Scrisoare anonimă de La mulți ani de la o cititoare pentru prietena ei cea mai bună

ACEST ARTICOL APARȚINE UNEI CITITOARE ANONIME CARE DOREȘTE SĂ UREZE LA MULȚI ANI CELEI MAI BUNE PRIETENE PRINTR-UN ARTICOL AICI, PE BLOG. La mulți ani și din partea noastră, ai o prietenă grozavă! 🙂

Draga mea prietenă, încerc să-mi amintesc cât de veche e prietenia noastră, când a început exact, și nu reușesc. O fi fost atunci când, în prima ta zi de scoală, te-am luat de mână și te-am dus în clasă, făcându-te să te simți în siguranță și alungându-ți frica de necunoscut? Or fi fost iernile când ieseam la săniuş şi stăteam până ne îngheţau picioarele în papuci? Cine mai ştie exact şi ce mai contează? Ceea ce contează este că şi azi, după aproape o viaţă de om, ne putem numi prietene, şi încă cele mai bune.

În mintea mea se derulează atât de multe episoade şi amintiri frumoase încât nu ştiu cum să le enumăr, ordonez, poziţionez în timp.

Toată copilăria mea am avut ca şi model de familie pe cea a ta, îţi voi fi veşnic recunoscătoare că m-ai acceptat în viaţa ta şi de multe ori m-ai făcut să mă simt parte din familia voastră. Nu voi uita niciodată atmosfera caldă şi liniştită de la tine, îmi venea să nu mai plec ştiind că la mine acasă e rece şi lumea se ceartă mereu. Nu voi uita după-amiezele de vară petrecute pe pătură la umbra părului, când primeam lecţii de viaţă şi sfaturi de la părinţii tăi. Prin voi mi-am păstrat speranţa că există familii fericite şi în care există iubire, şi mi-am păstrat dorinţa de a avea şi eu una într-o zi.

Îmi sunt vii în minte momentele în care mă luaţi cu voi la diverse evenimente, mă simţeam cu adevărat importantă şi acceptată. Cadourile de la tine erau mereu cele mai frumoase şi utile, iar eu mă străduiam atât de tare să îţi iau ceva la fel, mă ruşinam că nu aveam suficienţi bani niciodată pentru cadoul perfect, mă simţeam atât de prost să vin cu ceva banal, însă tu niciodată nu m-ai făcut să mă simt astfel. Oricât de banal ar fi fost, mereu erai atât de entuziasmată şi găseai mereu partea bună din el, cu o utilitate sau o însemnătate. Ai văzut şi vezi în continuare latura cea mai frumoasă din orice ăi oricine, deşi viaţa te-a încercat atât de mult.

Mărţişoarele de la tine erau mereu cele mai frumoase primite, iar eu acasă mă străduiam să aleg cel mai cel mărţişor, din câte le aveam, iar dacă se întâmpla să nu am unul aşa cum îmi doream, plângeam de neputinţă şi frustrare. Tocmai pentru că prin astfel de gesturi ştiam noi să ne arătăm prietenia şi însemnătatea fiecăreia pentru cealaltă, copile fiind. Iar acum, atât de departe una de alta, am învăţat să ne demonstrăm prietenia prin vorbe si gesturi spuse și făcute de la mii de kilometri distanţă.

Îmi voi aminti mereu ziua nunţii tale, şi ziua nunţii mele, când ai fost, din nou, alături de mine, aşa cum era şi firesc.

Nu voi uita momentele când îmi era cel mai greu şi tu, de la depărtare, îmi dădeai un semn şi îmi redai speranţa prin vorbele tale calde şi iubirea ta. A funcţionat telepatia între noi de prea multe ori să putem spune că nu există. În cele mai grele momente ale mele, ai simţit şi mi-ai dat de ştire că eşti lângă mine.

Acum 3 ani, exact în această zi, ne-am împărtăşit cea mai mare veste a noastră de până atunci, amândouă urma să devenim mame, aproape în acelaşi timp, un sentiment unic şi special, care ne-a legat şi mai mult prietenia. A început marea aventură a gravidităţii, în care ne-am împărtăşit stările, temerile, informaţiile „tehnice” utile şi inutile.

Am plâns în acelaşi timp cu tine şi mi-am frânt mâinile când te chinuiai să îngrijeşti în acelaşi timp copilul din burtă şi pe mama ta, în ultima fază a vieţii ei. Am plâns pentru toate trei, şi în acelaşi timp mi-am refuzat plânsul de teamă să nu-i fac rău copilului meu nenăscut. Mi-am refuzat suferinţa şi când aproape de naştere mama s-a stins în braţele tale şi nici măcar nu a apucat să îşi vadă nepoata, am cârtit împotriva lumii şi a Cerului, cum e posibil să permită atâta suferinţă unui astfel de om, de ce tu, de ce aşa, atât de multe întrebări şi atât de multă frustrare. Apoi te-am văzut în ziua dinaintea înmormântării, atât de stăpână pe tine, atât de puternică, de împăcată cu Dumnezeu, încât m-am ruşinat de gândurile mele negre şi de răzvrătirea mea. Nu ai apucat să o jeleşti pe mama – îi spun mamă pentru că aşa a fost pentru mine, am învăţat de la ea multe, a fost mama pe care visam să o am – pentru că a fost nevoie să o primeşti în lumea asta pe comoara ta. Ţi-a fost alinare în cel mai negru vis al tău, realitatea crudă a despărţirii de mama.

Draga mea dragă, în ziua când am aflat că vei pleca, primul lucru pe care l-am ştiut face a fost să plâng, în hohote, în plină stradă, simţeam că ceva din mine s-a rupt ireparabil. Ştiam că îţi va fi mai bine, dar ştiam că erai prea departe să te mai pot proteja, aşa ca în prima ta zi de şcoală. Mi-am plâns atunci tot neplânsul şi durerea din suflet nelăsată să iasă şi simţeam că o parte din mine va pleca cu tine, acolo.

Nu am fost o prietenă bună pe alocuri, nu am fost mereu lângă tine când aveai nevoie, nu am ştiut să te încurajez cum şi când trebuia, am gafat de multe ori, iar acum eşti prea departe pentru a îndrepta lucrurile: pentru ca dărui cadourile și mărţişoarele cele mai frumoase, pentru sfaturi bune, timp petrecut împreună, ieşiri la picnic ca ale noastre la început de mai, pentru jocul copiilor noştri şi multe altele. Iar magnetul acela de frigider pe care scrie “Prietenii sunt ca stelele, nu îi vezi mereu, dar ştii că sunt întotdeauna acolo” este darul meu pentru tine care să te ajute să treci prin momentele grele mai uşor.

Te iubesc draga mea şi mereu vei rămâne prietena mea cât vom mai trăi pe acest pământ. În această zi minunată, îţi urez tot binele din lumea aceasta, multă sănătate şi iubire! Eşti un om minunat, şi creşti un alt om minunat, să nu uiţi asta, iar alături de tine e un alt om special.

La mulți ani!

Sursa foto: prietenie via Shutterstock.com

Pin It

6 Comments

  • Simona spune:

    Ce frumos si emotionant! La multi ani! O prietenie deosebita!
    Si eu mi’am petrecut copilaria cu o astfel de prietenie frumoasa, insa dupa ce am intrat la licee diferite, apoi dupa facultate am ajuns sa locuim in orase diferite – nu a mai ramas la fel. Ne-am pierdut, cumva, in „valtoarea vietii”.

  • paula spune:

    ce frumos!!!

  • Lăcri spune:

    Mă bucur că mai există asemenea prietenii.Prietena mea e plecată de 15 ani din țară,dar de 28 de ani ştim că ne avem una pe cealaltă.

  • Dana eu spune:

    Din pacate si prietena mea de o viata a plecat. A fost alaturi de mine, m-a ajutat, m-a sprijinit neconditionat.
    Numai ca a plecat acolo sus, la ingeri.
    Drum bun, scumpa mea, sa ma astepti cand o veni vremea…

  • Ioana spune:

    Am citit această scrisoare de nenumărate ori astăzi, cu lacrimi în ochi, cu emoție în piept dar mândră pentru că povestea din ea am țesut-o eu cu prietena mea cea mai bună. Este povestea noastră de viață și prietenie, povestea noastră de dragoste! Prin acest gest am avut parte de cea mai deosebită și emoționantă surpriză și doresc să-i mulțumesc din suflet prietenei mele. O iubesc și e prețioasă pentru mine!

  • MZ spune:

    Un text foarte frumos care ilustreaza foarte bine o zicala americana care pt mine e de netagaduit: „Prietenii sunt familia pe care ti-o alegi”. Cea care conteaza cu adevarat ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *