze pe la ochi. Apoi ne-am pune amândouă rochii și ne-am fandosi prin casă pe muzica de la Zurli.

Cu o fetiță de opt ani, m-aș juca un pic mai serios. Aș întreba-o întâi de ce vrea să se machieze, ce înseamnă asta pentru ea. I-aș povesti ce e machiajul pentru mine.

I-aș deschide sertarul magic al instrumentelor mele de machiat (care, în cazul meu, e mic și aproape gol, dar asta e o altă discuție). I-aș spune despre fiecare în parte ce face, i-aș arăta cum se folosește fardul de ochi și cel de obraz, cum alegem rujul, ce e rimelul.

Cu fetița mea de 11 ani, aș face treaba mai serioasă. Am vorbi despre măști și filtre, despre frumusețe și standarde.

I-aș arăta poze cu un machiaj strident, ca o mască, și un machiaj natural.

Aș vorbi cu ea despre cum se simte în pielea ei, despre cum își vede chipul, ce îi place la fața ei, ce ar schimba.

I-aș arăta cum să se machieze discret și i-aș vorbi despre vârsta la care cred eu că ar fi potrivit să și iasă din casă machiată.

I-aș vorbi mai mult ca în trecut despre creme de îngrijire, despre protecție solară și demachiere.

De la 13, 14 ani ne-am uita împreună la tutoriale de machiaj, sau poate m-ar învăța ea pe mine cum se face.

Pe mine nu m-a învățat nimeni cum să mă machiez, mama are un chip diferit de al meu, sigur că o urmăream cum își dă cu verde sau albastru în jurul ochilor ei căprui, dar eu am tenul mult mai deschis ca ea, ochii verzi, forma feței diferită, ce făcea ea nu mi se potrivea și mie.

Pe la 14 ani am descoperit rimelul și mă dădeam cu el în exces, de-mi zicea proful de mate că am pânze de păianjeni la ochi.

Pe la 16 ani am descoperit fardul mov de ochi și mă făceam cu el de zici că abia am ieșit la lumină după 30 de decenii în beci.

Nici acum nu știu să mă machiez, dar acum măcar ȘTIU asta, așa că aleg mereu variante simple: un fond de ten cât mai ușor, un auriu pe la ochi, mascara și un pic de strălucire pe pomeți, rareori și câte-un ruj rezistent la transfer, să reziste câteva ore pe scenă.

În sertarul meu cu comori de machiaj am două pensule, un set de farduri de ochi, un fard auriu de obraz, două fonduri de ten (dintre care unul sigur e expirat) și o mascara, plus un tuș de ochi. Nu mă mândresc cu asta neapărat, doar nu e chestia mea. Mă machiez la evenimente sau când ies pe undeva cu prietenii, în rest, zile la rând doar hidratare și spf, poate un rimel când merg la cursuri, să nu se sperie de mine colegele din Japonia și China, care arată ca niște studente, deși au toate copii adulți.

Sunt curioasă dacă are cineva mai puține pensule de machiaj ca mine. Că mai multe probabil are aproape toată lumea.

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4189

18 comentarii

  1. Eu am o pensula. Dar nu o folosesc aproape niciodata , fiindca nu am blush, iar fondul de ten il aplic cu degetele. Si oricum, in ultimul an nu m-am machiat aproape deloc (sa fi fost de 2 ori??) fiindca nu mai am disponibilitate pentru timpul dedicat demachiatului. Imi tot propun sa ma machiez si apoi imi zic, lasa, data viitoare. Pur si simplu sunt intr-o faza in care imi e comod sa nu ma machiez si sunt foarte impacata cu asta. Dar ne-am propus, fiica mea si cu mine, sa mergem sa imi cumpar produse noi de machiaj, sa le înlocuim pe astea expirate, si incet sa experimentam impreuna.

    Dar sincer, mi se pare foarte greu de gestionat trendul asta pe care il vad in grupa lor de varsta, 12-13 ani, cu fete care isi aplica zilnic fond de ten, concealer, blush etc.

  2. O pensulă! De fapt, o jumătate de pensulă 🤣🤣 Ca pensula mi-a furat-o fiică-mea de 8 ani 😜

    A mea s-a jucat cu farduri de când era mică, am o poză extrem de hazlie cu ea la 2 ani după ce s-a machiat singură cu rimel 😂😂😂😂

    Acum, la 8 ani, are fardurile ei (de copii) cu multe culori și mult sclipici, cu care se joacă și se machiază împreună cu prietenele ei când vin în vizită și se îmbracă cu rochițe și fac parada modei. Vrea să se machieze când mergem pe la o petrecere (aka grătar cu prietenii sau similar) și o las să folosească din ale ei, dar mai discret. Am observat ca are simțul “naturalului”, când e de mers undeva se marchează foarte ușor, față de cum se maschează când e acasă și se joacă cu prietenele.

    Mă mai roagă uneori să îi dau rujurile mele, alea sunt “prețioase” (am o pensulă de farduri dar o colecție întreagă de rujuri 🥰) și atunci e sărbătoare specială. All in all, o relație bună cu fardurile și între noi ❤️

  3. Esti atat de haioasa si de naturală in ce spui si faci, ca nu are omu’ cum sa nu te placa! Adevarul e ca numai cineva sigur pe sine isi permite atata nonșalanță!…👍

  4. Se poate si asa: nici una. Cand au fost intr-o paleta primita cadou de la sot ca poate el ar vrea sa vada ca sotia se machiaza, a luat-o fetita din dotare ca set de pictat si a desenat cu ea vreo 2 ore. Cand eram adolescenta cochetam cu creioanele 3 in 1: fard de pleoape, obraz si ruj. Am primit ca adolescenta cadouri de tipul rimel albastru, creion corrector de cearcane, mi-am bucurat de ele, nu s-a lipit de mine nici un obicei, din pacate nici cremele de protectie despre care acum stiu ca sunt asa de importante…

  5. Eu îi spun, mai degrabă, fiicei mele că e o industrie care se hrănește cu nesiguranța femeilor, cu complexele lor și teama lor de a nu fi de ajuns pentru a face extrem de mulți bani. Sunt niște sume în industria de înfrumusețare de ma ia cu amețeli, normal că nu ne vor lăsa să credem că suntem frumoase exact așa cum ne trezim dimineața.
    I-as mai spune (când mai crește, că acum la 9 ani ar șoca-o prea mult) că industria asta criminală a crescut foarte mult prin experimente crude pe animale. Chiar dacă acum sunt multe cosmetice așa zis „cruelty free” n-aș crede chiar tot ce spun cei ce le vând. Ca analogie, am văzut recent un documentar despre producatorii de ciocolată, toți au certificarea aia că nu folosesc sclavi, in realitate nefiind chiar așa (excepții, angajați minori pe salarii extrem de mici, dar dacă sunt plătiți înseamnă că nu sunt sclavi si tot așa).
    Îi mai spun și că e frumoasă așa cum e, dacă oamenii ar fi trebuit să aibă gheare lungi si roșii sau pleoape mov, probabil evoluția (sau Creatorul, după caz si credințe) ne-ar fi ajutat deja in acest sens.
    La final îi mai zic si vreo glumă : Când l-a făcut Dumnezeu pe Adam, l-a chemat să îl vadă, l-a analizat si i-a zis „Tu ești perfect”. Apoi a chemat-o pe Eva, s-a uitat bine la ea si i-a zis „Tu trebuie să te machiezi”.
    Bineînțeles că ajută si exemplul propriu, nu am niciun fel de machiaj, nu am folosit nici măcar la nuntă, există viață si fără măști si complexe.

    • Și dacă in ciuda tuturor acestor “povesti” fetița își va dori sa se machieze pentru ca așa fac toate fetele de vârsta ei și vrea sa se simtă acceptata sau doar sa experimenteze sa vadă ce și cum?
      Varianta exprimata de Ioana mi se pare una foarte echilibrata. Eu nu am fetița și nu ma machiez nici excesiv nici deloc – la birou si evenimente da, in timpul liber deloc. Am produse putine si de calitate pe care le folosesc pana le consum si iau altele la fel; pensule folosesc cam 5 tipuri, dar mi-a fost greu pentru ca singura educație in acest sens a fost: nu e voie pana pe la 20 si ceva de ani așa ca habar nu aveam cu ce se mănânca

    • @Ilinca, ca in toate celelalte aspecte ale vieții, va alege ea singură când va fi in măsură să facă asta, deocamdată la 9 ani nu se pun astfel de probleme, nici ora de culcare nu și-o alege, nici școala, nici o grămadă de alte lucruri. Sper totuși sa o cresc in așa fel încât să nu urmeze turma, nici cu privire la machiaj, nici cu privire la orice altceva, așa cum nici eu n-am urmat-o, nici măcar in adolescență. Știu că industria asta consumerista care ne vinde tot felul de chestii in scopul acceptării și validării din partea altora ne spune exact contrariul, dar eu chiar cred că putem găsi oameni care să ne accepte pentru ceea ce suntem, fără machiaj, telefoane, țoale de firmă și tot ce mai cer puștii pentru că „toată lumea are”.

  6. Eu nu am nicio pensulă. Am observat de curând că nu am farduri de pleoape. Machiajul meu de evenimente constă în fond de ten, creion de ochi negru, uneori rimel și uneori ruj. Am 2 rujuri cumpărate de mama (că i-am spus să îmi cumpere, să am pt nunți – deși am 33 ani).
    Fondul de ten era expirat (că îl am de 5 ani), așa că am cumpărat altul lungă trecută. Am avut o perioadă când mă machiaj ceva mai mult, dar la ocazii speciale (mers în club, în oraș…). Pentru ieșit doar cu colegii, la facultate și chestii minore cel mult mă dădeam cu creion negru la ochi.
    Portfardul cu bureți de față e in sertar în dressing de 2 ani, de când ne-am mutat. Înainte de asta era în comoda din dormitor, în sertar, iar băiatul meu de 2 ani atunci, îl găsise și se juca cu ele. M-a văzut odată că mă pregăteam în oglindă cu ele și a imitat și el, dar a trecut repede faza (noroc că am o poză simpatică cu el).
    Am trecut (deși nu e gata completat faza) prin dorința de lac de unghii la băiat. Cerea să îi fac și lui unghiile cu ojă (deși aveam ojă semipermanentă, care îmi fac acasă). Inițial i-am făcut o unghie mică, de câteva ori… până a început să ceară continuu să îi fac. I-am explicat că el e băiat și lampa nu e sănătoasă pt copii. Până la urmă nu a mai cerut, dar nici nu a văzut mereu să îmi fac eu unghiile.
    Vom vedea ce va fi la episodul 2, fetița 😁.
    PS: mie mi se pare că arăți foarte bine, fiind mama a 2 copii destul de mari.

  7. N-am nicio pensula, nici farduri, nu mai am nici rujuri, nici oje, nici rimel, iar fond de ten n-am avut niciodata. Mereu am fost minimalista la machiaj si ,treptat, pana pe la 40 de ani, au disparut cam toate. Nu ma simt bine cand am machiaj, nu ma mai simt „eu”, parca as fi altcineva. Folosesc numai un balsam de buze care are un pic de stralucire si care, uneori, poate fi si usor colorat.
    In schimb, ceea ce am facut in mod constant, de la 18-20 de ani pana acum, cand am 44 de ani, a fost sa folosesc zilnic, dimineata si seara: un gel de curatare a tenului, o crema hidratanta pentru fata si o crema hidratanta pentru conturul ochilor. Doar in perioada in care am devenit mama am fost mai delasatoare si atunci uitam frecvent sa ma dau cu crema si seara.
    Deci cam asta o s-o invat si pe fetita mea in mod special, sa-si curete si hidrateze zilnic tenul, dimineata si seara.

  8. Nicio pensula aici. 😃 Doua farduri de ochi, un fond de ten (ba am doua de fapt in clipa asta pentru ca nu il gasesc mereu, iar cand gasesc imi fac stoc, e un fond de ten cremos de la Avene cu spf 50), creion de ochi, rimel (asta sigur a expirat pana si sufletul din el) si strugurel de buze, plus un luciu de buze. Si atat. Prefer sa dau peste 100 euro pe o pereche de incaltari comode si utile (a se citi papuci sport) care sa ma tina si sa nu ma doara spatele.

    • Da da, și eu vreau cerceii!
      Ioana, ne spui și nouă , te rugăm?

      In alta ordine de idei, am destule produse de machiaj pe care le folosesc destul de rar, la ocazii mai speciale. În rest, creme și balsam de buze!

    • Cerceii sunt cadou de ziua mea de la prietena mea, zice ca ii are dintr-un magazin Brigitte Bijou din Belgia.

  9. Eu cred ca este important sa stim sa ne ingrijim si sa ne scoatem in valoare frumusetea. Am fost intotdeauna cocheta , imi place sa ma machiez fara sa exagerez, am grija de pielea mea, imi place sa imi aleg cu grija produsele cosmetice ce sunt in acord cu valorile mele ( bio, cruelty free, cat mai naturale ).
    Acum la 39 de ani , seara cand ajung acasa si ma demachez, ma dau cu creme etc, pentru mine ,in acel moment activez un ritual, sunt doar eu cu mine si am grija de mine, e momentul meu, ce mi-l acord intr-o zi deja foarte incarcata. Asa ma iubesc eu pe mine, ma simt mai feminina, chair daca am riduri, poate m-am ingrasat si sigur sunt obosita!
    Asta vreau sa retina fiica mea cand ma vede ingrijindu-ma,

  10. eu nu mai am nicio pensula 🙂 – pe ochi nu mai folosesc fard de mulți ani, iar pe obraz nici nu am folosit-o vreodată. :)) folosesc doar fond de ten și uneori (rar) rimel. Un ruj bun îmi lispeste, dar nu știu cum să aleg, așa că nu am nici ruj de cativa ani. nu zic ca-i bine neapărat ca mine – zic doar că eu nu am dezvoltat partea asta, nu am prioritizat-o, nu mi-am făcut timp pentru ea și nici nu mă văd investing timp in asta prea curând. Mai ales că m-am obișnuit cu mine așa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *