Ianuarie, prînz

Am stat la masă azi cu mama și cu tata. Am molfăit toți din aceeași mămăligă cu brînză de burduf și-am rîs de cum dansam eu rața în sufragerie cînd eram de vîrsta Sofiei.

Au trecut 22 de ani de la ultima masă cu mama și cu tata. Puținii oameni (trei) care știu că aseară l-am luat de la aeroport mă tot întreabă cum e el, cum mă simt. Habar n-am, sînt atît de perplexă și mi se pare atît de suprarealist tot ce se întîmplă zilele astea că realmente nu-mi dau seama unde stau, ce-mi doresc să urmeze, unde începe mintea și se termină sufletul, ce trag mai greu, amintirile frumoase sau dorul și nedumeririle.

22 de ani sînt foarte mulți, prea mulți, suficient cît să uiți tot ce simți, oricît de frumos simți.

Pin It

7 Comments

  • Xenia spune:

    E bine ca s-a intamplat, intr-un final. Eu nu l-am mai vazut pe cel care ar trebui sa-mi fie tata de vreo 26 ani si nu cred ca vreunul dintre noi simte nevoia s-o faca. Nu-ti poat fi dor de ceva ce nu cunosti…

  • catgal spune:

    Frumos, bucură-te de tot ce simți. Mă bucur pentru tine și pentru unicitatea unui astfel de moment.

  • Cand ai scris aseara postarea pe facebook cu cele mai improbabile lucruri care se pot intampla, parca am avut un feeling ca asta se intamplase la tine, cu toate ca te cunosc f putin, mai mult prin prisma scrierilor tale.. imi imaginez ca e foarte emotionant momentul, mi s-a pus un nod in gat cand am citit, dar bucura-te de el 🙂

  • Toti copiii merita sa aiba bunici. Da-i o sansa.

  • Ana spune:

    Iti doresc din suflet sa te bucuri. Eu nu mi-am mai vazut tatal de foarte multi ani. Si nici nu mai am cum, din pacate, oricat de mult mi-as dori, pentru ca el a murit. Pentru tine, deoarece esti o norocoasa, este valabil: „Niciodata nu e prea tarziu”. Profita cat poti de mult de clipele frumoase. Cu drag, Ana.

  • Ina spune:

    Cred ca e un moment f important in viata ta de parinte intalnirea asta , iti doresc sa te bucuri din plin de ea . Si sotul a trait o poveste asemanatoare , dupa 23 de ani si -a vazut tatal , care era pe moarte , l-a prins doar cateva secunde in viata, si am impresia si acum cand vorbim ca regreta cumva ca nu a apucat sa ii spuna nimic, chiar si reprosurile erau probabil binevenite …..

  • andaz spune:

    Wow! Si cum a fost?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *