„Niciodată nu-i e foame când noi, restul, mâncăm, dar după o jumătate de oră…”

„Niciodată nu-i e foame când noi, restul, mâncăm, dar după o jumătate de oră…”

Se poate ca acei copii care nu vor să mănânce cu familia să aibă pur și simplu un ceas biologic propriu. Dar se poate și ca ei să transmită un semnal important: „Îmi pierd pofta când mă așez să mănânc cu restul familiei. Atmosfera la masă e tensionată și distructivă și, pentru că nu pot să exprim corect asta în cuvinte, aleg să nu mănânc”.

Masa comună zilnică (în țările unde această tradiție mai există) este adesea singurul moment din zi când toată familia se adună. Firește, toți vor fi atunci sensibili la atmosfera emoțională dominantă și își vor aminti de conflicte nerezolvate. Mulți dintre noi își amintesc cum resimțeam în copilărie această situație. De asemenea, ne aducem aminte de asta ori de câte ori luăm masa cu prieteni sau cunoștințe ale căror certuri continue, dar ascunse reușesc să răzbată în timpul conversației.

Un lucru este sigur: copiii nu adoptă acest tip de comportament pentru a le face viața grea părinților. Ei fac asta pentru familia lor, nu împotriva acesteia.

Fragment din cartea Copilul meu competent, de Jesper Juul, în curs de apariție la Editura Univers în cadrul colecției Educație cu blândețe, coordonată de subsemnata. Juul este un psihoterapeut de familie din Danemarca, autor de carte și educator pentru grupuri de copii și familiile lor din 15 țări din toată lumea. Are o viziune globală argumentată, are multă experiență cu multe tipuri de familii (de la cele nordice la cele tradiționale, din fostul bloc comunist, dar și cu cele mediteraneene, canadiene și americane). În centrul discursului lui stă respectul reciproc ca bază a oricărui proces de educație, și eu simt la fel, iar multele exemple din cartea aceasta m-au ajutat să înțeleg mai bine poziția copilului în familia noastră.

Citesc cartea aceasta a doua oară (prima oară a fost de plăcere, acum o citesc cu ochi de editor, înainte de predarea la tipar) și iar mă răstoarnă cu fundul în sus. O să mai dezbatem împreună și alte subiecte din carte, acesta însă mi se pare atât de simplu de înțeles și cu impact atât de mare pasupra calității vieții noastre de părinți!

Mulți copii nu mănâncă ce, cât și cum am vrea. Ne supărăm pe ei, o luăm personal. Mă strofoc atâta pentru tine și tu nici nu guști! Dar copilul nu face asta ca să ne sfideze, ci ca să ne ajute!

Poate să fie pentru că are alt ritm de masă și nu îi este foame fix atunci. Poate îi displace profund un ingredient sau mai multe. Sau poate pur și simplu simte că ceva din tine ia foc la ora mesei (poate faptul că ai tăi te obligau să mănânci tot? sau poate ai o relație dificilă cu mâncarea, mănânci prea mult sau prea puțin sau pe fond emoțional?) și vrea să-ți atragă atenția asupra acestui fapt, pentru că el vede în limbajul tău corporal, știe că acolo e o problemă.

Ipoteza aceasta e valabilă în multe situații, de la plânsul lor când îi lăsăm la grădiniță la teama de medic sau la refuzul de a accepta limite.

Soluția este, ca de fiecare dată, atenție la tine și la copil, sinceritate totală cu tine (și cu copilul, dacă e cazul), respectarea integrității copilului și insistența ca și el s-o respecte pe a ta. Copilul știe dacă îi e foame sau nu, dacă îi place sau nu ce are în farfurie. A obliga un copil să mănânce, a-l șantaja sau a-l păcăli îndopându-l în timp ce el se uită la desene sunt metode lipsite de empatie și respect, care afectează pe termen lung și relația copilului cu tine, și relația lui cu mâncarea. Nu vrem asta, vrem ca cel mic să crească sănătos, și fizic, și emoțional!

Gândește-te la ipoteza asta, chiar dacă primul impuls e să gândești că e o prostie, că dacă nu-i dai cu forța o să moară de foame, că face asta ca să te sfideze. Lasă ideea asta să stea o vreme cu tine, poate îți oferă o soluție care vă va ajuta enorm întreaga familie.

Sursa foto: copil mofturos via Shutterstock.com

Pin It

18 Comments

  • Ana spune:

    copilul meu nu manca pt ca avea lipsa de fier!! doar iaurt vroia si dupa ce mancat doar iaurt si inloc sa ingrase a slabit… l-am dus la doctor si i-am facut analize si surpriza nu a fost mica pt medici sa il gaseasca cu o carenta de fier foarte mare!! dupa ce a luat fier aproape jumatate de an si-a revenit si acum e foarte bine mananca tot ce ii dam si cere si supliment!! si ca sa manance am incalcat orice regula de pus copilul la masa : ii dadeam de mancare unde vroia el, chiar si in vana!! cu alte cuvinte l-am facut sa se simta bine, sa nu se simta bolnav si slabit sa iubeasca mncarea… si DA atmosfera din casa e cea mai importanta!!

  • Manuela spune:

    Interesantă teoria, cu siguranța cu temei reali. La noi însă e altfel, și mai greu. Cand ne punem toți la masa, vrea sa stea la noi in poala (19 luni) și sa mănânce de la noi din farfurie. Orice. Mâncăruri pe care altfel nu le-ar atinge! Dacă o pun la masa in scaunul ei și ii dau mâncarea gătită pentru ea, nu știu niciodată la ce sa ma aștept. Uneori mănâncă singura tot, alteori, mâncarea ei preferata nici nu vrea sa o guste. Încerc sa ma adaptez dar situația noastră este specială, din păcate. Diabet de tip 1 și insulina administrata înainte de masa face mâncatul obligatoriu de cele mai multe ori :(( Și cred ca și ea simte tensiunea asta câteodată…

  • Claudia spune:

    Tot din categoria „solutia e la tine” ce ne facem cu copiii care se trezesc des noaptea? Care sunt cauzele si unde ar putea fi solutia?

    • Printesa Urbana spune:

      salut, ce varsta are? face asa dintotdeauna? se trezeste si ce face? plange, cere e mancare, se joaca? doarme singur sau cu voi?

      • Claudia spune:

        Salut,
        Face 6 luni saptamana asta, de cand s-a nascut se trezeste des, la inceput totusi mai rar, doarme cu mine inca din prima noapte din maternitate (cand a plans si infirmiera a spus ca este un copil cu nevoie de contact si sa o pun cu mine in pat). Se trezeste, se roteste pe burta si se ridica pe brate si incepe sa mâtâie, nu e chiar plans, o trag la san (alaptata excluziv de la nastere) si adoarme la loc si tot asa toata noaptea. Daca o las mai mult se roteste prin tot patul. La inceput am dat vina pe reflux silentios (arcuia spatele si la un moment dat dupa 4 dimineata dormea doar la mine in brate pozitie mai verticala) pe colici (facea gaze) pe dintisori (intre timp i-au iesit 2) dar toate noptile sunt la fel, cu mai multe sau mai putine treziri
        Ca tot e de apreciere azi, citesc cu interes articolele tale si ma ung pe suflet 🙂

        • A_A spune:

          Am 3 copii, cel mare a dormit toata noaptea de la 2 luni si ceva. Cea mica- din gemeni – se trezea noaptea dar nu foarte des pana pe la 1 an si jumatate. Cel mare – din gemeni – s-a trezit noapte de minim 5 ori pana la 2 ani si jumatate. I-am alaptat doar pana la un an cu pompa deci nu au vrut neaparat sanul sau lapte, putea fi si apa, putea fi si doar o mangaiere sau luat in brate sau, nu dati cu rosii, leganat pe picioare. Uneori dorea doar sa stie ca sunt in pat langa el, nici nu putea fi vorba de dormit in paturi separate sau in alta camera. Am fost epuizata atat eu cat si bunicile care ne-au ajutat mult timp inclusiv noaptea. Acelasi mediu, acelasi gene, acelasi comportament al nostru vizavi de orele de culcare, camera, rutina de somn etc. Nu stiu daca te va ajuta cu ceva…adica solutie miraculoasa la mine nu a existat.

    • Karin spune:

      Da, imi aduc aminte de momentele in care stateam la masa in copilarie si adolescenta. Era un stres, am auzit replica „eu ma strofoc pentru tine si tu nu mananci” de multe ori. Si inca una: „hai mananca si nu mai vorbi atat.” Uneori mai aveam parte si de un mic santaj emotional, cu maica-mea plangand spunandu-mi ca sunt prea slaba, ma sufla vantul si ce o sa ma fac eu cand voi fi mare, ca nu voi reusi sa ma tin pe picioare de slaba ce sunt. Din clasa a 8-a si pana acum nu am reusit sa ma ingras, am aproape 30 de ani, am ramas la 50kg. Am reusit sa mananc de placere si cu pofta abia cand am mai crescut si nu ma mai presa nimeni la fiecare masa. Sper sa fiu mai blanda cu copiii mei.

    • Maria spune:

      Iti recomand cartea No Cry Sleep Solutions. Nu mai stiu cine a scris-o, a trecut ceva vreme de cand am citit-o, dar ideea e simpla: toata lumea se trezeste noaptea si apoi adoarme la loc, e normal. Daca noi am adormi in pat si apoi ne-am trezi noaptea pe jos in bucatarie, nu am mai aodrmi la loc fara sa ne dam apoi seama, ci ne-am trezi de tot si ne-am duce in pat. Daca un copil a fost obisnuit sa adoarma in brate la mama leganat si alintat sau la san in patul cu mama etc si dintr-o data se trezeste in alt loc (in patut, in intuneric si liniste etc) evident ca nu mai adoarme la loc pana nu se gaseste din nou in acelasi mediu cu care e obisnuit.
      Iar bebelusii dorm foarte superficial, este un mecanism de aparare. In jur de 2-3 ani incep sa doarma mai profund si se trezesc mai greu, desi dupa experienta copiilor mei alintati nici la 6 ani nu am scapat 100% de trezirile nocturne.

  • Maria spune:

    Nu sunt de-acord cu articolul ! Fetita mea refuza orice mancare ii dau nu ii place nimic doamne ferește fructe:( precizez si faptul ca sa născut cu o malformație la creier care face ca procesul de dezvoltare sa fie foarte lent la ea). Dar are 2 ani si 5 luni si refuza totul chiar si lapte sau apa uneori. Am încercat si cu noi la masa si intre mesele noastre sa o hrănesc dar, fără rezultat. Părerea mea e ca unii copii nu sunt pregătiți pt anumite gusturi. Si atmosfera din cadrul familiei trebuie sa fie una plăcută dar, noi mamele cred ca facem si imposibilul sa ne hrănim copilul cat mai bine si cat mai sănătos.

  • Elena spune:

    Buna ziua
    Ce facem cand bebelina (16 luni) nu vrea sa manance deloc?
    Este nascuta prematur cu 4 saptamani si este inca alaptata, de 2 ori ziua si de o mie noaptea.
    Este maruntica pentru varsta ei, cantareste doar 8 kg.
    Am incercat toate tipurile de mancare, gatita si cumparata, nu deschide gura. Nu este cearta cand ne punem la masa, isi vede si fratele mai mare, degeaba.
    Este drept ca eu, mama, sunt stresata la maxim. Este partea cea mai urata a zilei pentru mine, momentul cand trebuie sa ii dau de mancare.
    Ce spune cartea? Ca santajul nu este corect si lipsit de respect?
    Doar asa, o pot face sa deschida gura; ii arat ba o carte, ba o cutie umpluta cu mici jucarii, asa reusesc sa ii dau cateva linguri de mancare; lapte nu bea de vaca, doar de mama 😕 si ala foarte putin.
    Daca aveti sfaturi sau ati fost in aceasta situatie, nu va retineti 😓.
    Va multumesc si sanatate

    • Gina spune:

      Eu i-as face o hemograma, sa vad cum sta cu fierul. Anemia vine cu lipsa poftei de mâncare la pachet. Multa sanatate!

      • gabitzu spune:

        La 12 luni mi s-a spus sa scot din lapte ( avea formula)- sa fie max 2 sticle pe zi, copilul nu se mai satura cu laptele la varsta aia. Spui ca nu bea lapte de mama, dar totusi e alaptata de multe ori pe zi. Si atunci o sa manance mancare. Poate pentru inceput niste cereale cu lapte de san?

        inaintea mea la o programare la dr. era un copil cam de 12 luni si manca 6 sticle pe zi dar nu voia solide, la fel i-a spus sa scoata laptele.

        Plus ca de pe la 12 luni au inceput sa-mi repete sa-i scot laptele la culcare ca nu-I bun pentru dinti.

        In locul tau m-as duce la medic ( ca tot esti stresata). Nu stiu cum e in ro dar probabil fac si ei niste grafice de crestere. Cand nu creste cum trebuie, e de urmarit. Aici se urmareste si cresterea in inaltime, iar cand era mic ii masura mereu si capul.
        Stiu copii care au fost urmariti cand erau mici ca nu luau in greutate dar sunt ok acum.

        • Elena spune:

          De crescut, creste normal, doar greutatea este la limita de jos a graficului. Doctorul este multumit de ea. Eu nu sunt. Doar eu stiu cat innebunesc ca sa manance.
          San nu bea mult deoarece nu am eu, cred ca ii place in schimb apropierea si o linisteste; sunt mereu acolo pentru ea.
          Alt lapte nici nu vrea sa auda.
          Nu caut ajutor, doar vreau sa stiu daca au mai fost mamici in aceeasi situatie si daca, candva, a fost mai bine.
          Analize doctorul spune ca nu e cazul…

          • Claudia I. spune:

            Buna Elena,
            Suntem intr-o situatie similara cand vine vorba de greutate. Baiatul (14 luni) nu e mare iubitor de mancare solida. Inca e alaptat (ziua de 2 ori iar noaptea de nenumarate). Are 9.5 kg insa este inalt. Sufera de o colectie variata de alergii ce ne limiteaza optiunile la ora mesei. E alergic la grau, lapte, oua, toate nucile posibile.. Reusim sa-l hranim cat de cat insa din cauza stresului legat de posibilele carente din meniul lui am luat legatura cu nutritionist (am fost sfatuiti de pediatru ca urmare a faptului ca nu mai face aceleasi progrese ca atunci cand era alaptat exclusiv).
            Dupa ce am notat in detaliu tot ce a consumat timp de o saptamana nutritionistul a ajuns la concluzia ca hrana nu contine suficient calciu si vitamina D. Pentru calciu vom creste cantitatea de lapte de soia (avand in vedere ca e singurul lapte pe care-l poate consuma in afara de cel de la mine). Cu vitamina D nu ne stresam prea tare pentru ca ii dam suplement, plus isi petrece o foarte mare parte din zi afara.
            Ideea e ca si noi suntem complesiti de multe ori de griji si ne intrebam daca procedam corect, daca facem tot posibilul ca sa se dezvolte armonios si sanatos. In momentele grele ajuta mult cate un schimb de informatii cu specialistii.
            Speram ca va fi mai bine..
            El este al 3-lea copil insa ne simtim de parca ar fi primul pentru ca e alergic (e vorba de alergii severe – soc anafilactic) si pe langa toate astea nu e un mancacios.

    • Dani spune:

      Buna,

      Si eu am fost in aceasi situatie. Aproape un an de zile cu vizite la terapeuti cerand disperata ajutorul. Toata lumea imi zicea ca o alaptez la cere si prea mult si asta este cauza dar eu simteam ca e singura sursa de harna abia daca o pacaleam cum ai zis si tu sa ia cateva lingurite pe zi.
      Am primit multe sfaturi sa o fortez :(.
      Apoi am ajuns la spital cu diagnostic de malnutrita, avea un an jumatate si 7kg, dupa analize mai amanuntite au descoperit ca are aciditate si ca rinichii ei nu retine electrolitii. Dupa cateva luni de incercare de gasire a formulei corecte de balansare cu multe pic picuri in degetel pentru analize am reusit sa fie ok. Acuma mananca binisor (nu mananca niciun fruct din pacate dar mananca legume) are 2 ani jumatate a ajuns la 11kg si un pic. Incerc sa o respect nu o pacalesc, nu o fortez o expun la toate alimentele si cand pot gatim impreuna.
      Sfatul meu daca credeti ca nu sunteti o situatie stresanta care ar putea afecta copilul sa nu manance atunci posibil sa fie o cauza medicala. Daca este ceva care psihologic care are putea afecta copilul sunt terapeuti pentru copii care ajuta pe copil si pe mame in primul rand.
      Si ce ne-a ajutat pe noi este sa mergem la activitati mama si copilul sa fie un pic in colectivitate cu alti copilasi.

      Multa sanatate,

      • Irina spune:

        Am trecut si eu prin asa ceva. Pe la 11 luni a inceput sa refuze fructele iar pe la 14-15 luni refuza si mancarea. Am incercat alte meniuri, alte forme de prezentare. Am lasat-o.pe ea sa manance si sa arunce cat vrea. La 18 luni deodata s-a apucat de mancat ceva de speriat, avea 8 kg pe atunci, s-a nascut si cu 2 kg doar. A trecut un an de atunci ai mananca chiar bine. Daca nu mananca ceva e ptr ca nu ii place. Si ii fac altceva si mananca. Acum si vorbeste si imi spune ce vrea sa manance. Fructele le refuza (apoi am aflat) ptr ca nu erau prezentate cum voia ea. Fiecare trebuie sa fie intr-un anumit fel. Cirese visine struguri trebuie sa fie intregi si cu codita sau pe ciorchine (stiu, au risc de innec dar anul asta doar asa le mananca). Kiwi taiat in doua si cu pielita. Avogado doar taiat in doua si mananca ea singura cu lingurita doar.partea care are sâmburele. Pe cealalta nu o vrea. mandarinele doar cu cu coaja sa o curete ea si apoi sa o.manance……in fine fiecare fruct are o chichita si mi-a luat luni pana am descoperit.

  • Anastasia spune:

    crina coliban este foarte priceputa cu copiii mofturosi
    http://www.permisdeparinte.ro/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *