Mami, stai așa, deci eu chiar am lins un câine? Viu?

Aseară în mașină, ne întorceam din parc. Sofia lingea tacticoasă pe dinafară sticla de apă. Rabd eu ce rabd toate plescăiturile și sorbiturile, apoi îi zic, elegant, în șoaptă:
– Poate ai putea, totuși, să NU mai lingi chestia aia?
– Dar, mami, e delicioasă!

Desigur, plastic, etichetă de hârtie cu lipici pe care au pus mâini murdare cel puțin zece persoane, inclusiv Sofia, care s-a jucat în praf, nisip, bălți, noroi, a scurmat prin parc trei ore, ah, hepatită, paraziți intestinali, caca de câine, dar ce contează, doar e delicios.

– Of, de mică ai gustat toate prostiile, zic, mai mult ca pentru mine.
– Hai, mami, că nu am gustat chiar orice…

E adevărat, chestiunea urât mirositoare în formă de cârnat oltenesc pe care a pescuit-o din arteziana din Kiseleff nu a gustat-o, dar mi-a adus-o foarte încântată de descoperirea ei, strângând-o în ambele mâini… Și acum mai sper că era de câine și nu de om, că caca era sigur. Atunci m-am vindecat de toate grețurile din lume, vă jur. Acum când calc într-unul, nici nu mai observ, e la capitolul whatever.

Dar în rest, a gustat totul.
– Iubita mea, crede-mă, TOTUL ai gustat.

Se uită la mine cu o față dezgustată.
– Chiar și… copaci?
– Da, ai lins cel puțin două sute, din toate parcurile în care am fost.
– Crengi?
– Dap.
– De pe jos, adică?
– De pe sus, de pe jos…
– Și… pământ? mă intreabă temătoare.
– O, da, tot pământul. Moale, uscat, curat, plin de pietricele sau de melci…

Pune deoparte sticla de plastic. Frate-său o privește cu semi-admirație, semi-dezgust. El nu poftește să lingă chestii. Dar poate că și-ar dori?!

– Și mai ce am mai lins eu, mami?
– Barele din tramvai și autobuz, când credeai că eu nu te văd. Gardurile de pe strada noastră. Ușa de la lift, la metrou la Victoriei. De fapt, mai multe uși de la lift. Un cățel…
– Stai, viu?
– Doamne, da, măcar atât, era viu, și chiar îmi amintesc destul de bine că mi-ai spus după aceea că n-a fost bun.

Simte nevoia să ia o gură de apă.

– Păi și tu m-ai lăsat, măi mami, să pun gura pe toate prostiile?
– Am încercat din răsputeri să te opresc, uneori am reușit, alteori nu prea…
– Ce ai reușit să mă oprești să gust?
– Un iaurt dintr-un coș de gunoi…
– Bravo, mami!
– Așa mi-am zis și eu. Și încă niște chestii stricate…
– Auzi, mami, dar m-am îmbolnăvit des din cauză că am gustat toate astea?

Mă gândesc. Mă gândesc bine.
– De fapt, nu prea… Te-ai îmbolnăvit destul de rar…
– Deci, mami, a fost OK să gust toate alea?
– Nu!

God, no, bleeaaah. Dar na, se putea și mai rău, cred. Ivan ne privește ca pe două nebune.
– Mami, putem să luăm înghețată? profită el de momentul de liniște.
El mereu cere înghețată. Mereu.
– Vai, Ivan, nu, la ora asta, ia uite, e trecut de 8 seara, cum să punem gura pe așa ceva, nu mai adormiți azi, zic eu, riguroasă cu regimul alimentar la oră de seară.

Apoi îmi dau seama că la naiba, da, am putea să mâncăm o înghețată, având în vedere toate cele câte s-au consumat în ultimii 5 ani în familia noastră… Să mai spălăm, vorba ceea, gustul de câine viu care plutea așa cumva pe cerul gurii tuturor, deși doar Sofia știa cu adevărat ce fel de gust a fost acela…

Sursa foto: fetiță cu câine via Shutterstock.com

Pin It

23 Comments

  • Mirona spune:

    :))))) Al meu sot e germofob. Scoate fata la plimbare intr-o zi, vine acasa si cu o fata resemnata îmi spune ca piscoata supsese bine un muc de tigara înainte sa isi dea el seama ce face. Nu stiam daca sa rad sau sa plâng.
    Cand a auzit ca o putem vaccina contra hepatitei A am crezut ca da petrecere si cheamă tot orasul. 😂

  • Liliana spune:

    O, da, copiii care pun gura pe tot și ling tot. Mă trec fiori gândindu-mă la numele bacteriilor pe care le voi descoperi în eventualitatea unei îmbolnăviri, pfff. Aseară stătea în leagănul de bebeluși în parc și lingea bara metalică de protecție. Îl văd, îl rog să nu mai lingă bara, la care el: „cee buuun!” 😂

  • Oana spune:

    Cel mare nu a lins nimic, niciodata, nu a bagat nimic in gura in afara de mancare, la noi erau lasate chestii marunte pe unde apucam, efectiv nu il tentau. Sora-sa in schimb …. alta poveste. Si imi amintesc ca intr-o mini vacanta am socializat cu o familie, care ne povestea de a lor fetita care lingea tacticoasa o guma de mestecat lipita pe talpa unui pantof :). Am zis ca mai mult de atat nu se poate.

  • Marina spune:

    Sora mea manca pamant cand era mica, imi era rusine ca toti copiii veneau sa o parasca la mine, eu fiind sora mai mare … tarziu am citit ca e posibil sa fi avut nevoie de vitamine.

    De la fiul meu am aflat ca furnicile sunt acrisoare 😀

  • Ady spune:

    „era viu, macar atat”. :)))) Mi-a dat cafeau pe nas.

  • Irina spune:

    :-)))))) Geniala!!!! Știu de mâncat pământ, dar nu sub orice formă, ci doar guguloaiele de noroi formate după ce gazonul era stropit. Mai cunosc ospățul cu nisip. Halitul de furnici, ca în Cartea Junglei (confirm, sunt acrișoare). Lins stâlpii din lemn, de înaltă tensiune, de lângă calea ferată din Baicului (umblă vorba că sunt o delicatesă). Și, deloc în ultimul rând, lins pereții dați cu humă și mâncat cretă.

  • Anastasia spune:

    Cum stati cu tractul digestiv si intestinal? mai exact cum e Sofia la burtica?e mai sensibila sau poate manca orice mancare fara efecte adverse?
    Uite ce povesteste o mamica despre mancatul unor chestii…”Intr-o zi eram cu el pe balcon la ghivecele cu flori ale mamei. El a luat pamant si amestecandu-l cu apa a facut niste „chiftelute”pe care apoi m-a convins sa le si mananc (habar nu am ce abureli mi-o fi spus atunci si cum de m-a convins…). Eram amandoi cu varste sub 7 ani. Am mancat acele bunatati pregatite de fratele meu si apoi… ani de zile m-am luptat cu parazitii. Fiind pe vremea lui Ceausescu greu gaseai ceva… chiftelutele de cartofi cu usturoi, semintele de dovleac au fost singurele remedii. Care au dat rezultate atunci cand le foloseam (si ce am mai scos…), dar era greu sa convingi un copil sub 7 ani sa manance non stop cartofi cu usturoi… si cum incetam cura alimentara, cum reapareau problemele: aveam dureri abdominale atat de teribile, incat suna invatatoarea acasa sa vina sa ma ia… durerea abdominala periombilicala a fost o constanta a copilariei mele – imi aduc aminte de ea cum m-a chinuit ani in sir.”

    https://www.mamicilasuperlativ.ro/parazitii-intestinali-locatarii-nestiut

    • Printesa Urbana spune:

      mananca de toate fara probleme, a avut doua indigestii relativ usoare in ultimii ani, au trecut singurele.

    • Diana spune:

      Poate o fi fost o coincidenta… si ai mei baga toate prostiile in gura, si pana acum (adica de 9 ani cea mare si 3 ani cel mic) nici o indigestie, nimic-nimic la capitolul asta.

  • deea spune:

    Si al meu a avut inca din frageda copilarie o curiozitate gastronomica greu de egalat. A gustat absolut tot ce se poate gusta, inclusiv tot felul de insecte, râme, etc. Ba chiar îmi explica subtilele diferențe de gust dintre furnici si ouăle de furnici, care insecte sunt bune si care sunt grețoase etc. Ca să nu mai zic că a fost musai să-i gătesc melci, a venit cu vreo 20 de melci în casă, mi-a căutat si rețeta pe Google, i-am gătit, au fost chiar buni. Merge des cu taică-meu la pescuit, și ultima dată când a fost a venit acasă cu o găleată plină cu scoici de apă dulce, pe care le-a colectat de pe fundul râului, alea a trebuit să le fac pane!

  • Raluca G. spune:

    Al meu a fost scăpat din priviri câteva secunde, moment in care a băgat mana in wc si se lingea pe degete. Si mai si zicea mniammmm,mniaaaammmm!! Nu mai spun ca timp de 2 săptămâni a facut greva foamei, dar apa din wc era delicioasa.

  • Dorin spune:

    Cumpărați înghețată obișnuită din magazin? Este primul an în care va mânca și al meu înghețată că tot vede pe-afară copii lingând la bețe și cornete.

    • Printesa Urbana spune:

      Salut, o evit pe cea din magazine, fie fac acasa, din fructe si iaurt gras, fie iau din gelaterii, din cea artizanala. Uneori, cand nu am de ales, le mai iau si din cele din frigidere, dar nu e grozava la gust si e si plina de rautati. 🙂

  • ECARULAN spune:

    De curiozitate, cum reactionati in situatiile astea? Ii certati dau doar le re-amintiti ca incalcs ceva reguli de siguranta? Sau cum faceti (cu copii de peste 3 ani). Multumesc.

    • Printesa Urbana spune:

      Eu le spun mereu ca nu e igienic, ca se pot imbolnavi, sunt foarte atenta la regulile de igiena, insist cu spalatul pe maini, incerc sa ii tin departe (uneori nelasandu-i fizic sa se apropie de unele lucruri), din pacate insa nu am cum sa ii supraveghez non stop, uneori când il dau pe unul jos din leagan, celalalt linge frunze in spatele meu. Am observat ca ei supravietuiesc experimentelor, asa ca nu ma crizez, desi de fiecare data le spun de ce nu e in regula sa guste una sau alta sau de ce nu as gusta eu.

  • Ra spune:

    Si fetita mea care are deja 4 ani face la fel. Nu mai stiu ce sa-i spun si ce sa fac ca sa o dezvat. Creioane, jucarii, mese, scaune, copaci, pietre …. si…muci, toate sunt delicatese. Ne linge mainile, fețele, mie si lui taica-su, se preface ca ne pupa si ne trezim gustati. Cainii au scapat, dar cand se joaca cu pisica trebuie sa fim atenti, altfel se ling reciproc. A gustat pana si cochilia unui melc. Am vorbit cu ea, am avertizat-o ca se imbolnaveste, i-am aratat poze cu microbi, jucariile pe care le tinea doar in gura au disparut dar nu se poate abtine. In ultima perioada parca e mai bine, isi gusta doar jucariile si pe noi.
    Fratele ei mai mare in schimb, nu gusta nici mancarea, cu greu reusesc sa il fac doar sa miroasa, vreun aliment nou ( nu ca ar manca altceva in afara de vreo 3 feluri de mancare). Bea doar apa si lapte, ne se atinge de nici un alt lichid.
    Culmea e ca se imbonavesc amandoi foarte rar si atunci doar raceli usoare. Pana si asistenta de la gradinita spune ca sunt cei mai sanatosi copii din gradinita, nu se lipesc bolile de ei. Pediatrul ne vede doar la vaccinuri si controalele de rutina.
    Cateodata am un sentiment de neputinta: un copil nu gusta nici mancarea, celalalt ar gusta orice, dar orice iar eu simt ca gresesc undeva. Dar eu ma straduiesc pentru copiii mei minunati.

  • lorelei spune:

    Da, si eu pot sa spun ca fie-mea, la un an si trei luni, a muscat dintr-o pisica… Noroc ca patrupeda cu pricina era mult prea bleaga si n-a ripostat! Sau o fi fost si ea mult prea surprinsa de ce i se intampla, nu stiu…

  • paula spune:

    haha, genial!!!

  • Adela spune:

    Am râs cu lacrimi, mai să mă sufoc citind comentariile!

  • A_A spune:

    Va fi dezgustator dar 100% ceea ce voi povesti: gemenii mei, 2 ani si 1-2 luni pusi pe olite unul langa celalalt. Amandoi reusesc sa faca treaba mare. Fiind o situatie mai delicata ce implica spalat la fundulet la fetita m-am dus cu ea la baie sa fac treaba asta. Am uitat vreo 2 minute de frate-su care, cand mi-am seama ca este suspect de liniste, se ridicase de pe olita, luase productia proprie si o bagase si in gura. Era siderat dar linistit, cu gura inchisa. Nu a inghitit si nu parea sa fi mestecat. 🙁 Deci se poate ajunge si la gustat…
    Altadata din pacate el fiind dus la baie sor-sa s-a gandit sa il imite – cateva zile mai tarziu – dar ea a fost mai tare, l-a testat doar in mana si presupun ca si miros.
    Mda…nu erau in baie la momentele respective ci in living…mama rea…ii invatam sa stea pe ele in acea perioada si era cu citit carti timp de 7-8 minute cat dura …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *