Sofia vrea ceas?

Unul dintre primele cuvinte spuse de Sofia (pe la 15 luni), în afară de mama, tata, caca, apa, mau, a fost „teatsss”, adică ceas. Ivan (14 luni) vine și el tare din urmă, e fascinat de ceasuri, le spune „cacs”, nu știu de ce se reped copiii mei la cuvîntul ăsta care e destul de complicat, ar putea să spună și ei mai întîi ham-ham sau ceva.

De vreo lună, Sofia mă bate la cap că vrea ceasul ei de mînă. Nu știe încă să citească ora, deși a învățat să urmărească limbile și știe, de exemplu, că la ora 11.00, cînd e ceasul lung sus și cel scurt aproape sus, dar mai în stînga puțin, e ora de fructe. Știe și să urmărească orele și jumătățile de oră, în funcție de cum se deplasează limba lungă a ceasului. Dar cam atît, încă nu știe să citească cifrele. Probabil că o va ajuta ceasul pe care mă tot bate la cap să i-l cumpăr.

Așa că am luat o pauză de la scris, semnat cărți și făcut spoturi radio și am pornit să cumpăr ceas fetiței. Habar n-aveam ce misiune aproape imposibilă mi-am ales.

Am mers într-un mall mare, cel mai aproape de casă. Am intrat la toate magazinele mari cu articole pentru copii, gen C&A, H&M, LK Waikiki, nicăieri nu au ceas (dar n-am plecat cu mîna goală din ele, am luat ba ciorapi cu antiderapante pentru amîndoi copiii, ba coroniță cu urechiușe de blană, ba colanți cu Elsa, că deh, a văzut zîna în parc și a vrut și ea, ba vestă de fîș lui Ivan că mergem la munte la dinozauri). 200 de lei cheltuiți mai tîrziu, nu cumpărasem ceas. Am intrat și la Auchan, nu au ceas, dar am luat niște pijamale și chiloți. Încă 100 de lei.

Am mers la DM, nu au nici acolo ceasuri, au în schimb scutece, borcănele cu fructe (tot pentru munte), pastile cu detergent pentru mașina de spălat vase, pastă de dinți pentru copii, Gîtuleț fericit, detergent de vase, alți 300 de lei cheltuiți și alt zero ceas.

M-am dus și la Smyk, unde mereu găsesc ce caut. Aici da, aveau ceasuri pentru fetițe, dar erau de sticlă, cu curea din piele, cu pietre Swarovski și cu Elsa bonus, costau undeva peste 150 de lei. Nu se vedeau cifrele sau limbile, se vedea Elsa și mult cristal. Cine e dom’le, Elsa asta, de e mai importantă pe un ceas decît ora? Nu e bun, nu iau. Mai caut. Dar dacă tot sînt aici, hai să îi iau și un ghiozdan cu Elsa, că zicea că-și dorește. Nu, nu iau, lasă că nu-i trebuie, prea o răsfăț. Dar dacă tot am economisit 50 de lei pe ghiozdan, ia să îmi iau mie o pereche de jeanși cu flori și o căciulă cu urechi de urs pentru la iarnă. Check. Ăăăă, ce voiam să cumpăr? Mallul ăsta e groaznic, muzică tare, milioane de oameni, uiți și cîți bani aveai pe card și cum te cheamă, d-apăi ce voiai să cumperi de fapt. Ceas pentru Sofia, asta e, concentrează-te, mami!

Ultima șansă: Imaginarium. Găsesc. Moale, din cauciuc și plastic, cu cifre clare, limbi diferite. 100 de lei. Cam mult. Mulțumesc, revin. Mă mai învîrt pe la Cărturești, nu au ceasuri pentru copii, dar ce frumos arată cartea MEA acolo printre atîtea cărți bune… Mă opresc să mănînc, epuizarea bugetului pe septembrie m-a ostenit și m-a înfometat peste măsură. E tîrziu, trebuie să mă duc s-o iau de la grădi pe mîndră. Și ceas n-am. Mă întorc să-l iau pe cel de 100 de lei. Cu sufletul la gură alerg spre grădi, intru în curte, dau ochii cu ea, îi șoptesc la ureche: Iubito, ți-a luat mama ceas! După ce de o lună în fiecare după amiază cînd merg s-o iau, mă întreabă dacă i-am luat ceas, azi în sfîrșit pot să-i spun:
– Da, iubito, azi ȚI-AM LUAT CEAS! Uite cît e de drăgălaș! I-l arăt încîntată în drum spre mașină. Numai eu știu cît m-am luptat pentru teatssul ăsta…

– Ăhă, e drăguț, zice ea uitîndu-se pe geam, dar ghiozdan cu Elsa nu mi-ai luat?

Sursa foto: ceas de fetiță via Shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4196

32 comentarii

    • da, o gluma cu stereotipuri de gen, la fel de amuzanta si de inofensiva ca glumele despre cum placerea femeilor nu conteaza, despre cum sunt bune doar in bucatarie, despre cat de prost conduc si cat de sarace cu duhul, mai ales daca sunt blonde

    • Miana, nu mi-am propus să te amuz pe tine în mod special 🙂 Dar tot e bine că știi ce te amuză, când vei dori să râzi cheam-o pe Mirela 🙂

  1. Si Ionut al meu a vrut ghiozdan cu Elsa. Intre timp a descoperit prieteni mai vechi de-ai mei, testoasele ninja (in tinerete eu una eram mare fan!)
    In alta ordine de idei, ii pot oferi Sofiei un Cesulet Timpulescu, ceasul nostru rebel a carui poveste face valuri si-n Grecia. Cu mare drag, da-mi doar un semn!

    • Eu inca mai am flik flak ul meu 🙂 il pastrez pentru bebe Paul, ca-i albastru! Ce bine ca mi-ai adus aminte de el

  2. sunteti 2 doamne adevarate!
    Eu incerc sa evit mall si lanturile de magazine mari din motive similare: sunt la fel de doamna ca voi. Mare parte a cumparaturilor le fac online.
    Pt ceas: i-am gasit o chinezarie mica la magazinul din colt. 10 lei. Stiu ca se va strica in cateva zile dar tinand cont ca are multe mofturi care au tinut-o fix 2 ore… am zis: hai fie, si un cesuletz. Am gasit unu cu ace, macar sa invate ceva. Desi fata mea e mult mai mare ca a ta, inca nu separa cand e 10 si un sfert de 11 si un sfert, dar perseveram. L-a purtat o zi. Acum zace prin camera, nu stiu pe unde, probabil ascuns prin vreo cutie sau tine haina vreunei papusi ca o curea; dar ii aud tic tac-ul noaptea, dupa ce adoarme si e o liniste fantastica in camera.

  3. ASTA mi se intampla si mie ever. si credeam ca doar a mea face asa si ca e din vina mea, ca mereu a primit ce a dorit si evident mereu isi doreste mai mult si altceva imediat ce a bifat ceva. 🙁

  4. Sunt doi ani de cand iti urmaresc cu mare placere blogul dar nu mi-am facut niciodata timp sa adaug macar un comentariu. Insa, acum, cand am terminat de lecturat si ultima pagina a cartii scrise de tine, ma simt obligata sa iti spun ca te apreciez. Stiu ca e sec si protocolar verbul „a aprecia” si nu se lasa incarcat afectiv dar..e o realitate. Cartea e deosebita, merita fiecare minut petrecut printre randurile ei, iar postarile blogului isi gasesc loc zilnic in agenda micilor mele lecturi. Ma bucur ca societatea asta mai „rabda” si asemenea oameni ca tine!

  5. Nu vreau sa sune peiorativ dar de cand cu cartea cred ca ai ceva banuti. Bravo. Si eu mi as dori sa aduc un venit considerabil casei si sa nu ma simt doar mama casei. Cred ca mamele care fac bani sunt si mai multumite de ele. Felicitări si la cat mai multe vânzări.

    • Hahhaaaaa cea mai buna gluma asta! :)))
      Pe scurt, banii pe care ii voi incasa pe cite carti am vindut pina acum (si care vor intra in contul meu abia la anul) acopera aproape jumatate din costul lansarii (platita exclusiv din buzunarul meu). :))))
      Sa ma imbogatesc din carti, of doamne, ce gluma trista. :(((

    • Nu esti doar mama casei, esti de toate pentru toti ! Esti totul! Cele ce mai si aduc ceva (oricum putini) bani in casa (e ca si cum ce iau pe mere dau pe pere) platesc pentru servicii gen gatit, curatenie, etc, platesc bona copilului, au soti care castiga si pentru ele, iar ceea ce castiga ele facand diverse activitati e numai pentru sufletul lor, nimic mai mult, nu sunt super femei si nu le pot face SINGURA/Singur pe toate bine, fie ca esti femeie fie ca esti barbat.

      Asa ca nu ti mai forta imaginatia sa consideri ca altele sunt mai mult si pot mai mult. Doar aleg in ce directie sa se dedice mai mult compensand cu bani/mana de ajutor de la rude serviciile pe care renunta sa le faca.

    • E de ras, daca nu ar fi de plans! Sa castigi din publicarea unei carti in Romania? Ce vis indepartat!

  6. Fiul meu isi doreste o bicicleta noua. Nenea de la magazinul profi e de parere ca da, ii trebuie una noua (cum altfel). Eu o sa ii fac cadou de Craciun o casca noua f cool cu promisiunea ca daca trecem cu bine de toate pana la Iepuras capata atunci una noua. Bicicleta se-ntelege!
    Asa e cu dorintele odata indeplinite „scuipa” o dorinta noua ……

    • Nu,Dana ,nu asta inseamna disciplina.trebuie invatata sa se multumeasca si cu mult si cu putin,ca nu se stie ce ii rezerva viata,Doamne-fereste.acum e un copil,dar daca ar fi un adult in toata firea,cine va putea suporta toanele astea?va avea pb de adaptare in societate si tot ea va suferi si nu va pricepe de ce e asa nefericita.
      P.S.:de ce mereu cand cineva are o parere diferita de autoare si de restul cititoarelor,I se sare in cap sau i se varsa replici ironice?

    • Inainte sa spui ce inseamna disciplina (pt tine) ar trebui sa definesti lipsa de disciplina. Nu reiese de nicaieri din articol ca fata nu s-ar multumi cu putin, ca ar avea toane (hai sa definim si toane, termenul se foloseste la plural pentru ca e vorba de situatii in care refuzul/ suceala se repeta :)))), ca anunta probleme de adaptare in societate! e doar o istorioara.
      S. a vrut un ceas si apoi ceasul i-a fost indiferent, pentru ca e un copil.

      Practic singura persoana din articol care a facut ceva relativ exagerat este mama, ca a incercat sa indeplineasca o dorinta cu sanse putine sa fie cu adevarat reala, si daca trebuie neaparat si neaparat sa fie cineva disciplinat, ea ar trebui sa fie :)))
      Ca oricat as vrea eu, nu inteleg unde a gresit copilul.

      Legat de PS, nu am sarit in capul nimanui.
      Tu ai dat un verdict scurt si agasant, de parca dupa ce ti-ai exprimat tu parerea nu mai e loc de dezbateri, unii si altii ar putea eventual sa se ofenseze, dar sa aiba dreptate nu

  7. Din pacate ai luat deja ceas, insa aveam o optiune foarte interesanta pentru tine. Ce e drept ceva mai scumpa decat cea gasita, insa excelenta din punctul meu de vedere. L-am oferit cadou unei fetite de 3 ani, insa fara prea mult succes se pare (nu isi exprimase nevoia de a avea un ceas). Pentru fetita mea o sa astept sa ne ceara ea inainte sa iau.
    http://pam-tim.fr/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *