Scriam acum aproape un an de ce cred eu că, dacă există posibilitatea de a alege, bona e o variantă mai bună decît creşa pentru copii mai mici de 3 ani (articolul e aici). În continuare cred la fel, Sofia are acum 2 ani şi 10 luni (sigur, există și excepții, depinde mult de personalitatea copilului, de cine stă acasă cu el, părinții știu cel mai bine ce e mai potrivit pentru puiul lor, dacă își dau timp să afle). Din vară îi voi prezenta ideea, şi dacă îi place, o voi da la program scurt (sau lung, dacă va prefera aşa). Nu am ales grădinița încă, din aprilie începem investigațiile. Nu cred că va fi Montessori, posibil Waldorf sau sistem tradițional, Reggio şi Step by step nu avem în zonă, nu ştiu dacă privat sau de stat, vom vedea, importante pentru noi sînt mai degrabă educatoarele decît sistemul aplicat, nu cred că grădinița e atît de relevantă în dezvoltarea picilor, cînd om ajunge la şcoală da, atunci vom fi atenți la toate. Grădinița e important să aibă curte, meniu sănătos şi educatoare cumsecade, restul sînt negociabile. Dar să revenim la oile noastre de azi, mai precis la bone.
Pentru că multe cititoare mi-au cerut ajutorul, am pus mai jos ce mai țin minte din procesul de recrutare a bonei noastre. Ştiu cît e de greu să laşi copilul cu un străin 8-10-12 ore pe zi, e nevoie de noroc, de intuiție şi de un interviu amplu, plus o perioadă de probă pentru a găsi omul potrivit. Noi n-am avut noroc din prima, prima bonă s-a dovedit un dezastru (noroc cu camerele de supraveghere, am scris mai jos și despre ele), am avut din a doua. 🙂
Înțeleg că bonele filipineze sînt nemaipomenite. La noi în parc sînt trei şi le-am văzut de multe ori jucîndu-se foarte fain cu copiii, creative, deloc overprotective, cum sînt majoritatea bonelor şi bunicelor românce. Din ce am citit, costul lunar pentru o bonă filipineză este de aproximativ 3.000 de lei (salariul ei plus taxe la stat), plus o sumă de 3.500 de euro pentru recrutare şi aducerea ei în țară. Pentru cine îşi permite şi are loc în casă pentru încă o persoană, mi se pare o idee rezonabilă, başca legală şi corectă pentru toată lumea.
Am auzit de bine şi de bonele de la Scufița Roşie, sînt destul de scumpe, au calificare de prim ajutor de la Crucea Roşie, eu însă ori de cîte ori am sunat să întreb de bone mi-au spus că nu au niciuna liberă, ori sînt foarte puține, ori sînt foarte solicitate, ori ambele, în orice caz, greu de găsit bonă la ei.
Așadar, unde o cauți? În primul rînd printre cunoștințe, prieteni, prieteni ai cunoștințelor. O persoană recomandată de cineva cunoscut este aur curat! Apoi ziarele de anunțuri, dați anunț, citiți anunțurile doamnelor aflate în căutare de serviciu. Tocmai.ro, Olx.ro au și ele secțiuni de bone și sînt multe oferte bune acolo. Grupuri locale de Facebook. Agențiile de bone sînt și ele o variantă (pentru mine pe ultimul loc).
Cerințele mele obligatorii au fost:
– nefumătoare
– minimum 3 ani experiență cu copii mici
– absolventă de liceu
– domiciliu în zonă
– referințe verificabile
– sănătoasă şi aptă fizic (să ridice, să alerge după copil)
– răbdătoare, blîndă
– curată
– în putere
Am căutat persoane trecute de 40 de ani, dar nu mai în vîrstă de 55 de ani (din experiența mea anterioară în recrutare, persoanele mai tinere care aleg acest job o fac ca o etapă tranzitorie pînă îşi găsesc ceva mai bun, persoanele ceva mai în vîrstă sînt mai stabile, mai rezistente la schimbare, au mai multă experiență şi ceva mai multă răbdare). Sînt sigură că există bone tinere nemaipomenite, eu nu am întîlnit, dar ştiu mame cu astfel de experiențe. E adevărat şi că e plină piața muncii de doamne în vîrstă rămase fără serviciu sau ieşite la pensie care nu au nici un fel de vocație sau experiență cu copiii şi care aleg jobul de bonă pentru că li se pare un job uşor cu un salariu decent. Neexistînd şcoli de bone şi nici cursuri de specializare, oricine a crescut un copil acum 30 de ani (crede şi spune că) poate fi bonă. Aici intervin capacitatea noastră de selecție, instinctul, norocul…
Ce am urmărit la interviuri:
– felul în care vorbeşte despre copii
– felul în care e îmbrăcată, machiată, unghii, bijuterii
– exprimare corectă
– răbdare, blîndețe
– flexibilitate şi lipsa convingerilor ferme (gen copilul face ce i se spune, chestiuni religioase)
– inteligență
– creativitate
– chef de joacă
– prima reacție la informația că avem camere de luat vederi
– disponibilitatea de a învăța şi aplica strategii de joc/părințeală diferite de cele proprii
– autoritate, dublată de simțul adecvării (ştie cînd e cazul să fie fermă? ce se negociază cu copilul etc)
– felul în care relaționează la prima întîlnire cu copilul, dacă ştie să se facă plăcută fără să insiste
Întrebări la interviu:
Ce experiență aveți cu copiii? Povestiți-mi despre fiecare în parte: cum erau ei, ce făceați împreună, cum mîncați împreună, cum îi adormeați, ce făceați în parc cu ei etc.
De ce ați plecat de la acele familii?
Ați avut vreodată conflicte cu cei mici sau cu familiile lor?
De ce v-ați făcut bonă?
Ce faceți în timpul liber?
Ce studii aveți?
Aveți cunoştințe de prim ajutor?
Ce faceți, de exemplu, dacă cel mic cade şi se loveşte la cap? Se îneacă rău cu mîncare? Plînge dintrodată foarte rău? Vomită? Face febră mare brusc?
Noi vrem să ne creştem copilul aşa: fără pedepse de orice fel, nu țipăm, fără TV, fără dulciuri etc. Ce părere aveți despre asta? Credeți că vă puteți adapta la metodele noastre?
Acesta este programul copilului. Cum vi se pare, ce ați schimba la el?
Acesta este meniul copilului, ce părere aveți?
Aveți copii? Vorbiți des cu ei?
Putem trece cu cel mic pe la dvs. într-o scurtă vizită?
Avem camere de luat vederi în fiecare cameră, ce părere aveți despre asta?
Pentru mine a fost esențial să găsesc o persoană inteligentă şi răbdătoare.
Am avut experiențe neplăcute cu agențiile de bone, care mi-au trimis femei care nu respectau cerințele mele. CV-urile erau redactate sumar (ca să nu zic ridicol), iar evaluările psihologice erau de tot rîsul. După ce am epuizat rețeaua de prieteni şi cunoştințe, am dat anunț în ziar. M-au sunat vreo 100 de persoane, alte 50 de apeluri le-am ignorat, pur şi simplu nu mai puteam să reper aceeaşi placă. La telefon am ales 4. Ultima doamnā cu care m-am văzut a fost şi cea mai potrivită. E cu noi de 2 ani şi a fost foarte ok, Sofia o iubeşte şi o respectă.
Sigur, am avut mici discuţii, dar în mare sînt mulțumită. Nu o punem să facă menaj, nu o ținem peste program (la 5 pleacă acasă, doar la urgențe majore am rugat-o să mai stea o oră două, cind am născut sau am mers cu Ivan la doctor), am rugat-o să ne ajute în weekend de trei ori pînă acum, tot aşa, la mega urgențe.
Are dreptul la concediu 3 săptămîni plătite pe an, cînd s-a îmbolnăvit şi a lipsit cîteva zile i-am plătit salariul integral. I-am mărit salariul anual, iar de Sărbători a primit în fiecare an bonus şi concediu.
Recomand camere de supraveghere (noi folosim un sistem foarte simplu, a scris omul meu aici despre ele, nu e scump, camerele pot fi accesate de oriunde prin internet, pot şi înregistra dacă vreți, dar aveți nevoie de un hard mare). Atenție, trebuie să informați bona despre existența camerelor, aceasta este reglementarea legală, nu puteţi filma persoane fără acordul lor.
Recomand şi o perioadă de acomodare cu bona şi mama împreună, măcar două săptămîni, cu multe întrebări de ambele părți și explicații. Orice vă displace, discutați civilizat, dacă persoana cu pricina nu e dispusă să respecte indicațiile părintelui, atunci nu e persoana potrivită.
Ah, și vă recomand să nu cereți și menaj, aș zice să lăsați bona să se ocupe doar de copil, ca să o poată face așa cum trebuie. Sigur, dacă cel mic doarme trei ore la prînz, atunci e timp de spălat vase și de un mop, altfel nu i-aș pretinde să calce cămăși cît timp copilul se uită la desene. Tratați bona ca pe un angajat cu drepturi depline (concediu plătit, program respectat), dar și ca pe un membru al familiei, pe cît posibil, pentru că acest om va fi cel mai apropiat copilului vostru în afară de voi. Dacă vreți ca cel mic să o respecte, respectați-o și voi, nu o vorbiți de rău în prezența copilului (garantat va înțelege), dacă apar neînțelegeri rezolvați-le rapid, să nu se acumuleze frustrări și nemulțumiri care se pot răsfrînge pe termen lung asupra copilului.
Baftă tuturor, vă doresc să găsiți repede persoana potrivită! Iar dacă aveți sfaturi, idei de agenții serioase, chiar o bonă bună de dat, cu mare drag vă invit să le împărtăşiți în comentarii.
Sursa foto: bonă via Shutterstock
Un rezumat al cărții lui T. Barry Brazelton despre nevoile esențiale ale copiilor mici am făcut anul trecut aici.
Foarte bine scris articolul,multe informații folositoare și relevante. Un singur lucru am de obiect (dacă pot zice asa), e foarte importanta și grădinița pentru dezvoltarea viitoare pentru ca prinde copilul în plina dezvoltare a creierului sau (pana la 6 ani – aici sunt mai multe variante. Mie cea mai viabila mi se pare pana la 3 ani).
Scuze. 6 ani nu se pare viabil
Asa este, gradinita are o mare importanta, eu nu as pune mai jos gradinita fata de scola. Poate chiar ii dau mai multa importanta, din zeci de motive ce imi trec prin minte acum, la final de gradi. Dupa doi ani de gradinita privata bunicica si alti doi ani de montessori stiu sigur ca nu dau pentru nimic sistemul montessori si imi pare rau ca nu putem continua. Totusi ce s-a deprins acolo ramane pe viata, atat pentru copil dar si pentru noi, ca parinti. Cat despre bone, noi am avut noroc, a fost o cunostinta si chiar nu am investigat-o prea mult. A calcat si stramb, dar mai mult ar face-o unele bunici ce se considera indreptatite sa ia decizii. Eu cred ca, avand cunostinte comune, ne-a apropiat intr-un mod firesc. As recomanda asta, intrebat intre cunostinte, mereu exista cineva care cunoaste pe cineva. Bonele din parcuri pastreaza de obicei legatura si se anunta unele pe altele, asa ca o bona ocupata poate aproape mereu recomanda pe altcineva.
Cu toate de acord, ba as mai adauga unele intrebari insa „ce faceti in timpul liber” mi se pare indiscretie si violarea intimitatii persoanei din fata ta. Adica…treaba fiecaruia ce face in timpul liber. Mi se pare stupida intrebarea asta in cadrul oricarui interviu. Daca as vrea sa aflu ceva legat de subiectul asta, care, personal nu vad sa aiba nici un fel de relevanta pt ca se poate minti cel mai usor si e neverificabil, as intreba ceva legat de diverse activitati care s-ar putea desfasura in timpul liber al unei persoane.
Postez asta aici ca la postarea cu „Inocenta furata (sexualizarea precoce)” este deja invechit si nu cred ca mai citeste nimeni comentariile.
Ei bine.Am primit asta pe mail azi dimineata,de la o prietena.
https://www.youtube.com/watch?v=oRv317I739g&index=82&list=PLlsQ2TamsEAky4IIkfghiA0K-IBQDNgAf
Fata asta nu cred ca are mai mult de 10 ani (nici atat).
Chiloti de piele cu jumatate de „buca”,bagati bine in fund , costum transparent, sutien din piele.
Sexualizare la maxim.
Se pare ca fetita nu este deranjata deloc.Dar pe mine m-a oripilat la maximum.
Nu pentru faptul ca danseaza arabeste.Ci din pricina costumatiei.Se putea ceva mai mat.Ceva mai imbracata.Ceva mai….
Ceva pareri? Eu una nu am cuvinte.
Ai dreptate. Mediul din care provine nu prea a dat tarii intelectuali de rasa, eu una nu ma mir.
Ce comentariu urât.
Cum arata un intelectual de rasa?
Mi se pare malițioasa referirea la un anumit mediu, cu vag iz de xenofobie (daca am citit greșit imi cer scuze). Copii sunt copii, indiferent de mediu sau alte clasificări.
Toti au dreptul la un start in viața corespunzător. No matter what!
*copiii
Crezi ca este imbracata asa de catre bona? Sau pentru ca nu au gasit parintii solutia educationala potrivita? Sau pur si simplu parintii nu au ce le trebuie pentru sarcina asta? Uite citeva posibile off-topics, incearca sa raspunzi 🙂
I-am facut report pe youtube. Do it also..
Se putea pur si simplu sa fie o femeie in locul ei…. Ce cauta un copil in ipostaza aia + pe versurile care nu au nici o legatura cu o FETITA (sper)…
Versurile nu au legatura cu fetita,clar.Doar ca parintii,probabil prieteni cu „cantaretul” au vrut sa isi arate fata la tv sa vada „dujmanii” ce fata frumoasa si talentata au ei.Nimic rau in asta,e treaba lor daca asa vor.
Din pacate,o puteau arata cu alta costumatie,in alta ipostaza.Mai pentru copii.Pentru ca sunt costume de belly dance pentru aceasta varsta,mai decente.Puteau sa ii dea pe ea un pantalonas din material mat si o bluzita si era foarte bine.
Nu vad ceva rau in belly dance.Fetita stie sa danseze. Vad ceva rau in acel costum mult prea provocator.Materialul din care este facut (piele si material transparent) depaseste cu mult limita decentei la un adult,d’apoi la o fetita ,facand ca acest tip de dans sa o dea in erotic ,in loc de artistic.Mai ales ca sunt secvente in care fata danseaza pe masa.Ma mir ca nu i-au pus si portjartier si tocuri.
Dar banuiesc ca parintii sunt foarte mandri de ce fata „sexi” au.Pun pariu pe cat vreti voi ca ei doar au vrut sa se mandreasca cu ea in fata cunostintelor, ca stie sa danseze si ca apare la tv si ca nu realizeaza, de fapt ,ipostaza reala si ceea ce transmite copila lor.
PS: sa va uitati la minutul 2:20.Cam ce exprima figura aluia?
Ma bucur ca au aparut comentarii pe youtube si de la altii care au sesizat chestia asta.Sper sa se faca ceva in privinta asta.Pentru ca nu e prima data cand vad un videoclip cu fetite sexualizate la maxim.
Sper ca Printesa sa deschida un subiect pe tema asta intr-o zi.
Cand o sa mai aveti impresia ca blugii skinny sunt provocatori la fetite,ganditi-va la acel videoclip,apoi uitati-va si la acest videoclip https://www.youtube.com/watch?v=33JVK8tvtiY si apoi realizati,de fapt,cat sunt de inofensivi in comparatie cu exemplele astea :).
Multa sanatate.Imi cer scuze ca am stricat topicul cu acest subiect dar efectiv nu am putut tine doar pentru mine chestia asta.Este cat se poate de revoltator>multumesc Printesei ca mi-a aprobat comentariul si l-a lasat sa se vada.
Cat de bine ai sintetizat toate optiunile / criteriile / variantele. Foarte util articolul si scris in cu totul alt stil decat cel obisnuit. Adica nimic emotional. Felicitari!
super articol! chiar asteptam ceva de genul sa am un start pentru cand vom incepe sa cautam bona. merci
Am lucrat ca au pair in America timp de doi ani (2004-2006) la doua familii de acolo si cunosc foarte bine partea cealalta a situatiei: sa fii bona si sa locuiesti in casa cu familia. Acum sunt mama a doi baietei si incerc sa vad lucrurile si din acest unghi. Cred ca ai gandit foarte bine procesul de selectie. Noi nu ne permitem bona, dar daca ar fi sa caut una atunci m-as ghida mult dupa acest articol, pe langa experienta avuta acum un deceniu.
si eu am avut pentru fetita mea o obona, incepand de la 8 luni si, in linii mari am fost multumita de ea… pana in momentul in care am hotarat sa o ducem pe aia mica la gradi… ideea noastra era de program scurt si la pranz sa o ia bona si sa stea cu ea pana ne intoarcem noi acasa… toate acestea fara modificarea conditiilor salariale, doar a programului in favoarea bonei si cu specificatia ca vrem sa o tinem pana incepe scoala… numai ca bona a interpretat altfel mersul la gradinita si a inceput sa ii spuna copilului ca e urat la gradi, ca mami o sa o lase acolo si o invata sa ne spuna sa nu o mai ducem la gradinita (in conditiile inc are educatoarea era o persoana extrem de calda si placuta de copii!). in doua saptamani mi-a adus-o la stadiul in care incepea sa planga daca nu o tineam in permanenta de manuta!!!! in casa, se uita la televizor cu mine de mana, langa ea pe canapea! mi-au trebuit doi ani sa reusesc sa ii scot din cap toate nenorocirile inoculate de bona!
in fine, am dat-o afara imediat ce am aflat ce facea iar la putin timp am vazut-o iar in oferta unei agentii de bone cu recomandari de la asa-zise persoane la care lucrase (ea a fost bona pentru prima data la noi!) si cu testarea psihologica cu rezultate excelente! am incercat sa le spun celor din agentie care era realitatea… dar nu am avut cu cine sa discut!
mi-am promis ca la urmatorul copil nu voi mai angaja pe nimeni sa stea cu copilul meu, e mai sigur la o cresa decat sa dau iar peste o persoana care sa distruga psihicul unui copil!
Primul meu raspuns – cu mult noroc. Din fericire noi am avut acest noroc, bona e cu noi din iunie, copilul o iubeste, ea il iubeste pe cel mic si noi o iubim pe ea. A avut rabdare cu cel mic, am avut parte de o acomodare mai grea. Are si ea ideile ei, mi le expune, dar respecta ce ii zic eu. Consider ca intre noi e o colaborare frumoasa in a-l creste pe cel mic. Am gasit-o pe cautabona
Ce frumos ai scris, totul foarte bine sintetizat si extrems de util. Nu am nimic de obiectat..sunt sigura ca ai „citit” gandurile multor mamici de aici. Am insa un semn de intrebare in ceea ce priveste ideea cu vizita la domiciliul bonei. Ai intalnit pe cineva care sa fie de acord cu asta? Nu ma gandisem la asta..dar cred ca mediul de acasa este ft important.
Sigur, de ce ce sa nu fie de acord?
Am avut multe interviuri cu bone in ultima vreme. De cele mai multe ori a venit din partea lor invitatia de a le vedea casa si de a le cunoaste familia. Mie mi se pare un amanunt foarte important, iti poti da seama de muuulte lucruri
As avea ceva de adaugat referitor la bona filipineza, noi avem si suntem foarte multumiti dar costurile sunt ceva mai ridicat. Ca bani se poate duce pe la 3500 lei (ele isi negociaza salariul in dolari si dupa cate vedeti, dolarul a luat-o razna) si mai sunt si costurile de mancare si intretinere de unde se mai pot adauga inca aprox. 500 lei/luna (iarna mai costisitor ca intretinerea este mai usturatoare). Nu toata lumea trebuie sa mearga prin agentie sa dea acei 3500 EURO, decat daca vreti si aveti timp (3-4 luni) sa vina o persoana care nu a mai fost in Romania. Noi prima bona asa am recrutat-o dar a doua am gasit-o dintre cele care stau deja in Romania si era intre contracte. In felul acesta am platit cam 1200 EURO pt reinnoirea actelor. Si inca ceva, mai trebuie sa le platiti anual 1000 USD pt biletul de avion dus-intors in Filipine sa isi vada familia. Sper ca sunt de folos aceste informatii pentru cine doreste bona filipineza. Noi suntem foarte incantati!
Eu zic ca la un salariu de 3000/3500 de lei nu e nevoie de bona filipineza. Cred ca multe persoane cu vocatie in ingrijirea copilului ar deveni bone pentru acesti bani + un contract cu carte de munca etc. (O educatoare castiga mult mai putin). Si in plus nu ar trebui cazate/hranite. Cred ca daca mi-as permite, nu as cauta in Filipine, ci as angaja o bona romanca cu acesti bani.
sint parinti care vor bona interna pentru ca astfel ea sta cu copilul inclusiv noaptea, ma gindesc.
Cand angajezi o bona filipineza – esti obligata contractual sa o tii in casa si sa o hranesti. Altfel nu se semneaza contractul, de asta spuneam despre costuri. Cat despre salariu (3000/3500), acesta include si taxele (aproximativ 1300 lei). O bona filipineza initial solicita 400 USD, cu cat capata experienta poate ajunge la 600 USD. Si da, avantajul de a locui cu bona in casa este ca ai independenta de miscare daca doresti sa iesi seara, in weekend cand faci aprovizionarea si in general, pentru putin timp petrecut cu sotul si fara copil. Cat a fost fetita foarte mica o luam cu noi si in vacante sa ne mai ajute si sa fie si concediu cat de cat 🙂
Sigur ca da, dar ma gindesc ca si bona normala (nu interna) maninca, cel putin la noi asa e.
Ma refeream la comentariul anterior cand se sugera ca nu este musai sa o tii in casa. Angajarea unei bone filipineze vine pe standardul unui contract cu clauze si obligatii clare care trebuie aprobat de ambasada si fara aprobarea lor, bona nu are voie sa emigreze in Romania.
asa este, insa exista bone care au deja viza si traiesc aici cu chirie.
In ignoranta mea, nu m-am gandit ca sunt parinti care au nevoie de bone non-stop (asa ca pentru mine o bona interna parea un dezavantaj, nu un avantaj). Dar recunosc ca poate fi practic in unele cazuri sa ai o bona seara si peste noapte. Si am citit mai jos ca e greu de gasit bone romance interne, asa ca de aici rezulta nevoia de bine filipineze. Dar daca li s-ar oferi 3000-3500 de lei ma indoiesc ca nu s-ar gasi. Nu consider ca e de asteptat ca toata lumea sa ofere asemenea salarii, un salariu de 1000 de lei +/- e absolut decent pentru o bona (e salariul unui profesor de gradul I), zic doar ca cei care-si permit acesti bani ar putea lua in calcul si varianta de bona romanca si ma mir ca nu o fac.
eu am cautat la un moment dat bona interna romanca si a fost imposibil sa gasesc o.persoana decenta. numai doamne cu barbati alcoolici disperate sa fuga de-acasa (care numai calitati de bona nu aveau), femei dubioase… nu am gasit pe nimeni de primit in casa fulltime.
Noi am incercat sa angajam o persoana din Romania dar am ajuns la concluzia ca romanii sunt uneori prea insistenti (totusi vorbim de un inca un om in casa) si sincer, majoritatea persoanelor cu care am vorbit aveau mai multe pretentii decat calitati, asa ca am zis pas. Filipinezele sunt foarte discrete si muncitoare, ca sa nu mai zic ca atitudinea lor fata de copii este foarte placuta.
Inca ceva referitor la treaba cu gazduitul lor – insist asupra necesitatii acestuia pt ca ele stau aici pe baza de permis de sedere care se emite anual si in care trebuie sa apara adresa din Romania unde lucreaza. Aceasta adresa este procesata in baza unui contract de comodat. Daca nu are actele facute in acest mod, nu au cum sa se duca sa isi vada familia, adica pot pleca din Romania dar nu se mai pot intoarce pt ca autoritatile din Filipine nu le vor da exit clearance. E destul de complicat, dar odata ce ai pus totul la punct, te obisnuiesti din mers.
De asemenea, pentru taxele lor trebuie sa iti faci inregistrare la ANAF si sa iti ies certificat digital ca sa depui lunar declaratia 112. Unii angajeaza o firma de conta, dar asta inseamna costuri.
Buna,
Foarte util articolul, mai ales ca si eu trebuie sa gasesc o bona luna viitoare :). Am o intrebare – cat a durat procesul de recrutare (de cand ai dat anuntul pana a inceput)?
Cu anuntul in ziar, 2 saptamini.
Cu agentia, 2 luni.
Printeso, foarte util articolul, multumesc. Bona noastra, care a devenit practic al 4-lea membru al familiei este cu noi de 2 ani. Printesa din dotare o striga …si e topita dupa ea.
Am avut acea perioada de acomodare mama-copil-bona timp de doua saptamani. Am ales sa nu-i spun ca voi monta camere (am cumparat de pe olx, sau cum se mai cheama acum) ceasuri de perete cu camere incluse. Rezolutia nu e de oscar pentru imagine, dar imi servea scopurilor mele. Si am sa-ti spun de ce am mers pe varianta camera ascunsa.
In intimitate, cu totii ne mai scobim in nas, urechi si alte locuri; mai dam cu flatulente….mai una, mai alta. In momentul in care un individ afla ca exista camere de supraveghere se va abtine, deci se va abate nitel de la comportamentul lui firesc. Eu nu am dorit ca asta sa se intample: am vrut sa aiba un comportament natural, normal, firesc. Iti spun sincer, am avut camerele montate primele 3 luni, apoi din saptamana in saptamana, apoi de 2-3 ori/saptamana, si in final le-am eliminat. Ala a fost momentul in care i-am spus bonei ca au fost montate camere in casa. Oricum, eu sunt extrem, dar extrem de multumita de prea-buna noastra bona. Sa mai spun ca am luat-o si in concediu??? Nu de alta, da` pe langa cat o iubeste fiica-mea, fata cea mica a bonei (intre fete sunt 3 ani si jumatate diferenta, a mea fiind cea mica) a devenit !!!!)
Recunosc, am avut noroc ca am gasit-o pe Nico (am mers pe principiul telefonului fara fir, din vorba in vorba)1
Va imbratisez si va doresc sa gasiti bone cat mai potrivite!
Personal consider ca instalarea camerelor fără știința bonei a fost abuziv si ilegal. Nu mai vorbesc de aspectul imoral al acțiunii.
Scopul camerelor nu este ‘de a prinde in fapt’ bona ci de a o avertiza ca este controlată, ceea ce este dreptul dumneavoastră. Filmarea unei persoane fără acordul si știința acesteia intra in alta categorie, insa.
Sunt surprinsă ca bona a acceptat sa lucreze in continuare pentru dumneavoastră dupa ce a aflat ca a fost filmata ilegal.
cred ca e mai important sa aflu cum imi trateaza copiilul decat orice altceva…sunt foarte de acord …si eu am facut la fel
CITAT:
„In intimitate, cu totii ne mai scobim in nas, urechi si alte locuri; mai dam cu flatulente….mai una, mai alta. In momentul in care un individ afla ca exista camere de supraveghere se va abtine, deci se va abate nitel de la comportamentul lui firesc”
mai exista o abordare: pe mine nu ma intereseaza cum s-ar comporta bona in mod firesc, pe mine ma intereseaza cum se comporta cu copilul, chit ca e firesc sau nu e firesc din pricina camerelor.
mie mi se pare ca marele castig al camerelor este FIX acela ca influenteaza comportamentul bonei in sens bun.
asta deoarece nimeni nu are timp si dispozitie sa se uite in continuu pe camere sa vada daca o prinde pe bona tragand in part sau mai stiu eu ce. daca te-ai uiutat 2 saptamani si bona a fost ok, asta nu inseamna ca intotdeauna va fi ok, nu? deci te uiti degeaba.
este mult mai eficient ca bona sa stie ca e supravegheata (chiar daca de fapt nu e, cum ziceam nu sta nimeni sa se uite in fiecare zi la 10 ore de material), ceea ce o indeamna sa se comporte bine tot timpul, pentru ca nu poate sa riste sa fie vazuta facand ceva rau.
deci in afara de faptul ca e ilegal, sa o anunti pe bona ca exista camere este strict in avantajul tau, mie asa mi se pare.
Robo, sunt total de acord ca făcând cunoscuta bonei existența camerelor funcționează in avantajul tau si al copilului tau.
Pe de alta parte nu este de neglijat nici aspectul moral. Bonele au si ele dreptul la demnitate. Lucru care le este practic știrbit prin observarea lor atunci cand ‘se scobesc intre dinti’ pentru ca se stiu singure.
Relația bona-părinți trebuie sa fie bazată pe respect reciproc.
pai da, este win-win, asta era ideea mea
foarte bine raluca…si eu am facut la fel…si as face la fel de alte 1000000 de ori
Buna. Indraznesc sa abordez cu o rugaminte. Mi a dat curaj commentul tau si am zis sa intreb. Daca bona ta are vreo cunostinta de incredere, care este si interesata, avem si noi nevoie de o bona de ajutor. Gen o avem pe buni care nu face fata cu toate si ne ar trebui o a doua persoana. Eu sunt in cautari…am zis sa intreb. Multumesc
Scuze, am folosit ghilimelele, deci completam spatiile lipsa:
Printesa din dotare o striga Mami Nico, si e topita dupa ea.
Nu de alta, da` pe langa cat o iubeste fiica-mea, fata cea mica a bonei (intre fete sunt 3 ani si jumatate diferenta, a mea fiind cea mica) a devenit Bubu a mea !!!!)
Sincer, mie ca mama mi s.ar părea trist ca fetița mea sa asocieze noțiunea de mamă și cu alta persoană.
nu asociaza ideea de mama cu alta persoana. doar accepta si o alta persoana ca si caretaker si se ataseaza de ea, confuzie insa nu va face niciodata.
Foarte util, multumim mult! Nu-mi dau seama daca ai inclus in articol si asta, dar as mai adauga un lucru. E foarte important cat de atenta si receptiva e bona la ce-i explici vis-a-vis de copil. Am avut la interviu bone care pareau ok dar nu aveau rabdare sa asculte pana la capat ce le spuneam, ma intrerupeau sau schimbau subiectul. Mie nu mi s-a parut normal. Probabil ca nici cu copilul n-ar fi avut foarte multa rabdare.
Foarte bune recomandarile pt gasirea unei bone.
In plus, as mai zice:
1. Este adevarat ca cele mai importante criterii pt alegerea gradinitei sunt ceke din categoria siguranta: sediu (curte, scari, interior), meniu sănătos şi educatoare cumsecade. As vrea totusi sa adaug ca nu sunt singurele care conteaza. Faptul ca educatoarele sunt cumsecade, nu influenteaza decat intr-o mica masura metodele folosite, diversitatea jocurilor si activitatilor… in fine, sunt multe aspecte importante. Noi am constientizat chestia asta in primii ani de scoala, au fost lucruri care au contribuit intr-o masura destul de insemnata.
2. Pt primii ani de gradi as recomanda parintilor sa isi pastreze o varianta de back-up (bona, bunici), cazurile de imbolnavire pot fi destul de frecvente. In lipsa unor bunici disponibili si a unui program la job mai putin flexibil, gasirea unei bone cu program part-time este dificila. Noi am reusit sa gasim (cu greu) prin cunoscuti, iar varianta care ne-a convenit la toti a fost program copil (luat de la gradi – program lung) + menaj + tarif orar / pe zi stabilit separat pt zilele cand nu-l puteam duce la gradi.
Salut, eu am un baietel de 11 luni si ma gandesc cum va fi cand il vom integra in colectivitate. De la 1 an jumate as vrea sa.l duc la cresa, program scurt, iar de la 2 sa duc full time. Nu imi surade deloc ideea de a avea bona pt el. Si eu consider ca in colectivitate (daca este aleasa cu grija) are muult mai multe de invatat decat de la o persoana si aceea trasa la sorti :). Dar probabil, ca voi avea nevoie decineva care sa.l scoata de la cresa/gradi pana vin eu acasa, desi si in acest caz prefer un program prrlungit. Parca n.am incredere intr.o singura pe care n.o pot controla…
Si eu am preferat cresa unei bone pentru aceleasi motive. Si faptul ca daca bona s-ar pierde cu firea in caz de vreo problema cu copilul, nu ar fi altcineva care sa preia controlul si sa acorde primul ajutor, sa sune la salvare etc. (e clar, e ceva ce se poate intampla cand un parinte e singur acasa, dar un parinte singur acasa e uneori inevitabil pe cand solutia cu bona nu). In plus, am avut acces la o cresa excelenta, cu grupe mixte de varsta, unde copiii petrec foarte mult timp afara si sunt tratati cu respect si unde exista 3 adulti la o grupa de 12 copii. Daca tot ce aveam la dispozitie era o cresa cu prea multi copii si prea putin personal, unde din acest motiv copiii stateau in patuturi mai tot timpul, poate gandeam altfel. La nivel de cresa (sub 3 ani) mi se pare extrem de important sa existe un raport bun intre numarul de copii si educatori si neaparat o curte. Si modelele cu grupe mixte functioneaza mia bine decat cele cu segregare pe varste, asa ca as plati extra (si as face mai multi kilometri eventual) pentru aceste aspecte.
eu nu am copii dar am planuri pentru cand voi avea. cresa/gradinita mi se par mai bune decat bona, bineinteles, daca sunt crese cu destul personal incat sa se ocupe ok de toti copiii. problema pe care am observat-o la colegii care au copii e cu faptul ca copiii se imbolnavesc unii de la altii la cresa, apoi trebuie sa stai tu cu ei acasa pana se fac bine ai se pot intoarce la cresa.
da, primul an e cumplit, ai nevoie de bona sau bunic de backup ca nu iti poti lua concediu medical in fiecare luna… 🙁
Prima iarna e inr-adevar grea, dar nu asa de rau pe cat se zice. Noi ne-am descurcat cu 15 zile de concediu legal luate separat de fiecare parinte (si ne-au ramas 15 zile de concediu luate impreuna). Teoretic puteam apela si la concediu medical, dar ne-a fost mai simplu asa. Ne-am descurcat fara bona sau bunici. Dar poate am fost norocosi ca in afara de raceli nu s-a imbolnavit de nimic (am vaccinat impotriva a tot ce se poate vaccina). Si avem angajator deschisi si flexibili la luat zile de concediu spontan (inclusiv de medical daca e cazul).
Si desigur, depinde si de politica gradinitei: la noi ii putem duce inapoi cand nu mai sunt contagiosi si nu mai au febra (in cazul racelilor sunt contagiosi in primele zile de muci lichizi, care de obicei coincid si cu zilele de febra; pot reintra in colectivitate cand mucii se intaresc si cu tusea reziduala).
aici concediul e cam de 21 de zile/an, daca pui 2 raceli pe luna in 3 luni ai ramas fara concediu. poti sa iei si neplatit dar am.auzit o gramada de cazuri de oameni care si-au pierdut jobul din cauza asta.
eu nu as duce copilul la gradi fara backup, in nici un caz in primul an.
Din Regatul nostru, pentru voi – sunt bona Prințului R. și a Prințesei A. Sunt la ei de 5 ani, de când R. era copil unic. Tati îmi spune că voi sta până R va intra la liceu… o glumi, n-o glumi, nu știu. Ne-am întâlnit pe cautabona.ro, fără să am experiență oficială de bonă. Mi-am crescut verișoarele, fiica și parțial pe nepoțel.
M-a întrebat tati ce părere am de camere video…eu nu știam că se pun… Am răspuns că nu mă afectează, bine că măcar la baie voi avea intimitate. Mi-a zis că s-ar putea să pună și în baie. M-a bufnit râsul și i-am spus că o să mă simt ca o vedetă. Au râs și ei, am înțeles că mi-am găsit familia potrivită. Nici acum nu știu dacă au sau nu. N-au decât să ne vadă cum ne alergăm și ne batem cu pernele de la canapea. Din cearșafuri întinse pe scaune și masă facem corturi… Jucăm tenis imaginar cu Simona Halep și Djokovich. Vânăm și ne lăsăm vânați de dinozauri imaginari. Avem grijă de ouăle imaginare de dinozauri (suntem triceratopși), să nu le fure carnivorele, să poată ecloza… Ne mutăm puii în șervetul de bucătărie… Cred că dacă ne-ar vedea le-ar veni pofta să vină să se joace cu noi. Copii au stat de câteva ori peste noapte la mine acasă.
Mi se pare ok ca familia lor să vadă mediul din familia mea. Despre condiții – nu am stabilit neapărat concediu… Salariul a crescut în fiecare an, în luna în care ne-am cunoscut. Despre concediu – anul acesta mi i-au răpit bunicii 3 săpt. în două luni, și o săpt au fost la ski. Deci o lună m-am simțit ca la pensie. La vară, copii merg la mare 1-2 săpt. De Crăciun am avut libere alte 3 săpt. Adunat cred că am pe an 2 luni concediu, poate chiar mai mult. Părinții copiilor ne-au devenit prieteni apropiați.
Mami trasează în linii mari regulile, despre activități, hrană și tv. În rest joacă, citit, desene animate jumătate de oră pe zi, grădi 5 ore dimineața, când nu sunt răciți. La noi, el în primul an de grădi a stat mai mult acasă, răceli, o formă de astm, muci – d-astea. Acum, după trei ani de grădi e mai rezistent. Anul acesta e ea grupa mică și ne aduce acasă toți virușeii de la colegi. Cred că așa e primul an. Prințul anul acesta intră la școală. Am emoții pentru el. Sunt copii minunați, cu părinții mă înțeleg excelent, sunt fericită că fac parte din regatul dinozaurilor imaginari.
Simt un iz de reclama 🙂
Dacă te referi la site-ul acela, am apelat la ei pentru că eu, ca bonă nu apuc să negociez salariul cu părinții, și agențiile își iau comision. Am vrut să ocolesc asta. Nu am vrut să depind de agenție să-mi găsească ei de lucru. Lucram în vânzări, m-am îmbolnăvit cu nervii când șeful a început să-mi oprească din salariu, am băgat preaviz. Nu aveam timp să mă prezint la agenții așa că mi-am publicat profil de bonă chiar de la birou.
Mulțumesc mult de primire celorlalte mămici, totuși se pare că unele nu suportă bonele pe-aici. Dacă nu te-ai convins, te invit la primăvară în parc să-ți explice prințul R. despre cele peste o sută de specii de dino pe care le știe. Și da, e reclamă. E reclamă la copii ”mei”, care sunt cuminți, frumoși și deștepți.
regatul dinozaurilor imaginari de pe cautbona.ro
Da, știu, când e prea frumos să fie adevărat, pare reclamă. Trăiesc o viață ca în reclame. Că tot a zis taxu că mă filmează și-n baie. 😀
Pentru noi cresa ni s-a parut o optiune mai buna. Copilul are jucarii noi care il tin ocupat, invata sa imparta jucariile cu ceilalti copii, face mult mai multe tipuri de activitati decat acasa, invata germana ca pe o limba materna (sau aproape). Invatatoarele sunt ok. Ii duc afara in curte sau in excursii prin parcuri si padurile din apropriere etc. Copilul e foarte sociabil si se joaca f fain cu alti copii. Merge incantat la cresa si incepe sa cante si sa danseze cand intram pe usa cresei. Ceea ce cred ca e un semn bun.
Am cochetat cu ideea de a aduce o au pair din Mexic. Dar e prea complicata procedura cu actele legale si in plus e necesar ca piticul sa invete germana bine (si fara accent pe cat posibil). Iar o bona nemtoaica e scumpa sau la fel de scumpa ca si cresa. De asta am optat pt cresa.
Cu gradinita vom fi mult mai picky pentru ca e important sa fie stimulat copilul cat mai eficient inainte de varsta de 6 ani. Si avem in minte o gradinita pe care o vrem neaparat. Insa lista de ateptare e lunga…vedem…
Din experienta mea, sa te fereasca Dumnezeu de o bona „iubitoare”, care se integreaza atat de bine incat are impresia ca cel mic e al ei!!!
Eu am patit asta! Si marele noroc a fost skype-ul activat, asa am aflat ca ii spunea ca mami pleaca la servicu pentru ca nu-l iubeste. Dar ea il iubeste si de-aia sta cu el!
Buna Ioana,
O curiozitate legata de gradinita: de ce nu Montessori?
Altfel, complet de acord ca educatoarea e importanta, dar la gradinitele de stat nu o poti nici macar cunoaste dinainte, nicicum alege.
Iti multumesc pentru raspuns.
pentru ca nu mi se pare ca i se potriveste Sofiei. ea este foarte energica, activitatile ei preferate sint dansul, cintatul, jocul de roluri de-a zinele si vacute care zboara etc.
Exact ca fiica-mea, dinamita familiei si gradinitei. Sistemul i s-a potrivit perfect, mai ales fiindca nu exista recompensa si pedeapsa( lucru inadmisibil in gradi de stat si majoritatea celor private, macar o bulina vesela si un colt rusinos tot tre sa ai), au reguli putine si clare, o mare libertate de miscare etc. A mea este dinamica totusi nu hiperkinetica, e pasionata de orice atat timp cat ii poti trezi interesul. La montessori, asa cum am facut noi, se danseaza, se canta, se improvizeaza piese de teatru. A mea merge costumata regulat, e ok, multe fetite fac asa. E capabila sa stea mai mult de o ora concentrata peo activitate, ceea ce la alte gradi nu este incurajat, iar aici chiar ii stimuleaza pe asta. Eu vad copii veseli, fericiti, calmi si care mereu mai au inca ceva de facut inainte sa plece acasa. Exista gradinite de unde ii iei intinsi de plictiseala, aici se plange la plecare.
atunci poate o sa le mai dam o sansa, sa vedem. multumesc de feedback.
In acest caz, da, si eu tot catre Waldorf as inclina (dintre cele doua alternative).
Deea – cu permisiunea Printesei, poti spune despre ce gradi Montessori povestesti?
Va multumesc amandurora.
Nu este din Bucuresti. Aceasta a fost experienta noastra, din cate stiu gradinitele M nu sunt identice. Pe mine lucrurilw expuse m-au atras. Un alt aspect important mi se pare interviul. Pana de curand nu intelegeam care e faza cu interviul parintilor la inscrierea intr-o unitate de invatamant, acum il vad esential. Noi am dat interviu si la gradi si la scoala, iar la gradinita comunicarea permanenta parinte-educator-psiholog a fosr un mare avantaj. Un alt avantaj este lipsa clasicelor serbari si clasicelor odioase sedinte cu parintii. Nici nu mi-am dat seama cat de defect este sistemul clasic pana nu am vazut si altceva.
La subiect: bona ideala nu exista, pentru mine cheia succesului este iubirea. Daca se creeaza acea legatura intre cele doua fiinte, totul merge bine. Sigur, poate bona ii mai scapa o bucatica de ciocolata, dar pana si asta e dovada de iubire. Mai important este sa rada cu copilul, sa se joace, sa il ia in brate de cate ori plange, sa ii puna de la sine putere sosetele in picioare ” fiindca erau cam reci” desi mama nu a specificat asta si sigur nici nu era nevoie. Eu asa am avut, desi era femeie de la tara, cu nu foarte multe clase. Felul in care aducea o bucatica de placinta cu branza si oua de tara, de la vecina aia curata si buna, ma facea sa inchid ochii la stropul de zahar din placinta. Fiindca cel.mai important ingredient era acolo.
Asta a fost experienta noastra. Eu, mai mult decat invatamant alternativ, am dorit educatie alternativa. Pot spune cu mana pe inima ca nu am gasit in nicio gradinita , in afara de Montessori si Waldorf, respectul pentru copil ca fiind cheia educatiei. De la asta pleaca multe, de la acceptarea copilului ca individ unic, de la respingerea oricarui impuls de a-l schimba, modela, astfel incat sa se potriveasca intr-o masa de oite ascultatoare. Al meu copil este catalogat, in medii in care copii frecventeaza gradinite de stat, ca fiind obraznic. Nu e usor, nici pentru mine nici pentru ea. Un copil ce vorbeste neintrebat, isi spune parerea, chiar indrazneste sa te contrazica, cum sa permitem asa ceva? In fine, nu este asta tema articolului.
Mie la Montessori nu-mi place insistenta pe prezentarea materialelor si modul prescriptiv de a le folosi. Acum, in functie de ce am de ales, nu as exclude o gradinita Montessori doar pentru asta. Sigur as merge in vizita la multe gradinite (unele de stat sau private sunt excelente, cu mult timp de joaca libera, program in aer liber; altele de stat sau priavate sunt oribile din punctul meu de vedere – axate prea mult pe invatat academic si atat; altele sunt undeva la mjloc). Existenta unei curti ar fi pentru mine esentiala: daca gradinita are curte, iesitul afara se va intampla mai des. Chiar daca o gradinita se mandreste ca are un parc aproape, nu e acelasi lucru. Logistic e foarte simplu de iesit cu o grupa intreaga in curte zilnic sau chiar de doua ori pe zi indiferent de vreme, dar mult mai greu intr-un parc. Si neaparat as verifica daca e o gradinita in care educatoarele considera de datoria lor sa faca indoctrinare religioasa. Pont: gradinitele germane cel putin pe care le cunosc eu in Brasov au un program foarte interesant si cu mult accent pe muzica, teatru, arte in general. Nu stiu daca e la fel si la cele din Bucursti.
Intreb si eu: exista gradinita fara spatiu amenajat pentru joaca in aer liber? Eu asta chiar nu am gasit, pe vremea cand cautam gradinite. Cele de stat au cladiri destul de spatioase si curtile la fel. Cele particulare, in functie de locul unde gradinita, au spatii mai mult sau mai putin generoase, dar fara curte eu nu am vazut. Am gasit spatii de joaca total neprietenoase, cu beton sub leagane si tobogan, am vazut si spatii de joaca mari dar fara pic de umbra. Eu nici nu mi-am pus problema ca nu ar fi, mai curand am insistat pe programul concret de iesit afara ( unele educatoare nu scot copiii daca adie un vanticel). La gradinita actuala ies afara pe aproape orice vreme( exclus ger si canicula, ploaie torentiala, vant puternic), indiferent de anotimp, dimineata si dupa-amiaza.
Am vazut crese si gradinite unde spatiul de afara era un mic gang de intrare in curte. Aia nu e curte unde pot iesi copiii sa se joace chiar daca are un topogan montat acolo.
Uneori selectia de gradinite mi se pare de fapt o selectie de parinti cu aceleasi idei. In multe gradinite de stat nu ies cu copiii afara pe vreme „rea” pentru ca majoritatea parintilor doresc fix asta. Sunt si alte exemple dar ma opresc aici.
La gradinita pe care o frecventam exista parinti ce doresc ca ai lor copii sa nu iasa afara in anumite zile. Acei copii raman in grupe cu o parte din personal. De asemeni, copiii au dreptul sa aleaga daca ies sau nu, fiind o gradinita unde se pune accent pe libertate si munca individuala, uneori la ora de iesit afara o parte din copii sunt concentrati pe o anumita activitate si nu doresc intreruperi. Apropo de parinti: am avut experienta de gradinita particulara unde parintii cam faceau regulile, parca se negocia un pic prea mult pentru gustul meu (si pentru binele copilului). Era ideea ” pe banii mei, faci cum zic eu”. A intalnit asta la multe private. Actuala gradinita, desi privata, are reguli fixe, flexibilitatea exista dar in limite rezonabile. Regulile sunt gandite pentru binele copiilor. Tocmai de aceea exista interviu, iar tu ca parinte poti fi respins la acest interviu. Practic, tratezi cu gradinita nu cu ceilalti zeci de parinti.
Noi iniţial am început la creşă, pentru ca trebuia sa mă întorc la serviciu după 2 ani petrecuţi împreună, dar din cauza deselor şi serioaselor îmbolnăviri am renunţat pentru încă un an. Atunci am început disperaţi să cautăm o bonă…una bună….şi evident nu a fost din prima încercare ceea ce cautam, am descoperit asta datorită camerelor de supraveghere, şi imi pare rău şi astazi, şi mă simt vinovată faţă de copilul meu în ce situaţii a fost pus. Noroc că totul s -a terminat, şi ne aflam din nou în căutarea unei bone, ultima pe care am decis să o aducem acasă…şi am avut noroc. Este o persoană recomandată de o cunoştiinţă, iar copilul s-a acomodat foarte uşor cu ea. Din dorinţa de a sta tot timpul doar în preajma copilului, am decis că îi voi pregăti eu meniul pentru ziua următoare, doar să -l încălzească, iar treburile casnice le fac tot eu. Asta a fost înţelegerea iniţială, de care ne ţinem incă, si totul e ok…asta pana la toamnă când vom încerca din nou la gradiniţă.
Buna Mihaela,
Am inteles ca aveti o bona de care sunteti multumita, dar in toamna renuntati la ea….Eu sunt in cautare de bona si daca intr-adevar este libera, mi-o puteti recomanda? Multumesc….email: rizzuca@yahoo.com
Sa va impartasesc si eu cate ceva din experientele mele cu bonele. Prima a fost o recomandare din partea unei colege. Nu o cunostea direct, deci nu a putut sa-mi dea prea multe informatii. In schimb am discutat cu familia la care a lucrat – mi-au fost prezentate parti bune si rele. Mamica respectiva a fost multumita. Cu toate acestea noi nu am fost. Gradul de multumire si asteptarile variaza de la familie la familie. Ce considera mamica respectiva ca fiind bine pentru copiii ei, pentru noi nu era (de exemplu servitul mesei in fata televizorului la desene animate). Una peste alta doamna respectiva s-a acomodat la noi, dar un eveniment nefericit din viata dumneaei ne-a facut sa cautam pe altcineva.
A doua persoana am gasit-o prin anunturi pe internet. Din pacate nu am gasit foarte multe anunturi iar cele care pareau mai interesante nu mai erau valabile. Am dat telefoane, ne-am intalnit cu 2-3 persoane, am discutat si ne-am hotarat la una din ele. Ne-am intalnit cu respectiva doamna de trei ori (in parc, apoi la noi acasa, la ea acasa). Am discutat cu familia la care lucrase inainte – au fost multumiti. Problema a fost ca doamna respectiva ne-a mintit ca doreste colaborare pe termen lung, dumneaei dorind de fapt sa lucreze doar cateva luni pana se nastea viitoarea nepotica. Stiam de nasterea nepoatei dar ne-a asigurat ca nu ne va lasa balta. Recunosc a fost si vina noastra ca parinti ca nu am luat in calcul acest lucru. Asa ca pe lista de intrebari la interviu trebuie adaugate cateva si despre situatia familiala – copii (varsta lor, casatoriti, au copii sau nu), nepoti (varsta nepotilor), sot, sanatosi sau nu. Doamna respectiva a plecat fara sa spuna nimic inainte de anul nou, nu a mai raspuns la telefon. Am fost nevoiti sa cautam pe altcineva, tot prin anunturi. Am selectat anunturi, am dat telefoane, am invitat 5 persoane la interviu acasa la noi. Pana la urma am gasit pe cineva care se potrivea cel mai mult criteriilor noastre. Am discutat cu familiile la care lucrase inainte – referintele au fost bune. Este de 2 luni la noi si sper sa ramana in continuare. Copilul este fericit cand o vede dimineata, ii zambeste, asa ca sper ca va fi bine.
Cu siguranta eu traiesc intr-un alt mediu spre deosebire de cei ce aleg bona filipineza, caci nu inteleg care sunt motivele pentru care se opteaza pentru o asltfel de bona.
Nu judec, Doamne fereste. Ar fi dragut sa ne explice cineva care a trecut printr-o astfel de experienta care sunt motivele pentru e mai bine o filipineza, de ce se merita sa dai asa de multi bani pentru recrutare, salariu, bilet de avion. Ce are in plus o doamna filipineza? Este diferenta majora intre o bona din Ro si una din Filipine?
din ce inteleg, doamnele sint foarte empatice, calde, multe au multi copii acasa, vorbesc engleza bine.
in plus, pt cine vrea bona interna, e f greu de gasit una ok romanca.
Eu am citit prin noiembrie cartea asta, o recomand:
http://www.yesmagazine.org/issues/finding-courage/book-review-global-woman-nannies-maids-and-sex-workers-in-the-new-economy
Un capitol măricel e despre bone, în special cele filipineze. M-au întristat destul de mult poveștile unor femei care își lasă proprii copii în urmă, atât de departe de ele pentru a-i îngriji pe ai altora. Oricât de bine ar fi plătite și tratate… ele sunt atât de calde și bune tocmai pentru că investesc dragostea care ar fi trebuit să le-o dea propriilor pui, rămași pe la rude.
Știu că e o alegere foarte personală, nu vreau să blamez. Acelor femei ar trebui să le se asigure condiții decente de muncă la ele acasă… E ironic chiar, dacă ne gândim și la cât de mulți români sunt plecați din țară pentru a le oferi copiilor un trai mai bun. Copii care nu de puține ori cresc cam singuri.
La mine la serviciu se vb mult despre optiunea bonei filipineze pentru ca programul de munca e de 10 – 12 – 14 ore pe zi, din pacate nu stii exact cat se poate intinde o intalnire cu un client si ai proiecte cand daca e musai sa ajungi acasa la ora fixa (sa plece bona) e un mare mare stres in plus. Si stres nu mai incape 🙁 Unii spun ca invata copilul si engleza – eu cred ca si da si nu, ca nu stii cat de corect vorbeste. Inteleg deci ca avantajul major e ca poti sa ajungi acasa cand poti fara sa fii stresat pe tema asta…
Offtopic: tare curioasa as fi de ce am primit dislike-ul ala 🙂
Schimba-ti jobul, încearcă o viată mai normala, nu 14 ore pe zi pt „o întâlnire prelungita cu un client”, indiferent de client si indiferent de beneficiile (doar materiale, presupun) acelei întâlniri -mai ales acum, când copilul tău sta in grija unei bine, 14 ore pe zi, zi de zi omfg – si vei înțelege si dislike-urile alea:)
Oh… 14 ore pe zi? Acu’ inteleg de ce refuz toate interviurile pe care le primesc din partea ,,corporatiilor”. Eu stiam de maxim 10 ore program (ca sa nu mai spun de alea 2 ore pe drum) si tot mi se parea prea mult. Oare prin ,,tarile civilizate” tot programe d-astea sunt? Sincer, eu as prefera chiar si un salariu la jumatate si as incerca sa mai fac bani si de acasa, chiar daca asta ar insemna sa am bani doar pentru un trai decent, decat sa fiu plecata chiar si 14 ore de acasa pe zi… Brr.. Dar e doar parerea mea!
ai dreptate.. eu voi renunta la jobul din corporatie ca sa nu stau departe de copil 10-12 ore + drum. In decembrie ar trebui sa ma intorc la job, insa sunt nevita sa caut altul pentru ca ma ingrozeste ideea sa nu imi vad copilul 10 ore pe zi.
si in strainatate e chiar mai rau…dupa un super studiu la o universitate f renumita am renuntat la asa un post …pt a sta mai mult cu baietelul meu…nu mi pare rau nici un minut…timpul nu se mai intoarce
In primul rand, din mesaj eu nu inteleg ca acesta ar fi programul autoarei, ci un program la vare sunt „supusi ” cei de la serviciu. Mie mi se pare atat de trist sa judeci o mama, sa ii spui rece” schimba-ti jobul” , de parca asta ar fi atat de usor in ziua de astazi. Eu am in cercul de cunoscuti persoane ce si-au lasat copiii la bunici, uneori in acelasi oras alteori la sute de km distanta, fiindca bona nu isi permiteau sau se minteau ca e mai bine cu bunica decat cu bona, desi in ultima situatie si-ar fi vazut copilul zilnic iar copilul nu ar fi fost rupt de tot ce era al sau. Mie viata unei mame mi se pare , uneori, nedrept de grea, si sa renunti la job nu e o optiune fiindca nu se stir ce aduce ziua de maine si poate esti nevoita sa cresti singura copilul. In strainatate, mamele se intorc dupa 2 luni la serviciu, copilul la cresa 10 ore pe zi. Sigur, cine isi permite bona filipineza( eu ca medic nu am salariul pe care inteleg ca il primeste bona, in mana) sigur are o situatie materiala excelenta, dar si planuri de viitor. Eu sunt cred genul care va avea o pensie minuscula, nicio economie pe undeva, si probabil ma voi transforma intr-o povara pt copii, nici vorba sa ii mai pot ajuta. Nu stiu daca si cu ce vor face facultate. Nu prea te gandesti la asta cand sunt mici, dar e o realitate cu care multu vom da piept.
Cred ca trebuie uneori precizat despre ce tara/oras vorbim cand folosim cuvantul „strainatate”. Si ma refer acum in general, si la comentariile de mai sus/jos. In tara mea adoptiva, Suedia, parintii au 460(cred) de zile de concediu pentru cresterea copilului, iau programul de lucru e de 8 ore, cel putin la serviciul meu. Iar daca e copilul bolnav poti sa lipsesti oricand, fiind platit 80% din salariu. Cine e curios, poate citi mai multe despre minunatul nostru sistem aici: http://www.thelocal.se/20150218/ten-phrases-youll-never-hear-unless-you-work-in-sweden
Mi-am amintit de un episod din desperate housewives când lynette scavo a ales să ”fure” o dădacă din parc pentru că îi plăcea de ea și dădaca era și ea ținută din scurt în familia concurentă și au negociat rapid și așa a făcut rost de bonă. Poate e și asta o soluție, nu zic etică, dar la disperare : )
Dupa ce am avut o bona pensionara-cumsecade, obisnuita, nici prea prea nici foarte foarte-, , si dupa interactiuni cu alte mamici in aceeasi situatie, am hotarat ca o pensionara are sanse foarte mici sa se potriveasca persoanei pe care eu o doresc pentru fetita mea. In general sunt autoritare, au idei despre parenting foarte bine inradacinate si imposibil de clatinat(decat la nivel declarativ), doresc binele copilului, dar binele lor, nu binele meu. Asa ca am inceput sa visez la o bona tanara, educata, si, ca prototip ideal as fi dorit-o amatoare de Pink Floyd, filme de arta, sau nostalgica Woodstock:). O vreau doar pentru 2 ani, pana la varsta gradinitei, si doar part time, jobul meu permite acest lucru. Asa ca am ales o studenta la master, foarte aproape de prototipul ideal, fara experienta, care nu conteaza deloc pentru mine(inainte sa am fetita nici eu nu aveam:), care invata de la mine tot, de la A la Z, care nu”pre-știe” cum stau lucrurile , care a acceptat fara probleme ca sunt camere in toata casa afara de baie, calda, cu o voce blanda, dornica sa afle informatii actuale de parenting, dispusa sa citeasca cele mai frumoase si relevate articole ale tale Printesa, dar si carti cum ar fi Alfie Kohn, care din start a spus ca n-ae de gand sa lase tv-ul deschis cand e cu micuta-inainte ca eu sa i-o cer-. Ce sa mai spun, sunt minime sansele ca o pensionara sa raspunda in atat de mare masura nevoilor mele, iar eu, oricui mi-ar cere o parere, as recomanda persoane tinere, cat mai compatibile ca nivel cultural si ca personalitate cu familia bebelusului. Iar camerele de filmat it dau linistea ca si-n lipsa ta, lucrurile vor functions tot atat de bine…
Noi tocmai am finalizat procesul de cautare si selectare bona. Din experienta noastra, putem spune ca a apela la o agentie de bone este pierdere de timp si bani aruncati. De ce? Noi am apelat la 2 agentii (Blu si Mary Poppins) crezand ca au baze de date serioase cu multe bone din care sa putem alege. De fapt, ne-au taxat cu 100 lei fiecare la inceput, inainte sa vedem bonele si ne-au prezentat o bona (agentia Blu) si 3 bone (agentia M.Poppins). AgentiaBlu nu a mai dat niciun semn de viata dupa ce ne-a luat banii si ne-a prezentat-o pe o tanti care ne-a aratat cum se joaca ea cu copiii (zdruncinat copilul pe genunchi acompaniat de versurile „dîrla, dîrla, dîrla” (horror). M.Poppins s-au straduit ceva mai mult. Apoi, in criza de timp, am pus noi singuri anunt pe olx si tocmai si au sunat 10 doamne a doua zi siam si vazut vreo 4. Pe una dintre ele am selectat-o. Deci aveti curaj si puneti anunt, ca agentiile ne iau banii si nu ne aduc niciun beneficiu.
Dîrla dîrla?!? :))) sorry nu e de rîs dar totusi e.
Da…a fost horror. Am ramas cu gurile cascate…si eu si sotul…si fetita noastra de 10 luni. A luat-o repede sotul de la ea de pe genunchi…”sa nu cumva sa-i placa”. Dezamagitoare experienta cu agentia Blu. De-asta am si simtit nevoia sa scriu despre ei…sa nu mai pateasca si altii ca noi. Le-am cerut sa ne returneze cei 100 lei incasati fara sa-i merite, pt ca au facut misto de noi, nu ne-au oferit nimic…insa au motivat ca ei au muncit pt noi si au adus la interviu o persoana selectata…tanti avea experienta ca statuse acum vreo 3 ani cu fetita unei vecine, nicidecum experienta de bona cum solicitasem noi…
„sa nu cumva sa-i placa” …:))))) da, nu e de ras, dar nu te poti abtine sa nu-ti inchipui scena:)
am crezut ca a facut darla,darla asa imaginar,nu cu propriul vostru copil,vai mi-e rau!
eu am optat pt gradi privata (cu program de la 1 an juma). A fost o decizie potrivita noua, fetita se simte mai bine cu copiii decat cu babalacii, e mai independenta, iar bolile au fost f. putine, pt ca oricum aveam acasa un stil spartan.
De la 1.5 ani la 3 ani a avut 4 imbolnaviri (cu tot cu varicela). Si apoi nimic.
Cum adica aveti acasa un stil spartan si de aceea nu s-a imbolnavit?adica ce faceti mai exact?
Dormim la 18 gr, am iesit din casa in orice zi, de la varsta de 1 saptamana, imbracat ca un om mare ( caciula sub 0 gr, fular doar la gat, fara dresuri), medicamente rar (de 4 ori in viata, cand deja era durere), 3 vaccinuri, atitudine religioasa, eu lupt sa scot frica din mine ca mama si din viata noastra, auto-diversificare, piscina, fara covoare, fara sosete in casa, nu ne ferim de copiii bolnaviori ca si aia merita joaca etc.
A functionat la parinti, apoi copilul a venit in mediul acesta asa ca am aplicat mai departe. A fost f. greu de luptat cu rudele care evident ca au protestat cum nu ii pun macar o bonetzica 🙂 sau o bunditza.
Alimentatia am adaptat-o dupa copil, alimentele de copil s-au aplicat la toata familia (mai comod pt mine).
Mie mi se pare horror sa „ameninti” pe cineva cu camerele de filmat. Increderea in oameni o consider o virtute si nu o prostie…call me naive. Nu stiu cate din cititoare (pe langa Claudia) au asa ceva montat in casa si daca e relevant acest aspect pentru alegerea bonei.
Mihaela, cand iti lasi singur in casa copilul de 1 an cu o persoana straina, dupa ce in prealabil te-ai informat despre felurite lucruri, crede-ma, NICIUN, dar NICIUN argument de ordin etic, moral, al politetii sau elegantei nu sta in picioare in raport cu riscul pe care alte mame au realizat prea tarziu ca si l-au asumat, si anume acela al unei palme date de catre bona ce parea perfect decenta peste capul celei mai pretioase fiinte din viata ta!
Si nu te numesc naiva. Mai degraba nu s-a pus problema sa treci printr-o asemenea situatie, pentru ca nu pot crede ca daca ai trecut nu te-ai informat si n-ai auzit de atatea situatii petrecute si in Romania si in afara care-ti strang sufletul de jale! Si nu pot crede ca ti-ai asuma un risc cat de mic in numele unor cuvinte cum ar fi”virtute, incredere”. Incredere am in necunoscuti adesea, si daca mi-o fur uneori, imi ramane cel putin bucuria de a nu fi cazut in mizeria suspiciunii .
Insa cand in ecuatie e copilul meu Mihaela, nu pot sa mai risc nimic.
Hop si eu. O sa va vorbesc din cealalta perspectiva. Am lucrat ca a-pair in Uk timp de 2 ani si ceva. Am avut o prima experienta horror care din fericire s-a terminat repede (3 zile, dar si asa a fost prea mult), o experienta super-buna (aprope 3 ani, dupa ce m-am casatorit am lucrat un timp ca live-out au-pair) si o experienta proasta care a durat cam 3 luni (part-time live out au-pair in timp ce lucram la a doua familie). Si bonele se expun unui risc nu doar familiile. Exista si parinti nesimtiti ai caror copii sunt de cele mai multe ori si ei nesimtiti ca asa au fost invatati.
Cat timp am lucrat la a doua familie am avut gria de un baietel minunat care mi-a fost ca un frate mai mic. Mama lui avea incredere deplina in mine, lucra f mult si eu ma ocupam de copil, casa, gatit, cumpararturi etc. A fost f important sa stabilim niste reguli destul de stricte. Am vrut sa fiu respectata si de parinti si de copil (evident treaba asta se facea in ambele sensuri). Am vrut sa fiu anuntata din timp de schimbarile de program (exceptie facand urgentele). Sunt bona unui singur copil, nu al tuturor prietenilor/verisorilor (exceptie facand zile de nastere si alte evenimente anuntate din timp). Atributiile mele nu se schimba de la o saptamana la alta. Intimitatea mea trebuie respectata, la fel ca programul de lucru (aici de multe ori recunosc ca incalcam eu destul de des regula asta pt ca imi facea placere sa petrec timp cu baietelul). Cam astea au fost dorintele mele in mare, par lucruri normale de bun simt, dar ati fi surprinse cat de multi oameni fac abstractie de ele.
Legat de camerele de supraveghere, desi le inteleg scopul, eu nu as fi lucrat niciodata „sub lupa”. Chiar am refuzat un post de educatoare intr-o gradinita foarte ok din cauza acestui lucru. Daca vreodata voi avea nevoie de bona eu una nu voi pune camere. Va inteleg de ce uni dintre voi le puneti, nu va judec.
Ivan, cât de cool e acest nume… Te (vă) felicit pt această alegere. Îmi închipui ca e superb sa-l strigi, așa, când e mic mai ales, „Ivaaan!”
Vin si eu la spartul targului sa povestesc experienta nasilor nostri, care au angajat ca bona o cunostinta de familie. Doamna respectiva avusese grija de nepotii ei, 3 la numar, care crescusera si nu mai aveau nevoie in permanenta de ea. Dupa cateva luni, nasii au simtit ca ceva e in neregula si au montat in sufragerie un reportofon. Au ascultat inregistrarile si au inteles ca bona nu se implica mai deloc in cresterea fetitei lor de un an si-un pic: rareori ieseau afara, vorbea putin cu ea, o trimitea sa se joace singura pentru ca ea (bona) sa se poata uita la „Razvan si Dani”. Au confruntat-o cu ceea ce au descoperit, doamna respectiva nu a negat, au incheiat relatia. Acum au o bona de care sunt foarte multumiti, gasita printr-o agentie de bone.
Legat de camerele video, noi i-am spus bonei ca vom avea camere audio/video in toata casa mai putin in baie si a spus ca e foarte bine. Ea asa a mai lucrat si se simte foarte ok – transparenta totala. Motivele noastre au fost: 1. Pt ca nu o cunoastem, este o straina si nu avem inca incredere in ea. 2. Pt ca vrem sa vedem ce face copilul (atunci cand putem). 3. Pentru a putea corecta anumite lucruri (daca va fi cazul) in ceea ce priveste activitatile bonei cu copilul. A fost intru totul de acord.
Din cate stiu eu nu ai voie sa ai camere audio+video pentru supraveghere, se permit doar audio sau doar video, si asta cu consimtamantul celor supravegheati, altfel este caz penal; dar daca este vreun specialist in drept pe aici poate sa spuna cu siguranta daca este asa.
Of, as fi vrut sa citesc articolul asta cand imi cautam disperata bona. Acum copiii au mai crescut si reusesc sa ma descurc cumva cand se mai imbolnavesc si tb sa stea cineva cu ei acasa.
Am avut bona 1 an (la diferenta de 1 an si o luna intre copiii nostri am fost foarte naiva gandindu-ma ca ma voi descurca singura) pe care o plateam mult prea mult (eu stand acasa). Dar de, ne-a prins intr-un moment critic. In fine, cert este ca intr-o zi m-am razvratit brusc cand am vazut ca fii-mea la 1 an si 5 luni statea tot timpul in bratele bonei uitandu-se pe aceleasi carti. Nimic altceva. Ca sa nu oboseasca bona. Si atunci am decis ca de banii dati bonei sa ne trimitem ambii copii la gradi program scurt.
A fost o decizie rea si buna. Rea pentru ca ne-a costat multe otite, amigdalite, vreo 2 internari, etc. Buna pentru ca nu am simtit cand au invatat sa vorbeasca, sa manance singuri, sa se imbrace singuri, sa accepte mult mai multe feluri de mancare, etc. Plus faptul ca au devenit extrem de sociabili.
Gradinita are rolul ei, o bona buna la fel. Si poti comunica altfel cu ea decat cu o bunica.
Buna Ioana, buna tuturor,
Copii mei mari au crescut cu bone pana la doi ani si jumătate, respectiv trei. Acum, cu mezina, o sa incercam gradinita de la doi ani si am optat deja pentru educația Montessori.
Draga Ioana, abia astept sa-ti citesc impresiile despre grădinițele de stat si chiar despre cele particulare tradiționale știind ca tu citești Alfie Kohn, Thompson, etc.
Ce pot sa afirm din experiența mea, este ca gradinita formează viitorii școlari. Iar daca veți opta la scoala pentru curicula românească, având in vedere ca lucrurile devin foarte grele din clasa a cincea, atunci veți vedea cum ti-a fost „format” copilul începând …cu anii de gradinita.
Multă bafta!
Vin cu o recomandare de a nu o angaja pe doamna Nicoleta Suta ca si bona. 2 saptamani cat am stat cu ea a fost f ok, insa azi a fost prima zi in care a stat singura cu copilul acasa si NU o recomand nimanui.
Este cineva aici care are incheiat contract cu bona? Chiar neinregistrat pentru plata darilor la stat, numai pt a stabili drepturile si obligatiile partilor. Multumesc,
Buna ziua,
Am avut si noi o experienta extrem de neplacuta cu agentia Mary Poppins. La interviu ni s-a prezentat un om despre care nu stiau nimic. Reprezentanta agentiei nu avea dosarul domnului, lasandu-l sa se prezinte singur si abia dupa angajare ne-am dat seama ca omul nu avea adeverinta medicala, nu avea cazier si avea buletinul expirat. Mi se pare un lucru extrem de grav si riscant sa recomanzi un om in astfel de conditii.
Cum se procedeaza cu platitul bonei atunci cand pleaca familia in concediu sau se duce copilul la bunici si nu mai e nevoie sa vina? Ideal ar fi sa-si ia ea concediul atunci dar de multe ori nu se potriveste.
Mie mi se pare normal sa o platesti integral in toate zilele de concediu (cele negociate, pe care si le alege ea, indiferent cand si le programeaza, dar si cele pe care le primeste cand pleaca familia). Si noi primim salariu in concediu, nu? Si vrem sa ne alegem perioada nu sa ne-o impuna seful. 🙂
In afara de ce a zis Ioana, daca tu o platesti doar cand ai nevoie sa vina, atunci e legitim ca si ea sa vina doar cand are nevoie de bani de la tine.
Buna mamici!
Suntem si noi in cautarea unei bone pentru fetita noastra de 7 luni. Mi se par foarte utile informatiile din articol si comentarii, totusi am o intrebare vizavi de situatia noastra: care ar fi un salariu decent pentru o bona in cazul in care ar fi nevoie sa stea cu fetita 2 zile / saptamana, sa nu faca menaj, sa nu schimbe scutece, sa nu prepare mancarea copilului, sa nu il hraneasca ea, sa nu ii faca baita, doar sa stea cu copilul in prezenta mea pentru ca eu sa ma pot concentra pe ce am de lucru (work at home)? Nu stiu daca a mai avut cineva nevoie de o bona in astfel de conditii, dar poate ma puteti ajuta cu niste sfaturi ca de mamica la mamica. 🙂
La agentie nu am incercat sa intreb/caut pentru ca, asa cum a mai spus cineva intr-un comentariu, mi se pare pierdere de timp si bani, nu am incredere.
Multumesc!
A lucrat cineva cu o agentie de recrutare a bonelor de care sa fi fost si multumita, agentie pe care sa o poata recomanda?
In cateva saptamani o sa apara 2 gemeni in familia noastra si incep deja sa intru in panica. HELP!!! 🙂
Toata lumea imi spune ca am nevoie de cineva sa ma ajute…
sa va spun cum e in Franta.
In orasele vii (unde sunt locuri de munca) densitatea umana e f. mare si cererea de locuri la cresa sau dadaca e imensa. Practic la cresa nu primesti loc daca nu ai o situatie familiala f. dificila. Cresele private costa lunar cam jumatate din salariul minim (600 de euros)- deci mult pt un venit mediu de cuplu de 3000-3200 (impreuna).
Obiceiul francez existent de peste 40 de ani este sa lasi copiii la „asistenta materna” – in traducere mot-à-mot. Acesta este o femeie cu orice nivel de studii la baza (fara bac pana la doctorat) care urmeaza niste cursuri etalate pe un an si trebuie sa indeplinesca niste conditii in locuita ei – pt ca treaba se face la ea acasa.
Evident e exclus orice supraveghere cu camera, si nimic n-o impiedica, la ea acasa fiind, sa-si faca treburile personale (menaj, telefoane, tele) in timp ce supravegheaza copiii. In plus copiii traiesc in mediul ei : estetic, cultural, igiena, bucatarie, etc..
In plus (inca o data), femeile acestea iau la masa de pranz copii scolarizati pe care-i aduc apoi dupa amiaza la scoala. Deci copilasii care sunt toata ziua la ele sunt transportati vrand nevrand de 2 ori/zi pana la scoli.
Frantuzoicele nu sunt revoltate de absenta locurilor la cresa, am intalnit o multime care sunt adepte ale acestui tip de „asistente” si nu inteleg deloc de ce eu sunt aproape scandalizata de situatie.