Au trecut cinci ani și tu tot miroși a migdale…

Sofia s-a născut în duminica Paștilor, acum exact cinci ani.

Atunci scriam așa: „Mica Sofia e toata roz, cu par moale si mult, bolfoasa, mâncacioasa, nu stiu inca a ce miroase dar cind o am lipita de mine, simt c-am inghitit un nor. Nu-mi incap in trup de fericire. O iubesc si-l iubesc. Acum sintem trei.”

După petrecerea ei de un an scriam așa: „Ai ales o bufniță, o pensulă și o inimă roz. Să vedem ce va ieși din ele. Orice-ar ieși însă, tu sigur o să fii un om mișto. Și mi-ar plăcea tare mult să mă iubești măcar un pic și mai încolo!”

Când ai făcut doi ani, am scris: „Sofia ne-a uimit, ne-a lăsat cu gurile căscate, ne-a făcut să ne gîndim la lucruri. De-atunci nu trece seară să nu ne trîntim frînți pe canapea, spunîndu-ne: Doamne, ce minune de copil…”

La trei ani, după ziua ei, scriam: „Înainte să adoarmă, m-a chemat să-mi șoptească ceva. Mi-a spus:
– Eu nu rezist prea mult fără tine, mami, tu știi doar!
Daa, și tu mă faci piftie la inimă, știi doar…

Mă bag în patul tău mic cînd te trezești din somn și mă chemi, îți pipăi toate oasele și mușchii și pielea și-ți spun: Iubito, eu te-am făcut, uite, picioarele astea, părul, buricul, nasul tău, toate eu le-am făcut la mine-n burtă, cu tot sufletul meu, te-am împletit și te-am croșetat cum am știut mai bine. Ești cea mai iubită fetiță din lume!
Sunt un alt om acum. Tu m-ai făcut alt om.”

Anul trecut pe vremea asta: „Îmi place că știi să alegi pentru tine. Că încă semeni cu mine. Că faci glume, că râzi ca un clopoțel. Că vii să-mi aduci înapoi ciorapii, pe care eu îi confund cu ai tăi. Atât de mare te-ai făcut c-am ajuns să ne confundăm hainele. Te iubesc imposibil de mult! Mă gândesc mereu la tine, sunt norocoasă că m-ai ales, că mă iubești, că ești!”

Anul ăsta scriu așa:

Azi împlinești cinci ani și, odată cu tine, și viața mea cea nouă împlinește la fel.

Știu despre tine că ești deșteaptă, că nu renunți ușor la ce vrei (și asta îmi face creierii mousse uneori), că înveți repede, că știi să pui o sută de întrebări la rând fără pauză, că dansezi ca un șarpe când (crezi că) nu te vede nimeni, că râzi cu cel mai mare hohot din lume, că îmi spui că sunt frumoasă, că îmi lauzi părul și hainele, că ești iute la mânie, că ții cu dreptatea, că ai mulți prieteni care te urmează orice-ai face, că îți trece supărarea repede, că dormi și mănânci like there’s no tomorrow, că te bucuri de viață și că ești ca un clopoțel de bucurie.

Ce nu știu despre tine e în ce direcție o s-o iei. Ce-o să-ți placă să faci. Cum o să ți se schimbe vocea și râsul. Dacă în continuare o să fiu persoana ta preferată.

Dar hei, vom afla împreună!

Încă mai miroși a migdale. Încă alergi în brațele mele când te doare. Încă vrei să povestim despre cum era când înotai în burta mea. Încă vrei să ne îmbrăcăm la fel. Încă adormi cu mine de mână.

Te iubesc! Îți doresc să rămâi mereu în contact cu tine, să ai mai multă răbdare, să crești sănătoasă, să te desprinzi încet, sigură pe tine și curioasă, să fii mereu încredințată că noi suntem aici pentru tine!

Vreau să zbori! Să râzi ca acum, să fie totul simplu, ca acum! La mulți ani, delfina mea!

Au trecut cinci ani și tu tot miroși a migdale. Sau poate e mirosul iubirii rotunde? 🙂

Pin It

21 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *