Siguranța copiilor în apă: stați cu ochii pe ei mereu și nu le oferiți accesorii periculoase

Sunt peste tot, e plină plaja de ele, le vezi plutind pe valurile mării și în piscine. Cu gât de lebădă sau bot de rechin, imprimate cu Fulger McQueen sau Elsa, sunt atâââât de atractive pentru copii încât uneori chiar ne e imposibil să NU le cumpărăm când copiii le văd la chioșcuri sau magazine mai mari sau mai mici.

Cumpărăm colaci și aripioare în speranța că ne vor ține copiii în siguranță în apă. Însă unele dintre dispozitivele astea plutitoare pot deveni capcane pentru cei mici. Singura formă de siguranță când copilul este în apă este prezența adultului alături de el, la o distanță nu mai mare decât cea a unui braț (asta e o regulă de aur despre care am citit AICI, AICI, AICI, AICI). Da, și dacă cel mic știe să înoate! Poate se sperie de ceva, poate îl derutează un val, poate are un cârcel sau îi intră apă în nas din greșeală și se panichează! Până ajungi tu la el de pe șezlong, poate fi, Doamne ferește, prea târziu.

Revenind la accesoriile colorate, ce fac dispozitivele acestea? Îl ajută pe copil să plutească. Atât. Ce nu știe toată lumea este că ele vin la pachet cu riscuri serioase de înec, așa că mereu trebuie să fii vigilent, indiferent de alegerea pe care ai făcut-o pentru copilul tău.

Noi am optat pentru veste asemănătoare celor de salvare. Din tot ce am citit a reieșit că sunt printre accesoriile cu risc mai scăzut de a provoca accidente în apă. Chiar și așa, la noi nu există opțiunea „copiii se joacă în apă, părinții stau lungiți pe șezlonguri și citesc ceva”. Unul dintre noi e în permanență acolo, în apă, atent, cât mai aproape de ei.

Sentimentul de siguranță e unul fals și pentru copil. Capătă senzația că e în control și prinde curaj să se aventureze, punându-se în pericol. 

Evitați dispozitivele care pot aluneca de pe corpul copilului. Aripioarele, de exemplu, pot aluneca foarte ușor de pe brațul subțire al unui copil, mai ales dacă nu sunt bine umflate sau sunt prea mari pentru copil. Prin colacul rotund, cel clasic, mai ales dacă e mai mare decât ar trebui, cel mic poate aluneca și se poate scufunda.

Sunt foarte periculoase colacele pe care, când eram mică, le botezasem colac cu cap (și îmi doream nespus să am și eu unul!). N-aș cumpăra acum nici pentru copiii mei, nici pentru mine (nici măcar din nostalgie). Cu un colac cu cap de lebădă, girafă etc. copilul se poate răsturna și există riscul să rămână prins de colac, cu capul în jos, sub apă.

Mai există pe piață dispozitive plutitoare în formă de mașinuță, barcă sau avion, de exemplu, dotate cu un fel de chilot în care se introduc picioarele copilului, în timp ce fundul îi e susținut de o bucată de material plastic. Un val mic sau o serie de mișcări bruște pot întoarce dispozitivul ăsta cu susul în jos, iar cel mic ajunge cu capul sub apă, fără a putea să se elibereze din colacul transformat în capcană.

Aveți mai joc câteva lucruri importante de reținut dacă aveți în plan o vacanță la mare (și sper că aveți):

  • colacul, aripioarele și restul nu sunt dispozitive pentru siguranță, ci doar accesorii pentru înot, ele nu sunt certificate drept life saving (în afară de unele veste de salvare)
  • în raportul OMS din 2014 privind înecul, ele nu apar pe lista măsurilor ce pot preveni înecul
  • cele mai bune accesorii sunt cele cu mai multe camere, pentru ca în caz că una se dezumflă, copilul încă poate pluti
  • fii mereu cu ochii pe copil când e în apă, nu contează cât de mică e apa
  • permite-i să intre în apă doar în zone unde există salvamar
  • nu lăsa niciodată copilul să înoate singur
  • colacul trebuie să fie dintr-un material plastic cât mai rezistent și să aibă cât mai puține lipituri și îmbinări
  • zona pentru umflarea colacului trebuie să aibă o supapă care să oprească ieșirea aerului, chiar dacă cel mic trage căpăcelul spre exterior
  • acele baghete colorate din spumă (ASTEA) sunt făcute pentru cursuri de inițiere, nu faceți greșeala să credeți că cel mic e în siguranță în apă folosind așa ceva!

Și orice-ar fi, stați cu ochii pe ei!

Sursa foto: copil plutind în colac via Shutterstock.com

Printesa Urbana
Printesa Urbana

Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.

Articole: 4174

26 comentarii

  1. Foarte bune sfaturi! Chiar si in trecut cand nu aveam copil, ma uitam cu teama la copiii altora lasati singuri in mare/piscina….parintii stand relaxati pe plaja, la o discutie, o carte. Cata iresponsabilitate si cat noroc pe acei copilasi ca totusi nu pateau nimic. Insa la fiecare val simtean un nod un gat si ma uitam atenta sa-i vad bine….le duceam grija, eu, o personana cu totul straina….
    Anul trecut am asistat siderata la cum o prietena s-a pus la somn pe sezlong in timp ce baiatul ei, 5 ani, era singur in piscina, nesupravegheat, fara sa stie sa inoate prea bine…. A dormit 45 min linistita …cu copilul in piscina mare de adulti, de 160 cm…..

    • Doamne fereste!!!! Ce mame inconstiente!!!! Fara sa imi doresc sa blamez. Eu nici in casa mea nu pit sa adorm pana nu ii vad pe amandoi adormiti. In viata mea nu am adormit cand unul din ei a fost treaz. Atat de panicata sunt. Iar la mare, acum doi ani, fii miu 3 ani jumatate pe atunci, a plecat cu barbate miu in apa. Stiind ca e cu el, m am pus linistita pe sezlong. Ma mai uitam din cand in cand spre ei. Cand am vazut ca vine barbate miu singur, am innebunit. Il intreb :” Adi, unde i copilul?” Aaa, pai n a venit la tine?! Vaaaaaai de mine, TOATA PLAJA M A AUZIT ;))). Copilul meu era pe plaja, undeva in dreapta mult. Imi venea sa l omor pe barbate miu. De atunci, sunt NON STOP cu ochii pe copii, doar eu.

    • Asta cu lipsa de comunicare intre parinti cand e vorba de supravegherea copiilor e o problema reala, si mie mi-e teama de situatia in care fiecare parinte crede ca copilul e supravegheat de celalalt. Eu am un sistem ca un fel de predat de stafeta, respectiv spunem cu glas tare: vezi ca eu fac aia, uita-te tu la copii. Iar daca copiii pleaca de la un parinte la altul, intotdeauna ne asiguram ca si ajung la celalalt parinte sau ca celalalt parinte stie ca copilul a pornit spre el.

  2. Sincer ma tem ca prea raspanditi stiri alarmiste.
    Din articole reiese ca majoritatea mortilor prin inec se petrec in tari subdezvoltate, iar o s mai mai mare majoritate apare datorita faptului ca acei copii sunt nesupravegheati si/ sau nu poarta dispozitive flotabile.
    Acuma cunoasteti multe cazuri de inec in Romania datorate barcutelor, colaceilor, aripioarelor, etc.
    Haideti sa creem o mare cu 10 cm adancima si plina de salvamari ca sa tinem copii in siguranta.
    Cea mai buna masura de protectie, prezenta si atentia parintilor si sa invete sa inoate.

    • Si copilul meu a rămas prins de colac, cu capul în jos, sub apă – in piscina. Si a sarit in apa adanca, fara sa stie sa inoate si fara aripioare sau alte accesorii. Si era chiar langa mine in ambele situatii. Se pot intampla lucruri urate in prezenta noastra, nu le putem evita pe toate. Dar e important sa constientizam pericolul, sa fim vigilenti, sa invatam sa inotam. Si asa putem interveni si salva o viata (a noastra sau a altora).

  3. Eu cu tata lângă mine, la malul mării m-am dezechilibrat de la un val și m-am întors cu picioarele în sus, de îmi amintesc numai bulbuci și degetele lu’ tata de la picioare. M-a scos de-o aripă, după care spuneam tuturor că el este eroul meu, că mi-a salvat viața. Aveam vreo 4 ani, eram pe malul mării și chiar nu știu ce m-aș fi făcut dacă nu era acolo. M-aș fi înecat la mal…

    • @Georgi, cred ca esti o bucurie pentru cei care te cunosc, sigur le faci viata mai frumoasa in fiecare zi.

    • Ioana, există unul care-l numește Marele Monstru de Spaghete, cu majuscule pentru a nu fi anchetat de georgii 🙂

    • Da! Există liga bloggerilor supărați pe Dumnezeu că o au mică și se răzbună scriind dumnezeu cu d mic (vezi cetin și mihai vasilescu par egzamplu). Acum văd că nici la tine nu este un typo, este un petit afront la divinitate. Succes!

      PS când spun că o au mică, mă refer la inteligență bien sur.

    • Chiar, bine că mi-ai adus aminte, ia să văd ce mai scrie şi Mihai Vasilescu !

    • Aoleu, va trebui sa imi schimb nickname-ul de pe bloguri, in ceva mai original, ca o sa ajung sa imi iau injuraturi gratuite de la oameni!
      :))))))

    • OMG, n-aveti alta treaba, mai, politia talibana? du-te, amice, si comenteaza in sat la tine la coalitia incuiatilor si frustratilor care nu suporta bucuria altora

    • Total de acord! Nu cred ca Printesa Urbana nu este atenta la detalii…este scris Doamne cu -d- mic intentionat. Probabil atat este respectul pentru El!

  4. Asta imi aduce aminte de cum era sa ma inec eu acum o eternitate si cum am ramas cu o fobie pe care inca n-am reusit sa mi-o vindec, aceea ca nu suport sa se apropie cineva prea tare de mine cand sunt in apa, sau sa incearce sa se sprijine de mine, ma duce intr-o stare vecina cu groaza … E trist pentru ca am facut 8 ani de inot, in scoala generala. Eram pe Mures intr-o localitate de munte, sa-i zicem Toplita. Multi copii, vara, cald, agitatie, adultii spalau covoare, ca se practica acum 25 de ani chestia asta. Noi copiii, ne-am urcat pe o camera de tractor umflata, toti gramada. Muresul ca la munte, apa mica, dar curgea cu putere. Ne-am rasturnat, eu am ramas prinsa intre camera si fundul apei, restul se straduiau sa se urce din nou pe ea. Efectiv nu puteam sa ies, m-am zbatut, am dat din picioare, am inghitit multa apa si m-am gandit speriata ca pana se linistesc lucrurile eu o sa mor acolo. Pana la urma n-am murit, dar senzatia, frica, culoare verzuie a apei, tenisii pierduti din picioare de cat m-am agitat sa ies, toate astea imi revin cu putere in minte, daca inchid ochii.

    • vai, doamne, de asta ma tem cel mai mult, de cand te trag altii la fund… brrrr…. am patit si eu intr-o tabara la Eforie Sud, am crezut ca mot de cinci ori.

  5. A mea sta in apa cu aripioare si colac. ptr ca aripioarele nu mi se par f safe la apa mare ptr un copil de nici 4 ani iar din colac poate iese. plus unul din noi langa ea. anul asta nu reusea sa iasa la suprafata din apa de 0.5 m in conditiile in care ea are peste 1 m inaltime. Am sarit si am scos-o eu . ii alunecau picioarele pe fundul piscinei si nu reusea sa se stabilizeze. Cat despre inec, era sa o patesc eu la 28 de ani anul trecut.erau valuri f mari si am zis ca na, sa ma bag si eu. m-a rasturnat si nu reuseam sa ma ridic in picioare. iar la mal era un prag pe care nu reuseam sa il urc.groaznic. ce e mai tragic e ca sotul era pe sezlong si nici nu si-a dat seama ce se intampla

  6. Noi ne pregătim pt primul concediu cu copiii (2,4 si 3,10). Ar fi fost exclus să îi las de capul lor in mare, dar acum chiar că m-am speriat..Nu știu la ce să mă aștept exact. Mai că îmi vine să stăm acasă. :))) Măcar am aflat ce „plutitoare” ar fi mai bună pentru ei. Pentru că si aici eram în ceață.Singurele de care știam erau aripioarele..

  7. Articolul acesta mi-a amintit de un episod vazut acum mai multi ani pe o plaja. Langa sezlongul nostru era o mama cu doi copii care s-au jucat linistiti pe langa ea mare parte din timp. La un moment dat s-au dus amandoi cu jucariile langa apa, eram in primul rand de sezlonguri, deci erau sub ochii ei si dintr-o data mai era doar unul. Femeia a intrat in apa uitandu-se dupa celalalt, frate-sau nu parea sa stie unde a diparut cel mic. Ea a inceput sa-l strige tot mai disperata pana cand a ajuns sa se invarta in cerc in apa pana in brau, traind probabil o groaza vecina cu moartea. O intrebau oamenii una-alta, probabil ca sa o ajute sa il gaseasca, dar nu se mai putea vorbi cu ea. La scurt timp baiatul l-a gasit pe frate-sau tot pe tarm cativa metri mai incolo de ei, teafar.
    Femeia probabil si-a pierdut cativa ani din viata de sperietura.
    Mama nu m-a mai scapat din ochi toata dupa-masa si aveam vreo 23-24 de ani, s-a socat si ea de sperietura femeii.

    Nu sunt mama, dar imi dau lacrimile cand imi amintesc de scena cu mama disperata cautandu-si copilul dupa ce si-a luat ochii de la el cateva secunde, stiindu-l langa fratele lui. Nu cred ca un copil mic e destul de responsabil incat sa aiba grija de un fratior si mai mic, nu va bazati ca sunt impreuna si au grija unul de celalalt.

  8. Ioana, imi poti spune, te rog ce fel de vesta folosesti? Eu am una decathlon , dar fetita nu o vrea, are impresia ca nu o tine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *